Decizia comercială nr. 1696/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1696/2011
Ședința publică din 03 mai 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3671 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., cauza privind și pe intimații SC A. S., S. D. V., N. C. E. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect opoziție.
La apelul făcut în cauză, la prima strigare, nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 pct. 3 C.pr.civ. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. După închiderea dezbaterilor în cauză, dar înainte de pronunțarea hotărârii, s-a prezentat intimatul S. D. V., administrator al intimatei SC A. S. care a susținut că, vine de la B. M. și că, pe drum a fost un accident rutier, motiv pentru care nu a reuși să ajună la timp la dezbateri, solicitând respingerea recursului și arătând că, dorește să plătească diferența de taxe datorată la finanțe. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3671 din 6 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins opoziția creditoarei A. F. P. B. M. împotriva pârâților S. A. S. B. M., S. D. V. N. C. E. și O. R. C. M.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru a putea discuta de răspunderea persoanelor fizice în solidar cu societățile comerciale debitoare, în condițiile art. 27 din Codul de procedură fiscală, este necesar ca debitoarea să fi fost declarată insolvabilă, ceea ce nu s-a întâmplat. SC Aquapark S. B. M. nu este în faliment și nici în procedură de executare silită. Prevederile art. 224-225 din L. 31/1990 modificată privind societățile comerciale se referă la asociatul exclus și nu la cel care-și cesionează părțile sociale, situație în care, invocarea acestor prevederi legale pentru obligarea asociaților cedenți la plata obligațiilor bugetare neachitate a fost apreciată de către tribunal ca fiind neîntemeiată. Mai mult, a precizat instanța, reclamanta nu este creditoare a asociaților cedenți ai societății comerciale, care în prezent își desfășoară activitatea în condiții normale, achitând majoritatea datoriilor la bugetul de stat. R. nu este prejudiciată prin adoptarea actului adițional pentru a putea fi aplicabil art. 202 (2 ind.3) din L. 31/1990 modificată. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. F. P. A MUN.B. M. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de opoziție și obligarea pârâților asociați care își cesionează părțile sociale să suporte prejudiciul de 5.602 lei, rămas ca urmare a achitării pe durata procesului, proporțional cu cota de participare la beneficii și pierderi. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de fond în mod nelegal a analizat condițiile atragerii răspunderii asociaților din perspectiva răspunderii solidare prev.de art.27 Cod Proc. F., si constatând că nu sunt îndeplinite aceste condiții, a respins cererea de opozitie. Or, a apreciat reclamanta, temeiul de drept procesual si tipul de răspundere pe care s-a fundamentat cererea de opozitie sunt dispozitiile art. 202 (2/3) din L. nr. 31/1990 privind societățile comerciale si art. 998 - 999 Cod Civil. A mai arătat reclamanta, dispozitiile art. 224 - 225 din L. nr. 31/1990 privind situația răspunderii asociatului care este exclus, au fost invocate în sensul că, prin procedeul analogiei situației de drept, aceeași răspundere poate fi stabilită si în sarcina asociatului care îsi cesionează părtile sociale. De vreme ce asociatul exclus rămâne obligat față de terti pentru operațiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere si este obligat să suporte consecintele si nu-și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operatiuni, tot astfel, asociatul care se retrage din societate trebuie să suporte consecințele neachitării debitelor fiscale de către societate. În opinia reclamantei, temeiul de drept îl constituie răspunderea civilă delictuală, asociatul care îsi cesionează părtile sociale nu a luat nici o măsură în calitate de membru al organului de conducere al societății pentru atragerea răspunderii persoanelor vinovate de neachitarea debitelor fiscale pe de o parte, pe de altă parte nu a luat măsuri care să confere creditorului fiscal garanția ca debitele fiscale vor fi însușite de noii asociati care vor fi interesați în achitarea lor. Pornind de la caracter mixt al societății cu răspundere limitată, reclamanta susține că înlocuirea asociaților trebuie să nu afecteze pactul societar și să nu aducă atingere stabilității patrimoniale a societății. Mai mult, creditorul fiscal nu are nicio garanție că noii asociați vor avea aceleași interese pentru affecttio societas ca și cei care au format voința societară prin înființarea si funcționarea societății comerciale. Pe de altă parte, faptul că obligația societară de a plăti debitului fiscal a devenit prea oneroasă pentru asociații care se retrag nu-i îndreptățește să se retragă din societate cesionând părtile sociale unor persoane care nu-si asuma nici o răspundere în ce privește preluarea debitului si modul concret de plata a acestuia. În acest context, reclamanta susține că răspunderea