Puterea lucrului judecat. Cauză soluţionată pe excepţie
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1201 C. proc. civ., art. 166
Prezumţia şi excepţia lucrului judecat sunt instrumente juridice menite să servească instituţia puterii lucrului judecat, ca cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti. O cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de alta. Cele două condiţii nu sunt îndeplinite când prima cerere este soluţionată pe o excepţie a calităţii procesuale.
Decizia nr. 508 din 11 noiembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 7729/18.06.2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul municipiul Iaşi, şi s-a constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 858 mp teren şi a casei de locuit amplasată pe acesta.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale imobiliare prin efectul unei posesii prelungite asupra unui bun, în intervalul de timp prevăzut de lege. Uzucapiunea poate fi de mai multe feluri în funcţie de timpul prevăzut de lege. Astfel, uzucapiunea de 30 ani intervine în situaţia în care posesorul nu posedă bunul în baza unui just titlu, indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă. Pentru a opera uzucapiunea trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 C. civ., posesia fiind utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică şi exercitată sub nume de proprietar.
Or, aşa cum a rezultat din întregul probatoriu administrat în cauză, de peste 60 ani bunicii paterni ai reclamanţilor, părinţii acestora şi ulterior reclamanţii au stăpânit neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar suprafaţa de 858 mp teren şi a casei de locuit amplasată pe acesta.
Apelul formulat de municipiul Iaşi, prin primar, a fost admis prin decizia civilă nr. 350 din 8.04.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, care a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi pentru excepţia autorităţii de lucm judecat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a fost învestită de reclamanţi cu soluţionarea acţiunii formulate în contradictoriu cu municipiul Iaşi, pentm constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra imobilului teren în suprafaţă de 858 mp şi casa de locuit.
Reclamanţii au invocat că imobilul a fost stăpânit de bunicii paterni de peste 60 de ani, iar ulterior de părinţii lor, iar ca efect al joncţiunii posesiei au devenit proprietari asupra imobilului menţionat, în temeiul art. 1860
C. civ.
Anterior, reclamanţii mai promovaseră o acţiune identică, soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 13545/20.11.2007, pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor statul român, prin Ministeml Finanţelor Publice, şi municipiul Iaşi, prin primar, şi s-a respins pe excepţie cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu cei doi pârâţi. în cauză este neîndoielnică identitatea de materie litigioasă (obiect şi cauza cererii) şi de părţi cu cele din procesul soluţionat prin sentinţa sus-menţionată.
Articolul 1201 C. civ. prevede că „este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. Autoritatea de lucru judecat este o calitate ataşată verificării şi sancţionării jurisdicţionale. Această autoritate, exprimând sau nu adevărul, rezultă din puterea conferită de lege instanţei, de a tranşa definitiv o chestiune litigioasă, numai aşa putându-se asigura securitatea juridică şi, respectiv, garanta stabilitatea raporturilor juridice. Elementele pe care le oferă prevederile art. 166 C. proc. civ. (conform cărora „excepţia puterii de lucru judecat se poate ridica de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs”) conduc neîndoielnic la concluzia că excepţia autorităţii de lucru judecat este o excepţie de ordine publică reglementată de norme cu valoare imperativă. Aşa fiind, autoritatea de lucru judecat se caracterizează prin „obligativitate”, părţile şi instanţa trebuind să se supună efectelor lucrului judecat. Această soluţie este compatibilă cu finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea acestei instituţii: securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, îndeosebi, precum şi efectul pozitiv şi negativ al autorităţii de lucm judecat. Făcând aplicarea consecventă a art. 166 C. proc. civ., tribunalul a admis că autoritatea de lucru judecat se află deasupra intereselor private ale părţilor, iar în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 13545 din 20.11.2007 a Judecătoriei Iaşi, irevocabilă, s-a statuat asupra lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului Iaşi în litigiul dintre părţi, instanţa de fond nu putea analiza fondul cauzei, soluţia astfel pronunţată fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., în cauză fiind operantă excepţia autorităţii de lucm judecat.
împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii pentm motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că, dând o interpretare greşită a legii, tribunalul a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, cu toate că în cauza invocată (soluţionată prin sentinţa pronunţată în dosar nr. 19785/245/2007) Judecătoria Iaşi a dezlegat pricina fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât nu au fost întmnite cerinţele dispoziţiile art. 1201 C. civ., formularea unei cereri ulterioare fiind posibilă.
Verificând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, curtea de apel a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13545 din 20.11.2007, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a respins pentm lipsa calităţii procesuale pasive cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu municipiul Iaşi, prin primar, şi cu statul român, prin Ministeml Economiei şi Finanţelor, Direcţia Finanţelor Publice Iaşi, prin care se solicita a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra bunurilor imobile constând în teren în suprafaţă de 858 mp şi casă de locuit.
In cauza ce formează obiectul prezentului dosar instanţa a fost învestită de reclamanţi cu o acţiune identică. Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca efect al hotărârii judecătoreşti, ci ca o prezumţie legală absolută irefragabilă, în sus-menţionatul text de lege şi ca o excepţie de fond peremptorie şi absolvită de art. 166 C. proc. civ. Astfel, pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect şi de cauză. Atât prezumţia, cât şi excepţia lucrului judecat reprezintă instrumente juridice menite să servească instituţia puterii de lucru judecat care, fiind cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o alta. Cât priveşte prima regulă, curtea a apreciat că prima hotărâre rămasă definitivă trebuia să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi.
în speţă, prin sentinţa civilă nr. 13545 din 20.11.2007, Judecătoria Iaşi a respins acţiunea pentru consideraţii procedurale (lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor), fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate. In aceste condiţii, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice dintre părţi nu a fost soluţionat, era evident că existenţa unei asemenea hotărâri nu putea constitui un impediment pentru introducerea unei noi acţiuni, astfel că în mod greşit Tribunalul Iaşi a constatat că în cauză exista autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, faţă de cele anterior constatate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., curtea de apel a admis recursul reclamanţilor, a casat decizia civilă nr. 350 din 8.04.2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, şi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării fondului.
| ← Autoritate de lucru judecat. Hotărâre care să ţină loc de... | Căi de atac. Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac → |
|---|
