Titlu executoriu - hotărâre judecătorească - pronunţat doar în contradictoriu cu unul dintre soţi. Lipsa efectelor faţă de coproprietarul devălmaş care nu a fost parte în proces. Nulitatea actelor de urmărire
| Comentarii |
|
Desfăşurarea procesului având ca obiect obligarea la cheltuielile de întreţinere restante doar în contradictoriu cu unul dintre soţi face ca hotărârea pronunţată să fie inopozabilă celuilalt soţ coproprietar devălmaş, cu consecinţa anulării actelor de executare silită îndreptate împotriva sa, întrucât între soţi reprezentarea nu operează decât în limitele mandatului tacit reciproc, aşa cum este acesta expres reglementat de dispoziţiile art. 35 C. fam.
O interpretare contrară ar determina încălcarea principiului relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti şi impunerea de obligaţii unui terţ faţă de proces, care a fost lipsit de dreptul său de apărare şi de posibilitatea dezbaterii, în condiţiile de contradicto-rialitate, a pretenţiilor reclamantului creditor.
C.A. Bucureşti, Secţia a iii-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, decizia nr. 95 din 7 ianuarie 2006, în C.P.J.Civ.C.A. Bucureşti 2006, p. 633
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 2520 din 19 octombrie 2004, contestatorii P.F. şi P.G. au formulat, în contradictoriu cu adjudecatara D.V. şi creditoarea Asociaţia de proprietari nr. 1 U., contestaţie împotriva licitaţiei desfăşurate la 5 octombrie 2004, precum şi împotriva executării înseşi, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 115/2004 (al executorului judecătoresc C.R.)
în motivarea cererii s-a arătat că bunul imobil asupra căruia s-a pornit executarea silită este proprietatea comună a contestatorilor, fiind dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuţie egală. De asemenea, s-a afirmat că procesul în urma căruia s-a obţinut hotărârea folosită drept titlu executoriu s-a desfăşurat în contradictoriu doar cu P.G., contestatoarea P.F. susţinând că nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului. în acest fel, s-a pretins că licitaţia ce a avut loc asupra imobilului este lovită de nulitate, purtând asupra unui bun ce nu era proprietatea exclusivă a debitorului urmărit. în ceea ce îl priveşte pe contestatorul P.G., acesta a pretins că licitaţia a fost fraudată, deoarece bunul a fost supraevaluat, iar la întocmirea procesului-verbal de situaţie imobiliară nu a fost prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 1551 din 6 decembrie 2004, Judecătoria Urziceni a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
în motivarea soluţiei, prima instanţă a reţinut că, în ceea ce îl priveşte pe contestatorul P.G., demersul acestuia este tardiv — în afara termenului prevăzut de art. 401 C. proc. civ. — în condiţiile în care nu a contestat somaţia din 18 mai 2004, nici pe aceea din 4 iunie 2004 şi nici nu a solicitat executorului judecătoresc efectuarea unei expertize care să evalueze imobilul, dacă a apreciat ca fiind insuficient preţul stabilit prin procesul-verbal de situaţie imobiliară.
Cu privire la susţinerile contestatoarei P.F., care, deşi a recunoscut existenţa unei datorii la întreţinere, a invocat că această împrejurare a condus la deteriorarea relaţiilor cu soţul său, că acesta s-ar fi angajat să efectueze plata datoriilor şi că, părăsind domiciliul comun, contestatoarea nu a avut cunoştinţă de procesul pornit pentru recuperarea debitului, instanţa le-a apreciat ca nedovedite.
Totodată, s-a reţinut că, pe calea contestaţiei la executare, contestatoarea nu solicită şi partajarea bunurilor comune, pentru ca executarea să poarte doar asupra cotei-părţi ce aparţine soţului acesteia. De aceea, s-a considerat demersul contestatoarei ca un mijloc de a o bloca pe creditoare în încercarea sa de recuperare a creanţei.
Făcând trimitere la dispoziţiile art. 32 C. fam., prima instanţă a apreciat, în acelaşi timp, că datoria la întreţinere este comună şi, ca atare, creditorul poate cere executarea silită asupra apartamentului ce este bun comun al soţilor.
împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea P.F., criticile acesteia vizând următoarele aspecte: titlul executoriu îi este inopo-zabil, la fel ca şi actele de executare silită, având în vedere că nu a fost citată; apelanta nu avea obligaţia să solicite, aşa cum s-a reţinut, partajarea bunurilor în cadrul contestaţiei la executare, întrucât dispoziţiile art. 4001 C. proc. civ. nu sunt aplicabilc soţilor, faţă de aceştia fiind incidente dispoziţiile Codului familiei; creanţa a cărei valorificare s-a urmărit prin scoaterea la vânzare a bunului este mică (30.000.000 lei) în raport de valoarea de circulaţie a imobilului (150.000.000 lei).
