Decizia comercială nr. 1603/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2011)

Dosar nr. (...) R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA C.ILĂ Nr. 1603/2011

Ședința publică de la 15 A. 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N.

JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR A. C. GREFIER A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta S. A. S. S. împotriva sentinței civile nr. 1009/CC/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., privind și pe intimata-pârâtă L. I. R. S., având ca obiect sechestru asigurator.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata L. I. R. S. prin reprezentant convențional SPARL Grigorescu, Ștefănică și A., lipsă fiind recurenta.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 15 aprilie 2011 s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului declarat.

După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., C.ea declară închisă faza probatorie specifică acestei căi de atac și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat și menținerea sentinței recurate. În susținerea poziției procesuale, arată că recurenta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 591 C. pentru a solicita instituirea sechestrului asigurator, relativ la dovada existenței unei acțiuni pe fond. R. de asemenea că creanța A. nu este constatată prin act scris, nu are un caracter cert și exigibil. Precizează faptul că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

C.ea reține cauza în pronunțare.

{ F. | }

C U R T E A :

Prin încheierea comercială nr. 1009/CC/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj, s-a respins cererea de sechestru asigurător formulată și precizată de petenta-creditoare S. A. S. S. B. M., în contradictoriu cu debitoarea S. L. I. R. S. B., cerere având ca obiect instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea debitoarei situat în C.-N., str.S. nr.14, înscris în CF 2. și CF 2., în vederea realizării creanței în cuantum de 259.902,54 lei.

În considerentele hotărârii s-a reținut că în conformitate cu disp. art. 591 C., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constată prin act scris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune, disp. art.908 Cod comercial statuând asupra faptului că în materie comercială sechestrul se va putea înființa numai cu dare de cauțiune, în afară de cazul în care cererea de sechestru se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata.

În cazul în speță, cererea de sechestru nu se solicită a fi dispusă în baza unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, creditoarea invocând existența unui contract de antrepriză nr.24/13 august

2008.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că în vederea instituirii sechestrului creditoarea era obligată să achite o cauțiune.

Conform disp. art.723^{1 C., suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță, alineatul 2 al aceluiași articol reglementând situația în care legea nu prevede un anumit cuantum al cauțiunii, statuând asupra faptului că, în acest caz, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, spre deosebire de cazul cererilor în care obiectul nu este evaluabil în bani, situație în care cauțiunea nu poate depăși suma de 2.000 lei.}

Cererea formulată de creditoare în ceea ce privește fondul pretențiilor vizează instituirea sechestrului în vederea analizării unei creanțe în cuantum de 259.902,54 lei, situație față de care instanța de fond a apreciat că în sarcina creditoarei se năștea obligația de plată a unei cauțiuni în condițiile reglementate de teza I din dispozițiile art.723^{1 C., cuantumul acestei cauțiuni neputând, pe cale de consecință, să reprezinte mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii.}

În acest sens, s-a dispus de altfel citarea creditoarei cu mențiunea de a achita o cauțiune în cuantum de 50.000 lei, sumă care se circumscrie cuantumului prevăzut de dispozițiile legale mai sus enunțate.

Creditoarea nu a achitat această sumă, motiv pentru care instanța a apreciat că cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată se impune a fi respinsă ca nefondată.

T. a apreciat că respingerea acestei cereri se impune, de altfel, și datorită următoarelor considerente:

Astfel cum a arătat creditoarea, aceasta nu deține un titlu executoriu, susținând însă faptul că este titulara unei creanțe constatată prin act scris, creanță exigibilă.

În dovedirea acestor condiții necesare ce se impun a fi întrunite cumulativ pentru admisibilitatea cererii de instituire a sechestrului asigurător a fost depus la dosar contractul de antrepriză nr.24/13 aprilie

2008, din cuprinsul căruia se susține că ar rezulta cuantumul creanței precum și caracterul exigibil al acesteia.

Instanța de fond a apreciat însă că înscrisul la care face referire creditoarea nu dovedește deținerea de către aceasta a unei creanțe certe și exigibile în cuantumul solicitat, dispozițiile invocate prevăzute în cuprinsul art.2.2 din cap.II și art.4.2.2, 4.2.3 din cap.IV nereglementând în favoarea creditoarei un drept de creanță cert și exigibil, existând conform acestor dispoziții eventual posibilitatea de a fi stabilit în viitor, însă prin administrarea unor probe suplimentare, inclusiv printr-o expertiză tehnică în specialitatea construcții, un eventual drept de creanță pe care creditoarea îl poate dobândi.

