Recurs. Lipsa motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază decizia dată în apel. Casarea cu trimitere spre rejudecare
| Comentarii |
|
Conform art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere în recurs când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
O astfel de hotărâre face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii şi temeiniciei sale pe fond, aşa încât se impune casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 Cod procedură civilă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 465/1998)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 13.498/1993 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâţii N.V. şi N.B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la apartamentul nr. din str. Fildeşului, sectorul 3, cu motivarea că a fost în eroare cu privire la natura convenţiei, intenţia sa fiind aceea de a întocmi în favoarea pârâţilor un testament în formă autentică.
Prin sentinţa civilă nr. 9.337/1995, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Această sentinţă a fost schimbată în tot prin decizia civilă nr. 2.573/A/1997 a Tribunalului Bucureşti - secţia a IH-a civilă, care a admis acţiunea şi a anulat contractul de vânzare-cumpărare.
împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii, susţinând că aceasta se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Analizând decizia recurată, Curtea de Apel constată că aceasta nu este motivată, făcând astfel imposibilă analiza în recurs a legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate.
Singura frază ce ar putea fi apreciată ca reprezentând motivarea deciziei, şi anume: "Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât nu s-au avut în vedere toate probele administrate, reţinându-se, în mod eronat, împrejurarea că nu s-a făcut dovada dolului exercitat de pârâţi asupra reclamantei", este străină de natura pricinii.
Atât prin acţiunea introductivă, cât şi prin cererea de apel se solicită constatarea nulităţii absolute a contractului pentru lipsa consimţământului, decurgând din eroarea-obstacol cu privire la natura juridică a actului încheiat şi nu anularea contractului pentru doi, viciu de consimţământ care atrage nulitatea relativă a actului juridic.
Considerând că motivarea hotărârii în fapt şi în drept, conform art. 261 Cod procedură civilă, este indispensabilă pentru a se putea exercita controlul judiciar, Curtea apreciază că hotărârea, nefiind motivată, cuprinzând doar o argumentaţie sumară şi străină de natura pricinii, se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare Ia tribunal, în sensul art. 304 pct. 7 şi 312 Cod procedură civilă.
| ← Recurs. Interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 297 Cod... | Recurs. Motivare evazivă. Nulitate → |
|---|
