Sechestru judiciar. Condiţii care justifică instituirea acestei măsuri
Comentarii |
|
Măsura asigurătorie constând în sechestru judiciar are ca scop conservarea unui bun imobil sau imobil litigios în timpul procesului în care se discută proprietatea sau posesia asupra bunului.
Deşi măsura este gravă, deoarece implică indisponibilizarea bunului, luarea ei este justificată dacă reclamantul în calitate de coproprietar dovedeşte că, lipsind din [ară perioade îndelungate de timp, este în imposibilitatea de a avea un control asupra bunului şi există pericolul înstrăinării lui.
(Secţia a IV-a civilă - Decizia nr. 810/4.06.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 1550 din 5.03.1996 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C.S. împotriva pârâtei B.S., pentru instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului situat în Bucureşti, Aleea Banu, Sector 3, cu motivarea că nu există pericolul înstrăinării apartamentului de către pârâtă, care este proprietara imobilului.
Apelul formulat de reclamantul C.S. împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 100 din 21.10.1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, iar hotărârea judecătoriei a fost schimbată în sensul admiterii cererii. Tribunalul a reţinut că necesitatea înfiinţării sechestrului judiciar rezultă din împrejurarea că, deşi părţile s-au căsătorit anterior cumpărării imobilului, în actul de vânzare figurează în calitate de cumpărător numai pârâta - intimată.
Recursul declarat de intimata B.S. împotriva deciziei tribunalului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, nu este fondat deoarece, din probele administrate, rezultă în mod echivoc că reclamantul - intimat este plecat din ţară pe perioade de timp nedeterminate şi este în imposibilitatea de a avea un control asupra bunului, astfel că, bine a procedat instanţa de apel schimbând soluţia judecătoriei în sensul admiterii cererii.
Scopul aplicării sechestrului judiciar constă în conservarea bunului în natură şi cum există un proces de partaj între părţi, există pericolul înstrăinării imobilului.
în consecinţă, văzând că nu sunt întrunite cerinţele de casare prevăzute de art. 303 pct. 11 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
← Sechestru judiciar. Condiţii | Suspendarea judecării cauzei, conform art. 244 pct. 1 Cod proc.... → |
---|