Decizia comercială nr. 114/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 114/2011
Ședința ta de 08 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR F. T.
GREFIER D. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de creditoarea S. CJ M. S. în procedura de insolvență și debitoarea S. I. I. S., împotriva sentinței civile nr.
5686 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelant-creditoare prin avocat L. H., în baza împuternicirii avocațiale nr. 19 din (...), aflată la fila
12 din dosar și apelanta-debitoare, prin asociat unic P. I., identificat cu CI seria SX, nr. 0. și asistat de avocat V. V., în baza împuternicirii avocațiale nr. 2 din (...), aflată la fila 19 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, apel, după recalificare din recurs.
P. de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de creditoarea SC M. SRL este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar apelul declarat de debitoarea SC I. I. SRL este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1676,35 lei, achitată cu chitanța nr. 11060710049 din (...) și timbru judiciar de 5 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), apelanta SC M. SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare la apelul declarat de SC I. I. SRL , în două exemplare.
Reprezentanta apelantei SC I. I. SRL depune la dosar întâmpinare la apelul declarat de creditoarea S. CJ M. SRL, învederând instanței că i s-a comunicat prin fax un exemplar al întâmpinării depusă de partea adversă.
La interpelarea instanței dacă mai există cereri în probațiune, reprezentanta apelantei-creditoare învederează că cererile în probațiune ce urmează a fi solicitate, depind de soluționarea excepției prescripției dreptului l acțiune pentru primele două petite.
Reprezentanta apelantei-debitoare arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune și dorește să invoce excepția lipsei de interes a apelantei creditoare în promovare prezentei căi de atac și excepția lipsei de obiect, apreciind că recursul trebuia formulat împotriva încheierii din data de (...) prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la primele două petite, iar nu împotriva întregii sentințe care este favorabilă creditoarei.
În replică, reprezentanta apelantei-creditoare precizează că întradevăr hotărârea pronunțată este favorabilă creditoarei, însă este nefavorabilămodalitatea în care a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune prin admiterea acesteia, încheierea respectivă neputând fi atacată decât odată cu fondul.
Curtea, în urma deliberării, respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în promova prezentei căi de atac de către creditoarea SC CJ M. SRL, apreciind că din conținutul motivelor de recurs, recalificat în apel, se poate deduce nemulțumirea față de încheierea interlocutorie prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor promovate.
Reprezentanta apelantei-creditoare solicită admiterea apelului declarat de
SC Cj M. SRL și în consecință, modificarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la petitele 1 și 2 din acțiunea introductivă, precum și casarea cu trimitere spre rejudecare a petitelor indicate, cu consecința obligării debitoarei la plata sumei de 85.535,78 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice greșit calculate de către societatea pârâtă, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând cheltuieli de reconectare, obținerea avizelor, precum și alte costuri suplimentare. Critică modalitatea în care instanța de fond a soluționat excepția prescripției la acțiune, întrucât a reținut că, raportat la data emiterii facturilor, dreptul la acțiune pentru acestea ar fi fost prescris, având în vedere că data înregistrării acțiunii - (...) - este ulterioară îndeplinirii termenului general de prescripție. C. că data corectă de la care se calculează termenul general de prescripție în ce privește dreptul la recuperarea prejudiciilor cauzate de întreruperea intempestivă a energiei electrice ca fiind data de (...), data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care pârâta a fost obligată să asigure alimentarea cu energie electrică.
Totodată precizează că solicită acordarea cheltuielilor de judecată, a căror dovadă o va depune până la sfârșitul dezbaterilor.
Reprezentanta apelantei-debitoare solicită respingerea apelului declarat de creditoare, sens în care susține întâmpinarea depusă la dosar.
