Recurs. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
In cazul în care reclamantul, căruia i s-a admis cererea, nu a declarat apel împotriva sentinţei, nu poate să exercite recurs împotriva deciziei prin care s-a respins apelul declarat de cealaltă parte.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 826/10.06.1996)
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8.266/1994 a admis contestaţia formulată de E.E. în contradictoriu cu Universitatea P. B. şi a anulat decizia nr. 96/1994 prin care intimata i-a imputat suma de 628.505 lei, reprezentând salarii încasate necuvenit în perioada iunie 1993 - mai 1994 şi a obligat-o pe intimată să restituie contestatorului sumele reţinute din salariul acestuia.
Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IH-a civilă, prin decizia nr. 2.612/1995 a respins, ca nefondat, apelul declarat de intimată, cu motivarea că modificarea salariului, element esenţial al contractului de muncă, nu se poate face unilateral de către apelantă.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs contestatorul E.E., susţinând că în perioada mai 1993 - iunie 1994 a încasat legal sumele cuvenite cu titlu de salariu.
Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru că recurentul nu a apelat sentinţa judecătoriei, astfel încât, în condiţiile în care prin decizia tribunalului s-a respins apelul intimatei, contestatorul nu poate, potrivit principiului non omissio medio, să exercite calea de atac a recursului.
Notă. Credem că, faţă de soluţia reţinută de instanţa de apel, recursul trebuia respins pentru lipsa interesului.
în acelaşi timp, trebuie avut în vedere că interesul este una din condiţiile de exerciţiu pentru oricare din formele de manifestare a acţiunii, astfel încât lipsa lui poate să atragă, dar cu această motivare, sancţiunea inadmisibilităţii.
| ← Recurs declarat de intervenientul accesoriu. Inadmisibilitate... | Recurs. Interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 297 Cod... → |
|---|
