SUCCESIUNE. ACCEPTAREA MOŞTENIRII PRIN ÎNSUŞIREA TITLULUI DE EREDE. COEXISTENŢA MOŞTENIRII LEGALE CU CEA TESTAMENTARĂ.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 689 Cod civil, acceptarea succesiunii este expresă atunci când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat.
împrejurarea că nu s-a menţionat expres în conţinutul înscrisului (procurii) prin care s-a acceptat succesiunea defunctului, că este avută în vedere atât moştenirea legală, cât şi cea testamentară, nu are nici o relevanţă, câtă vreme din cuprinsul înscrisului nu rezultă că s-ar fi dorit renunţarea la beneficiul legatului şi deci, la calitatea de moştenitor testamentar.
De aceea, însuşindu-şi calitatea de erede, soţia supravieţuitoare poate opta între moştenirea legală şi cea testamentară, legatul universal dându-i posibilitatea să culeagă întreaga succesiune, în condiţiile în care mai există un moştenitor legal nere-zervatar.
Prin decizia civilă nr. 2804/28.101998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 8.455/1997 a Judecătoriei Sectorului 2, în contradictoriu cu intimatul D.l.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a apreciat că prima instanţă a reţinut, în mod corect, calitatea de legatară universală a soţiei defunctului I.D., întrucât aceasta rezultă din testamentul autentic nr. 11259/9.12.1972, întocmit de I.D.
Soţia supravieţuitoare a declarat, în cadrul unei procuri autentice, că acceptă expres succesiunea soţului ei.
în procura dată nu se face vorbire de testamentul prin care soţul său a instituit-o legatară universală.
împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-pârât, care şi-a întemeiat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă.
S-a arătat că, în mod greşit, s-a apreciat asupra faptului că soţia supravieţuitoare are calitatea de legatară universală, întrucât în declaraţia de acceptare a succesiunii nu se face nici o menţiune în legătură cu testamentul soţului.
Acceptarea făcută prin procură autentică a fost o acceptare expresă, în care se menţionează doar calitatea de soţie supravieţuitoare şi, deci, nu se poate prezuma că s-a acceptat şi legatul.
Probele administrate în cauză dovedesc împrejurarea că soţia supravieţuitoare a cunoscut testamentul soţului încă de la data întocmirii lui, or, dacă ar fi dorit să uzeze de acesta, trebuia să-l predea mandatarului său, în vederea eliberării certificatului de moştenitor.
Recursul este nefondat.
Faptul că, în actul de acceptare a succesiunii, soţia supravieţuitoare nu a făcut referire la testamentul soţului său, nu înseamnă că nu a acceptat moştenirea şi în calitate de legatară.
S-ar fi putut susţine această teză dacă în cuprinsul procurii se făcea referire în mod expres numai la calitatea de moştenitor legal.
Or, prin procura pe care a dat-o, soţia supravieţuitoare şi-a însuşit calitatea de erede, cu respectarea dispoziţiilor art. 689 Cod civil.
împrejurarea că soţia supravieţuitoare a cunoscut testamentul pe care l-a întocmit defunctul nu poate conduce la o altă soluţie. După cum, faptul că testamentul nu a fost predat mandatarului, nu înseamnă, în lipsa unui text care să impună această obligaţie pentru actul acceptării, că succesiunea nu a fost acceptată şi ca legatar şi nici nu se poate deduce că intenţia soţiei supravieţuitoare a fost de a nu-l înlătura de la succesiune pe fratele defunctului.
De asemenea, faptul că martorii propuşi de pârât au declarat că cei doi fraţi s-au înţeles foarte bine în timpul vieţii, nu înseamnă că soţia supravieţuitoare nu a intenţionat să-l înlăture de la moştenire pe pârât. Nimic nu-l împiedica pe defunct ca, în măsura în care dorea să-şi gratifice fratele, să întocmească un testament şi în favoarea acestuia. (A.N.)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 451/1999)
| ← SIMULATE. CONDIŢIA EXISTENTEI UNUI CONTRAÎNSCRIS. FORŢA... | SUCCESIUNE. ACCEPTARE. EFECTE. TRECEREA UNUI IMOBIL ÎN... → |
|---|