Cu privire la apelul declarat de debitoare, solicită admiterea acestuia, pentru motivele indicate, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor judiciare constând în taxe judiciare de timbru, onorariu avocațial, atât pentru faza procesuală în fond cât și pentru apel, conform actelor justificative depuse la fila
154 - 157 din dosarul de fond și a chitanțelor pe care le depune la dosar. Se precizează că apelanta-creditoare a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 17.125 euro + TVA, reprezentând prejudiciul înregistrat ca urmare a pierderii chiriei de la potențial9i sublocatori, deși codul fiscal stabilește expres că chiria este scutită de TVA, motiv pentru care apreciază că TVA-ul este nedatorat.
C. că refuzul proprietarului de a subînchiria a spațiului este întemeiat, justificat prin faptul că se plătea o chirie modică, iar în loc să renunțe la o parte din suprafață și să i se restituie chiria achitată în avans pentru suprafețele la care renunța, acesta a preferat să subînchirieze spațiile excedentare; subînchirierea producea o uzură accentuată a spațiilor și dotărilor din spațiile închiriate de creditoare, cât și încărcarea suplimentară a parcărilor și a traficului uman și auto pe căile de acces. La termenul de judecată din data de (...) s-a depus la dosar copiile altor contracte de închiriere încheiate de proprietarul SC I. I. SRL, cu alte societăți, potrivit cărora chiriașii aveau obligația să lase o cale de acces pe o lățime de 6 m pentru cele două societăți proprietare ale construcțiilor, pentru societățile chiriașe și pentru clienții și furnizorii acestor comercianți. F. de aceste considerente apreciază justificatrefuzul de subînchiriere. Cu privire la declarația martorului, administratorul agenției imobiliare, rezultă că cele două societăți, potențiali sublocatori, nu au stăruit în ofertele lor, iar după prima vizită în teren acestea au renunțat la oferta lor și au închiriat de la agenția imobiliară a martorului un alt spațiu, mai potrivit decât cel deținut de creditoare, iar firma din Timișoara a refuzat să mai închirieze spațiu în Municipiul Z.. De asemenea precizează că din dovezile depuse la dosar nu există niciun act care să dovedească prețul și intenția de închiriere a spațiului deținut de chiriaș.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului declarat de SC I. I.
S.
Reprezentanta apelantei-creditoare solicită respingerea apelului formulat de SC I. I. SRL și menținerea hotărârii instanței de fond, învederând că, potrivit codului fiscal, chiriile sunt supuse dreptului de opțiune al celui care închiriază, în sensul de a fi supuse sau nu aplicării TVA-ului. Precizează că solicită și acordarea TVA-ului ca urmare a regimului fiscal impus de opțiunea creditoarei.
Raportat la cererea de subînchiriere, reprezentanta creditoarei arată că certificatul constatator dovedește că obiectul secundar de activitate o constituie subînchirierea, iar refuzul de a subînchiria nu se justifică.
Sub aspectul împrejurării supraaglomerării spațiului, se relevă că în cadrul contractului de închiriere s-au atribuit fiecărei societăți un număr exact de spații de parcare. A. că susținerile debitoarei sunt nefondate și create „pro causa";, fără o bază reală.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5686 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui S. a fost admisă acțiunea reclamantei S. Cj M. SRL în contradictoriu cu pârâta S.I. I. SRL și pe cale de consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 17.125 euro-TVA plătibil la cursul BNR din ziua plății, despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu (...) până la data plății efective; obligată pârâta la plata sumei de 1200 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că raportat la data emiterii facturilor dreptul la acțiune pentru petitele 1 și 2 este prescris având în vedere că acțiunea a fost înregistrată după îndeplinirea termenului de prescripție la (...).
În privința cererii privind obligarea la plata sumei de 17.125 euro+TVA reprezentând pierderi cauzate prin refuzul de a permite subanchirierea spatiilor reține instanța că este justificată pentru următoarele: La data de (...) pârâta a închiriat reclamantei , pe o durată de 10 ani , spații pentru birouri , producție și depozitare, situate în imobilul înscris în CF. 9049 Z. , nr. top
1789/a/1/b/a, 1789/a/1/b/2 și 1789/a/1/b/3/2/2.
Potrivit clauzei înscrise în art.4 pct. e din contractul de închiriere, reclamanta locatară și-a asumat obligația de a solicita aprobarea prealabilă a pârâtei locatoare, înainte de a subînchiria, ceda sau transfera în orice mod obiectele închiriate .
Această aprobare, menționează amintita clauză , nu va fi refuzată în mod nejustificat.
Pretențiile reclamantei au directă legătură cu aceste prevederi contractuale .
Adevărat , prin invitația la conciliere formulată de către reclamantă , aceasta a formulat pretenții pentru suma de 13.875 Eur +TVA , solicitând prin acțiune o sumă mai mare , respectiv 17.125 Eur + TVA .
În aprecierea instanței, limitarea dreptului reclamantei de a solicita despăgubiri exclusiv în cuantumul menționat în cursul procedurii prealabile echivalează cu o interpretare excesivă a prevederilor art. 720 indice 1 Cod procedură civilă . Scopul procedurii concilierii directe este acela de a preîntâmpina un litigiu între părțile aflate în raporturi comerciale, respectiv de a dovedi refuzul debitorului cu privire la onorarea pretențiilor creditorului.
Dacă, în cauza de față , pârâta a refuzat plata sumei menționate în invitația la conciliere , nu poate invoca în folosul său menționarea de către reclamantă a unei sume mai mari în cererea de chemare în judecată, fiind deci evident că nu înțelege să achite o sumă mai mare decât cea inițial refuzată.
În răspunsul său la invitația la conciliere , pârâta reiterează refuzul său cu privire la subînchiriere, menționând textual: ,, Motivarea refuzului nostru de a vă permite subînchirierea o găsiți în adresa noastră nr. 475/(...) și înregistrată de CJM sub nr. 476/(...). În cazul în care spațiile închiriate de la noi vă erau excedentare puteați opta la varianta predării acestora societății noastre.";
Așa fiind, apărările locatoarei, potrivit cărora locatara nu ar fi cerut aprobarea prealabilă scrisă înainte de subînchiriere, nu poate fi primită de instanță, câtă vreme refuzul său cu privire la subînchiriere era actual inclusiv la data înaintării cererii de chemare în judecată. În realitate , atât în septembrie
2007 cât și în octombrie 2008 pârâta a comunicat , urmare a unei solicitări exprese a reclamantei , refuzul său ferm cu privire la subînchiriere .
În adresa nr.475/(...) pârâta menționează drept motive ale refuzului său( aceste motive fiind evocate și în adresa din octombrie 2008) următoarele:obținerea de profit în detrimentul proprietarului , chiria plătită proprietarului este derizorie ( de 1, 05 U. ) o uzură în plus a spațiilor și dotărilor închiriate, încărcarea inutilă a traficului uman și auto și greutății în alimentarea cu energie electrică a subchiriașului 8f.37-39).
Analizând motivele refuzului pârâtei cu privire la subînchiriere , reține instanța că niciunul dintre acestea nu se constituie în piedici veritabile, apte să afecteze în vreun fel activitatea comercială desfășurată de către locatoare, ori integritatea edificatelor proprietatea pârâtei.
Pârâta nici nu a propus de altfel probă care să ateste justețea refuzului său, limitându-se la a susține că acordul nu a fost solicitat, că firmele indicate în acțiune nu există și că reclamanta nu are înregistrat în documentele contabile vreun prejudiciu.
Aceste apărări sunt ineficiente .
Astfel, potrivit declarației martorului B. A., agenția sa imobiliară a fost contactată de către reclamantă pentru ca aceasta să intermedieze subînchirierea unor spații comerciale.
Ofertele propuse de agenție , mai rezultă din declarație, nu au fost finalizate , în lipsa acordului locatarei.
La dosarul cauzei s-au depus ofertele consemnate în scris de către agenția imobiliară SC ANDAL COM SRL prin care aceasta informa reclamanta în legătură cu intenția unor terți de a subînchiria suprafețe cuprinse între 300 mp -450 mp , la un preț de 2,5 Eur /mp (f.40-44).
Declarația martorului, coroborată cu aceste documente atestă oportunitatea reală pe care reclamanta a avut-o pentru a subînchiria spațiile, neîncasarea chiriei fiind rezultatul direct al refuzului nejustificat al pârâtei de a-și da acordul prevăzut în contract.
Reclamanta a făcut dovada existenței firmelor menționate în ofertele agenției (f.166, 168) iar neevidențierea prejudiciului în situațiile contabile nu afectează în vreun fel admisibilitatea acțiunii de față , fiind vorba de contracte care nu au fost încheiate , din culpa pârâtei.
Raportat la probele prezentate în cauză reclamanta a dovedită în cauză că a încercat un prejudiciu de 17.125 Eur+ TVA ( oferta SC C. S. SRL : 350 mp x 2,5 Eur /mp x11 luni 8 nov. 2008-oct. 2009 = 9625 Eur și oferta SC
DTM POLIFOAM SRL : 300 mp x 2,5 Eur /mp x 10 luni ( dec. 2008- oct.2009
)= 7500 Eur, total oferte 17.125 Eur, după cum dovedită este și legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a pârâtei constând în refuzul său nejustificat de a-și da acordul pentru subînchiriere și prejudiciul astfel produs reclamantei.
Este de subliniat că prin contractul de închiriere încheiat între părți, acestea au convenit la plata unei chirii legale plus TVA ( art. 6 din contract) , astfel că, pentru simetrie , se va stabili în sarcina pârâtei și obligația la plata TVA ceea ce nu contravine normelor fiscale în materie.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta S. Cj M. SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii excepției de tardivitate cu privire la petitele 1 și 2 din acțiune și al casării cu trimitere spre rejudecare pentru petitele indicate cu consecința în rejudecare a admiterii petitelor și obligarea intimatei la plata sumei de 86.535,78 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice greșit calculate de către pârâtă pentru consumul de energie electrică; obligarea la plata sumei de 32.112,76 lei reprezentând pierderile și cheltuielile cauzate în mod direct din întreruperile de energie electrică, obligarea la cheltuieli.
În susținerea celor solicitate se arată că prin contractul de închiriere încheiat la data de (...) la pct.3 lit.b s-a convenit ca proprietarul să asigure folosința obiectului inchirierii pe toată durata contractului garantând chiriașul contra pierderii totale și parțiale și contra oricărei tulburări de folosință iar potrivit lit.d din același articol s-a prevăzut ca pârâta să asigure instalarea rețelei de electricitate, de apă și canalizare până la intrarea în clădirea menționată. Până în anul 2006 proprietarul a asigurat alimentarea spațiului închiriat de către chiriaș cu energie contravaloarea fiind facturată lunar odată cu facturarea contravalorii chiriei de către proprietar în favoarea chiriașului însă în august 2008 în mod intempesiv pârâta a întrerupt energia. În urma acestei întreruperi a promovat acțiune pentru rebranșare ce s-a finalizat prin hotărâre irevocabilă în sensul obligării pârâtei la asigurarea energiei în spațiul închiriat. Prin urmare arată recurenta data de la care se calculează termenul general de prescripție în ceea ce privește dreptul de recuperare a prejudiciului cauza de întreruperea intempensivă a energiei electrice este data rămânerii irevocabile a hotărârii de obligare la asigurarea alimentării cu energie respectiv data de (...). In plus arată recurenta că sunt relevante și dispozițiile art.16 pct.b din Decretul nr.168/1958 ce reglementează întreruperea prescripției. Ori, față de acesta norma cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea la asigurarea energiei electrice a întrerupt cursul prescripției.
Tot astfel arată recurenta că în ceea ce privește criticile aduse prin invocarea excepției de către pârâtă legate de anularea facturii fiscale nr.1780239/(...) de către reclamantă după ce aceasta a fost restituită, acest act al anulării facturii nu are nicidecum valoarea unei acceptări a refuzului de plată a facturii ci s-a evitat astfel consecințele fiscale privind TVA, impozit asupra unui document neacceptat și nerecunoscut de către debitor. S. soluțiilor date de către instanțe a decis la rândul ei anularea până la momentul la care pretențiile formulate pe calea unei acțiuni directe vor fi admise înconsecință. Admiterea petitelor 1 și 2 ale acțiunii vor duce în mod direct la facturarea sumelor pretinse cu implicațiile contabile și fiscale aferente.
