Decizia comercială nr. 129/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.129/2011
Ședința din data de 27 iunie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. ILE. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, după recalificarea căii de atac, apelul declarat de reclamantul E. P. împotriva sentinței civile nr. 2025 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Bistrița N., în contradictoriu cu intimata SC B. L. I. SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apelantul asistat de avocat
R. T., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care reprezentanta apelantului depune la dosarul cauzei facturile cu valoarea reziduală (f.25-26) și învederează instanței că apelantul a achitat tot ceea ce trebuia achitat, că a plătit taxele vamale prin facturile plătite până la acest moment și că singura problemă a rămas asigurarea C. U. i s-a comunicat telefonic apelantului că trebuie să achite taxele vamale, dar nu i s-a comunicat nici o factură, ci doar telefonic că mai are de plătit circa 3000 euro.
De asemenea, apelantul învederează instanței că a achitat autoturismul cu un 1 an și 5 luni înainte și că a achitat asigurare C. până la data de (...), data plății anticipate a autoturismului. Faptul că intimata a achitat sume de bani reprezentând plata C., ulterior datei de (...), reprezintă o plată nedatorată și nimic nu-i oprește să ceară ratele achitate, întrucât după data de (...) autoturismul a trecut în proprietatea apelantului rămânând la latitudinea sa daca va mai încheia sau nu asigurarea C. cu aceea firmă de asigurare.
Reprezentanta apelantului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.2 pct.2 C.pr.civ coroborat
296 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul apelul și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei în apel și de 2000 lei pentru fond, sens în care depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă achitarea onorariului avocațial (f.27-28).
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.025 din 03 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Bistrița N. s-au respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale a tribunalului, a netimbrării acțiunii la valoare și a prematurității acțiunii, invocate de pârâta SC B. L. I. SA B. și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei P. E., împotriva pârâtei SC B. L. I. SA.
Tribunalul a respins excepțiile invocate întrucât litigiul este de natură comercială, neevaluabil în bani, având ca obiect o obligație de a face - predarea cărții de identitate a unui autoturism, în baza executării unui contract comercial (de leasing), astfel că revine tribunalului competența de soluționare potrivit prev.art.2 alin.l lit.a C.pr.civ, și tot din acest motiv nu sunt aplicabile nici prevederile legale referitoare la taxa judiciară de timbru la valoare și nici cele privind procedura concilierii directe prealabile.
Pe fondul cauzei, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtei la predarea cărții de identitate a autoturismului ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr.4ll27/20.ll.2007 întrucât, potrivit disp.art.l4,3 din contract, transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului se face de către locator numai după achitarea de către utilizator a ultimei rate de leasing , a valorii reziduale, a drepturilor vamale (taxe vamale, comisioane), a TVA-ului aferent și a altor obligații constituite prin derularea operațiunilor de import și de închidere a contractului de leasing ( TVA, accize, taxe, cheltuieli de radiere și cu alte servicii) cu condiția ca toate obligațiile contractuale să fie îndeplinite de către părți.
Pe de altă parte, art.8.9 din contract prevede că utilizatorul este obligat să achite locatorului toate cheltuielile pe care, după caz, acesta le face în legătură cu autovehiculul sau cu contractul de leasing, pentru conservarea autovehiculului, publicitatea acestuia, cheltuieli ce decurg din asigurarea C., RCA, taxe și comisioane vamale, WA, taxe de drum și de transport, accize, precum și orice alte cheltuieli, taxe și obligații ocazionate de folosința și posesia bunului ce face obiectul contractului, pe care acesta (locatorul) i le facturează.
Mai mult, la art.l3 din contract a fost prevăzută și obligația în sarcina utilizatorului de a încheia o asigurare C. pe toată durata contractului de leasing, la una din cele 5 societăți de asigurare agreate de către B. L.
Pârâta nu a contestat faptul că reclamanta a achitat toate ratele contractuale, inclusiv valoarea reziduală, așa cum a susținut aceasta, însă a invocat faptul că nu au fost îndeplinite celelalte obligații prevăzute la art.8.9 și l4.3 din contract, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor acestor obligații pentru a putea opera transferul de proprietate al autoturismului către utilizator.
De asemenea, a mai precizat instanța de fond, reclamanta a susținut că a avut încheiate asigurări C. pentru autoturism, dar nu a făcut vreo dovadă în acest sens și nici că a îndeplinit obligația prev.la art. l3.3 din contract de a transmite locatorului originalul contractului de asigurare C., situație în care B. L. a achitat c/v a opt prime de asigurare C., în contul utilizatorului, potrivit disp.art. l3.4 din contract pe care le-a facturat acestuia.
