Societate. Radiere din Registrul comerţului. Condiţii
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 40 din 19 ianuarie 2015
Prin sentinţa civilă nr.551 din 02.04.2014 pronunţată în dosarul nr..../2013 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a admis ca întemeiată plângerea formulată de petenta I. SPRL, în calitate de lichidator al intimatei SC C. SRL, şi în consecinţă: s-a anulat rezoluţia nr.8879/21.08.20l3 a Directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud:s-a dispus radierea Societăţii SC C. SRL având număr de ordine ORC ..., CUI ...; s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de radiere, comunicarea şi efectuarea publicităţii legale a încheierii, în condiţii prevăzute de lege.
Prezenta încheiere s-a publicat în condiţiile art.237 (9) din Legea societăţilor nr. 3l/l900 rep.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând cu prioritate excepţia tardivităţii introducerii plângerii invocată de intimata ORC Bistriţa-Năsăud, a găsit-o ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare. Rezoluţia directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost pronunţată la 2l.08.20l3, iar plângerea formulată de către I. SPRL a fost formulată şi înaintată societăţii de curierat poştal la 30.09.20l3 , astfel că această plângere este în termenul de l5 zile prevăzut de art.6 alin.3 din OUG nr.ll6/2009.
Prin încheierea judecătorului delegat la registrul comerţului nr. 1053/09.03.2005, s-a constatat dizolvarea de drept a SC. C. SRL potrivit art. 30 din L. nr. 359/2004 iar ulterior, prin încheierea nr. 5563/l5.ll.2005 a fost numit lichidator G.L. în baza prev. art. 252 şi urm. din Legea societăţilor, nr. 31/1990 rep., forma în vigoare la acea dată.
Lichidatorul a întocmit situaţia financiară de lichidare şi raportul de lichidare, prin care a arătat că nu au fost identificaţi asociaţii, corespondenţa s-a restituit şi nici nu au fost identificate bunuri ori sume de bani cu care să se acopere creanţa faţă de Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa, astfel că a propus radierea societăţii din registrul comerţului în condiţiile art. 260 şi urm. din L. nr. 31/1990.
Prin rezoluţia directorului Oficiului Registrului Comerţului teritorial Bistriţa-Năsăud (ORC BN), nr. 8879/2l.08.2013 s-a respins cererea de radiere formulată de lichidator cu motivarea că societatea înregistrează datorii faţă de bugetul consolidat, iar potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 rep., în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, în condiţiile legislaţiei insolvenţei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenţei.
Această Rezoluţie a directorului ORC BN este neîntemeiată şi este lipsită de suport legal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 260 alin. 1-10 din Legea nr. 31/1990, modificată prin OUG nr. 43/2010: (1) lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat.
(2) Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii.(3) În termen de 30 de zile de la dizolvare vor fi numiţi lichidatorii, în condiţiile art. 262, respectiv art. 264. (4) În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului. (5) La împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului un raport privind stadiul operaţiunilor de lichidare. La împlinirea termenului de un an prevăzut la alin. (1) lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului un nou raport, însoţit, dacă este cazul, şi de hotărârea instanţei de prelungire a termenului de lichidare, pentru menţionare în registrul comerţului. (6) Pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare, lichidatorul are obligaţia de a depune la oficiul registrului comerţului hotărârea instanţei, precum şi raportul privind stadiul operaţiunilor de lichidare. (7) Nerespectarea obligaţiei de depunere a rapoartelor prevăzute la alin. (4) - (6) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează, din oficiu sau în urma sesizării oricărei părţi interesate, de către directorul oficiului registrului comerţului şi/sau de persoana sau persoanele desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului. (8) În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul societatea, în urma sesizării oricărei părţi interesate. Încheierea judecătorului prin care se dispune amendarea lichidatorului este executorie şi poate fi atacată numai cu apel. (9) Sancţiunea prevăzută la alin. (7) se aplică şi lichidatorului care nu introduce cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termenul prevăzut la alin. (4). (10) Dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menţionat la alin. (1), prelungit de tribunal după caz, oficiul registrului comerţului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea societăţii şi a
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz”.
Mai mult, prin art. VI din OUG nr.43/2010 s-a prevăzut în mod expres că : (1) Prevederile art. 260 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod corespunzător şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), societăţile care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial*) sau a secţiei comerciale*) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Soluţionarea cererii se face cu citarea societăţii şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului se aplică în mod corespunzător.