Cu privire la cheltuieli de judecată reține recurenta că acestea se justifică raportat la valoarea dedusă judecății numărul mare de termene și distanța parcursă de avocat pentru susținerea cauzei în fața tribunalului.
Prin recursul său pârâta S. I. I. SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că din declarațiile martorului B. administratorul agenției imobiliare rezultă că cele două societăți nu au susținut în ofertele lor după prima vizită pe teren acestea au renunțat la ofertă (ulterior nu au mai sunat să se intereseze de spațiu). Martorul declară că familia B. de la S. C. S. SRL a închiriat prin agenție un alt spațiu cu privire la care s-a exprimat că este mai potrivit decât cel deținut de reclamanta iar firma din Timișoara a refuzat să mai închirieze spațiu în Z..
Referitor la refuz se arată de recurentă ca este justificat ,potrivit actelor depuse societatea avea opt chiriași pentru imobilul din Z. b-dul M. V. nr.58A. Potrivit contractelor chiriașii aveau obligația să lase cale de acces pentru cele două societăți proprietare a contractelor, pentru societățile chiriașe și pentru clienți și furnizori suprafața curții era de 7000 mp iar traficul intens a produs dereglări serioase activității de aprovizionare ce utilizau curtea interioară. Reclamantul nu numai că a utilizat parcarea închiriată și staționa și pe calea de acces în condițiile în care avea 200 de salariați. Î. căii de acces și a curții din incinta costa mult dar nimeni nu participa și la reparare și întreținerea acestora iar din acest considerent pârâta a refuzat a consimți la subînchiriere, refuzul fiind astfel justificat.
În privința răspunderii arată recurenta ca intimata reclamantă nu a dovedit că are în obiectul de activitate și poate realiza venituri din activități de subînchiriere și nici autorizarea legală pentru desfășurarea activității, după cum nu a dovedit că a cerut aprobarea prealabilă a proprietarului înainte de subînchiriere și nici faptul că cele două societăți ar fi încheiatat contracte de sublocație în condițiile în care martorul a declarat că reprezentantul S. C. S. SRL a spus că a gasit altul.
Prin urmare concluzionează recurenta instanța nu poate considera că refuzul este justificat din moment ce nu a avut aprobarea prealabilă a proprietarului și nici nu poate reține un prejudiciu câtă vreme nu s-a dovedit ca fiind real, ofertele nu au fost serioase. Pe de alta parte se arata despagubirile nu sunt purtatoare de dobanzi iar inchirierea si subanchirierea sunt operatiuni scutite de T.
F. de cele sustinute prin intampinare SC CJ M. a aratat ca toate criticile aduse sunt lipsite de temei ,analiza efectuata de instanta fiind corecta. Faptul ca parata și-a manifestat nemulțumirea pentru că chiriașul ar face profit subînchiriind spațiile este în mod evident un motiv neserios de refuz al subînchirierii. Chiria plătită de reclamantă nefiind sub nici o formă derizorie, este cea stabilită contractual de părți nefiind teritoriu de negocieri după semnarea contractului. Uzura spațiilor nu putea fi suplimentară celei eventual suportate de aceleași spații prin folosire iar încasarea inutilă a traficului uman și aceasta era imposibilă deoarece nu se putea subînchiria decât aceleași spații destinate parcărilor pe care deja avea dreptul să le folosească.
În privința susținerilor că nu s-ar fi dovedit că are dreptul de subînchiriere se arată că însuți certificatul constatator al reclamantei depus în anexa la recurs dovedește că obiectul auxiliar la activitate este inclus codul
7020- închirierea și subînchirierea bunurilor proprii sau închiriate. Nu estenecesară o autorizare suplimentară de vreme ce se dețin toate autorizațiile pentru activitatea desfășurată.
Cât privește susținerile referitoare la sumele datorate , refuzului închirierii pe motiv că nu se înregistrează în contabilitate se arată că nu pot fi reținute deoarece daunele nu pot fi înregistrate mai înainte de încasare. C. contractuală este clară și prevede subînchirierea ori solicitarea s-a făcut și ca urmare a încălcării prevederilor contractuale pretențiile sunt întemeiate și dovedite.Referitor la aplicabilitatea TVA se arată că se impune a fi avut în vedere regimul fiscal.
Tot astfel în privința acordului cerut se arată că trebuie avută în vedere corespondența primită din care rezultă că pârâta nu a avut niciodată intenția de a permite subînchirierea.
Totodată în privința susținerilor referitor la oferte și declarație se arată că trebuie observat că asemenea declarație „nu am stăruit în ofertele lor"; nu există consemnată în nici nu a fost formulată. Martorul a arătat clar că cele două oferte de subînchiriere clase sub aspectul termenului de închiriere și respectiv punctul de vedere al prețului nu s-a realizat.
Prin întâmpinarea depusă S. I. I. SRL a solicitat respingerea recursului S. CJ M. SRL în considerarea că în mod corect s-a reținut de instanță că dreptul la acțiune este prescris. Astfel se arată că între data întreruperii furnizării energiei și data de (...) data poștei pentru acțiune a trecut o perioadă mai mare de trei ani, iar prin depunerea actelor justificative cuprinse de la (...) și până la (...) înscrisuri aflate la dosarul de fond ce atestă data prejudiciului și data pentru despăgubiri de asemenea a trecut mai mult de trei ani. Faptul că recurenta a solicitat aceleași sume și cu același titlu reiese și din înscrisul aflat la dosar fond - conciliere. În concluzie se arată recursul se impune a fi respins deoarece dreptul la acțiune începe să curgă din momentul producerii pagubei.
La data de (...) în considerarea obiectului pricinii a valorii Curtea a pus în discuție recalificarea căii de atac ca fiind apelul.
Trecând astfel la analiza argumentelor aduse prin apelurile declarate în raport de actele dosarului de normele juridice incidente de art.296 C. Curtea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține ca un prim argument adus de apelantă S. Cj M. R. SRL constă în aceea că instanța a reținut greșit excepția. Argumentul adus nu poate fi reținut. Prin demersul introductiv apelanta reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâte S. I. I. SRL la plata sumei de 85.535,78 lei reprezentând contravaloarea energiei suprafacturată și a sumei de 32.117,76 lei reprezentând pierderi ,cheltuieli și costuri cauzate prin întreruperea intempestivă de producție în considerarea nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de închiriere încheiat cu pârâta.
Conform contractului de închiriere depus la dosar intimata și-a sumat obligația de a preda obiectul închirierii ,a asigura folosința contra oricărei tulburări ,a sigura instalare rețele, corelativ cu obligația apelantei reclamante de folosirea bunului închiriat conform destinației, la plata chiriei dar și la plata contravalorii utilităților consumate- apă, energie electrică etc.
În baza celor convenite au fost emise facturi inclusiv pentru plata contravalorii energiei. A.anta susține că energia a fost suprafacturată iar în aceasta situație a fost determinată să ceară diferența. În acest sens a fost emisă factura nr.1780/(...) (pct.2 diferențe facturi energie - fila 19 dosar fond. Acest aspect a fost făcut cunoscut intimatei odată cu convocarea din (...) și înregistrată la intimată sub nr.389/(...) (fila 78 dosar fond), convocare la care a fost anexată situația privind diferențele facturate plus. Potrivit acestor acte diferența de 85.535,78 lei - cerută prin acțiune - este aferenta consumuluienergetic decembrie 2004 - iulie 2006. Suprafacturarea respectiv diferența constituie și punct de discuții ale concilierii așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la (...) cu acea ocazie - (f.47 pct.2 proces verbal).
