SIMULATE. CONDIŢIA EXISTENTEI UNUI CONTRAÎNSCRIS. FORŢA PROBANTĂ A ÎNSCRISULUI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATA ÎNTOCMIT ÎNTR-UN SINGUR EXEMPLAR.
| Comentarii |
|
Pentru a fi admisă acţiunea în simulaţie este necesar ca reclamantul să facă şi dovada existenţei actului secret, a contra-înscrisului care cuprinde voinţa reală a părţilor.
Actul juridic secret materializat într-un înscris sub semnătură privată trebuie să îndeplinească condiţia prevăzută de art. 1179
alin. 1 Cod civil, şi anume, aceea de a fi întocmit în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt. însă, neres-pectarea acestei cerinţe, a multiplului exemplar, nu se răsfrânge asupra validităţii actului juridic, ci atrage numai lipsa puterii probatorii a înscrisului.
Convenţia, ca act juridic, va putea fi dovedită prin alte mijloace de probă, înscrisul constituind totuşi un început de dovadă scrisă.
Prin sentinţa civilă nr. 6.012/15.06.1998, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.M. şi S.N. împotriva pârâtei S.C. „R."-S.A. şi a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a sumei de 12.500 USD sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul oficial al monedei naţionale din ziua achitării, reprezentând diferenţa de preţ al vânzării către reclamanţi a apartamentulu nr. 16, situat în Bucureşti, str. Sf. Vineri, sectorul 3, pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărârea, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că între părţi s-a încheiat la data de 25.08.1995 contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22.251, având ca obiect apartamentul nr. 36, situat în Bucureşti, b-dul Unirii, sectorul 4, proprietatea reclamanţilor, acesta fiind înstrăinat, potrivit actului menţionat, pârâtei. S-a prevăzut în contract că transmiterea proprietăţii, a posesiei şi a folosinţei are loc la data autentificării actului, preţul vânzării fiind de 10.000.000 lei, pe care reclamanţii au declarat că l-au încasat. Cu ocazia încheierii actului autentic, părţile au încheiat şi un înscris sub semnătură privată (la aceeaşi dată, respectiv 25.08.1995), intitulat „declaraţie", în care au menţionat faptul că, în realitate, preţul de vânzare al apartamentului în cauză este de 25.000 USD, din care, în momentul încheierii convenţiei s-au achitat de pârâtă 12.500 USD, urmând ca diferenţa să fie remisă reclamanţilor la 11.09.1995.
Instanţa a constatat că părţile au încheiat, cu ocazia vânzării apartamentului, două acte, unul autentic - public şi unul sub semnătură privată - secret, fiind vorba, aşadar, de o simulaţie asupra preţului vânzării, voinţa reală a părţilor fiind exprimată în contractul încheiat anterior sau concomitent.
în cauză, actul secret, intitulat «declaraţie» emană de la reclamanţi, fiind semnat de către aceştia în calitate de vânzători, mai precis de către reclamantul S.M., precum şi de reprezentantul societăţii pârâte, numitul P.D., astfel încât, condiţia generală prevăzută de art. 1174 cod civil pentru actul sub semnătură privată, de a fi semnat de autorii lui, este îndeplinită.
Pe de altă parte, legea prevede pentru înscrisul sub semnătură privată şi condiţii speciale (art. 1179 Cod civil şi art. 1180 Cod civil), neîndeplinirea acestora, făcând ca înscrisul să fie lipsit de putere probatorie.
Instanţa a apreciat că actul încheiat de părţi, intitulat „declaraţie", constituie un început de dovadă scrisă, actul juridic constatat prin înscris păstrându-şi valabilitatea.
Având în vedere răspunsurile date de părţi la interogatoriu, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a considerat că înţelegerea secretă a părţilor se bucură de prezumţia de valabilitate în ceea ce priveşte conţinutul său relativ la actul juridic pe care îl consacră, precum şi la una din obligaţiile asumate de cumpărător, respectiv aceea de plata preţului real.