Făcând abstracţie de faptul că societatea a fost dizolvată de drept şi a intrat în lichidare, că nu au fost respectate termenele pentru lichidarea acesteia şi că nici nu s-a formulat vreo sesizare pentru amendarea lichidatorului, nu este întemeiată respingerea cererii de radiere, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate a falimentului, lichidatorul apreciind în mod corect că o creanţă de 2.443 lei nu justifică deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
De altfel, teza a II-a de la alin. (4), prevede în mod expres că „dacă potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului ”, această obligaţie nu subzistă dacă nu sunt îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii.
Practica judiciară s-a pronunţat constant în sensul că maniera optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvenţă a debitorului nu a fost dovedită datorită cuantumului modic al creanţei, nefiind întrunite condiţiile prev. de art. 27 din Legea nr. 85/2006.
În speţă, însă, nu sunt aplicabile nici prevederile Legii nr. 428/2002 care ar împiedica radierea societăţii din registrul comerţului, aşa cum a susţinut intimata A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud.
Textul art.5 alin.4 din Legea nr.3l4/200l a fost introdus prin articol unic al Legii nr.428/2002 pentru aprobarea OUG nr. l8l/200l privind modificarea şi completarea Legii nr. 3l4/200l şi are următorul cuprins: „Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Trebuie notat că acest alineat se adaugă prin Legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă menţionate anterior, celor trei alineate propuse pentru modificare şi completare prin ordonanţa de urgenţă.
Aşa fiind, raportat la textul art.5 alin.l cu care trebuie corelat alin.4 din acelaşi articol, se are în vedere că incidenţa normei juridice de la art.5, în întregul ei, este circumscrisă sferei de reglementare a Legii nr. 3l4/200l, respectiv relaţiilor sociale în legătură
cu societăţile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit conform Legii nr.3l/l990 şi care sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare pe această dată.
Astfel fiind, acţiunea normei juridice consacrate de art.5 alin.4 este limitată la sfera şi obiectul de reglementare a Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale (care viza majorarea capitalului social) neputându-se accepta că această normă este una de principiu de vreme ce este conţinută într-un act normativ special.
Or, se ştie norma specială nu poate căpăta caracter general fără o dispoziţie expresă în acest sens.
Întrucât norma prevăzută la art.5 alin.4 din Legea nr. 3l4/200l nu este conţinută şi în Legea nr. 3l/l990 aceasta nu poate fi aplicată în toate cazurile de radiere a societăţilor comerciale.
În acest context, sub aspectul normelor de tehnică legislativă în vigoare la data adoptării textului legal conţinut de art.5 alin.4 din Legea nr. 3l4/200l sunt de semnalat dispoziţiile art.48 din Legea nr.23/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Dispoziţiile art.3 alin.5 din OUG nr. ll6/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului prevăd că societăţile comerciale aflate sub incidenţa Legii nr.3l4/200l pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, în stare de dizolvare sau de lichidare, se radiază din registrul comerţului, prin sentinţa pronunţată de instanţă.
Această este o normă de procedură specială, derogatorie de la regula instituită de această ordonanţă de urgenţă în art.l prin care s-a reglementat la nivel de principiu: Prin derogare de la prevederile Legii nr.26/l990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale legii nr. 3l/l990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, după caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionate a judecătorului delegat aparţine, până la reglementarea activităţii de înregistrare în registrul comerţului efectuată de registratori comercial, directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Împrejurarea că dispoziţiile art.260 alin.l0 parte finală, conţine o normă de trimitere la dispoziţiile art.3 din OUG nr. ll6/2009 nu conduce la concluzia că cererea de radiere se va soluţiona cu aplicarea dispoziţiilor speciale ale legii nr.3l4/200l ci că acesteia îi vor fi aplicabile normele de procedură corespunzătoare, respectiv art.3 cu excepţia celei prevăzute la alin.5 care conţine o normă specială ce se aplică exclusiv societăţilor comerciale aflate sub incidenţa Legii nr.3l4/200l.
Ca atare, o cerere de radiere făcută de lichidatorul numit în baza Legii nr.359/2004, întemeiată pe disp.art.260 alin.8 din Legea nr.31/1990 rep., este întemeiată şi trebuie admisă.
În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că se impune radierea societăţii din registrul comerţului, astfel că în baza disp. art. 6 din OUG nr. 116/2009 privind instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, s-a admis plângerea lichidatorului, s-a anulat rezoluţia directorului ORC BN şi s-a dispus radierea SC C. SRL şi efectuarea menţiunilor de radiere în registrul comerţului şi de publicitate, în condiţiile legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi casarea sentinţei prin care s-a dispus radierea SC Concret SRL.
