Încheierea comercială nr. 643/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 643/2011
Ședința Camerei de C. de la 03 N. 2011
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de către pârâtul G. M. P., având ca obiect recuzarea tuturor judecătorilor de la T. S. C., cerere formulată în cadrul stadiului procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea SC T. S., la solicitarea creditoarei SC M. L. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de C., fără citarea părților. C. rămâne în pronunțare asupra cererii cu care a fost învestită.
C.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. S. C. la data de 17 octombrie 2011 în dos. nr. (...) ce prtivește procedura de insolvență privind-o pe debitoarea SC T. S., petentul G. M. P., în calitatea afirmată de reclamant și administrator al debitoarei, a solicitat, între altele, să se constate starea de incompatibilitate a tuturor judecătorilor de la T. S. C. și, ca urmare, a cerut recuzarea tuturor judecătorilor T. S. C..
S-a susținut, în esență, că T. și judecă și este creditor, adică este parte în cauză, sens în care se susține că judecătorii acestei instanțe, dintre care unul judecă și dosarul de insolvență, ar fi interesați să procedeze la falimentarea reclamantului citând apoi pe larg texte legale cuprinse în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Prin încheierea din 17 octombrie 2011 judecătorului sindic din cadrul
T. S. C. a calificat cererea ca fiind recuzarea tuturor judecătorilor din cadrul
T. S. C. motiv pentru care a trimis cererea de recuzare la C. de A. C. invocându-se ca temei legal dispozițiile art. 30 alin. 2 C.
La termenul de astăzi, C. a pus în discuție din oficiu competența materială de soluționare a cererii, reținând incidente dispozițiile art. 30 alin.
4 rap. la art. 28 alin. 2 C.
Analizând excepția de necompetență materială, C. reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 30 alin. 4 C. s-a prevăzut că cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluționează de instanța în fața căreia au fost formulate.
Acest text procedural are ca rațiune asigurarea eficienței instituției inadmisibilității recuzării, în ipotezele consacrate de art. 28 C..
Una dintre ipotezele inadmisibilității recuzării este aceea prevăzută la art. 28 alin. 2 C. și este consacrată situației în care cererea de recuzare îi vizează pe toți judecătorii unei instanțe sau unei secții a acesteia.
Rațiunea impunerii interdicției de a fi recuzați anticipat și deodată toți judecătorii unei instanțe a fost aceea a eliminării posibilității de a fi tergiversată soluționarea cauzei iar soluționarea cererii privind constatarea incidentului de inadmisibilitate de către instanța ierarhic superioară este tocmai reversul acestei rațiuni, ceea ce evident nu este de acceptat. A., singura soluție rezonabilă este ca incidentul privind inadmisibilitatea cererii să fie constatat de către acea instanța în fața căreia s-a ivit, care apoi va putea păși la judecarea pricinii.
A admite teza contrară, așa cum pare că reiese din încheierea de sesizare a C., ar însemna să se abandoneze judecarea pricinii pe o perioadă de timp nerezonabilă, cererea de recuzare devenind astfel un real obstacol în calea cursului firesc al procesului cu consecințe în planul exigenței dreptului la un proces echitabil și al judecării cauzei într-un termen rezonabil
Pe de altă parte, C. reține că textul art. 30 alin. 4 C. conduce la concluzia că soluționarea cererilor de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se va face de către completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei. Și este așa, deoarece ipoteza textului alineatului 4 al art. 30 este diferită față de ipoteza de principiu a alineatului 1 al aceluiași articol. Astfel, pentru ipoteza în care cererea de recuzare este admisibilă aceasta urmează a fi soluționată de instanța în fața căreia a fost formulată, în alcătuirea căreia nu poate să intre judecătorul recuzat conform art. 30 alin. 1 și cu aplicarea dispozițiilor corespunzătoare din R. privind ordinea interioara a instanțelor judecătorești sau de instanța ierarhic superioară dar numai în ipoteza în care din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecat.