Prin decizia civilă nr. 103/A din 29 martie 2005, Tribunalul Ialomiţa a admis apelul, a anulat licitaţia publică desfăşurată la 5 octombrie 2004, menţinând dispoziţia din sentinţă referitoare la cererea formulată de contestatorul P.G.
în considerentele deciziei s-a reţinut că imobilul asupra căruia poartă executarea este proprietatea codevălmaşă a soţilor P. împotriva intimatului-contestator P.G. a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 261/2004 a Judecătoriei Urziceni, prin care a fost obligat la plata sumei de 33.407.835 lei, cheltuieli de întreţinere şi la 18.842.175 lei, penalităţi de întârziere. în temeiul acestui titlu a fost pornită executarea silită (conform încheierii de încuviinţare a executării din 13 mai 2004, dosar nr. 1207/2004 al Judecătoriei Urziceni), la cererea creditoarei Asociaţia de Proprietari.
Deşi din evidenţele biroului de carte funciară rezultă că proprietari asupra imobilului sunt ambii contestatori (prin încheierea din 28 august 2000 dispunându-se intabularea dreptului lor de proprietate), pornirea executării silite, actele întocmite în cadrul acesteia (inclusiv adjudecarea imobilului în cadrul licitaţiei din 5 octombrie 2004) s-au făcut numai în contradictoriu cu intimatul P.G.
A constatat instanţa de apel că în felul acesta au fost nesocotite dispoziţiile art. 500 alin. (3) C. proc. civ., care obligă la înştiinţarea titularilor de drepturi reale asupra imobilului urmărit despre executare, ca şi la citarea acestora la termenele fixate pentru vânzarea imobilului. S-a reţinut, totodată, faptul că apelanta are calitatea de terţ contestator, nefiind parte în procesul finalizat prin hotărârea ce constituie titlu executoriu.
Faţă de încălcarea dispoziţiilor art. 500 alin. (3) C. proc. civ., constând în necitarea apelantei în procedura de executare silită, s-a dispus anularea licitaţiei publice în urma căreia fusese declarată adjudecatar al imobilului intimata D.V.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimata-adjude-catară O.V. Motivele de recurs au fost formulate cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 6 C. proc. civ. şi au vizat următoarele aspecte:
— hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, nesocotindu-se faptul că debitul rezultat din sentinţa civilă nr. 261 din 11 martie 2004 a Judecătoriei Urziceni reprezintă o datorie comună a soţilor către Asociaţia de Proprietari, fiind vorba de o cheltuială făcută cu administrarea unui bun comun [art. 32 lit. a) C. fam.].
în aceste condiţii, creditorul poate solicita oricărui codebitor executarea integrală a obligaţiei de plată, conform dispoziţiilor art. 1039 C. civ., faţă de care fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, plata făcută de unul dintre ei liberând şi pe ceilalţi faţă de creditor. De asemenea, creditorul unei obligaţii solidare are posibilitatea să urmărească pe acel debitor pe care şi l-a ales, fără ca debitorul să poată opune beneficiul de diviziune (art. 1042 C. civ.)
S-a susţinut că, faţă de aceste texte legale, faţă de împrejurarea că debitul pentru care s-a pornit executarea este corelativ unor obligaţii comune ale ambilor soţi şi, ca atare, ambii sunt debitori în raporturile cu creditorul urmăritor, executarea silită a pornit în mod corect asupra unui bun comun al soţilor. Aprecierea în sens contrar a instanţei de apel a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii nelegale (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)
Instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) prin aceea că a anulat licitaţia publică desfăşurată la 5 octombrie 2004, în condiţiile în care se ceruse de către contestatoare, prin motivele de apel, admiterea contestaţiei şi anularea executării silite. Intimaţii nu au depus întâmpinare. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Instanţa de apel a apreciat în mod corect calitatea de terţ a contestatoarei în faza executării silite, în condiţiile în care hotărârea judecătorească de obligare la plata unei sume de bani, invocată drept titlu executoriu, a fost pronunţată în contradictoriu doar cu soţul acesteia, intimatul P.G.
împrejurarea că suma pentru care s-a dispus obligarea ar reprezenta, din punctul de vedere al dispoziţiilor Codului familiei [art. 32 lit. a)], o datorie comună, fiind o cheltuială făcută în legătură cu administrarea unui bun comun, nu are consecinţele pe care le pretinde recurenta în legătură cu posibilitatea pornirii executării silite împotriva unui terţ faţă de titlul executoriu.
Desfăşurarea procesului având ca obiect obligarea la cheltuielile de întreţinere restante doar în contradictoriu cu unul dintre soţi face ca hotărârea pronunţată să fie opozabilă doar acestuia. Intre soţi, reprezentarea nu operează decât în limitele mandatului tacit reciproc, aşa cum este el reglementat de dispoziţiile art. 35 C. fam., respectiv pentru acte de administrare sau de folosire a bunurilor comune.