pe care o consacră L. nr. 31/1990 privind societatile comerciale nu este condiționată de starea de insolvabilitate sau insolventa a societății, ci este o răspundere societară și în același timp delictuală, decurgând din neîndeplinirea atribuțiilor de asociați si membri ai organului de conducere al societății comerciale în ce privește atragerea persoanelor vinovate de neachitarea debitelor si neluarea de garanții din partea noilor asociați de a-si însuși debitele . si de a le achita. Intimații, deși legal citați, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu au depus întâmpinare la dosar prin care să își exprime poziția procesuală. Astfel, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor recent introduse ale art. 202 alineatele 2 indice 1 - 2 indice 4 din L. 31/1990, ,,Hotărârea adunării asociaților, adoptată în condițiile alin. (2), se depune în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționată în registru și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. (2^2) O. registrului comerțului va transmite de îndată, pe cale electronică, hotărârea prevăzută la alin. (2^1) Agenției Naționale de A. F. și direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului B. (2^3) Creditorii sociali și o rice a lte p e rsoa ne p reju d icia te p rin h o tă rârea a so ciaț ilo r p rivitoa re la tra n smite rea pă rților so ciale po t fo rmu la o ce rere de op o ziție prin ca re să so licite inst a n țe i jud e că to reșt i să o b lig e , du p ă ca z, so cie ta tea sa u a so ciaț ii la rep a ra rea p reju d iciu lui cau za t, p recu m și, d a că e ste ca zu l, a tra g e rea răsp u nd e rii civile a a so ciat u lui ca re int e n țion ea ză să își ce d e ze p ă rțile so ciale . Dispozițiile art. 62se aplică în mod corespunzător. (2^4) Transmiterea părților sociale va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării termenului de opoziție prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziție, la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia. Prin textul enunțat se introduce o nouă posibilitate pentru creditorii sociali de a recupera prejudiciul produs prin hotărâri ale asociaților care au ca scop fraudarea intereselor creditorilor. În cazul concret analizat, printr-un act adițional la actul constitutiv al societății comerciale S. A. S. cei doi asociați, S. D. V. și N. C. E. au decis să cesioneze cele 20 de părți sociale ale societății cu răspundere limitată către doi noi asociați, Raț Ovidiu Laurențiu și Raț V., primul devenit asociat cu 95% din părțile sociale iar cel de al doilea cu 5% din părțile sociale. Este real faptul că la momentul încheierii actului de cesiune societatea comercială avea o datorie de 28.761 lei către reclamanta recurenta însă o astfel de stare de fapt nu poate împiedica o cesiune de părți sociale. Nici un text legal nu împiedică cesiunea părților sociale ale unei societăți comerciale care are datorii, cu atât mai mult cu cât prin actul adițional depus în probațiune și semnat de către toate părțile implicate în tranzacție cesionarii au declarat expres că cunosc situația financiară a societății comerciale și acceptă atât activul cât și pasivul acesteia. În cazul invocat de către recurentă în care societatea comercială va fi supusă procedurii de insolvență și apoi de faliment, o analiză a activității economice așa cum rezultă din actele contabile va releva pe deplin în ce interval de timp s-a produs prejudiciul care poate fi recuperat în condițiile art. 138 din L. 85/2006 și care dintre foștii sau actualii asociați sau administratori se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte care poate angaja răspunderea pentru repararea acestui prejudiciu. În cazul concret analizat însă perspectiva insolvenței generată de această creanță față de recurentă este puțin probabilă deoarece până la data soluționării recursului parte din creanță a fost achitată, rămânând un rest de 5602 lei. În concluzie, ipoteza recentelor dispoziții introduse prin art. 202 alin. 2 indice 3 din L. 31/1990 nu este îndeplinită în cazul concret analizat deoarece reclamanta recurentă nu poate invoca calitatea de persoană prejudiciată prin actul de cesiune deoarece nu este afectat în nici un fel caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținute de aceasta împotriva intimatei societate comercială. Mai mult, nu există nici un indiciu care să confirme că actul de cesiune urmărește în vreun fel fraudarea creditorilor, iar pe de altă parte nici un text legal sau principiu de drept nu împiedică ,,de plano,, cesiunea părților sociale ale unei societăți comerciale care înregistrează datorii. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de A. F. P. B. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3.671 din 6 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 3 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. V. D. G., Red.A.A.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: S. Ș;
| ← Încheierea comercială nr. 643/2011, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 1705/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
