Decizia comercială nr. 187/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 187/2011
Ședința din data de 12 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC C. T. S., împotriva sentinței civile nr. 3216 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâta F. J. PENTRU T. M., având ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, aferente apelului declarat.
Prin serviciul registratură, la data de (...) apelanta-reclamantă a depus la dosar motivele de apel, într-un singur exemplar, însoțite de copia deciziei civile nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...).
Curtea constată că prin demersul inițiat apelanta critică sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș doar sub aspectul acordării cheltuielilor judiciare, astfel încât din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 146/1997 nu se datorează taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, iar din eroare a fost stabilită în sarcina apelantei o taxă judiciară calculată la valoarea pretențiilor formulate și citată cu această mențiune.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 7208 C.pr.civ. și art. 282 al. 1 teza II C.pr.civ. și art. 242 C. pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3216 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...) al T.ui M. a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către pârât; admisă excepția inadmisibilității cererii invocate de către pârâtă cu privire la petitul pe care se solicită să se constate inexistența dreptului la plata penalităților de întârziere ulterior datei de (...); respins ca inadmisibil capătul decerere formulată de S. C. T. S. in contradictoriu cu F. J. pentru T. M.; respinsă cererea formulată de reclamanta S. C. T. S. în contradictoriu cu pârâta F. J. pentru T. M., obligată reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 2200 lei. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că întrucât cauza raportului juridic litigios pe care reclamanta și-a întemeiat cererea decurge dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată în materie comercială (sentința nr. 132/COM/2008 a T.ui B.), intrată în puterea lucrului judecat, restituirea sumei stabilită prin acest titlu executoriu nu poate avea decât aceeași natură comercială în virtutea caracterului de interdependență dintre obligația executată și restabilirea situației anterioare . Mai exact, dacă prin plată, chiar dacă pe cale silită, s-a stins o obligație comercială cum este cea impusă reclamantei, restituirea plății nu schimbă materia obligației care rămâne comercială și determină calificarea litigiului. Litigiul este de natură comercială și potrivit art. 2, pct. 1, lit. „a";, Cod procedură civilă, competența materială revine T.ui. De aceea, nu se justifică repunerea pe rol a cauzei pentru a se pune în discuție excepția de necompetență materială, invocarea naturii civile a litigiului fiind străină temeiului juridic al cererii pe care însăși reclamanta l-a invocat. Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prelabaile reține instanța că cererea de obligare a pârâtei la restituirea penalităților de întârziere are caracter accesoriu față de petitul principal care este evaluabil în bani întrucât ceea ce se urmărește este protejarea unui drept patrimonial, mai exact repararea prejudiciului materializat în cuantumul penalităților pe care reclamanta le-a achitat pârâtei în faza de executare silită. Nu există nici un argument juridic care să susțină concluzia că obiectul cauzei îl constituie un drept nepatrimonial definit ca un drept al cărui conținut nu poate fi exprimat în bani. Or, dreptul a cărui inexistență se solicită a fi stabilit de către reclamantă este cuantificat de către aceasta la nivelul sumei care face obiectul cererii de restituire. În consecință, în temeiul art. 2 coroborat cu art. 3 alin. 1, lit. „a";, din Legea nr. 146/1997, instanța constată că litigiul este evaluabil în bani și că era obligatorie , anterior sesizării instanței, îndeplinirea procedurii de conciliere directă impusă de art. 720 ind. 1, Cod procedură civilă, ca o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii. Îndeplinirea acestei proceduri în forma impusă de textul de lege nu trebuie apreciată în mod restrictiv, fiind suficient ca din înscrisurile depuse la dosar să rezulte încercarea părților de a stinge litigiul pe cale amiabilă anterior sesizării instanței. Or, cererea de lămurire a titlului soluționată prin sentința nr. 1. pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. (...) face dovada imposibilității de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, motiv pentru care instanța va respinge excepție neîndeplinirii procedurii de conciliere directă. Revenind la obiectul cererii deduse judecății instanța reține că valoarea penalităților de întârziere contestată de către reclamantă a fost determinată de executorul judecătoresc Vucea G. în dosarul execuțional nr. 82/2008 prin