În motivele de apel se arată că prin rezoluţia directorului ORTC Bistriţa-Năsăud nr.8879/21.08.2013 a fost respinsă cererea de radiere a SC C. SRL formulată de către I. SPRL. Împotriva acestei rezoluţii a făcut plângere în termenul legal lichidatorul numit motivând ca societatea a fost dizolvată de drept în baza art.237 alin.1 lit.b din Legea 31/1990 şi întrucât nu au fost identificate bunuri în patrimoniul societăţii care să acopere creanţa creditorului, A.F.P.Bistriţa-Năsăud, a solicitat radierea acesteia. De asemenea, cuantumul redus al creanţei nu permite deschiderea procedurii simplificate a falimentului în condiţiile prevăzute de Legea 85/2006.
În cauză, AJ.F.P.Bistriţa-Năsăud a depus întâmpinare prin care se susţine poziţia ORCT Bistriţa-Năsăud de respingere a cererii de radiere a societăţii, întrucât aceasta figurează cu obligaţii fiscale faţă de bugetul general consolidat al statului, evitându-se astfel prejudicierea bugetului statului, întrucât potrivit prev.art.176 alin.6 din C.pr.fiscală, creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiate din registrul comerţului, se scad din evidenţa analitică de plătitor după radiere făcând imposibilă recuperarea creanţelor.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente:
Curtea recunoaşte dreptul organului fiscal întemeiat pe dispoziţiile art. 91 alin. 1 din Codul de procedură fiscală care are la dispoziţie un termen de 5 ani de prescripţie în interiorul căruia să stabilească obligaţiile fiscale constând în impozitul minim conform art. 18 din Codul fiscal. Mai mult, este probată într-un mod lipsit de echivoc şi recunoscută inclusiv de către lichidatorul judiciar care a promovat prezentul demers existenţa unui debit fiscal de 2443 lei în sarcina debitoarei supuse procedurii de lichidare. Chestiunea esenţială care se impune a fi analizată şi de care depinde soluţionarea prezentului apel este aceea dacă existenţa acestei creanţe reprezintă un impediment absolut în radierea societăţii debitoare.
Analiza textelor legale incidente nu relevă existenţa unui astfel de impediment absolut şi nici măcar apelanta A.J.F.P. Bistriţa Năsăud nu a invocat un text legal care să împiedice radierea, motivele de apel fiind caracterizate mai mult prin argumente de oportunitate decât unele pertinente de legalitate. Simpla afirmaţie de ordin general că apelanta are un interes public în recuperarea debitului în lipsa altor elemente care să împiedice radierea nu poate paraliza demersul reclamantei prin lichidator desemnat în condiţiile Legii 31/1990.
În realitate, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. 4 din Legea 31/1990 ,,În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului,,.
Acest raport privind situaţia economică a fost realizat şi a concluzionat că societatea nu mai desfăşoară activitate încă din anul 2003, nu mai deţine acte contabile, nu există bunuri de valorificat şi nici alte posibilităţi de realizare a unor sume pentru acoperirea unicei creanţe de 2443 lei, una cu caracter bugetar. În această situaţie art. 260 din Legea 31/1990 deschide două posiblilităţi: fie deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoare fie înaintarea unei propuneri de radiere a debitoarei din registrul comerţului.
1) În practica constantă a Curţii de Apel Cluj s-a statutat că, cererea formulată de către debitor prin lichidator în condiţiile art. 270 indice 1 din Legea 31/1990 trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru deschiderea acestei proceduri aşa cum sunt reglementate de 27 şi 28 din Legea 85/2006. Trebuie precizat în acest context faptul că nu se poate face nici o diferenţiere din punct de vedere procedural prin prisma incidenţei art. 27 alin. 1 şi 2 din Legea 85/2006 între o cerere făcută de către un debitor ,,în funcţiune,, şi un debitor dizolvat şi faţă de care a fost numit un lichidator în condiţiile Legii 31/1990, lichidator care într-adevăr este unicul îndreptăţit să reprezinte societatea comercială într-un
astfel de demers. Trebuie precizat foarte clar în acest context faptul că cererea formulată de către lichidatorul desemnat la O.R.C. în condiţiile Legii 31/1990 este tot o cerere formulată de debitor în vederea deschiderii procedurii de insolvenţă, situaţie în care admisibilitatea şi temeinicia acesteia vor fi apreciate prin raportare la dispoziţiile art. 28 din Legea 85/2006.