De altfel, astfel cum rezultă din cuprinsul art.4.2.2, instanța a reținut că în cuprinsul acestei clauze s-a prevăzut dreptul antreprenorului ca în situația în care finalizează proiectul pentru autorizare în termenul numit la art.2.2 și o înaintează completă și aptă de autorizare la autoritățile competente în termen, să beneficieze de un onorariu prevăzut la art.4.1, care se va majora cu 3 euro/mp construit autorizat.

În cuprinsul art.4.1 se stabilea, de asemenea, dreptul antreprenorului de a i se plăti pentru serviciile prestate un onorariu paușal de 19,50 euro/metru construit (care se va socoti după măsura exterioară a clădirii inclusiv parcare subterană) plus eventual TVA, onorariu ce se va împărți pe fazele particulare conform cheii pentru proiectare de obiecte și se va plăti în tranșe prevăzute contractual.

Instanța de fond a apreciat că eventualul drept de creanță pretins de creditoare poate fi determinat în viitor, în condițiile în care se va cunoaște cu precizie care este măsura exterioară a clădirii, inclusiv parcarea subterană, împrejurarea dacă se va plăti și TVA, aspecte care însă nu sunt cunoscute la data formulării cererii, motiv pentru care creanța invocată de creditoare nu are un caracter cert și exigibil.

Dispozițiile art.379 alin.3 C. relevă faptul că este o creanță certă acea creanță ce rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte,chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Or, în cazul în speță, tribunalul a apreciat că din cuprinsul contractului de antrepriză nu rezultă cuantumul pretinsului debit pentru a cărui recuperare se solicită instituirea sechestrului asigurător.

Nici factura emisă de creditoare înregistrată sub nr.32/21 aprilie

2010 în cuantum de 250.280,69 lei nu reprezintă un act emanat de la debitor recunoscut de acesta, întrucât nu este acceptată la plată, motiv pentru care instanța a considerat că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe prin depunerea la dosar a copiei de pe această factură și invocarea acesteia în probațiune.

Pretinsele discuții purtate între cele două părți litigante, nu au fost luate în considerare întrucât nu sunt traduse, pe de o parte, și întrucât nu fac dovada pretențiilor formulate de creditoare, acestea putând fi eventual utilizate într-un litigiu de drept comun ca și înscrisuri în măsura în care partea adversă nu le va contesta.

Concluzionând, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de art.591 alin.1 C., chiar în situația în care creditorul a dovedit că a formulat acțiune împotriva debitoarei având ca obiect solicitarea de a fi somată debitoarea în baza dispozițiilor OUG nr.119/2007 la plata unei creanțe în cuantum de 259.902,54 lei, întrucât nu sunt întrunite celelalte cerințe pe care dispozițiile enunțate le impun a fi cumulativ respectate.

Nici în ceea ce privește dispozițiile alineatului 2 al art.591 C., instanța a învederat că nu sunt întrunite în cauză, întrucât chiar în măsura în care s-ar aprecia, cum este cazul în speță, că pretinsa creanță invocată nu este constatată în scris, creditoarea nu a depus cauțiunea reprezentând jumătate din valoarea reclamată, cauțiune pe care legea o instituie în mod clar și neechivoc, atât ca și cuantum, cât și ca obligație de a fi depusă odată cu cererea de sechestru.

În ceea ce privește prevederile alineatului 3 al art.591 C., tribunalul a arătat că nu s-a făcut dovada faptului că debitoarea a micșorat prin fapta sa asigurările date creditoarei sau că este pericol ca debitorul să sustragă de la urmărire sau să ascundă ori să risipească averea, situație față de care dispozițiile enunțate nu sunt aplicabile în speță.

Împotriva acestei încheieri, în temeiul dispozitiilor art. 299, art. 304pct.9, art. 592 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta S. A. S. S. B. M. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu consecinta modificării în tot a încheierii pronuntată de Tribunalul Comercial Cluj, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurator pe care a formulat-o.

În motivarea recursului, reclamanta a criticat încheierea instanței de fond pentru netemeinicie si nelegalitate și pentru faptul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, referitor la faptul că nu a achitat cautiune în cuantum de 50.000 lei în vederea instituirii sechestrului asigurator și instanta de fond a respins această cerere ca nefondată, reclamanta a invocat dispozițiile art. 591 alin. 1, 2 și 4 C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă ca sancțiunea nedepunerii cautiunii în termenul fixat de instanță o reprezintă desființarea de drept a sechestrului instituit. In aceste condiții, instanța investită cu soluționarea unei cererii de instituire a sechestrului asigurator este obligată să dispună asupra măsurii solicitate, stabilind prin încheierea de instituire a sechestrului asupra cuantumului cauțiunii si a termenului de depunere a acesteia.