procesul-verbal încheiat la data de (...) (fila 10). Acest proces-verbal constituie un act de executare conform art. 388 coroborat cu art. 371, indice 2, Cod procedură civilă, text de lege prin care se stabilește dreptul executorului judecătoresc de a calcula cuantumul penalităților de întârziere acordate printr-o hotărâre pronunțată de către instanța de judecată. Așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate (Codul de procedură comentat și adnotat cu legislație, doctrină și jurisprudență, Gh. B. și M. Tăbîrcă, Ed. Universul Juridic, București, 2007, p. 1236), prin recunoașterea acestei atribuțiiorganului de executare nu se încalcă liberul acces la justiție întrucât penalitățile „au fost acordate"; prin titlul executoriu. Executorul nu soluționează o chestiune litigioasă între părți ci determină cuantumul creanței printr-un calcul matematic, textul de lege urmărind atât degrevarea rolului instanțelor , cât și realizarea cât mai rapidă a creanțelor pecuniare. În situația în care una dintre părți este nemulțumită cu privire la modalitatea de calcul a penalităților, dreptul de acces la justiție se materializează în calea de atac pe care legea o prevede și care potrivit art. 399 Cod procedură civilă este contestația la executare, ca mijloc procedural specific fazei de executare silită a procesului civil. Nici debitorul și nici creditorul nu au la dispoziție două căi de atac pentru rezolvarea aceleiași chestiuni litigioase, cel puțin pentru că s-ar încălca efectul puterii lucrului judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească. Neîndoielnic, obligația de restituire ce se solicită a fi stabilită pe calea unei acțiuni de drept comun decurge din punerea în executare silită a titlului executoriu prin care s-a stabilit obligația de plată a penalităților de întârziere - sentința comercială nr. 132/COM/2008 a T.ui B.. Orice eroare sau greșeală intervenită în calculul penalităților de întârziere pe care executorul judecătoresc l-a făcut în temeiul art. 371, alin. 1, Cod procedură civilă putea fi invocată numai în forma de exercitare a dreptului la acțiune prevăzută de lege care este contestația la executare. P. făcută în faza de executare silită și cu atât mai mult cea dispusă de către executor în etapa de eliberare reglementată de art. 562 - 570 Cod procedură civilă, poate fi atacată cu contestație conform acestui ultim text de lege. Toate argumentele pe care reclamanta le-a invocat pentru a-i susține cererea au legătură cu modul în care executorul judecătoresc a calculat penalitățile de întârziere și implicit cu legalitatea executărilor silite efectuate în dosarele execuționale nr.185/2003 , nr.160/2007 , nr.82/2008 , nr.69/2008, nr.96/2009 , nr.104/2008 și nr.141/2008 : ignorarea efectelor popririi asigurătorii înființate la cererea pârâtei prin decizia nr. 223/R/(...), pronunțată de Curtea de A. B. în dosarul nr. 214/C/ R/2006, până la concurența sumei de (...) lei asupra sumelor pe care executorul judecătoresc Vucea G. urma să le elibereze reclamantei în dosarul execuțional nr.185/2003 ( fila 14-15);stabilirea datei la care a încetat executarea silită în dosarul execuțional nr.160/2007 al aceluiași executor judecătoresc în care titlul executoriu l-a constituit decizia nr.357/AP/(...) a Curții de A. B. prin care SC C. T. S. a fost obligată să plătească Fundației J. pentru T. M. suma de 33.0348 lei cu titlu de chirie , aceasta fiind obligația principală pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere contestate de către reclamantă;modul în care executorul judecătoresc a dat eficiență regulilor compensării legale a obligațiilor prevăzute de art.1144 cod civil . Lămurirea acestor aspecte nu se poate face decât în cadrul contestației la executare, în forma și termenele specifice ale acestei căi de atac care nu pot fi eludate prin recurgerea la procedura de drept comun cât timp, așa cum instanța a reținut anterior , penalitățile „au fost acordate"; de către executorul judecătoresc ci doar calculate iar termenul până la care curg, odată începută executarea silită pentru debitul principal al cărui accesoriu sunt, nu poate fi cenzurat decât de către instanța de executare. De aceea, este inadmisibilă cererea reclamantei care îmbracă forma unei acțiuni în constare de drept comun în sensul de a se constata inexistența dreptului pârâtei de a încasa penalitățile de întârziere ulterior datei de (...), petit pe care îl va respinge ca inadmisibil. În ceea ce privește petitul prin care se solicită restituirea sumei de 127.722,84 lei, întemeiat pe îmbogățirea fără justă cauză, instanța l-a analizatindependent de primul capăt de cerere și l-a respins având în vedere cele două condiții juridice ale acestei acțiuni care nu sunt îndeplinite în cauză:1) absența unei cauze legitime pentru mărirea patrimoniului pârâtei și 2) caracterul subsidiar al acțiunii în îmbogățire fără justă cauză care poate fi admisă numai în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit. Cum această ultimă condiție nu este îndeplinită întrucât reclamanta avea la dispoziție contestația la executare și a întoarcerii executării conform art.404 indice 1 Cod procedură civilă, concluzia identică cu privire la prima condiție decurge din imposibilitatea verificării cauzei legitime a plății penalităților de întârziere în acest cadru procesual și din respingerea ca inadmisibil a primului capăt de cerere. Nefiind îndeplinite condițiile juridice pentru exercitarea acțiunii în îmbogățire fără justă cauză care va fi respinsă pe acest temei,nu s-au mai analizat condițiile materiale constând în mărirea, respectiv micșorarea patrimoniului celor două părți și legătura care trebuie să existe între aceste două împrejurări. Împotriva soluției menționate a declarat apel reclamanta S. C. T. S. solicitândadmiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii doar sub aspectulcheltuielilor de judecată întemeiat pe art.274 alin.3 C.pr.civ. A. se arată că această cauză era în stare de judecată încă de la primul termen de judecată însă amânarea a fost justificată de formularea unei cereri de către intimată. F. J. pentru T. M. pentru pregătirea apărării cu toate că citația a fost comunicată cu mai mult de 15 zile înainte de primul termen de înfățișare. Pe de altă parte se arată munca depusă de avocatul intimatei pârâte s-a rezumat doar la formularea întâmpinării și la susținerea apărării în fața instanței. Cuantumul onorariului este vădit exagerat comparativ cu onorariu perceput de avocatul reclamantei raportat la munca depusă. În plus se arată că gradul de complexitate nu este cunoscut dat fiind faptul că pârâta nu a fost nevoită să administreze nici o probă în apărare cauza fiind soluționată pe excepția inadmisibilității. Analizând argumentele aduse prin apelul declarat Curtea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate. A. se reține că apelanta critică hotărârea din perspectiva neaplicării dispozițiilor art.274 alin.3 C.pr.cv. Norma invocată prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Reiese din norma enunțată că la cerere instanța poate acorda cheltuieli iar acestea pot fi micșorate sau majorate raportat la munca îndeplinită și la valoarea pricinii. Din verificarea dosarului de fond se observă că apărătorul intimatei a formulat întâmpinare, a fost prezent la termenele stabilite invocând și alte aspecte decât cele arătate prin întâmpinare. A. potrivit consemnărilor din încheierea de ședință din (...) apărătorul a invocat și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile relevând astfel o verificare amănunțită a actelor dosarului. Prezența și verificarea se atestă a fi făcută potrivit încheierii menționate și între termene în contextul în care se reține că întâmpinarea are în vedere și precizarea de acțiune, precizare ce este depusă ulterior primului termen la care a fost prezent. Se constată așadar că munca apărătorului nu a constat doar într-o simplă prezentare. Ca atare raportat la cele rezultate din acte nu se poate reține că activitatea desfășurată de apărător este redusă. Se reține însă de apelantă că acordarea termenului s-a făcut inițial la cererea intimatei. C. dacă a fost acordat termen fundamentat pe asigurarea dreptului la apărare nu trebuie trecut neobservat că între primul termen și următorul a fost depusă de apelantă o precizare ce se impunea a fi comunicată de aceasta conform celor arătate mai sus apărătorul intimatei a luat cunoștință înainte de termen evitând astfel o amânare pentru comunicarea precizării la termenul următor. De altfel cauza a fost soluționată la al doilea termen. Prin urmare nu se poate reține că amamarea s-a datorat intimatei și ca atare acesta ar fi un motiv în măsură să justifice micșorarea onorariului pe volumul redus al muncii. În plus nici condiția complexității reduse a cauzei nu poate fi reținută, aceasta nu rezultă doar în contextul soluționării cauzei pe excepție ci implică până la evocarea excepției ,verificarea obiectului acțiunii, a apărărilor raportat la probe. Se mai susține însă de apelantă că acordarea cheltuielilor ar trebui examinată prin corelare cu onorariul cerut de apărătorul său. Acest aspect nu poate fi reținut ca motiv de micșorare a onorariului părții adverse întrucât obligațiile asumate prin contractul de asistență pot fi diferite. Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate Curtea în baza art.296 C.pr.civ. va da o soluție de respingere a apelului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge apelul declarat de S. C. T. S. cu sediul în B. mare str. O. nr.4/57, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3216 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. F. T. M. H. D. C. Red.F.T./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.M. H.
| ← Decizia comercială nr. 3854/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Încheierea comercială nr. 531/2011, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