În aceste condiţii, dacă nu există creanţe sau dacă aceste creanţe sunt prescrise (în consecinţă neexigibile) nu este dovedită starea de insolvenţă pe care lichidatorul are sarcina să o probeze. Mai mult, dacă se invocă doar un cuantum general al creanţelor care apar într-o balanţă contabilă veche în condiţiile în lipsa unei identităţi a creditorilor starea de insolvenţă nu este dovedită deoarece o creanţă nu are o existenţă abstractă ci este legată indisolubil de identitatea unui creditor şi de un raport juridic concret.
Mai mult, chiar dacă creanţele nu sunt prescrise, au fost respinse constant cererile de deschidere a procedurii dacă cuantumul creanţei este unul infim, cu motivarea că, chiar dacă nu există o valoare prag în cazul cererilor formulate de către debitor, starea de insolvenţă nu se poate raporta la o creanţă infimă. Am reţinut în acest sens că scopul procedurii insolvenţei constă în acoperirea pasivului, însă pentru a spera obţinerea sumelor necesare pentru plata unor creanţe modice (scop care de cele mai multe ori este imposibil de realizat) costurile ar fi substanţial mai mari. Maniera optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului în aceste condiţii de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvabilitate a debitorului nu a fost dovedită deoarece nu se poate raporta la un total infim al creanţelor, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 31/1990.
Se mai susţine de către practicienii în insolvenţă ca argument contrar faptul că lichidatorul numit la ORC este obligat să formuleze o astfel de cerere prin prisma dispoziţiilor art. 270 indice 1 din Legea 31/1990. Aspectul invocat este corect însă nu poate întemeia admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă deoarece obligaţia lichidatorului de a formula o astfel de cerere nu împiedică instanţa să analizeze temeinicia acestei cereri şi să aprecieze cu privire la starea de insolvenţă a debitoarei. Formularea cererii nu echivalează cu admiterea automată a acesteia, dimpotrivă, judecătorul are deplina libertate să aplice textele anterior enunţate, aşa cum procedează cu orice altă cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă.
Mai mult, în condiţiile noului cod al insolvenţei adoptat prin Legea 85/2014 se instituie o valoare prag de 45.000 de lei inclusiv pentru cererile formulate de către debitor, categorie în care se înscriu şi demersurile lichidatorilor numiţi la ORC în numele societăţilor dizolvate.
2) Pentru toate aceste argumente, deschiderea procedurii insolvenţei în cazul concret analizat pentru recuperarea unei creanţe în cuantumul modic de 2443 lei este iluzorie. În concluzie, a doua opţiune posibilă este reglementată de art. 260 alin. 8 din Legea 31/1990, text potrivit căruia ,,În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul societatea, în urma sesizării oricărei părţi interesate. Încheierea judecătorului prin care se dispune amendarea lichidatorului este executorie şi poate fi atacată numai cu apel,,
Lichidatorul desemnat pentru debitoarea a procedat conform acestui text legal însă cererea de radiere a fost în mod nelegal respinsă cu motivarea ambiguă a existenţei unor datorii. În realitate, existenţa unor datorii nu constituie un impediment real pentru radierea unor societăţi din registrul comerţului, aşa cum pe de altă parte închiderea procedurii de lichidare nu este condiţionată de recuperarea integrală sau parţială a creanţelor, cu excepţia situaţiei limitativ reglementată a societăţilor dizolvate în baza dispoziţiilor art. 314/2001, situaţie care este total străină de cazul concret analizat.
În ceea ce priveşte apelul declarat de către ONRC, argumentele anterior prezentate justifică respingerea şi a acestui apel. Mai mult, fiind în culpă procesuală este legală şi temeinică inclusiv obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Trebuie precizat în acest context faptul că refuzul nejustificat de radiere a societăţii a determinat necesitatea prezentului demers în instanţă, iar costurile aferente plângerii sunt desigur în baza principiului culpei procesuale în sarcina apelantei OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 N.C.P.C., instanţa va respinge apelul declarat de către apelanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD împotriva sentinţei civile nr. 551 pronunţată la data de 02.04.2014 în dosarul nr..../2013 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, pe care o va menţine în întregime.
| ← Insolvenţă. Confirmarea planului de reorganizare | Societate. Retragere asociat. Înţelesul sintagmei „motive... → |
|---|