In concluzie, a arătat reclamanta, nedepunerea cautiunii stabilită prin rezoluție, anterior analizării condițiilor de admisibilitate a cererii de instituire a sechestrului asigurator, nu poate atrage respingerea cererii ca nefondata, cum în mod gresit a dispus instanța de fond.

Mai mult, cu ocazia dezbaterilor în fond asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator, reclamanta a solicitat instanței să revină asupra cuantumului initial stabilit, apreciind ca un astfel de cuantum este exagerat de ridicat, având în vedere atât dispozițiile art. 723 alin. (2) C. proc. civ. cât si circumstanțele concrete ale spetei, neputându-i-se impune creditorului ca, după ce se vede nevoit să îl acționeze în judecată pe debitorul rău platnic, să mai achite, tot el, si o cautiune exagerată.

In speță, instanța de fond a stabilit un cuantum al cauțiunii reprezentând maximul prevăzut de dispozițiile legale si, mai mult, a dispus obligarea reclamantei la achitarea acesteia ca o condiție de admisibilitate a cererii formulate.

Un alt motiv de recurs este dat de faptul că instanța de fond a apreciat că factura emisă de creditoare înregistrată sub nr. 32/21 aprilie

2010 în cuantum de 250.280,69 lei nu reprezintă un act emanat de la debitor recunoscut de acesta, întrucât nu este acceptată la plată, motiv pentru care instanta a considerat că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe prin depunerea la dosar a copiei de pe aceasta factura si invocarea acesteia in probatiune.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat că potrivit dispozitiilor art. 591 alin. (1) C.proc.civ., singura condiție pentru înființarea sechestrului asigurator în cazul în care creditorul deține o creanță exigibilă, care este constată printr-un înscris, este ca titularul unei astfel de creanțe să facă dovada ca a declanșat procesul prin care tinde la realizarea acesteia, cerință îndeplinită în speță.

În opinia reclamantei, instanța investită cu soluționarea cererii de instituire a sechestrului asigurator are obligația de a analiza dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat si nu de a analiza condițiile de admisibilitate a actiunii intentate de A. pentru realizarea dreptului. Analiza caracterului cert al creantei reclamantei este apanajul judecătorului investit cu soluționarea cererii de emitere a ordonantei de plată.

Asa cum rezultă din situația de fapt prezentată în cadrul cererii de instituire a sechestrului asigurator, cât si din cuprinsul acțiunii intentate de S. A. S. S. pentru realizarea dreptului, creanta reclamantei izvorăște din contractul încheiat cu L. in vederea realizării serviciilor de arhitectura pentru proiectul imobiliar al pârâtei, precum si din Factura Fiscala nr.

32/(...) emisă de reclamantă pentru realizarea întocmai si la timp aobligatiilor prevăzute în contract, fiind o creanță constatată în scris. Mai mult, îndeplinirea de către reclamantă obligatiilor asumate contractual rezulta si din Raportul din data de (...) întocmit de S. A. T., existenta debitului este recunoscuta expres de L. prin achitarea unei transe din bonusul cuvenit subscrisei, precum si din corespondenta electronică purtată între părti.

Astfel, în condițiile în care pentru etapele realizate de reclamantă în îndeplinirea obligatiilor contractuale, bonusurile cuvenite - stabilite contractual - sunt în cuantum total de 180.253,65 Euro + TVA, iar ca urmare a negocierilor purtate, reclamanta a facturat doar suma de

80.883,18 Euro+TVA și S. L. a renuntat la dezvoltarea proiectului, reclamanta apreciază că este îndreptățită la acordarea întregului bonus cuvenit ca urmare a parcurgerii in mod corespunzător până în prezent a etapelor prevăzute in contract, acest bonus devenind exigibil in momentul in care S. L. a renuntat la dezvoltarea proiectului. Pe cale de consecințĂ, data scadentei obligatiei S. L. de a achita bonusul in cuantum de

250.980,69 lei cuvenit reclamantei este data de (...).

In consecință, pentru motivele arătate, reclamanta a solicitat admiterea recurs cu consecința modificării în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurator.

Intimata S. L. I. R. S. B. a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și acordarea cheltuielilor de judecată.

În argumentarea poziției sale, intimata a arătat că în mod întemeiat instanța de fond a stabilit că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor prev. de art. 591 alin. 2 C. și astfel a făcut aplicarea prev. art. 908 C.com. potrivit căruia în materie comercială, sechestrul poate fi instituit numai cu dare de cauțiune.

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele:

Prin cererea formulata de petenta-creditoare S. A. S. S. B. M., în contradictoriu cu debitoarea S. L. I. R. S. B., cerere având ca obiect instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea debitoarei situat în C.-N., str.S. nr.14, înscris în CF 2. și CF 2., în vederea realizării creanței în cuantum de 259.902,54 lei.

Se invoca ca si temei de drept al cererii art 591 cod pr civ, insa se susține in cerere (pag 5 pct II lit ii ca suntem in prezenta unei creante constatate prin inscris - ceea ce ne duce la concluzia ca cererea se intemeiaza pe dispozitiile art 591 al 1 cod pr civ.

Codul de procedura civila reglementeaza trei ipoteze in care se poate institui sechestrul asigurator. P. este ipoteza prevăzută de art 591 al 1 - in care creanta este constatata prin act scris si este exigibila, iar sechestrul se poate institui cu plata unei cauțiuni - cauțiune care se stabilește prin încheierea prin care se instituie sechestrul sub sancțiunea prevăzută de art

592 al 4. Acest aspect nu a facut insa obiectul cenzurii instanței de recurs nefiind invocat de catre creditoarea recurenta.

A doua este ipoteza prevăzută de art 591 al 2 - caz in care creanta nu este constatata prin act scris, si daca dovedeste ca a intentat actiune. În aceasta ipoteză creditorul depune, o data cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.

A treia ipoteză este prevăzută de art 591 al 3 - creanta nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa- si risipeasca averea. Aceasta ultiuma ipoteza este exclusa - creditoarea neinvocând asemenea imprejurari.

P. instanță în mod corect a reținut că nu sunt intrunite condițiile cerute de art 591 al 1 cod pr civ - respectiv creanța pretinsă nu este constatată printr-un inscris. Trebuie diferențiat între o creanță de natură contractuală - rezultată potrivit creditoarei din neexecutarea unui contract și o creanță cuprinsă în mod expres într-un contract sau alt inscris insusit de către debitoare.

De asemenea trebuie observată o altă împrejurare esențială - respectiv împrejurarea că în prezent nu mai există o acțiune pe rolul instanței care să ducă prin admiterea ei la valorificarea creanței pretinse. Numai atunci când se poate obține în viitor un titlu executoriu există o rațiune pentru a se putea inființa preventiv sechestrul asiguratoriu - tocmai în perspectiva executării silite ulterioare.

În acest fel nu mai sunt îndeplinite condițiile de instituire a sechestrului asigurator - ordonanța de plată ce a făcut obiectul dosar nr

(...) fiind irevocabil soluționată în sensul respingerii, iar cea care a facut obiectul dosar nr (...) fiind de asemenea solutionată irevocabil în sensul anulării sale.

Cererea formulată de creditoare în ceea ce privește fondul pretențiilor vizează instituirea sechestrului în vederea analizării unei creanțe în cuantum de 259.902,54 lei, situație față de care instanța de fond a apreciat că în sarcina creditoarei se năștea obligația de plată a unei cauțiuni. În acest sens, s-a dispus de altfel citarea creditoarei cu mențiunea de a achita o cauțiune în cuantum de 50.000 lei. Creditoarea nu a achitat această sumă, motiv pentru care instanța a apreciat că cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată se impune a fi respinsă.

Instanța de fond a apreciat în mod corect că înscrisul la care face referire creditoarea nu dovedește deținerea de către aceasta a unei creanțe certe și exigibile în cuantumul solicitat, dispozițiile invocate prevăzute în cuprinsul art.2.2 din cap.II și art.4.2.2, 4.2.3 din cap.IV nereglementând în favoarea creditoarei un drept de creanță cert și exigibil, existând conform acestor dispoziții eventual posibilitatea de a fi stabilit în viitor, însă prin administrarea unor probe suplimentare, inclusiv printr-o expertiză tehnică în specialitatea construcții, un eventual drept de creanță pe care creditoarea îl poate dobândi.

Nici factura emisă de creditoare înregistrată sub nr.32/21 aprilie

Față de cele ce preced curtea va respinge recursul declarat de reclamanta S. A. S. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1009/CC/(...),pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanta S. A. S. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1009/CC/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2011.

{ F. |

Președinte,

G.-A. N.

Judecător,

S. Al H.

Judecător,

A. C.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./(...) Dact.L.C.C./2 ex./ Jud.fond:C.C..

← Decizia comercială nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu...		Decizia comercială nr. 550/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Decizia comercială nr. 1603/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 1603/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii