Cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001. Renunţarea la succesiune. Efecte
| Comentarii |
|
C. civ., art. 696 Legea nr. 10/2001, art. 4
în mod corect a reţinut instanţa de fond că apelantul-reclamant nu are calitatea de persoană îndreptăţită, în cadrul juridic reprezentat de Legea nr. 10/2001, care, cu privire la dreptul la restituire, prevede în art. 4 alin. (2) că de dispoziţiile sale beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite, aceasta fiind regula generală.
în alin. (3) se stabileşte o regulă derogatorie de la dreptul comun, în sensul că de prevederile prezentei legi beneficiază şi cei care au doar vocaţie succesorală, iar prin cererea de restituire sunt repuşi în termenul de acceptare a moştenirii.
Nu aceeaşi este situaţia în cazul apelantului-reclamant, care este renunţător expres la succesiune, conform certificatului de moştenitor nr. 97/27 noiembrie 2001, situaţie în care nu are calitatea de persoană îndreptăţită potrivit legii, întrucât renunţarea vizează întreaga moştenire, iar nu anumite bunuri expres determinate. Din această perspectivă, practica a statuat că vocaţia la restituire este restrânsă cu privire la persoanele care au renunţat expres la moştenire, legea acoperind doar ipoteza celor care nu au făcut acte de acceptare a succesiunii.
Astfel, potrivit art. 696 C. civ., eredele care renunţă la moştenire este considerat că nu a fost niciodată erede. în acelaşi timp, dat fiind principiul unităţii şi indivizibilităţii, în raport de care succesiunea nu poate fi acceptată decât integral, nu parţial, nu poate fi primită critica reclamatului din acţiune, în sensul că ar fi renunţat numai la bunurile expres identificate în certificatul de moştenitor.
| ← Acţiune în revendicarea ulterioară notificării în temeiul... | Titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991.... → |
|---|