Se observă din acte că apelanta reclamantă a cunoscut prejudiciu constând în diferențe suprafacturare energie în septembrie 2006 în acest sens recurgând nu doar la facturare ci și la conciliere. F. de aceste date -facturare
12 septembrie 2009, înștiințare (...) respectiv înregistrare intimata (...), data conciliere (...) și inclusiv trecere 30 de zile, data de la care se naște dreptul la acțiune este (...). Prin urmare chiar dacă nu s-ar lua în calcul data facturării așa cum a reținut prima instanță și s-ar avea ca moment expirarea celor 30 de zile de la conciliere (...) și data promovării acțiunii (...) (data poștei) termenul de prescripție reținut de prima instanță este depășit. Ca atare raportat la cele rezultate din acte și la dispozițiile în materie de prescripție susținerile apelantei sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile acesteia în privința despăgubirilor în sumă de 32.117,76 lei constând în pierderi, cheltuieli, costuri ocazionate de lucrări dat fiind întreruperea intempestivă a consumului energiei electrice. Actele dosarului relevă că la data de (...) a fost emisă factura recuperare pierderi (fila 19 dosar fond) în condițiile în care potrivit notelor de constatare (f.34,36 dosar fond ), a facturilor emise în august 2006 vizând instalare cabluri, punere în funcțiune etc (f.25, 30, 33 dosar fond) a devizelor de lucrări (f.31 dosar fond) și taxe branșare (f.26-28 dosar fond) s-a intervenit urmare a întreruperii energiei.
Sumele rezidând din întrerupere ca și în cazul diferențelor suprafacturate potrivit adreselor au fost făcute cunoscute intimatei. N. anexată facturii din septembrie cu privire la reparațiile/intervențiile intempestive atestă că suma diferență a fost aferentă perioadei 31 iulie 2006 - (...) (fila 20 dosar fond). Acestea au constituit de altfel și obiectul concilierii așa cum rezultă din convocator. Ori față de datele rezultate din acte ca și în cazul diferențelor suprafacturate momentul ce poate fi luat în calcul în contextul excepției este acela de (...).
F. de această data și data promovării acțiunii - data poștei, termenul de trei ani este depasit iar în această situație excepția a fost corect reținută de prima instanță.
Se susține însă de apelantă că nu a fost luată în calcul și întreruperea prescripției potrivit art.16 pct.b din Decretul nr.168/1958 în condițiile în care a fost promovată acțiune de obligare la rambansare, iar atunci cu ocazia soluționării irevocabile s-a cunoscut pierderile cauzate prin comportamentul intimatei.
Susținerile nu pot fi reținute deoarece așa cum rezultă din actele mai sus menționate apelanta a cunoscut și comunicat pierderile, acestea constituind obiectul concilierii. Pe de altă parte acțiunea ce avea ca obiect servitute de trecere și rebranșare nu este de natură să întrerupă prescripția. Nu vizează pretenții bănești și nu se referă la perioada 2004- 2006 relevată ca fiind cea în care s-au suprafacturat costuri și au fost făcute intervenții prin întreruperea energiei. Prin urmare de vreme ce obiectul vizează o cu totul altă situație nu se poate reține incidența normei în sensul invocat de apelantă.
