Succesiune. Acceptare. Termen. Cerere de repunere în termen. Motiv temeinic, în sensul art. 700 alin. 2 Cod civil
Comentarii |
|
împrejurarea că reclamanta s-a stabilit definitiv în străinătate şi nu a mai întreţinut (o perioadă îndelungată de timp) relaţii cu rudele sale din ţară, nu constituie un motiv temeinic pentru ca, în condiţiile art. 700 alin. 2 Cod civil, să fie repusă în termenul de acceptare a succesiunii.
(Secţia a IH-a civilă, decizia nr. 1.119/ 31.10.1996)
Reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P.F., M.N., V.M. şi C.V., să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 504 din 13.04.1984, eliberat de notariatul de Stat al sectorului 2 şi să se constate că este unica moştenitoare a defunctei S.A., decedată la 20.06.1983.
în motivarea acţiunii se arată că reclamanta este fiica defunctei S.A., iar în anul 1973 s-a stabilit definitiv în străinătate, împreună cu fiica şi soţul său. De atunci nu a mai întreţinut relaţii cu rudele sale din ţară şi nu a cunoscut împrejurarea că mama sa a decedat.
Judecătoria sectorului 2, reţinând că reclamanta a avut cunoştinţă de decesul mamei sale în anul 1983 şi nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, prin sentinţa civilă nr. 1.867 din 3.03.1995 a respins acţiunea, ca nefondată, soluţie ce a fost menţinută în apel prin decizia civilă nr. 472 din 16.02.1996 a Tribunalului Bucureşti - secţia a IH-a civilă.
împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, invocând nulitatea certificatului de moştenitor eliberat în urma decesului mamei sale, deoarece nu au fost respectate cerinţele art. 95 Cod procedură civilă privind citarea recurentei în faţa notarului, printr-un ziar de largă circulaţie, citarea făcându-se prin afişare la uşa Notariatului şi la domiciliul pe care reclamanta 1-a avut înainte de a părăsi ţara.
Recursul este nefondat.
Chiar reclamanta, prin răspunsul la interogatoriu, a recunoscut că nu a comunicat rudelor din ţară adresa unde locuieşte în străinătate. De asemenea, a recunoscut că nu a fost în raporturi bune cu mama sa şi a fost obligată prin hotărâre judecătorească să-i plătească o pensie de întreţinere.
în aceste condiţii, nu se poate reţine reaua-credinţă a rudelor sale, care nu cunoşteau, în 1983, când a decedat S.A., care este domiciliul recurentei.
Pe de altă parte, faptul că recurenta nu a mai întreţinut raporturi cu rudele sale din ţară nu constituie un motiv temeinic pentru ca, în condiţiile art. 700 alin. 2 Cod civil, să fie repusă în termenul de acceptare a succesiunii mamei sale.
← Simulaţie. Condiţii. Contraînscris întocmit ulterior actului... | Succesiune. Acţiune în anularea testamentului autentificat de... → |
---|