Revocarea mandatului. Efecte
| Comentarii |
|
Deşi mandantui poate revoca oricând mandatul, potrivit dispoziţiilor art. 1554 C. civ., revocarea, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei terţe persoane, care, necunoscând revocarea, a contractat cu mandatarul de bună-credinţă. Mai mult, numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, dar numai din ziua în care i s-a notificat, conform art. 1555 C. civ.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2148 din 27 februarie 2006, www.scj.ro
Prin acţiunca înregistrată la Tribunalul Maramureş la 2 decembrie 2004, K..Z., prin mandatar F.A., a formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 165 din 13 august 2003, prin care primarul comunei Bocicoiu Mare i-a respins notificarea nr. 58 din 22 februarie 2002, prin care solicitase, prin mandatar G.J., restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul din satul Tisa, ce a aparţinut bunicului său matern S.Z.
Tribunalul Maramureş, după ce a dispus ataşarea dosarului întocmit la Primăria Bocicoiu Mare şi a administrat proba cu înscrisuri, a pronunţat sentinţa civilă nr. 353 din 3 iunie 2005, prin care a respins acţiunea, ca tardiv formulată.
Instanţa a reţinut că excepţia ridicată de pârât sub acest aspect este întemeiată, întrucât plângerea s-a formulat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, care curge de la comunicarea dispoziţiei nr. 165/2003 către împuternicitul său, G.J., de la acea dată, 15 august 2003, dovedită cu un înscris din dosarul Primăriei.
Apelul declarat de reclamantă, prin avocat, a fost respins prin decizia civilă nr. 776 din 21 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 s-a calculat de la data comunicării dispoziţiei către mandatarul reclamantei, faptul că aceasta a solicitat la 5 noiembrie 2004 recomunicarea către un alt mandatar a dispoziţiei nefiind de natură a determina repunerea în termen.
împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta a declarat recurs, susţinând că, întrucât adresa sa din Ungaria a fost incomplet înscrisă pe plic, dispoziţia nu i-a fost comunicată, fiind returnată expeditorului.
Ca atare, abia de la 5 noiembrie 2004, când a fost comunicată dispoziţia noului mandatar, începe să curgă termenul de 30 de zile, astfel că greşit plângerea a fost respinsă, ca tardivă.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, depunând înscrisuri în copie.
Recursul nu este fondat.
Articolul 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 prevede că decizia emisă de unitatea deţinătoare poate fi atacată în justiţie în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
In lipsa altor dispoziţii în legea specială, vor primi aplicare dispoziţiile din legea generală, Codul de procedură civilă, respectiv Codul civil.
Astfel, în cauză, cum rezultă din dosarul ataşat, executorul judecătoresc C.G. din Sighetu Marmaţiei a comunicat la 19 februarie 2002 Primăriei Bocicoiu Mare, notificarea adresată de K.Z., domiciliată în Budapesta, Ungaria, reprezentată prin mandatarul G.J., pentru despăgubiri băneşti sau restituire în natură a tuturor imobilelor familiei M.F., S.Z. de pe teritoriul Maramureşului Istoric, în rândul cărora figurează teren şi construcţii (case) locuinţe, fabrică de cărămizi, ateliere, clădiri gospodăreşti.
Notificarea a fost însoţită de procura întocmită în faţa notarului din Budapesta la 5 iulie 2001, prin care reclamanta l-a împuternicit pe G.J. din Sighetu Marmaţiei să facă demersuri în cauzele ei de revendicare a imobilelor, să o reprezinte în faţa autorităţilor, să înainteze în numele său cereri.
Primăria, faţă de caracterul lacunar al notificării, a început o corespondenţă cu mandatarul reclamantei, precum şi cu aceasta, la adresa pe care o indicase în notificare.
Prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, din 15 august 2003 s-a comunicat mandatarului G.J. dispoziţia de respingere a notificării.
în dosarul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 există o cerere semnată de F.A., ca mandatar al reclamantei, conform împuternicirii nr. 231 din 2 august 2004, prin care se cere comunicarea către el a dispoziţiei nr. 165 din 13 august 2003 prin care a fost „respinsă notificarea înregistrată sub nr. 58 din 22 februarie 2002, întrucât această dispoziţie a fost returnată, nefiind menţionată pe adresa de expediere sectorul în care locuiesc".
Cererea conţine menţinerea olografă a acestui mandatar, căruia i s-a comunicat la 12 noiembrie 2004 dispoziţia.
Recurenta pretinde că numai de atunci se calculează termenul de 30 de zile în care dispoziţia poate fi atacată.
Susţinerea nu poate fi primită, pentru următoarele considerente.
Conform art. 1553 C. civ. român, mandatarul poate revoca mandatul, dar, potrivit art. 1554, revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei terţe persoane care, necunos-când revocarea, a contractat cu mandatarul de bună-credinţă.
In speţă, G.J., persoana căreia sub semnătură i s-a comunicat dispoziţia nr. 165 din 13 august 2003 emisă de Primar, a depus o procură valabilă, emanând de Ia reclamantă, din care rezultă că a fost împuternicit la 5 iulie 2001 să se ocupe de procedurile vizând restituirea imobilelor familiei reclamantei.
Procura din dosarul Comisiei nu este cu termen.
Reclamanta a desemnat, la 2 august 2004, un alt mandatar, F.A., să o reprezinte în faţa Comisiilor şi a instanţelor, să vândă cui va crede de cuviinţă şi la ce preţ avantajos va putea, imobilele ce vor fi astfel dobândite.
Conform art. 1555 C. civ., numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat.
Cum pe parcursul judecării cauzei nu s-a susţinut niciodată şi nici nu s-a dovedit că primul mandatar G.J. ar fi fost notificat cu privire la revocarea mandatului încredinţat de reclamantă în iulie 2001, înseamnă că în mod valabil s-a făcut comunicarea dispoziţiei la 15 august 2003 în mâna acestuia, cu consecinţa curgerii termenului de a o ataca de la această dată.
Acţiunea fiind formulată abia la 2 decembrie 2004, corect ea a fost respinsă, ca tardivă, de către instanţa de fond, soluţie legal menţinută în apel.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← Contract de locaţiune. Locator-proprietar aparent. Consecinţe | Punere sub interdicţie. Condiţiile opozabilităţii faţă de terti → |
|---|