Pentru situația în care cererea de recuzare este inadmisibilă conform ipotezelor descrise de art. 28, constatarea acestui fine de neprimire se va face de către instanța în fața căreia a fost formulată, respectiv de completul de judecată învestit cu judecarea pricinii respective. A admite o altă interpretare, fie în sensul că incidentul ar cădea în competența instanței ierarhic superioare, fie că ar fi de competența acelei instanțe dar fără participarea judecătorului recuzat, se abate de la rațiunea și logica internă a textelor legale analizate.
În fine, C. reține că singura rațiune pentru care instanța superioară primește competența de a judeca cererea de recuzare este aceea prevăzută la alineatul al doilea al art. 30 C., text legal invocat de altfel și de judecătorul sindic care a dispus sesizarea C..
Trebuie însă remarcat faptul că acest text reprezintă o normă de excepție în raport cu norma ce conține regula în materie prevăzută la art. 30 alin. 1 C. analizată în precedent.
Astfel fiind, norma de excepție trebuie interpretată și aplicată strict la ipoteza acesteia.
A., ipoteza normei analizate vizează situația în care din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată.
Numai că în conținutul cererii de recuzare din speță nu a fost vizat nominal judecătorul ce a intrat în compunerea completului de judecată al instanței ce urma să soluționeze pricina ci a fost vizată ipoteza prevăzută la art. 28 alin. 2 C. adică au fost recuzați deopotrivă și anticipat, prin același act procedural, toți judecătorii instanței respective.
Or, nu aceasta este rațiunea textului art. 30 alin. 2 C. Dacă s-ar admite totuși că aceasta ar fi rațiunea, înseamnă că ori de câte ori se formulează o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanțe sau a unei secții a acesteia se poate reține automat ipoteza art. 30 alin. 2 C. cererea deferindu-se astfel spre judecată instanței superioare caz în care se ocolește nepermis rațiunea prevederilor art. 30 alin. 4 C. așa cum a fost antamată pe larg în cele ce precedă.
Astfel fiind, ipoteza vizată de alin. 2 al art. 30 C. nu exclude de la compunerea completului de judecată pe judecătorul investit cu judecarea cauzei dacă cererea de recuzare îi vizează pe toți judecători instanței respective și cu atât mai mult cu cât motivele de recuzare sunt comune pentru toți.
A., se poate conchide că ipoteza vizată de art. 30 alin. 2 C. are în vedere situația în care se formulează o cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată iar din cauza acestei recuzări completul de judecată privind soluționarea recuzării nu se poate alcătui conform normelor prevăzute la art. 30 alin. 1 C. coroborate cu prevederile de drept secundar în materie conținute de R. de ordine interioară a instanțelor judecătorești. Într-adevăr în această situație devin incidente dispozițiile art.30 alin. 2 C. care practic instituie un corectiv al eventualului blocaj în stabilirea completului de judecată care uremază să statueze asupra cererii de recuzare prin aplicarea art. 30 alin. 1 C.
Or, este evident că nu o astfel de ipoteză se regăsește în speța de față.
Pe cale de consecință, față de cele ce precedă, C. urmează ca în temeiul art. 30 alin. 4 C. rap. la art. art. 158 alin. 1 și art. 159 alin. 1 pct. 2
C. C. va stabili competența de soluționare a cererii de recuzare în favoarea judecătorului sindic din cadrul T. S. C., învestit cu soluționarea dosarului nr.(...).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Declină competența de soluționare a cererii de recuzare a tuturor judecătorilor T. S. C., formulată de către G. M. P., în favoarea judecătorului sindic din cadrul T. S. C., învestit cu soluționarea dosarului nr.(...).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red. L.U./Dact.L.U.
2 ex./07 noiembrie 2011
Jud. sindic. I. Păcurar
| ← Decizia comercială nr. 3542/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1696/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
