Suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Criteriul protecţiei eficiente a dreptului la marcă
| Comentarii |
|
Cu toate că soluţionarea unui alt litigiu pendinte, între aceleaşi părţi, având ca obiect anularea mărcii Z.P., înregistrată pe numele reclamantului, influenţează pricina privind interzicerea folosirii de către pârâte a aceleiaşi mărci, în sensul că eventuala anulare a mărcii printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, cu efecte retroactive, ar conduce la neîndeplinirea cerinţelor acţiunii în contrafacere, măsura suspendării legale prevăzute de art. 244 din codul de procedură civilă are caracter facultativ, astfel încât adoptarea sa depinde de aprecierea instanţei de judecată, care are în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.
Astfel, interesul protejării dreptului la marcă este prioritar faţă de cel al ocrotirii drepturilor virtuale pretinse de terţi asupra aceluiaşi semn sau al unui semn similar, pentru care recunoaşterea legală operează abia ulterior potenţialei anulări a mărcii.
Până în acel moment, dreptul obţinut prin înregistrare se impune a fi protejat ca atare, prin repararea prejudiciului eventual încercat şi evitarea amplificării acestuia, rezultat ce nu ar putea fi atins în cazul întreruperii cursului judecăţii; dimpotrivă, atare măsură ar prelungi sine die procesul al cărui scop este acela de a se stopa faptele păgubitoare ale terţului.
(Decizia nr. 1320 din 8 decembrie 2004 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin încheierea din şedinţa publică de la 10.12.2003, dată în Dosarul nr. 4133/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâţii SC "Z." SRL, B.P., SC "P." SA şi S.A., apreciindu-se că dezlegarea pricinii atârnă de existenţa dreptului ce face obiectul judecăţii în Dosarul nr. 3445/2003, respectiv anulare marcă, al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
împotriva încheierii menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, înregistrat sub nr. 12553/2004 la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin motivele de recurs, s-a susţinut că măsura suspendării judecării cererii având ca obiect interzicerea de către pârâtă a folosirii mărcii Z.P., luată fără ca, în prealabil, instanţa de fond să se pronunţe asupra cererii reclamantului de conexare a dosarului de faţă şi a celui vizând anularea mărcii Z.P. înregistrate pe numele reclamantului, este nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs fiind însă chemată să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Prin soluţia pronunţată, instanţa a adus atingere drepturilor reclamantului prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, care îi conferă un drept exclusiv asupra mărcii, în condiţiile în care, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărâri de anulare a mărcii, acest drept exclusiv nu poate fi cenzurat. Astfel că, prin soluţia pronunţată, instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă).
întrucât pârâta SC "Z." SRL nu a făcut dovada celor susţinute, în sensul că ar fi titulara unor drepturi anterioare care să justifice măsura suspendării judecăţii, adoptarea acestei măsuri de către instanţă echivalează cu prejudicierea fondului şi încălcarea art. 1169 din Codul civil.
Pe de altă parte, soluţia de întrerupere a cursului judecăţii înseamnă un refuz al accesului la justiţie, chiar şi pentru un timp limitat, de natură a conduce la încălcarea art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă).
Recurentul a susţinut că nu se poate reţine o înrâurire hotărâtoare a dezlegării pricinii prin soluţionarea Dosarului nr. 3445/2003, măsură care ar fi putut interveni numai dacă, în prealabil, s-ar fi respins cererea de conexare formulată de reclamant, instanţa de fond încălcând şi prevederile art. 3 din Codul civil.
Cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, pe cale administrativă, unde a fost înregistrată sub nr. 3420/2004.
Examinând încheierea atacată din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, ce permit evaluarea hotărârii primei instanţe sub toate aspectele vizând atât nelegalitatea, cât şi netemeinicia soluţiei pronunţate, cu luarea în considerare şi a susţinerilor recurentului (fără a fi necesară încadrarea acestora în cazurile descrise de art. 304 din Codul de procedură civilă), Curtea a constatat că recursul este fondat.
Instanţa de judecată a fost învestită cu cererea având ca obiect interzicerea folosirii de către pârâte a mărcii Z.P., marcă înregistrată pe numele reclamantului, pentru emisiunile TV şi programele de divertisment organizate în locuri publice, activităţi sportive şi culturale, de educaţie şi instruire, şi, totodată, în scopuri publicitare.
La termenul din 10.12.2003, instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în considerarea existenţei unui alt litigiu pendinte, între aceleaşi părţi, având ca obiect anularea mărcii ca fiind înregistrată cu rea-credinţă şi cu încălcarea dreptului de autor anterior asupra semnului aparţinând pârâtei SC "Z." SRL, conform art. 48 alin. 1 lit. c) şi e) din Legea nr. 84/1998.
Cu toate că soluţionarea celuilalt litigiu aflat pe rolul aceleiaşi instanţe influenţează pricina de faţă, în sensul că dezlegarea acesteia depinde de soluţia ce ar urma să fie adoptată în acea cauză, după cum, în mod corect, a apreciat tribunalul, deoarece dacă printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă s-ar dispune anularea mărcii în discuţie, cu efecte retroactive, în speţă s-ar conchide în sensul neîndeplinirii cerinţelor acţiunii în contrafacere, măsura suspendării legale prevăzute de art. 244 din Codul de procedură civilă are caracter facultativ, astfel încât adoptarea sa depinde de aprecierea instanţei de judecată, care are în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.
înregistrarea mărcii, cu efecte de la data de 26.08.2002 în speţă, îndreptăţeşte titularul să utilizeze orice mijloace procesuale pentru protejarea dreptului recunoscut, inclusiv acţiunea civilă în contrafacere reglementată de art. 35 din Legea nr. 84/1998, formulată în cauză, calitatea protecţiei fiind condiţionată de modul de soluţionare, din punct de vedere procedural, a unei asemenea acţiuni.
întreruperea cursului judecăţii este incompatibilă cu o protecţie eficientă a dreptului legal recunoscut, însă nu pentru argumentul susţinut de recurent, anume că ar echivala cu un refuz al accesului la justiţie: instanţa de fond nu a invalidat calea procedurală aleasă de reclamant pentru protecţia dreptului la marcă, ci a apreciat că soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză depinde de soarta celuilalt litigiu.
Interesul protejării dreptului la marcă este prioritar faţă de cel al ocrotirii drepturilor virtuale pretinse de terţi asupra aceluiaşi semn sau al unui semn similar, pentru care recunoaşterea legală operează abia ulterior potenţialei anulări a mărcii, cu posibilitatea valorificării retroactive a propriilor pretenţii.
Până în acel moment, dreptul obţinut prin înregistrare se impune a fi protejat ca atare, prin repararea prejudiciului eventual încercat şi evitarea amplificării acestuia, rezultat ce nu ar putea fi atins în cazul întreruperii cursului judecăţii; dimpotrivă, atare măsură ar prelungi sine die procesul al cărui scop este acela de a se stopa faptele păgubitoare ale terţului (evident, cu condiţia dovedirii întrunirii cerinţelor presupuse de art. 35).
Măsura suspendării judecăţii, incertă fiind ca întindere a efectelor sale în timp, ar lipsi de finalitate demersul judiciar iniţiat de titularul dreptului la marcă şi ar contraveni voinţei legiuitorului care a preconizat o protecţie eficientă a dreptului prin orice mijloace procesuale.
în consecinţă, Curtea a apreciat că măsura în discuţie este inoportună în raport cu finalitatea acţiunii în contrafacere iniţiate de titularul dreptului la marcă, constatând că se impune continuarea judecării cauzei.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că recursul este fondat şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 cu referire la art. 3041 din Codul de procedură civilă, l-a admis ca atare şi a casat încheierea recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.
| ← Suspendarea perimării. Hotărâre pronunţată cu încălcarea... | Suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. 1 din Codul... → |
|---|
