Legatari universali acceptanţi ai moştenirii care nu au formulat notificare. Moştenitor legal care a formulat notificare. Lipsa calităţii acestuia de persoană îndreptăţită
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, art. 2, art. 3, art. 4
Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul P.E.A. a chemat în judecată Primăria Sectorului 5 Bucureşti, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului teren şi casă, situat în Bucureşti, str. P.F. nr. 21 - fostă str. M.A.Ş., iar în măsura în care această restituire în natură nu mai este posibilă, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri băneşti.
In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este moştenitorul legal al defunctului său văr M.M., decedat la 14 iulie 19784 în Bucureşti, acesta neavând descendenţi — copii, ascendenţi - părinţi sau colaterali privilegiaţi - fraţi.
Datorită lipsei de moştenitori în linie directă, precum şi prin lipsa colateralilor privilegiaţi, în baza dispoziţiilor art. 675 şi art. 676 C. civ., sunt chemaţi la succesiune colateralii ce sunt rude cu defunctul, până la gradul 12 inclusiv.
Reclamantul a mai arătat că este singurul care a solicitat recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului teren şi casă, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată şi modificată, în calitate de moştenitor al defunctului, fiind astfel repus în termenul de acceptare a succesiunii vărului său, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost republicată şi modificată.
Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin notificarea trimisă sub nr. 966/12 iulie 2001 prin BEJ S.N., reclamantul P.E.A., în calitate de succesor al lui C.M. şi Z.M., a solicitat retrocedarea în natură a imobilului situat în Bucureşti, str. P.F. nr. 21 (fostă str. M.A.Ş. nr. 21), format din teren şi construcţie.
Titlul de proprietate îl constituie în cauză actul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Tribunalul Ilfov, Secţia notariat, prin care
imobilul In litigiu a fost dobândit de către Z.M. Identitatea imobilului din actul de proprietate, situat în Bucureşti, str. E. nr. 20, cu cel situat în str. M.A.Ş. nr. 21 rezultă din procesul-verbal întocmit de Comisiu-nea pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Bucureşti, care, identificând acest imobil, indică drept titlu de proprietate actul de vânzare-cumpărare sus-menţionat.
Având în vedere că actul în discuţie a intervenit anterior intrării în vigoare a Codului familiei, adoptat prin Legea nr. 4/1954, acesta a fost supus regimului legal al separaţiei de bunuri, reglementat de art. 1223 şi art. 1227 C. civ., astfel că imobilul a devenit bun propriu al cumpărătoarei, intrând în patrimoniul său ca drept exclusiv.
Conform adeverinţei nr. 24528/3 decembrie 2001 emise de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Administraţia Fondului Imobiliar, imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, de la C.M.
Prin urmare, s-a reţinut că imobilul a fost preluat de către stat fără titlu valabil.
în justificarea calităţii sale de persoană îndreptăţită, reclamantul este ţinut să facă dovada transmiterii bunului, pe calea succesorală invocată, din patrimoniul acesteia, în patrimoniul său, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit certificatului de deces depus la dosar, Z.M. a decedat la data de 12 mai 1976, unicul său succesor fiind M.M., care conform certificatului său de deces era în viaţă la acea dată şi, în calitate de descendent de gradul I, a înlăturat de la moştenire alte persoane, în virtutea principiului chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 1/7 ianuarie 1985, de pe urma lui M.M., decedat la data de 14 iulie 1984, au rămas ca moştenitori R.O. şi R.J., în calitate de legatari universali.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: „Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”.
Singura derogare de la regulile de drept comun prevăzute în materie de succesiune de Codul civil o constituie, aşadar, repunerea în termenul de acceptare a succesibililor.
Cu alte cuvinte, situaţia este identică cu aceea în care, raportându-ne la momentul ce marchează trecerea intervalului de şase luni la deschiderea succesiunii lui de cuius, s-ar constata că şi persoana care a formulat cererea de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 a acceptat moştenirea.
Or, în acest caz, reclamantul a fost înlăturat de la moştenire de către legatari, dat fiind că moştenirea legală intervine numai în cazurile în care defunctul nu a lăsat testament ori legatarii nu şi-au exercitat în termenul legal dreptul de opţiune succesorală.
Dispoziţia legală produce astfel efectc numai în cazurile în care cel care formulează cererea de restituire avea vocaţie succesorală concretă la data deschiderii succesiunii, singurul motiv pentru care nu a dobândit patrimoniul defunctului sau cel puţin o parte din acesta fiind împrejurarea neexercitării dreptului său de opţiune succesorală. O asemenea ipoteză ar fi aceea în care la moştenire vin doi descendenţi de gradul 1, dintre care în termenul de 6 luni îşi exercită dreptul de opţiune numai unul dintre aceştia, iar prin formularea unei cereri de restituire de către cei de-al doilea, fiind şi acesta repus în termenul de acceptare, imobilul care face obiectul Legii nr. 10/2001 revine în cote de 1/2 fiecăruia dintre succesibili.
De asemenea, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi”, rezultă că imobilul nu a ieşit niciodată din patrimoniul lui Z.M. şi, pe cale de consecinţă, nici din cel al lui M.M., astfel că, făcând parte din masa succesorală lăsată de acesta, s-a transmis în patrimoniul moştenitorilor acceptanţi la data acceptării de către cei în cauză a succesiunii, chiar dacă nu figurează în certificatul de moştenitor.
Faţă de aceste considerente, reţinând că, raportat la dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită pentru a solicita măsuri reparatorii pentru imobilul preluat fără titlu valabil, instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.
Menţionăm că apelul a fost respins în complet de divergenţă, iar soluţia a rămas irevocabilă.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., sentinţa nr. 1605 din 20 decembrie 2007
| ← Imobil preluat în mod abuziv. Legat universal întocmit în... | Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire în natură a unui... → |
|---|
