Titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991. Teren restituit. Partajarea bunului între moştenitorii testamentari

Comentarii

0

C. civ., art. 651 Legea nr. 18/1991, republicată, art. 13

I. Instanţa de fond a arătat că la data de 23 august 2008 se eliberează titlul de proprietate nr. 74.173 pentru suprafaţa de 10 ha pe numele lui M.M., S.A. şi P.M., la rubrica dellinct apărând T.E. M.M. a încercat să anuleze acest ultim titlu, dar iară succes.

Problemele care se pun sunt cine suportă donaţia terenului de 5000 mp efectuată de M.M. înainte de anularea titlului de proprietate nr. 32.535 şi care sunt cotele în care se împarte terenul rămas neînstrăinat, cel de 95000 mp, în cote de 1/3 fiecare sau în cote de 2/4 M.M., 1/4 pentru S.A. şi 1/4 pentru P.M.

Cu privire la contractul de donaţie nr. 2244 din 17 septembrie 1996, act juridic pe care pârâta M.M. a încercat să-l ascundă, ieşind la iveală doar cu prilejul cercetării efectuate de expert cu ocazia măsurătorilor la faţa locului, instanţa a constatat că acesta a fost încheiat înainte de eliberarea titlului de proprietate nr. 32.535. Astfel, în vreme ce contractul de donaţie este încheiat la data de 17 septembrie 1996, titlul de proprietate nr. 32.535 este eliberat la data de 7 octombrie

1996, deci ulterior la 20 de zile. Aceasta face să apară ca plauzibilă susţinerea pârâtei M.M. că a fost constrânsă moral să doneze terenul de 5000 mp pentru a primi o suprafaţă compactă, regulată, de 95.000 mp în apropierea Bucureştiului.

Cu toate acestea, singura care a înstrăinat terenul de 5000 mp este M.M., cea care a înţeles să gratifice o anumită persoană care îi va fi recunoscătoare şi, deci, ea este cea care trebuia să suporte această înstrăinare, menţinând valabilitatea actului de înstrăinare, consoli-dându-l ca urmare a partajului de faţă. Prin urmare, cea care va suporta înstrăinarea terenului de 5000 mp va fi pârâta M.M.

Cu privire la cel de-al doilea aspect, instanţa de fond a apreciat că terenul de 95000 mp trebuie împărţit în cote de 2/4 M.M., 1/4 pentru S.A. şi 1/4 pentru P.M. Motivaţia acestei soluţii rezidă în următoarele:

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 48/4978, unica moştenitoarea a lui T.E.(1.) este P.I., în calitate de fiică şi legatară universală, iar moştenitorii acesteia din urmă, conform certificatului de moştenitor nr. 79 din 8 februarie 1989, sunt M.M. cu o cotă de 2/4, în calitate de fiică şi legatară, P.M. cu o cotă de 1/4 şi S.A. cu o cotă de 1/4, în calitate de fiice. La rubrica defunct din titlul de proprietate nr. 74.173 este T.E. Or, faţă de aceste înscrisuri, lucrurile sunt clare, dacă P.I. este unica moştenitoare a lui T.E., iar părţile din prezenta cauză sunt moştenitoarele Iui P.I., terenul de 95.000 mp se împarte potrivit cotelor înscrise în certificatul de moştenitor nr. 79, care nu a fost anulat şi nici măcar nu s-a cerut anularea lui pentru ca cotele părţilor să fie egale, de 1/3. Cota majoră a lui M.M. rezidă în testamentul autentic nr. 2940/3 decembrie 1987, prin care P.I. a instituit-o legatară universală, testament care, de asemenea, nu a fost atacat.

II.    Instanţa de apel a reţinut următoarele:

Din testamentul lăsat de către defuncta T.I., rezultă că aceasta a înţeles să testeze cu privire la întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce va exista, testamentul având caracter de legat cu titlu universal.

Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte testamentul lăsat de defuncta P.I.

Cum dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, iar nu constituit, rezultă că dreptul de proprietate se afla în patrimoniul defunctelor la data survenirii decesului.

întrucât testamentele sunt valabile şi produc efecte juridice, nu se pot reţine alte cote în favoarea părţilor, respectiv cote egale, astfel cum pretinde apelanta-reclamantă, întrucât s-ar nesocoti voinţa defuncţilor şi s-ar încălca cotele şi drepturile stabilite prin certificatele de moştenitor nr. 79/8 februarie 1989.

III.    Recurentele au criticat hotărârea instanţei de apel pentru următoarele motive:

Prin emiterea acestui titlu de proprietate cu nr. 74173/2007, cele trei părţi ale cauzei au fost evidenţiate ca beneficiare asupra suprafeţei de teren de 10 ha, respectându-se prin aceasta dreptul ce i se cuvine fiecărei părţi în baza Legii nr. 18/1991, calitate pe şi în temeiul căreia le revine câte o cotă de 1/3 din această suprafaţă, motiv pentru care în mod cert acordarea unei cote de 1/2 în favoarea pârâtei-apelante M.M. reprezintă o încălcare a drepturilor părţilor, avându-se în vedere faptul că suprafaţa de teren aflată în litigiu a fost obţinută în baza unei legi speciale, cu procedură de strictă aplicare şi interpretare şi realizată, urmare a unei cereri depuse în nume personal de fiecare parte aflată în litigiu, părţile având calitatea de descendenţi de gradul I sau II cu privire la autorul acestora, ca atare drepturi egale, ceea ce în speţă nu a fost realizat prin cele două hotărâri supuse căii de atac.