Nici susținerile apelantei S. I. I. SRL nu pot fi reținute. Astfel, se reține că refuzul invocat nu poate fi considerat unul justificat. Prin contractul încheiat părțile au prevăzut ca chiriașul să obligă pe întreaga durată a contractului să solicite aprobarea prealabilă scrisă a proprietarului înainte de a subînchiria, ceda sau transfera în orice mod obiectele închirierii …iar proprietarul nu va putea refuza subînchirierea decât în mod justificat";. În aceste condiții convenitereclamanta intimată a solicitat subînchirierea iar prin adresa nr.541/(...) i-a fost făcut cunoscut că se menține poziția de a nu fi de acord cu subînchirierea potrivit motivării adresei anterioare 475/(...) (f.38 dosar fond). Prin această din urmă adresă s-a motivat că subînchirierea se refuză deoarece-se dorește să se facă profit din calitatea de chiriaș în detrimentul proprietarului; chiria este derizorie, prin subînchiriere s-ar duce la uzura în plus a spațiilor; s-ar încărca traficul uman și auto, iar subchiriașul nu s-ar putea alimenta cu energie întrucât societatea chiriașă nu poate să o furnizeze. Aceste motive nu pot justifica un refuz câtă vreme prin contractul încheiat nu s-au prevăzut atare clauze de a nu realiza profit ,de a nu se consuma energie ,de a nu se folosi căile de acces și a nu se uza bunul. Dimpotrivă prin contract s-a dat accesul cu privire la folosirea spațiilor de închiriat, a căilor de acces, a asigurării energiei pentru spațiu, fără a se interzice utilizarea în totalitate a spațiilor obiect al contractului sau condiționarea utilizării de către un număr limitat de persoane. La asumarea închirierii s-a cunoscut că se va face producție, vor fi utilizate căile de acces, se va consuma energie și ca urmare a folosirii bunurile se uzează. Ori în condițiile asumării motivele evocate de apelantă nu sunt rezonabile și nu justifică refuzul subînchirierii.
Sub acest aspect se reține de apelantă pe parcursul demersului că reclamanta nu ar fi avut în obiectul său de activitate subînchirierea. Împrejurarea evocată nu poate constitui motiv al refuzului deoarece pentru o eventuală neregularitate reclamanta își asuma o sancționare din partea autorităților iar pe de altă parte prin contract nu s-a prevăzut că nu se poate proceda la subînchiriere pentru că nu are atare obiect de activitate. În plus nu trebuie trecut neobservat că prin actele depuse respectiv certificat constatator se atestă că reclamanta are inclus codul 7020 - obiect auxiliar - închirierea și subînchirierea, iar pentru această activitate în condițiile în care deține autorizație nu mai este necesară o nouă autorizare. Ca atare susținerile sunt nefondate și vor fi respinse.
Respinse vor fi și susținerile apelantei cu privire la plata despăgubirilor. Actele depuse respectiv contract,declarării, adrese, atestă că părțile au convenit asupra posibilității subînchirierii iar acesta a fost cerut potrivit obligației asumate dar s-a refuzat, acest refuz fiind unul nejustificat .Tot astfel atesta ofertele pe piata imobiliara că prin subînchiriere s- ar fi realizat suma cerută. Ca atare raportat la acte corect a reținut prima instanță că în cauză s-a dovedit că refuzul este unul nejustificat iar în condițiile asigurării subînchirierii raportat la prețurile utilizate prin intermediul firmelor specializate se putea obține suma invocată prin acțiune ce se consideră prejudiciu, precum și faptul că acesta este rezultatul refuzului nejustificat . Prin urmare față de cele rezultate din acte susținerile vizând neîntrunirea cerințelor răspunderii sunt neîntemeiate și vor fi respinse.
Desigur se susține de apelantă că reținerile primei instanțe cu privire la
TVA sunt greșite. Nici această susținere nu poate fi primită de vreme ce în contextul legii contabilității nu pot fi trecute decat sumele justificate prin documente contabile iar în condițiile facturării veniturilor regimul fiscal impune consemnarea și reținerea TVA pentru operațiunile desfășurate .
Nici susținerea referitoare la dobândă nu pot fi primite în condițiile în care s-a relevat existența prejudiciului cert, valoarea fiind cea rezultată din oferta depusă cu privire la suma ce se poate obține pe metru pătrat și suprafața de închiriere.
În fine nici susținerile cu privire la cheltuieli nu pot fi reținute raportat la incidența art. 274 alin.3 C. în condițiile în care volumul activității nu este unul complex.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.296 C. Curtea va da o soluție de respingere a apelurilor declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de S. CJ M. SRL, cu sediul în Z., B-dul M. V. nr.58, jud. S., S. I. I. SRL cu sediul în Z., B-dul M. V. nr.58A, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 5686 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Respinge cererile apelanților privind obligarea la cheltuieli.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
M. H. F. T.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 61/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 4510/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