Or, acţionarea unuia dintre ei în judecată, cu scopul de a obţine obligarea la plata unei sume de bani — deci de a diminua patrimoniul comunitar cu o anumită valoare - nu poate fi asimilată unui act din cele prevăzute de art. 35 C. fam. (pentru a se putea susţine că, stând în proces unul dintre soţi, l-a reprezentat şi pe celălalt).
Trimiterile pe care le face recurenta la dispoziţiile art. 1039 şi art. 1042 C. civ. nu sunt de natură a justifica posibilitatea creditorului comun al soţilor de a obţine executarea unui bun comun al acestora, îndreptându-se împotriva oricăruia dintre debitori, deşi titlul executoriu nu există decât împotriva unuia.
Dispoziţiile arătate sunt aplicabile în materia solidarităţii, unde, de asemenea, reprezentarea între debitori nu operează decât în condiţiile prevăzute de art. 1056 C. civ., respectiv doar în „actele care pot avea de efect stingerea sau împuţinarea obligaţiei". Deci, nici în cazul acestora obţinerea unei hotărâri de condamnare a unuia dintre debitori nu-şi extinde efectele şi asupra celorlalţi.
în speţă, însă, datoria intimaţilor nu se înscrie în instituţia solidarităţii, calificarea sa fiind dată de dispoziţiile Codului familiei (art. 32) şi de calitatea de soţi a acestora. Aşa cum s-a menţionat anterior, natura comună a datoriei nu are drept consecinţă - în măsura în care nu se încadrează în limitele mandatului tacit reciproc - extinderea efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate împotriva unuia dintre soţi şi asupra celuilalt.
Altminteri, ar însemna încălcarea principiului relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti şi impunerea de obligaţii unui terţ faţă de proces, care, nefiind parte la judecată, a fost lipsit de dreptul său de apărare şi de posibilitatea dezbaterii, în condiţiile de contradic-torialitate, a pretenţiilor reclamantului creditor.
Aşadar, posibilitatea creditoarei de a porni executarea asupra unui imobil bun comun exista în măsura în care creanţa sa ar fi fost stabilită şi ar fi avut titlu faţă de cei doi intimaţi. In aceste condiţii, procedura de executare trebuia să se desfăşoare, aşa cum se impune şi pentru faza constituirii titlului, în raport cu ambii debitori.
Pentru considerentele arătate, aspectele de nelegalitate formulate, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au fost găsite neîntemeiate.
în ce priveşte critica vizând acordarea de către instanţă a ceea ce nu s-a cerut, ea este, de asemenea, nefondată.
Admiţând apelul, instanţa a schimbat soluţia primei instanţe, în sensul anulării licitaţiei publice din data de 5 octombrie 2004, fără ca aceasta să însemne o depăşire a cadrului procesual.
Cererea conţinând pretenţia concretă a contestatoarei, asupra căreia instanţa urma să se pronunţe în urma admiterii căii de atac, nu este, aşa cum susţine recurenta, cea „formulată prin motivele de apel", ci este aceea care a învestit prima instanţă. Or, pe calea contestaţiei la executare, contestatoarea s-a îndreptat în mod expres împotriva licitaţiei desfăşurate la 5 octombrie 2004.
Ca atare, anulând acest act îndeplinit în cadrul procedurii executării silite, instanţa nu s-a pronunţat asupra ceea ce nu s-a cerut, pentru a fi atrasă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
în consecinţă, faţă de considerentele expuse, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul fiind respins ca atare.
Notă: A se vedea, în acelaşi sens, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 13510 din 5 octombrie 2007, nepublicată, prin care s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora. Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărţeala. în cauză, astfel cum reiese din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11651 din 31 mai 1995, imobilul situat in Bucureşti, Piaţa L. nr. 5A, sector 1 este coproprietate a soţilor I.A.C. şi I.L.I., în devălmăşie, potrivit regulilor generale în materia comunităţii de bunuri a soţilor.
în aceste condiţii, bunul imobil comun, cu privire la care niciunul dintre contestatori nu are determinată cota-parte efectivă, nu poate fi urmărit de către intimaţi, al căror titlu executoriu, sentinţa civilă nr. 5774 din 12 aprilie 2007, este dat în contradictoriu doar cu unul dintre coproprietari, contestatoarea I.A.C., iar această imposibilitate îşi are sorgintea în existenţa stării de devălmăşie, fără a avea vreo relevanţă exercitarea posesiei asupra lucrului. în concluzie, întrucât titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 5774 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nu este opozabil şi contestatorului I.L.I., iar bunul urmărit este în devălmăşie, instanţa a admis contestaţia la executare şi a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 149/2007 şi executarea silită însăşi.
| ← Hotărâre judecătorească. Consecinţe faţă de terţi.... | Contract de locaţiune. Locator-proprietar aparent. Consecinţe → |
|---|