Astfel, în mod greşit în cadrul ieşirii din indiviziune s-a stabilit o cotă de 1/4 în favoarea reclamantei-apelante P.E.M., o cotă de 1/4 pentru pârâta S.A. şi o cotă de 1/2 pentru pârâta-apelantă M.M., avându-se în vedere testamentul de care se prevalează aceasta autentificat sub nr. 2940103 decembrie 1987 şi lăsat acesteia de către defuncta P.I.

Se poate observa faptul că este menţionat expres că vor reveni beneficiarilor testamentului lui M.M. toate bunurile mobile şi imobile aflate în posesia defunctei la momentul decesului acesteia.

Cum reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea părţilor prezentei cauze a fost realizată cu mult timp după decesul lui P.I., respectiv după apariţia Legii nr. 18/1991, rezultă cât se poate de clar că acest teren nu a fost avut în vedere de testatoare la momentul redactării testamentului, astfel încât nu putea fi avut în vedere nici la emiterea certificatului de moştenitor pe care instanţele ce s-au pronunţat până în prezent îl reţin ca argument în pronunţarea hotărârilor supuse recursului.

Aşadar, coroborând conţinutul testamentului autentificat nr. 2940/ 1987 cu momentul dobândirii terenului aflat în litigiu, se impune a se constata că această suprafaţă de teren reprezintă un bun viitor în raport cu momentul deschiderii succesiunii (art. 651 C. civ.), categorie de bunuri despre existenţa cărora nu se face şi nu s-a făcut nici cea mai mică referire în respectivul act, astfel încât aplicarea aceluiaşi regim juridic privind cota de care trebuie să beneficieze pârâta M.M. este total nelegală, fiind chiar în contradicţie cu voinţa testatoarei la momentul întocmirii acestui testament.

în mod evident, în situaţia în care testatoarea P.I. ar fi dorit ca beneficiara M.M. să beneficieze şi de aceste bunuri ar fi trecut expres în testament menţiunea conform cu care pârâta M.M. urmează să beneficieze în aceleaşi condiţii şi de bunurile viitoare şi nu ar fi menţionat doar categoria de bunuri ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului.

IV. Curtea a reţinut că, faţă de conţinutul testamentului valabil încheiat, în cuprinsul căruia s-a stabilit compunerea masei partajabile, dar şi cotele succesorale, instanţa nu putea să dispună o nouă dezbatere a succesiunii, în sensul stabilirii unor cote diferite ale drepturilor succesorale, conform regulilor moştenirii legale, facându-se abstracţie

de existenţa şi conţinutul testamentului autentic şi, deci, de voinţa defunctei, liber exprimată.

Este nefondată susţinerea celor două recurente, în sensul că terenul ce face obiectul cauzei trebuia partajat conform regulilor moştenirii legale, fără a se valorifica certificatul de moştenitor sus-menţionat, având în vedere că dreptul de proprietate asupra acestui bun a fost reconstituit conform Legii nr. 18/1991, iar în cuprinsul dispoziţiilor art. 13 din acest act normativ legiuitorul a stabilit în mod expres că dovada calităţii de moştenitor se face în baza certificatului de moştenitor, iar, pe de altă parte, titlul de proprietate se emite „cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze conform dreptului comun”.

Prin urmare, deşi calea dobândirii dreptului de proprietate este legea, ne aflăm într-o situaţie specială, unde legiuitorul face trimitere în mod expres la dreptul comun în materia succesiunii, astfel încât urmează a fi valorificat conţinutul certificatului de moştenitor şi respectiv cotele stabilite în cuprinsul acestuia.

într-adevăr, se poate vorbi despre o dobândire a bunului în nume propriu, în virtutea dreptului conferit prin lege, însă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză a fost făcută tocmai în considerarea calităţii recurentelor de moştenitoare ale autoarei lor, astfel încât bunul urmează a fi partajat conform dreptului comun, respectiv conform cotelor stabilite în cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 79/1989.

Prin urmare, faţa de cele mai sus-reţinute, este lipsit de relevanţă din punct de vedere juridic faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost făcută de către recurente la o distanţă mare în timp faţă de momentul decesului autoarei lor, atâta vreme cât moştenitorii urmează să împartă bunul conform dreptului comun în materie.

Mai mult, certificatul de moştenitor sus-menţionat a fost întocmit în baza testamentului autentic nr. 2940/1987, din cuprinsul căruia rezultă voinţa testatoarei de a lăsa recurentei M.M. întreg patrimoniul său, incluzând bunuri prezente, cât şi viitoare.

Vezi şi alte speţe de drept civil: