Excepţie de neexecutare a contractului. Condiţii. Prestări servicii

Decizii comerciale - Curtea de Apel Cluj (2015)

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 86 din 26 ianuarie 2015

Prin sentinţa civilă nr. 1433 pronunţată la data de 10.02.2014 in dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Cluj, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. I.P.S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comuna C..

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 59.882 lei cu titlu de preţ datorat în temeiul contractului de prestări servicii nr. 1069/01.04.2010 şi al facturii fiscale nr.16/03.08.2010.

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 54.969,84 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la data introducerii acţiunii, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% din preţul datorat pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, începând cu data introducerii cererii şi până la plata efectivă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că între pârâta Comuna C. în calitate de autoritate contractantă şi reclamanta S.C. I.P.S. S.R.L. în calitate de operator economic s-a încheiat la data de 01.04.2010 contractul de servicii nr. 1069, având ca obiect consiliere privind criteriile de eligibilitate ale pârâtei pentru aplicarea la un număr de patru Programe Operaţionale Sectoriale Naţionale şi ale Uniunii Europene: „Creşterea

Competitivităţii Economice” (POS CCE), Axa Prioritară 4 „Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climatice”, Domeniul Major de Intervenţie (DMI) 2 „Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi”, Operaţiunea „Sprijinirea investiţiilor în modernizarea şi realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, prin valorificarea resurselor energetice regenerabile: a biomasei, a resurselor hidroenergetice (în unităţi cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW), solare, eoliene, a biocombustibilului, a resurselor geotermale şi a altor resurse regenerabile de energie”; respectiv consultanţă profesională prin redactarea cererii de finanţare în raport cu studiul de fezabilitate avansat de specialişti şi alte lucrări de specialitate, completarea dosarului cu actele de eligibilitate necesare cu toate anexele, solicitate de finanţator.

În schimbul acestui serviciu, pârâta s-a obligat la plata unui preţ de 59.882 lei care urma a fi achitat în termen de 15 zile de la data înregistrării facturii la compartimentul de specialitate care face plata; factura se va emite la data încheierii procesului verbal de predare primire a documentaţiei tehnice care face obiectul contractului (art. 10.2 din contract).

Conform procesului verbal înregistrat sub nr. 164, la data de 28.04.2010 s-a realizat predarea-primirea dosarului de finanţare completat cu toate actele de eligibilitate necesare şi cu toate anexele solicitate de POSCCE Bucureşti, acest proces verbal atestând faptul că prestatorul a furnizat contractantului serviciul conform contractului nr. 1069/01.04.2010.

Pe cale de consecinţă, reclamanta S.C. I.P.S. S.R.L. a emis factura fiscală nr. 16/03.08.2010 pentru suma de 59.882 lei, acceptată de pârâtă.

Suma menţionată nu a fost achitată de Comuna C. nici până la acest moment şi obligarea la plata acesteia reprezintă capătul principal al prezentei cereri de chemare în judecată.

În apărare, pârâta a invocat excepţia de neexecutare a contractului de către societatea reclamantă.

Astfel, printr-o primă adresă, nr. 147289/03.08.2010, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Direcţia Generală Energie, petrol şi gaze a solicitat pârâtei să depună unele documente lipsă/informaţii suplimentare/clarificări în vederea îndeplinirii criteriilor de conformitate administrativă şi de eligibilitate, prin care s-a adus la cunoştinţa comunei lipsa de la dosar a hotărârii de consiliu local pentru aprobarea cheltuielilor aferente proiectului.

Pârâta a răspuns la această adresă prin comunicarea Hotărârii de Consiliu Local din data de 13.08.2010.

Apoi, printr-o a doua adresă, nr. 75718/02.02.2011, Ministerul a solicitat o serie de informaţii/clarificări în etapa de evaluare a proiectului, care trebuiau a fi comunicate în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii adresei.

Comuna C. a formulat la rândul său adresa nr. 372/02.02.2011 către S.C. I.P.S. S.R.L., prin care i-a înainta notificarea primită, cu solicitarea de a răspunde la aceste cereri şi de a corecta sau suplini lipsurile de calitate ale lucrării.

Reclamanta a răspuns prin adresa nr. 423/07.02.2011, prin care a încunoştinţat pârâta că parte din lucrare a fost subcontractată şi că subcontractanţii nu oferă lămuririle necesare fără achitarea preţului aferent.

Pe cale de consecinţă, pârâta a formulat propriul răspuns către Minister, iar prin adresa nr. 79563/30.06.2011 i s-a comunicat faptul că proiectul a fost înscris în lista de rezervă, dat fiind punctajul atribuit de către instituţia abilitată.

Având în vedere aceste aspecte, pârâta susţine că reclamanta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate prin contract, în sensul că nu a făcut demersuri pentru adoptarea hotărârii de consiliu local necesare, respectiv a refuzat a redacta răspunsul la solicitarea ulterioară a Ministerului, în condiţiile în care informaţiile solicitate priveau chestiunile tehnice abordate de operatorul economic. Lipsa răspunsului în termenul indicat (de 5 zile lucrătoare) a determinat analiza proiectului fără luarea în considerare a răspunsului formulat de comună şi rezultatul comunicat de către unitatea finanţatoare.

Această neexecutare este de asemenea culpabilă societăţii şi - în opinia pârâtei -justifică refuzul plăţii, prin invocarea excepţiei de neexecutare întemeiată pe principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor contractuale.

S.C. I.P.S. S.R.L., pe de altă parte, arată că pârâta i-a solicitat informaţii şi servicii de consultanţă suplimentare, în vreme ce contractul de prestări-servicii nr.1069/2010 încetase, ca urmare a executării obligaţiilor ce îi reveneau şi a împlinirii termenului contractual şi deşi pârâta nu-şi executase în mod culpabil obligaţia de plată a preţului. De aceea, reclamanta a refuzat prestarea de servicii de consultanţă suplimentare în principal pentru că această solicitare exceda obiectul contractului semnat între părţi.

Apoi, toate răspunsurile formulate de pârâtă sunt preluate din proiectul/cererea de finanţare şi din studiul de fezabilitate întocmite şi predate pârâtei încă din luna aprilie 2010.

De asemenea, consilierea acordată a fost finalizată cu o documentaţie, proiect, studiu de fezabilitate pe care pârâta le va putea folosi în viitor, exact în această formă, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Direcţia Generală Energie, Organismul Intermediar pentru Energie comunicând pârâtei prin scrisoarea privind includerea proiectului în Lista de rezervă nr. 79563/30.06.2011, în pag. 2, că „în cazul în care vor exista proiecte aprobate la care nu se va putea încheia contract de finanţare sau se vor retrage, vor fi aprobate pentru finanţare proiecte din lista de rezervă în ordinea descrescătoare punctajului obţinut”. Totodată, s-a mai precizat că „există posibilitatea transmiterii cererii de finanţare la data lansării următoarei cereri de propuneri de proiecte”.

Tribunalul a reţinut că excepţia de neexecutare a contractului reprezintă un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei care îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să îşi execute propriile obligaţii.

Temeiul juridic al excepţiei de neexecutare a contractului îl constituie interdependenţa obligaţiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea că fiecare dintre aceste obligaţii constituie cauza juridică a obligaţiei corelative.

În lipsa unor reglementări exprese a acestei instituţii în vechiul Cod civil, teoria şi practica au statuat că pentru invocarea excepţiei de executare a contractului trebuie să fie

întrunite cumulativ următoarele condiţii: obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract; să existe din partea cocontractantului o neexecutare a obligaţiei, chiar parţială, dar suficient de importantă; neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui care invocă excepţia, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia; părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce.

În speţă, pârâta Comuna C. era obligată conform dispoziţiilor art. 10.2. din contractul încheiat să achite preţul în termen de 15 zile de la data înregistrării facturii fiscale nr.16/03.08.2010. Pârâta nu a contestat comunicarea şi înregistrarea facturii.

Cu toate acestea şi fără nicio justificare, pârâta nu a plătit preţul.

Pe cale de consecinţă, la data solicitării care a făcut obiectul adresei

nr.372/02.02.2011, exista deja o întârziere semnificativă la plată din partea pârâtei, fără ca aceasta să se fi prevalat de neexecutarea obligaţiilor de către reclamantă.

Pe de altă parte, prin răspunsul formulat reclamanta S.C. I.P.S. S.R.L. a invocat tocmai excepţia de neexecutare a contractului, arătând că datorită neplăţii preţului nu poate proceda la acordarea lămuririlor solicitate.

Având în vedere aceste aspecte, urmează că pârâta Comuna C. nu mai poate invoca în prezenta cauză neexecutarea corespunzătoare a contractului de către societatea

cocontractantă, întrucât neexecutarea indicată de parte se datorează tocmai faptei sale de a nu-şi fi executat obligaţia contractuală de plată a preţului.

Cât priveşte solicitarea pârâtei ca instanţa să facă aplicarea punctului 11.1. din contract urmată de o compensare între penalităţile datorate de reclamantă şi suma datorată de pârâtă, tribunalul constată că pârâta Comuna C. nu a formulat o cerere reconvenţională în

acest sens decât la termenul de judecată din data de 20.01.2014, când s-a admis excepţia

tardivităţii invocată de reprezentantul reclamantei şi s-a aplicat sancţiunea decăderii pârâtei din dreptul de a formula cerere reconvenţională.

Pe cale de consecinţă, instanţa nu poate proceda la analiza conduitei societăţii reclamante şi a modalităţii în care şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, respectiv la aplicabilitatea dispoziţiilor pct. 11.1 din contract în favoarea pârâtei, parte care are, însă, la dispoziţie calea unei acţiuni distincte în justiţie pentru invocarea acestor aspecte. Doar în acel cadru procesual se poate verifica întinderea obligaţiilor contractuale care incumbau reclamantei şi executarea lor concretă, obligaţia de a răspunde la adresa înaintată de pârâtă şi efectele dăunătoare ale omisiunii de obţinere şi de ataşare a hotărârii de consiliu local, respectiv ale refuzului de a comunica informaţii şi lămuriri.

Pe de altă parte, în prezenta cauză nu se poate constata compensarea datoriilor reciproce, atâta vreme cât pretinsa creanţă a pârâtei nu este certă, lichidă şi exigibilă.

Pentru toate acestea, în temeiul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 raportat la art. 18 alin.3 lit. e din Legea nr. 554/2004, instanţa a dat eficienţă prevederilor contractuale şi a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 59.882 lei cu titlu de preţ datorat în temeiul contractului de prestări servicii nr. 1069/01.04.2010 şi al facturii fiscale nr.16/03.08.2010.

Potrivit art. 11.2 din contract, achizitorul s-a obligat şi la plata de penalităţi în valoare de 0,1% pe zi de întârziere în cazul în care nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute în punctul 10.2, adică cele 15 zile de la înregistrarea facturii în contabilitatea pârâtei.

Făcând aplicarea acestor prevederi, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a penalităţilor în cuantum de 54.969,84 lei, astfel cum au fost calculate până la data introducerii acţiunii, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% din preţul datorat pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, începând cu data introducerii cererii şi până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel COMUNA C., prin care a solicitat admiterea apelului şi ca urmare anularea hotărârii atacate cu consecinţă trimiterii spre rejudecare instanţei de fond în vederea administrării probaţiunii şi a analizării acestora, în baza disp. art. 480 alin. 3 teza a doua N.cp.civilă, iar în subsidiar admiterea apelului şi ca urmare schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă şi admiterii cererii reconvenţionale formulate, cu cheltuieli de judecată.

Pe fondul cauzei, arată că prin cererea introductivă, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 59.882 lei, cu titlu de preţ pentru contractul de prestări servicii încheiat între părţi cu nr. 1069/01.04.2010, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 54.969,84 lei datorate de la momentul scadenţei şi pană la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, obligarea la plata penalităţilor de întârziere datorate de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi pană la momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond făcând o aplicare greşită a normelor legale în vigoare, respectiv încălcând în mod flagrant cerinţele normelor în discuţie, a admis acţiunea, precizând, în esenţă, că s-a dovedit faptul că apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, sens în care suma solicitată de către intimata-reclamantă este una certă, lichidă şi exigibilă, de unde se trage concluzia că această este singura care şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

In fapt, nelegalitatea sentinţei atacate rezidă din interpretarea eronată de către judecătorul fondului a prevederilor art. 969 cod civil alături de cele ale art. 977, art. 983 Cod civil şi art. 1073 din acelaşi Cod civil român.

Esenţa prezentului dosar constă în interpretarea acţiunilor/inacţiunilor efectuate de părţile împrocesuate cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale ce au fost menţionate în cuprinsul contractului de prestări servicii nr. 1069/01.04.2010. În acest sens ambele părţi au invocat o neexecutare a contractului menţionat, de către partea adversă, susţinere ce din partea pârâtei a fost dovedită prin probele administrate, probe şi susţineri ce din păcate nu au fost analizate de către instanţa de fond.

Aşa cum rezultă din actele depuse în probaţiune, între pârâtă şi SC Interpukt Proiect System SRL a fost încheiat contractul de servicii nr. 1069/01.04.2010 prin care ambele părţi şi-au asumat atat obligaţii cat şi drepturi. Astfel, Prestatorul s-a obligat să efectueze anumite servicii, ce au fost bine determinate în art. 4 - Obiectul principal al contractului, iar pârâta s-a obligat la a achita serviciile menţionate în contract şi prestate conform acestuia de către prestator, practic conform înţelegerii dintre părţi.

Prin contractul de servicii părţile au stabilit ca prestatorul să execute servicii de consiliere privind criteriile de eligibilitate ale achizitorului pentru aplicarea unei măsuri cu finanţare din fonduri europene şi consultanţă profesională prin redactarea cererii de finanţare în raport cu studiul de fezabilitate avansat de specialişti şi alte lucrări de specialitate, completarea dosarului cu acte de eligibilitate necesare cu toate anexele, solicitate de finanţator.

Lucrarea amintită mai sus a fost comunicată la data de 28.04.2010. Iar un exemplar din această lucrare a fost depusă la POSCCE Bucureşti la data de 29.04.2010 sub nr. 630171 într-o primă adresă, cu nr. 147289, la data de 03.08.2010 Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Direcţia Generală Energie, Petrol şi Gaze ne-au fost solicitate câteva documente lipsă, informaţii, în sensul în care de la dosarul întocmit de către intimata-reclamantă lipsea Hotărârea Consiliului Local al pârâtei. La această adresă a răspuns prin comunicarea către aceasta a documentelor lipsă.

Într-o a doua adresă, în urma studierii actelor comunicate, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Direcţia Generală Energie, Petrol şi Gaze prin adresa cu nr. 75718/02.02.2011 a solicitat o serie de informaţii, clarificări în etapa de

evaluare cu privire la lucrarea efectuată, prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile de conformitate a acesteia. De menţionat ca toate aceste clarificări/notificări trebuiau să fie comunicate în termen de 5 zile de la data primirii.

Având în vedere adresa mai sus amintită, la rândul său pârâta a formulat adresă cu nr. 372/02.02.2011 către SC I.P.S. SRL prin care le-a comunicat notificarea primită cu solicitarea de a răspunde la aceste cereri şi de a corecta sau suplini lipsurile de calitate ale lucrării. Din păcate aceasta a comunicat la data de 07.02.2011 cu nr. 423 adresa prin care încunoştiinţează că parte din lucrare a fost subcontractată şi partea respectivă nu doreşte să respecte contractul fără să achităm înainte. Ca urmare nu s-au depus în termenul stabilit de Minister respectivele clarificări.

În final având în vedere faptul că nu au fost depuse în termenul solicitat documentele necesare soluţionării favorabile a proiectului, pârâta a fost nevoită să se descurce singură, sens în care a încercat, pe cat posibil, să transmită informaţiile şi clarificările menţionate în adresă. Având în vedere aceste demersuri ale acesteia, unitatea finanţatoare, prin adresa nr. 79563/30.06.2011, a comunicat faptul că proiectul menţionat a fost înscris în lista de rezervă având în vedere punctajul foarte scăzut ce a fost atribuit de către instituţia abilitată. De menţionat este faptul că în situaţia în care nu erau furnizate informaţiile lipsă, datorită culpei exclusive a intimatei-reclamante, proiectul ar fi fost respins în totalitate.

În opinia pârâtei este clară culpa intimatei-reclamante în executarea defectuoasă a lucrării la care s-a obligat şi care a dus la rezultatul menţionat de către unitatea finanţatoare.

Prima chestiune ce se impune a fi analizată se raportează la neexecutarea contractului de către părţi.

Prin sentinţa atacată instanţa de fond reţine faptul că pârâta fără nicio justificare nu a achitat preţul convenit, prin urmare nu se poate să invoce neexecutarea contractului, iar intimata-reclamantă şi-a executat obligaţiile contractuale.

Prin aplicare în speţa de faţă a condiţiilor de mai sus s-a constatat că susţinerea pârâtei de neexecutare a contractului de către intimata-reclamantă este întemeiată, aceasta fiind cea care nu şi-a executat prima obligaţiile principale şi de o importanţă majoră.

Prima condiţie — Obligaţiile reciproce ale părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract — este îndeplinită, având în vedere faptul că în speţa de faţă ambele părţi invocă aceeaşi convenţie încheiată, şi anume contractul de prestări servicii nr. 1069/01.04.2010, convenţie din care izvorăsc obligaţii contractuale reciproce pentru ambele părţi. Conform contractului de prestări servicii menţionat mai sus intimata-reclamantă avea obligaţia de a presta respectivele servicii de consultanţă în domeniu şi de redactare şi pregătire dosar, la standardele şi performanţele necesare conform legislaţiei în vigoare (a se vedea art. 9 din contract). Intimata-reclamantă susţine faptul că termenul contractual era de 1 lună de zile în care aceasta trebuie să efectueze serviciile la care s-a angajat şi că practic doar în această lună aceasta răspunde de serviciul prestat, nu şi ulterior de lucrarea efectiv întocmită, ceea ce în opinia pârâtei nu poate fi admisibil. Dacă aceasta ar fi prestat serviciile la standardele şi performanţele asumate ar fi întocmit o lucrare de specialitate perfectă, nu s-ar mai fi solicitat de către unitatea finanţatoare precizări/clarificări la lucrare, astfel cum s-a mai întâmplat în alte situaţii cand acelaşi prestator a efectuat anterior lucrarea ce a fost acceptată de către unitatea finanţatoare fără a fi necesare suplimentări de informaţii şi clarificări.

În baza unei prezumţii simple, efectuarea lucrării într-o manieră perfectă, în concordanţă cu criteriile specifice obiectului contractului, ar fi determinat accesarea fondurilor fără a fi necesare lămuriri/completări ulterioare, aşa cum au fost solicitate de către unitatea finanţatoare prin cele două adrese, în speţa dedusă judecăţii. Instanţa de fond aplicând doar prezumţia simplă mai sus menţionată (şi care reprezintă un mijloc legal de

probă) ar fi putut să analizeze excepţia invocată de pârâta şi ar fi constatat că intimata-reclamantă nu are consolidată faţă de noi o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În ceea ce priveşte susţinerea intimatei-reclamante cu privire la faptul că s-ar fi solicitat prestarea de servicii suplimentare ulterioare, se solicită a se observa faptul că instanţa de fond nu a îmbrăţişat această susţinere, prin urmare şi această apărare îmbracă forma unei prezumţii simple net combătută de celelalte probe administrate, deci toate aceste lămuriri trebuiau acordate în baza contractului supus discuţiei.

A doua condiţie — Să existe din partea cocontractantului o neexecutare a obligaţiei, chiar parţială, dar suficient de importantă — este de asemenea îndeplinită pentru următoarele motive. Cu privire la această chestiune instanţa de fond reţine faptul că pârâta nu a executat prima obligaţia pe care o avea, aceea de a achita factura fiscală emisă la data de

03.08.2010, sens în care consideră că nici intimata-reclamantă nu era ţinută să îşi execute obligaţia ce a decurs din a doua adresă a unităţii finanţatoare.

Conform contractului menţionat, prima obligaţie născută era de a oferi consultanţă de specialitate în ceea ce priveşte aplicarea de către pârâta a măsurii respective, cu finanţare din fonduri europene, de oferire a întregilor informaţii necesare sub toate aspectele. Din actele de la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit diligent obligaţia de consultanţă prin raportare la prima adresă din 03.08.2010 emisă de către unitatea finanţatoare, ulterior depunerii dosarului/proiectului la aceasta.

Intimata-reclamantă susţine faptul că dosarul necesar a fost completat cu toate actele de eligibilitate necesare la momentul depunerii proiectului către pârâtă la data de

28.04.2010. cat si la momentul depunerii acestuia către unitatea finanţatoare la data de

29.04.2010. practic actele solicitate de către unitatea finanţatoare prin Ghidul solicitantului. Aceasta mai susţine faptul că pregătirea dosarului s-a făcut în baza dispoziţiilor din Ghidul solicitantului de la pag 117 şi că proiectul a cuprins toate aceste acte.

În acest sens se solicită a se avea în vedere conţinutul adresei nr. 147289/03.08.2010 emisă de către unitatea finanţatoare şi care poartă denumirea concludentă de "Scrisoare pentru solicitarea unor documente lipsă/informaţii suplimentare/clarificări în vederea verificării îndeplinirii criteriilor de conformitate administrativă şi de eligibilitate" prin care a fost adus la cunoştinţă faptul că de la dosarul întocmit si depus de către intimata-reclamantă lipsea un document obligatoriu si important, adică hotărârea consiliului local pentru aprobarea cheltuielilor eferente proiectului (original şi două copii), document absolut necesar pentru a se putea analiza prima fază a criteriilor de conformitate administrativă şi de eligibilitate şi necesară pentru a putea trece în etapa imediat următoare, acea a evaluării tehnico-financiară.

Aşa cum susţine intimata-reclamantă, la fila 117 din Ghidul solicitantului, care este anexa 5 - opis al dosarului cererii de finanţare, la punctul 7 teza a treia, se precizează faptul că este obligatorie existenţa, şi prin urmare depunerea la dosar, a Hotărârii Consiliului Local al instituţiei publice ce doreşte să acceseze această măsură, hotărâre ce trebuie să aibă ca şi obiect aprobarea cheltuielilor ce vor fi efectuate în cadrul proiectului prezentat pentru finanţare.

Conform actelor de la dosarul cauzei, acest HCL nu a fost depus la dosarul întocmit de către reclamantă, având în vedere faptul că HCL-ul a fost întocmit la data de

13.08.2010, de unde se observă că acesta este întocmit pe de-o parte după primirea adresei de la unitatea finanţatoare, adică 03.08.2010, iar pe de altă parte cu mult după predarea lucrării atat către pârâtă la data de 28.04.2010, cat şi către unitatea finanţatoare la data de 29.04.2010.

Este adevărat că la dosarul proiectului au fost depuse două Hotărârii ale Consiliului Local. în acest sens solicită a se observa faptul că la fila 57 din dosar se află HCL-ul emis la data de 26.02.2010 cu privire la participarea Comunei C. la acest proiect şi

desemnarea dlui. Primar în calitate de reprezentant al Comunei, iar - cel de al doilea HCL este emis la data de 26.04.2010 şi se regăseşte la fila 55 din dosar şi are ca obiect aprobarea Studiului de fezabilitate.

Deci nici una dintre aceste hotărâri nu are ca şi obiect cel definit în mod exact şi explicit de către unitatea finanţatoare în Ghidul solicitantului. Prin urmare, partea adversă, din acest punct de vedere, nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, sens în care proiectul ar fi putut fi respins chiar din prima faza de verificare a îndeplinirii criteriilor de conformitate administrativă şi de eligibilitate.

Comunicare adresei pentru depunerea documentelor lipsă şi comunicarea acestora către unitatea finanţatoare au avut rolul de a întârzia analizarea proiectului, care, aşa cum arată chiar reclamanta, ar fi putut duce la respingerea pentru depunerea incompletă a dosarului, pentru neconformitate cu Ghidul solicitantului Anexa 5 şi nu ar fi ajuns în faza de evaluare, în final.

Nu trebuie uitat faptul că datorită diligentelor pârâtei dosarul a putut fi completat conform ghidului solicitantului fără vreun aport din partea intimatei-reclamante. Cu alte cuvinte în opinia pârâtei se poate face următorul raţionament prin similitudine. Lipsa HCL. cu obiectul exact si explicit solicitat de către unitatea finanţatoare prin Ghidul solicitantului, determină aceeaşi consecinţă că si lipsa, să zicem, a achitării taxei judiciară de timbru într-un dosar supus atenţiei dvs. Consecinţa certă este că lipsa acestui act determină respingerea dosarului fără a se studia pe fondul problemei. Practic este o excepţie care se analizează cu prioritate si dacă nu se acoperă "viciul" nu se studiază dosarul în fond. Prin urmare, consideră că îndeplinirea defectuoasă a obligaţiei asumate prin contract, în faza prealabilă a analizării actelor de eligibilitate, avea ca si consecinţă directă respingerea dosarului în această fază. Este adevărat că dosarul nu a avut această soartă în această etapă datorită strict diligentelor depuse de pârâta, dar nu poate fi acceptată poziţia instanţei cu privire la necontestarea activităţii intimatei-reclamante.

Având în vedere cele de mai sus, lipsa vitală a unui element esenţial, obligatoriu în prima etapă de adminisbilitate a dosarului/proiectului a determinat un dubiu rezonabil asupra conformităţii proiectului respectiv a îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor asumate prin semnarea contractului în discuţie de către partea adversă. Naşterea dubiului rezonabil a avut loc la data de 03.08.2010, dată la care a recepţionat prima adresă de la unitatea finanţatoare, dubiu rezonabil ce a determinat să nu achite factura fiscală emisă, surprinzător la data la care a fost recepţionată prima adresă, şi care i s-a confirmat într-un termen scurt de timp prin raportare la conţinutul celei de a doua adrese a unităţii finanţatoare şi care ne-a edificat asupra neîndeplinirii corespunzătoare pe fondul dosarului.

A treia condiţie — Neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui care invocă excepţia, faptă care să-1 fi împiedicat pe celălalt să îşi execute obligaţia — este pe deplin dovedită, pentru motivele prezentate mai jos.

Prin sentinţa atacată, instanţa de fond reţine faptul că datorită neachitării facturii fiscale menţionate şi practic înregistrării unei întârzieri semnificative la plată, obligaţia ce îi revenea nu putea fi îndeplinită.

A patra condiţie — Părţile să nu fi convenit un termen de executare a unei obligaţii reciproce — este îndeplinită.

Cu privire la momentul plăţii acestei creanţe, pe lângă cele susţinute mai sus, în probaţiune în faţa instanţei de fond a solicitat proba testimonială, pe lângă cea cu înscrisuri. între cele două părţi au existat colaborări şi pe alte proiecte, sens în care au fost încheiate contracte de prestări servicii. Cu privire la termenul de plată, părţile s-au înţeles la o modalitate de plată specială, adică de a fi achitat preţul la momentul accesării fondurilor în discuţie, sens în care depunem acte în probaţiune şi în continuare consideră că este important a fi admisă proba testimonială, sens în care solicită audierea a doi martori, angajaţi ai pârâtei

aşa cum a arătat la fond, care la momentul respectiv se ocupau de acest departament - de achiziţii - şi care pot să dovedească reala înţelegere dintre părţi şi uzanţa stabilită deja pană la momentul încheierii prezentului contract.

În ceea ce priveşte cea de a doua adresă cu nr. 75718/02.02.2011 în opinia pârâtei confirmă cele menţionate mai sus, adică faptul că dosarul/proiectul nu a fost întocmit în baza celor solicitate de unitatea finanţatoare şi la care intimata s-a obligat prin contract.

Prin adresa nr. 75718/02.02.2011 unitatea finanţatoare a solicitat o serie de lămuriri/clarificări cu privire la proiectul întocmit de către reclamantă, aspect ce rezultă chiar din denumirea actului: "Notificare privind solicitarea de informaţii/clarificări în etapa de evaluare".

Prima menţiune pe care o aduce în discuţie se raportează la existenţa termenului de răspuns. Astfel în cuprinsul adresei este menţionat un termen limită de a comunica informaţiile solicitate, şi anume de 5 zile lucrătoare de la data primirii respectivei adrese, aşa cum este specificat în ultimul paragraf al paginii 2 din adresă. Mai mult la pagina 3 din adresă este menţionat faptul că în situaţia necomunicării în termenul stabilit de 5 zile lucrătoare respectivele informaţii, dosarul va fi analizat conform informaţiilor existente în acel moment în proiect.

Din actele de la dosarul cauzei rezultă faptul că adresa cu nr. 75718/02.02.2011 (la care a făcut referire) a fost preluată de către pârâtă la data de 02.02.2011 cu nr. 368. Tot în aceeaşi zi, de 02.02.2011, cu nr. 372 a fost comunicată către intimată adresa pârâtei de înaintare împreună cu notificarea unităţii finanţatoare prin care solicita efectuarea demersurilor necesare a fi făcute pentru proiectul întocmit. Din păcate la data de 07.02.2011, în termenul solicitat de unitatea finanţatoare, de 5 zile lucrătoare, intimata a răspuns faptul că aceasta nu înţelege să efectueze respectivele demersuri, aşa cum dovedeşte prin adresa cu nr. 423/07.02.2011.

Prin urmare, nu a putut fi depus, în termenul indicat de către unitatea finanţatoare, răspunsul la informaţiile solicitate, drept pentru care proiectul a fost analizat în baza informaţiilor pe care le deţinea.

Cu toate acestea pârâta împreună cu alţi specialişti a întocmit un răspuns la cele solicitate care a şi fost comunicat către unitatea finanţatoare dar după expirarea termenului de 5 zile impus, astfel că acestea nu au fost avute în vedere la momentul soluţionării proiectului.

Din analiza actelor depuse la dosar, se observă faptul că pârâta, cu ajutorul unor alţi specialişti, a formulat un răspuns către unitatea finanţatoare, răspuns din care rezultă că o serie de informaţii au fost modificate în conformitate cu cerinţele unităţii finanţatoare prevăzute în Ghidul solicitantului şi în adresa menţionată din data de 02.02.2011.

La o simplă verificare a poziţiei intimatei din proiect şi a poziţiei din răspunsul la adresă comunicat de către pârâtă, există vizibil date diferite, pe care pană în acest moment intimata nu le-a combătut.

Criteriile de eligibilitate nu au fost îndeplinite de proiectul întocmit de către reclamantă şi aici ne referim la punctul 3 din adresa de clarificări care coincide cu punctul 1 din criteriile de eligibilitate a proiectului din Ghidul solicitantului (fila 124) şi care trebuie să fie în conformitate cu obiectivele operaţiunii prevăzută în AP4 a POS CCE DMI2 şi care conform Tabelului 2 de la fila 131 din Ghidul solicitantului, punctul 2 ar fi obţinut un maxim de 3 puncte, dacă ar fi fost în primul rand de la bun început realizat în mod corect de către reclamant. Iar în al doilea rand, dacă ar fi fost efectuate corelaţiile necesare în timpul indicat de către unitatea finanţatoare în termen de 5 zile lucrătoare indicat prin adresa de clarificări.

Tot prin sentinţa atacată, instanţa de fond reţine faptul că, "cu toate acestea şi fără nicio justificare parata nu a plătit preţul."

Pe de-o parte aceasta reţine faptul că există adresă emisă de către unitatea finanţatoare la data de 03.08.2010 (prima adresă) prin care se observă neîndeplinirea obligaţiilor intimatei, mai reţine faptul că pârâta a acoperit această greşeală a intimatei, care ar fi costat, şi aşa în condiţiile ulterioare a costat, proiectul, însă nu mai reţine şi corelativul acestei neexecutări, adică a neplăţii facturii fiscale de către pârâta. În fapt anulează conţinutul ambelor adrese care justifică fără echivoc neîndeplinirea obligaţiilor de către intimată.

În primă concluzie a acestui prim punct, în ceea ce priveşte debitul solicitat de către intimată prin întâmpinare am arătat pe larg faptul că acesta nu este cert, lichid şi exigibil, datorită neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale, drept pentru care instanţa de fond trebuia să analizeze probele de la dosar pentru a da o dezlegare justă, şi în consecinţă să aprecieze şi asupra întinderii ei, raportat şi la cea de a doua chestiune dezlegată eronat. Astfel că existând contestaţia pârâtei de-a lungul timpului asupra debitului solicitat, sens în care se solicită a se observa toate apărările efectuate şi în cadrul celor două acţiuni în instanţă pornite de către mandatarul intimatei, instanţa avea obligaţia să analizeze, prin folosirea tuturor mijloacelor de probă, aşa cum au fost acestea solicitate de părţi, dar şi din oficiu în baza rolului activ, întinderea obligaţiei ce se datorează eventual de către pârâta. Prin primul petit s-a solicitat obligarea la plata facturii fiscale menţionate. Prin probaţiunea administrată, pârâta a demonstrat faptul că intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, contestând astfel întreg debitul. Instanţa era ţinută să analizeze, prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză (nu numai cel propus de către reclamant), care este întinderea creanţei, dacă aceasta mai există sau nu în aceste împrejurări instanţa s-a mărginit să analizeze superficial şi să dea credibilitate şi eficienţă doar susţinerilor intimatei, nedezlegand solicitarea pârâtei.

În ceea ce priveşte debitul solicitat de către intimată prin întâmpinare a arătat pe larg faptul că acesta nu este cert, lichid şi exigibil, drept pentru care instanţa de fond trebuia să analizeze probele de la dosar pentru a da o dezlegare justă. Pe de altă parte se arată faptul că solicitarea pârâtei cu privire la dispoziţiile art. 11 din contract nu poate fi analizată având în vedere faptul că nu a fost formulată o cerere reconvenţională (fapt ce nu corespunde realităţii şi asupra căruia vom reveni), însă din lecturarea sentinţei atacate rezultă, în mod surprinzător, faptul că instanţa reţine că, creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, ceea ce ne duce la concluzia că totuşi instanţa a analizat îndeplinirea condiţiilor de plată a creanţei.

Cu privire la cererea reconvenţională, consideră că pârâta şi-a exprimat pretenţia proprie în termenul procedural în cuprinsul scriptului depus la dosar în data de 04.06.2013, instanţa nefiind ţinută formal la denumirea actului, cand din cuprinsul acestuia rezultă pretenţiile formulate de pârâtă, potrivit art. 22 alin. 4 din N.C.p.civilă (dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire). în consecinţă reţinerea că ar fi tardivă exprimarea pretenţiilor proprii este eronată. Oricum instanţa se contrazice pentru că pe de o parte reţine excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte formularea cererii reconvenţionale, iar pe de altă parte analizează condiţiile de plată ale obligaţiei corelative şi constată că aceastea nu pot fi compensate, propria creanţă nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanţă şi aplicarea dispoziţiilor legale potrivit prevederilor art.466 şi urmt. C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Preliminar Curtea evidenţiază că investirea a fost realizată astfel : prin decizia civilă nr. 7114/2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj la data de 25.09.2014, instanţa de control a admis excepţia inadmisibilităţii formulării căii de atac a recursului împotriva sentinţei civile nr. 1433/2014 a Tribunalului Cluj.

Apelanta a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 457 alin. 2 şi 3 din N.c.p.civilă. în situaţia în care instanţa de fond menţionează în mod greşit calea de atac ce trebuia

exercitată instanţa de control va indica în mod corect datele necesare pentru exercitarea căii de atac. Prin urmare dacă exercitarea căii de atac a fost cauzată de cele reţinute de instanţa de fond în dispozitiv, atunci va începe să curgă, de la momentul comunicării hotărârii prin care s-a stabilit inadmisibilitatea căii de atac, dacă este cazul, un nou termen pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. Practic această prevedere este interpretată ca o repunere legal în termenul de exercitare a căii de atac, adică în cel prevăzut de OUG nr. 36/2004 art. 287 ind. 16, adică de 3 zile de la comunicare.

Din lecturarea art. 457 alin. 3 N.cp.civilă, ultima teză, legiuitorul precizează faptul că de la data comunicării hotărârii instanţei de control ce a constatat inadmisibilitatea căii de atac formulată, începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege. Prin urmare legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea în care se exercită calea de atac corectă, astfel că partea nu poate adăuga la lege prin faptul că s-a avut în vedere exclusiv calea de atac efectivă şi nu şi termenul de atac. În concluzie, prin raportare la faptul că hotărârea judecătorească a fost comunicată la data de 03.11.2014 şi la dispoziţiile OUG nr. 36/2004 consideră că apelul este calea de atac corectă şi a fost exercitată în termenul legal.

Apelanta a solicitat în principal admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare susţinând că prima instanţă nu a administrat întreaga probaţiune invocând incidenţa disp. art.480 alin.3 C.pr.civ.

Teza apelantei este aceea că prima instanţă a ignorat în întregime susţinerile sale fundamentându-şi soluţia doar pe aserţiunile părţii adverse însă această ipoteză nu se încadrează în prev. art.480 alin.3 C.pr.civ. şi nu se poate susţine prin aceasta că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei prin urmare textul invocat nu poate fi valorificat aşa cum a solicitat apelanta.

În subsidiar apelanta a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă.

Intimata-reclamantă a solicitat, prin cererea introductivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 59.882 lei, cu titlu de preţ pentru contractul de prestări servicii încheiat între părţi cu nr. 1069/01.04.2010, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 54.969,84 lei datorate de la momentul scadenţei şi pană la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, obligarea la plata penalităţilor de întârziere datorate de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi pană la momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Teza apelantei se fundamentează pe faptul că, nelegalitatea sentinţei atacate rezidă din interpretarea eronată de către judecătorul fondului a prevederilor art. 969 Cod civil alături de cele ale art. 977, art. 983 Cod civil şi art. 1073 din acelaşi Cod civil român.

Esenţa constă în interpretarea acţiunilor/inacţiunilor efectuate de părţile împrocesuate cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale ce au fost menţionate în cuprinsul contractului de prestări servicii nr. 1069/01.04.2010. În acest sens ambele părţi au invocat o neexecutare a contractului menţionat, de către partea adversă, susţinere care din perspectiva apelantei , în ceea ce o priveşte pe pârâta a fost dovedită prin probele administrate.

Apelanta pârâtă şi reclamanta SC I.P.S. SRL au încheiat contractul de servicii nr. 1069/01.04.2010., având ca obiect servicii de consiliere privind criteriile de eligibilitate ale achizitorului pentru aplicarea unei măsuri cu finanţare din fonduri europene şi consultanţă profesională prin redactarea cererii de finanţare în raport cu studiul de fezabilitate avansat de specialişti şi alte lucrări de specialitate, completarea dosarului cu acte de eligibilitate necesare cu toate anexele, solicitate de finanţator.

Reclamanta a întocmit documentaţia , acesta fiind depusă la POSCCE Bucureşti la data de 29.04.2010 sub nr. 630171.

Subsecvent prin adresa, cu nr. 147289, la data de 03.08.2010 Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Direcţia Generală Energie, Petrol şi Gaze a solicitat o serie de documente şi informaţii.

Ulterior în cadrul procedurii Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Direcţia Generală Energie, Petrol şi Gaze prin adresa cu nr. 75718/02.02.2011 a solicitat o serie de informaţii, clarificări în etapa de evaluare cu privire la lucrarea efectuată.

În această ambianţă pârâta a formulat adresa cu nr. 372/02.02.2011 către SC I.P.S. SRL prin care a comunicat notificarea primită cu solicitarea de a răspunde la aceste cereri şi de a corecta sau suplini lipsurile de calitate ale lucrării.

Reclamanta a comunicat pârâtei la data de 07.02.2011 adresa prin care susţine că parte din lucrare a fost subcontractată iar subcontractantul va întocmi documentele doar subsecvent plăţii .

În lipsa unor reglementări exprese a acestei instituţii în vechiul Cod civil, teoria şi practica au statuat că pentru invocarea excepţiei de executare a contractului trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract; să existe din partea cocontractantului o neexecutare a obligaţiei, chiar parţială, dar suficient de importantă; neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui care invocă excepţia, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia; părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce.

Tribunalul a apreciat că pârâta Comuna C. era obligată conform dispoziţiilor art. 10.2. din contractul încheiat să achite preţul în termen de 15 zile de la data înregistrării facturii fiscale nr.16/03.08.2010 , pârâta nu a plătit preţul şi pe cale de consecinţă, la data solicitării care a făcut obiectul adresei nr.372/02.02.2011, exista deja o întârziere semnificativă la plată din partea pârâtei, fără ca aceasta să se fi prevalat de neexecutarea obligaţiilor de către reclamantă.

Examinarea clauzelor contractuale şi interpretarea acestora trebuie realizată prin raportare la voinţa părţilor .

Contractul de prestări servicii nr.1069 din 1 aprilie 2010 are ca obiect principal obligaţia achizitorului să asigure următoarele servicii:

a) consiliere privind criteriile de eligibilitate al achizitorului pentru aplicare la Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CEE ) Axa Prioritară 4, Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice , Domeniul Major de Intervenţie (DMI) ; valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi , operaţiunea :”sprijinirea investiţiilor în modernizarea şi realizare de noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, prin valorificarea resurselor energetice regenerabile a biomasei , a resurselor hidroenergetice (în unităţi cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW) , solare, eoliene a biocombustibilului, a resurselor geotermale şi a altor resurse generabile de energie.

b) consultanţa profesională prin redactarea cererii de finanţare în raport cu studiul de fezabilitate avansat de specialişti şi alte lucrări de specialitate, Completarea dosarului cu acte de eligibilitate necesare cu toate anexele, solicitate de finanţator.

Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea

obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii.

În cauză au fost întrunite toate condiţiile pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului: obligaţiile reciproce ale părţilor au avut temeiul în acelaşi contract; din partea celuilalt contractant a existat o neexecutare, suficient de importantă a contractului; neexecutarea nu s-a datorat faptei însăşi a celui care a invocat excepţia, obligaţiile de plată referindu-se la ipoteza îndeplinirii obligaţiilor de către reclamantă , iar părţile au convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce.

Este de reţinut că, în cazul în care una dintre părţile contractului sinalagmatic refuză executarea contractului, cealaltă parte poate invoca excepţia de neexecutare a contractului, excepţie care este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii.

Curtea mai subliniază că în ipoteza contractelor sinalagmatice, care nasc obligaţii reciproce în sarcina ambelor părţi, fiecare parte asumându-şi obligaţii în considerarea obligaţiilor celeilalte părţi, noţiunea de cauză, de scop, pe care părţile l-au avut în vedere, constituie un aspect esenţial în inter-pretarea voinţei comune a părţilor asupra aspectelor pe care le ridică executarea contractului.