împotriva sentinţei civile nr. 6.012/1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a declarat apel pârâta S.C. „R."-S.A., apel care, prin decizia civilă nr. 474/A din 17.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a lll-a civilă a fost admis, schim-bându-se în tot sentinţa judecătoriei, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în cauză, contraînscrisul ce cuprinde actul secret trebuie să îndeplinească cerinţele legii pentru a avea forţa probantă, respectiv număr de exemplare originale egal cu numărul părţilor cu interese contrare, or această condiţie legală nu este îndeplinită.
împotriva deciziei civile nr. 474/A din 17.02.1999 a Tribunalului Bucureşti au declarat, în termen legal, recurs reclamanţii intimaţi S.M. şi S.N.
Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Motivul pentru care instanţa de apel a considerat că, cererea reclamanţilor, care avea drept temei juridic existenţa simulaţiei, este neîntemeiată, a fost că unul din elementele necesare pentru a considera un act juridic ca fiind simulat, şi anume acela vizând existenţa unui contraînscris, nu este dovedit.
S-a apreciat că, înscrisul sub semnătură privată depus de către reclamanţi, neîndeplinind condiţiile speciale prevăzute de art. 1179 Cod civil, nu poate proba înţelegerea secretă a părţilor vizând un alt preţ al bunului înstrăinat decât cel cuprins în actul autentic.
Ca regulă generală, semnătura este indispensabilă, condiţie a înscrisului sub semnătură privată, şi, tot ca regulă generală, în afara semnăturii părţii sau a părţilor nu se cere nici o altă condiţie pentru valabilitatea înscrisurilor sub semnătură privată.
Prin excepţie de la această regulă generală, art. 1179 Cod civil cere ca înscrisurile sub semnătură privată, din care rezultă obligaţii reciproce între părţi, să fie întocmite în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt şi să se menţioneze pe fiecare din ele câte exemplare s-au întocmit.
Nerespectarea oricăreia din cele două condiţii cerute de art. 1179 Cod civil atrage nulitatea înscrisului ca înscris sub semnătură privată (ca mijloc de probă, cu acest titlu), fără să afecteze cu nimic valabilitatea convenţiei însăşi. Acesta este motivul pentru care înscrisul semnat de părţi constituie un început de dovadă scrisă, chiar dacă nu este întocmit în atâtea exemplare câte cere legea sau nu cuprinde menţiunea numărului de exemplare întocmite.
în cauză, chiar admiţând susţinerea intimatei, că înscrisul sub semnătură privată întocmit între părţi la data de 25.08.1995 nu ar îndeplini condiţia specială pentru dovedirea sa, prevăzută de art. 1179 Cod civil, nu se poate nega caracterul lui de început de dovadă scrisă, care poate fi probat cu prezumţii.
în acest sens operează o prezumţie puternică în favoarea existenţei unei înţelegeri ascunse, ocultă a părţilor cu privire la înstrăinarea imobilului aparţinând recurenţilor reclamanţi, prezumţie rezultând din împrejurarea că preţul prevăzut în actul public - de 10.000.000 lei - este cu mult sub nivelul preţului de circulaţie al unui apartament cu caracteristicile tehnice ale celui în litigiu, la nivelul anului 1995-anul înstrăinării imobilului.
în plus, deşi a negat obligaţiile ce i-ar fi revenit conform contraînscrisului (de a achita suma de 12.500 USD), intimata pârâtă nu a solicitat instanţei verificarea de scripte în legătură cu înscrisul invocat de cealaltă parte, mărginin-du-se numai la a-i nega existenţa.
Prin urmare, Curtea apreciază că în cauză existenţa contraînscrisului, ca element al simulaţiei, a fost dovedită, după cum au fost dovedite şi celelalte elemente ale acesteia şi a căror existenţă nu a constituit un motiv d£ critică pe parcursul soluţionării litigiului, astfel încât, hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea reclamanţilor a fost admisă, este corectă, având în vedere că între părţi, actul secret, contraînscrisul este cel ce produce efecte juridice.
în consecinţă, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată, respin-gându-se apelul împotriva hotărârii primei instanţe, care, în acest fel va fi menţinută. (A.I.T.)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.962/1999)
| ← REÎNCREDINŢARE MINOR. INTERESUL COPILULUI. ÎNŢELES. | SUCCESIUNE. ACCEPTAREA MOŞTENIRII PRIN ÎNSUŞIREA TITLULUI DE... → |
|---|