În final, tribunalul a învederat că numai în situația în care reclamanta ar fi făcut dovada îndeplinirii tuturor obligațiilor contractuale, aceasta ar fi putut solicita instanței să constate îndeplinirea condițiilor pentru transferul de proprietate al autoturismului, în cazul în care locatorul ar fi refuzat în mod nejustificat să întocmească actul adițional de închidere și să solicite și obligarea acestuia la predarea cărții de identitate în vederea înmatriculării acestuia pe numele noului proprietar.
Împotriva aceste sentințe reclamantul E. P. a declarat recurs, care a fost recalificat apel, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii sale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea căii de atac, reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a raporturilor juridice din litigiu, deoarece aceasta nu a luat în considerare faptulcă a avut două categorii de raporturi juridice generate de cumpărarea autovehiculului marca H. tipul CM/C5DI Sante Fe și anume: raporturi juridice cu intimata stabilite prin contractul de leasing și raporturi juridice cu societatea de asigurări, stabilite prin contractul de asigurare.
R. susține că a achitat contravaloarea autoturismului fiind îndeplinite obligații financiare în legătură cu contractul de leasing, fapt recunoscut și de intimată, în discuție rămânând suma de 3.665,63 lei reprezentând asigurarea C. pentru perioada ulterioară achitării integrale a obligațiilor contractuale stabilite prin scadențar.
În opinia reclamantului, faptul că pârâta intimată pretinde achitarea unor sume de bani reprezentând asigurarea C., nu are nici o legătură cu contractul de leasing, cât timp a fost finalizat contractul de leasing. C. de asigurare nu a fost încheiat cu intimata, ci cu B. A. R. susține că avea obligația de a încheia o asigurare C. pe perioada contractului de leasing, iar de vreme ce a achitat integral obligațiile de plată ce-i reveneau în temeiul contractului de leasing, nu mai avea obligația să continue contractul de asigurare C. în favoarea intimatei, deoarece perioada de leasing se încheiase și în consecință nu se mai justifica în nici un fel să achite în continuare o asigurare în favoarea fostului proprietar al autovehiculului (conform art. 13 din contract).
Prin urmare, pretențiile ulterioare ale intimatei privind plata unor sume reprezentând contravaloarea asigurării C. pentru perioada ulterioară încheierii perioadei de leasing sunt neîntemeiate, cum de altfel este absolut nelegală condiționarea eliberării actelor autovehiculului cumpărat de reclamant de plata ratelor de asigurare.
Având în vedere aceste aspecte, reclamantul a considerat că instanța de fond a nesocotit toate aceste argumente, interpretând în mod greșit dispozițiile art. 13 din contract, conform cărora obligația reclamantului era de a încheia o asigurare C. doar pe toată durata contractului de leasing dar nu și după finalizarea acestuia, respectiv în cursul lunii septembrie 2009 prin plata anticipată.
În aceste condiții, reclamantul a apreciat că instanța de fond trebuia să observe faptul că nu mai exista nici un temei ca intimata să-i pretindă continuarea suportării unei asigurări care a fost încheiată în beneficiul acesteia.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor formulate, Curtea reține următoarele:
Între intimata SC B. L. SA și SC S. M. SRL s-a încheiat la data de (...) contractul de leasing financiar nr. 41127 având ca obiect autoturismul H. S. Fe pe o durată de 48 de luni, utilizatorului SC S. M. SRL revenindu-i obligația de a plăti ratele de leasing potrivit scadențarului și o valoare reziduală de 664,35 euro. La data de (...) între cele două părți contractante și reclamantul E. P. s-a încheiat un contract de novație prin care s-a convenit asupra schimbării utilizatorului, acesta fiind înlocuit de reclamantul E. P. care a preluat atât drepturile cât și obligațiile născute din contractul de leasing financiar nr. 41127/(...).
Împrejurarea care trebuie clarificată de către Curte constă în a stabili dacă reclamantul și-a îndeplinit obligația de asigurare facultativă de bunuri cu privire la autoturismul H. S. Fe pe care și-a asumat-o față de intimată prin contractul de leasing încheiat.
Curtea reține că potrivit art. 12.1 și 12.2 din contractul de leasing, în cazul cesiunii sau schimbării destinației bunului, utilizatorul are obligația să încheie o poliță de asigurare full-C. și o asigurare de răspundere civilă obligatorie în beneficiul locatorului care va avea calitatea de asigurat, iar cheltuielile de asigurare vor fi suportate de utilizator și vor fi achitate direct asigurătorului în condițiile stipulate în contractele de asigurare.
Intimata nu contestă că reclamantul a achitat în avans o parte din ratele de leasing precum și valoarea reziduală în cuantumul înscris în cele două facturi fiscale care au fost emise pe numele reclamantului și care se află la filele 11, 12 din dosarul de fond. A. facturi au fost emise și achitate în 24 septembrie 2009. Pârâta susține în schimb că reclamantul nu achitat 8 prime de asigurare C. aferente polițelor AVA 0586470 și AVA 0624398 emise de B. A. pentru perioada asigurată (...)-(...).