Stabilirea oricărui tip de neexecutare a obligaţiilor contractuale implică operaţiunea logică de determinare a conţinutului contractului, de calificare juridică a clauzelor inserate, operaţiune care impune aplicarea regulilor de interpretare a convenţiilor prevăzute în art. 970 C. civ. şi următoarele.

În prezenta cauză, prin convenţia încheiată, părţile au stipulat şi reglementat clar şi în detaliu obiectul contractului, termenii şi condiţiile derulării raporturilor comerciale stabilite, iar din interpretarea clauzei cuprinse în art.4 pct.1 lit.b este evident că teza reclamantei cu privire la executarea de către aceasta întocmai a obligaţiilor contractuale anterior momentului la care a solicitat executarea obligaţiilor corelative de către pârâtă nu poate fi primită.

Voinţa părţilor reflectată de dispoziţia contractuală potrivit căreia obiectul principal al contractului îl constituire şi Completarea dosarului cu acte de eligibilitate necesare cu toate anexele, solicitate de finanţator nu poate fi interpretată într-o altă manieră decât ca reflectând asumarea de către prestator a obligaţiei de întocmire integrală a documentelor necesare cererii de finanţare şi a lucrărilor de specialitate ce apăreau ca fiind necesare precum şi aşa cum au convenit în mod expres completarea dosarului în ipoteza solicitării de către finanţator.

Împrejurarea că reclamanta a procedat la emiterea procesului verbal de predare-primire nr.1646 din 28 aprilie 2010 în raport de care a solicitat executarea obligaţiei de plată de către autoritatea contractantă nu poate primi valenţele pe care aceasta le-a oferit şi prima instanţă le-a confirmat în sensul de a face dovada îndeplinirii obligaţiei contractuale care să dea naştere la dreptul de a primi contraprestaţia reprezentată de plată serviciilor.

Reţinând că de asemenea, în art. 4 din contract, părţile au definit în mod clar obiectul principal contractului susţinerea reclamantei potrivit căreia obligaţiile sale trebuiau îndeplinite doar anterior depunerii dosarului la autorităţile competente şi nu ulterior nu au nicio bază.

Părţile au convenit în mod expres aşa cum s-a evidenţiat şi anterior că reprezintă obiectul principal al contractului şi Completarea dosarului cu acte de eligibilitate necesare cu toate anexele, solicitate de finanţator .

Aserţiunile referitoare la împrejurarea că prin convenţia ce face obiectul analizei nu au fosta sumate obligaţii de rezultat sunt corecte însă ceea ce a omis prestatorul să

îndeplinească a fost tocmai îndeplinirea obligaţiilor de mijloace pe care şi le-a asumat şi a căror neexecutare a produs efectele nedorite.

Susţinerile apelantei pârâte cu privire la neexecutarea contractului de prestări servicii nr.1069/2010 sunt confirmate având în vedere atât conţinutul notificării privind solicitarea de informaţii /clarificări în etapa de evaluare nr.75718/02.02.2011.

Teza reclamantei potrivit căreia pentru a putea fi invocată excepţia de neexecutare a contractului se impune ca neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia iar în speţă apreciază că în raport de disp. art.10 pct.2 din contract pârâta avea obligaţia de a achita preţul în 15 zile de la data înregistrării facturii fiscale iar proiectul a fost predat în aprilie 2010 astfel că pârâta nu putea invoca neexecutarea obligaţiei de către cocontractant la 2 februarie 2011 fiind deja în întârziere nu poate fi validată.

Obligaţiile corelative ale părţilor izvorăsc din acelaşi contract astfel că doar prin interpretarea unitară a clauzelor convenţiei se poate stabili executarea sau neexecutarea obligaţiilor asumate.

Reclamanta a invocat disp. art.10 pct.2 din Contractul de prestări servicii potrivit cărora achizitorul se obligă să plătească preţul către prestator în termen de 15 zile de la data înregistrării facturii la compartimentul de specialitate care face plata. Factura se va emite la data încheierii procesului verbal de predare-primire a documentaţiei tehnice care face obiectul contractului.

Clauza contractuală astfel încheiată evidenţiază că emiterea facturii poate fi realizată doar după îndeplinirea obligaţiei ce face obiectul contractului iar aşa cum s-a evidenţiat în precedent obligaţia contractuală viza „consultanţa profesională prin redactarea cererii de finanţare în raport cu studiul de fezabilitate avansat de specialişti şi alte lucrări de specialitate, Completarea dosarului cu acte de eligibilitate necesare cu toate anexele, solicitate de finanţator ”

Curtea apreciază că nu poate fi reţinută neexecutarea obligaţiei de către pârâtă în termenele contractuale atâta timp cât partea care a solicitat executarea obligaţiei nu şi-a îndeplinit în integralitate obligaţia asumată astfel că nu se poate reţine ca fiind justificată acţiunea în pretenţii promovată de reclamantă nici sub aspectul executării obligaţiei privind plata preţului şi nici cu privire la penalităţile aferente.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 11 din contract de către prima instanţă, Curtea reţine că sub acest aspect corect s-a statuat că în lipsa investirii instanţei cu o cerere reconvenţională având acest obiect pretenţiile formulate în cadrul întâmpinării nu pot fi valorificate decât ca simple apărări şi nu pot primi valenţele dorite de către apelanta pârâtă.

Considerentele evidenţiate au relevat că apelul declarat este fondat, starea de fapt determinată de prima instanţă nefiind cea relevată de probatoriul administrat iar normele legale incidente nefiind judicios aplicate , iar în conformitate cu art 480 NCPC , Curtea va admite apelul declarat de apelanta COMUNA C. împotriva sentinţei civile nr. 1433 pronunţată la data de 10.02.2014 in dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Cluj pe care o schimbă in tot şi reţinând că interpretarea clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor legale au evidenţiat că reclamanta nu poate pretinde executarea obligaţiilor corelative fără executarea obligaţiilor proprii , astfel că acţiunea promovată apare ca fiind nefondată şi urmează a fi respinsă .

← Societate. Retragere asociat. Înţelesul sintagmei „motive...		Acţiune în anularea hotărârii AGA. Distincţie între... →

Excepţie de neexecutare a contractului. Condiţii. Prestări servicii

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Excepţie de neexecutare a contractului. Condiţii. Prestări servicii