Recurs. Interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 297 Cod procedură civilă. Consecinţe
| Comentarii |
|
Enumerarea cazurilor de desfiinţare a hotărârilor, prevăzută de art. 297 Cod procedură civilă, este limitativă şi nu poate fi extinsă prin interpretare.
în consecinţă, decizia prin care instanţa de apel a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, pentru omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra unui mijloc de apărare invocat de pârât, este nelegală, pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 Cod procedură civilă, ceea ce impune casarea deciziei, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 896/18.06.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 1.830/1996, Judecătoria sectorului Agricol Ilfov a admis acţiunea formulată de reclamantele B.M. şi D.M. împotriva pârâţilor T.L. şi T.M., obligând pe pârâţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 1.613 m.p., situat în satul Buciumeni, SA.I., cu vecinătăţile indicate în dispozitivul hotărârii.
Admiţând apelul declarat de pârâţi, Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă, prin decizia nr. 571/1997, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecarea instanţei de fond, cu motivarea că judecătoria nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale invocată de pârâtul T.M.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanţii B.M. şi D.M., criticând-o ca fiind nelegală, în conformitate cu motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
în motivarea recursului, au susţinut că, în mod eronat, a interpretat tribunalul dispoziţiile art. 297 Cod procedură civilă, deoarece asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului T.M. instanţa de apel avea obligaţia să se pronunţe, ea însăşi, după administrarea probelor utile pentru elucidarea acestui aspect, astfel că nu se impunea desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul este fondat.
Tribunalul, admiţând apelul, a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a intra în cercetarea pe fond a motivelor de apel, deşi, în speţă, nu era îndeplinită nici una dintre cele trei condiţii prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă, şi nici nu s-a reţinut o altă cauză de nulitate absolută a sentinţei, care să impună rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Faţă de motivele de apel invocate, tribunalul trebuia să se pronunţe conform art. 296 Cod procedură civilă, păstrând sau schimbând în tot sau, în parte, hotărârea atacată, în raport de probele administrate, iar în măsura în care aprecia că probele nu sunt suficiente, putea pune în discuţia părţilor necesitatea suplimentării probatoriilor, cu aplicarea art. 295 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 297 Cod procedură civilă, instanţa de apel "va desfiinţa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe" dacă se constată că aceasta din urmă a soluţionat cauza "fără a intra în cercetarea fondului" şi nu în situaţia în care, eventual, judecătoria nu s-a pronunţat asupra unei excepţii, care este de natură să fie invocată şi soluţionată chiar direct în căile ordinare de atac. Mai precis, nerezol-varea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procsuale pasive invocată în apărare de către unul dintre pârâţi, cu motivarea că nu ocupă terenul revendicat, nu constituie, potrivit art. 297 Cod procedură civilă, un caz de desfiinţare a sentinţei, iar, în speţă, cu atât mai mult cu cât aşa zisa excepţie, este în realitate o apărare de fond, specifică acţiunii în revendicare. Pârâtul chemat în judecată într-o acţiune în revendicare, în măsura în care susţine şi dovedeşte că nu ocupă terenul revendicat, vizează, din punct de vedere procedural, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, şi nu pentru lipsa calităţii procesuale pasive, pe care o poate avea orice persoană care ocupă fără titlu terenul proprietatea altuia. Or, verificarea apărărilor (indiferent de faptul că sunt apreciate ca apărări de fond sau ca excepţii) invocate prin motivele de apel, urmează să fie soluţionate de tribunal, în cazul în care judecătoria "a intrat în cercetarea fondului", deoarece apelul este o cale devolutivă de atac.
Constatând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 Cod procedură civilă, faţă de considerentele reţinute, instanţa va admite recursul, va casa decizia, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi aplicând prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei, va trimite cauza tribunalului, pentru rejudecarea apelului.
Notă: în acelaşi sens este şi decizia civilă nr. 1.353/22.10.1997 a C.A.B. -
secţia a IV-a Civilă (nepublicată).
| ← Recurs. Inadmisibilitate | Recurs. Lipsa motivelor de fapt şi de drept pe care se... → |
|---|