Adresa nr. 935/(...) eliberată de B. A. și depusă în fața instanței de apel ( f.
17 ) atestă că pentru autovehiculul cu nr. sasiu KMHSH81WP7U135134 au fost încheiate până la sfârșitul anului 2009 3 polițe de asigurare C. și anume polița nr. 0318779 cu valabilitate (...).(...), polița nr. 0435081 cu valabilitate (...)-(...) și polița 0536470 cu valabilitate (...).(...) pentru care ratele 1,6,9,10,11,12 au fost achitate de B. L., iar ratele 2,3,4,5,7,8 au fost achitate de utilizator. A. înscris ce emană de la societatea de asigurare atestă faptul că reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată a primelor de asigurare C. până la momentul plății anticipate a ratelor de leasing și a valorii reziduale care a avut loc în luna septembrie 2009. De vreme ce prin cele două facturi fiscale aflate la dosarul cauzei, intimata a înțeles să îi comunice reclamantului toate debitele ce rezultă din derularea contractului de leasing, scadente în septembrie 2009, iar printre sumele pretinse nu se regăsesc și sume datorate cu titlu de primă de asigurare, singura concluzie care se poate desprinde este aceea că până în septembrie 2009 reclamantul și-a îndeplinit obligația asumată la art. 12.1 și 12.2 din contractul de leasing.
De asemenea adresa nr. 936 din (...) emisă de B. A. ( f. 18 ) infirmă susținerile intimatei că aceasta ar fi încheiat și plătit polița de asigurare AVA nr.
0586470 pentru autoturismul H. S. Fe ce a format obiectul contractului de leasing încheiat între părți de vreme ce această poliță de asigurare privește un autoturism cu un alt număr de sasiu al cărei proprietar este o persoană fizică din Iași.
Potrivit art. 14.3 din contractul de leasing locatorul va transfera dreptul de proprietate asupra autovehiculului numai după achitarea de către utilizator a ultimei rate de leasing, a valorii reziduale, a drepturilor vamale( taxe vamale, comisioane ) a TVA-ului aferent și a altor obligații constituite prin derularea operațiunilor de import și de închidere a contractului de leasing / TVA, accize, taxe, cheltuieli de radiere și cu alte servicii ) cu condiția ca toate obligațiile contractuale să fie îndeplinite de către părți.
După cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor de leasing și a valorii reziduale în septembrie
2009, după cum și-a îndeplinit și obligația de asigurare facultativă de bunuri în privința autovehiculului ce a format obiectul contractului de leasing până la momentul respectiv. De vreme ce intimata SC B. L. SA nu a solicitat reclamantului plata vreunei sume cu titlu de taxe vamale și nu i-a refacturat până în prezent vreo sumă cu această destinație, nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului în privința neîndeplinirii acestei obligații. Atitudinea pasivă a intimatei nu trebuie să lipsească de efecte juridice clauza referitoare la transferul dreptului de proprietate care trebuie să se producă de îndată ce reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată a tuturor ratelor de leasing și a valorii reziduale. Prin invocarea împrejurării că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxelor vamale în contextul dat, intimata nu face altceva decât să își invoce propria turpitudine, deoarece inițiativa demarării demersurilor pentru încetarea regimului vamal suspensiv trebuiau să îi aparțină. Prin atitudinea pasivă adoptată, intimata încearcă să paralizeze efectul translativ al dreptului de proprietate. T. de aceea Curtea va respinge apărările formulate de către intimată referitoare la neplata taxelor vamale și va da eficiență clauzei contractuale stipulate la art. 14.3 din contract, considerând că efectual translativ al dreptuluide proprietate s-a produs încă din septembrie 2009, dată de la care nu mai subzistă obligația reclamantului de a încheia o poliță de asigurare în favoarea intimatei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C.proc.civ. și a art. 969 C.civ., Curtea va admite apelul declarat de reclamantul E. P. împotriva sentinței civile nr. 2.025 din 03 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Bistrița N. pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să predea reclamantului cartea de identitate originală pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. 41127/(...).
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obliga pârâta intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2600 lei în favoarea apelantului, reprezentând onorariu avocațial conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamantul E. P. împotriva sentinței civile nr.
2.025 din 03 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului
Bistrița N. pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să predea reclamantului cartea de identitate originală pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. 41127/(...).
Obliga pârâta intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2600 lei în favoarea apelantului.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. C. M. ILE. I. L. F.
Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./5 ex./ Jud.fond: I.U.;
| ← Decizia comercială nr. 225/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 554/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
