Decizia comercială nr. 248/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.248/2011
Ședința din data de 28 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de reclamanții A. V., A. M. și pârâta S. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4212 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C., în contradictoriu cu intimații B. V., B. F., T. I., T. ANA, R. I., R. E. și A. DE P. B. 3, având ca obiect obligația de a face.
În data de 28 noiembrie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, concluzii scrise din partea apelantei S. S. S.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4212 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui Comercial C., s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. V., A. M., B. V., B. F., T. I., T. ANA, R. I. ȘI R. E. în contradictoriu cu pârâta SC S. S.
A fost obligată pârâta SC S. SRL să plătească în favoarea reclamanților A. V. și A. M. suma de 7.203 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale, în favoarea reclamanților B. V. și B. F. suma de 6.320 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale, în favoarea reclamanților T. I. și T. ANA suma de
7.203 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale și în favoarea reclamanților R. I. ȘI R. E. suma de 6.320 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins capetele de cerere având ca obiect desființarea modificărilor efectuate la structura de rezistență a blocului, consolidarea structurii de rezistență, desființarea punctului de lucru al pârâtei, desființarea aerotermelor sau modernizarea acestora, desființarea modificărilor efectuate la sistemul de canalizare.
S-a respins cererea formulată de reclamanții A. V. și A. M. având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 600 lei.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
S. DE P. cu sediul în C.-N., str. B. nr. 3, bl. B2.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din extrasul CF 1. C. rezultă că pârâta SC S. SRL este proprietară a imobilului situat în C.-N., str. B. nr. 3, la parter, cu destinația de spațiu comercial.
R. A. V. și A. M. sunt proprietari ai apartamentului nr. 1 din același imobil, apartamentul fiind situat deasupra spațiului comercial al pârâtei. R. B. V. și B. F., T. I. și T. ANA, R. I. și R. E. sunt proprietari ai apartamentelor nr. 3, nr. 10 și nr. 12 amplasate la et. I, respectiv et. II al imobilului.
Pârâta SC S. SRL a efectuat în cursul anului 2007 lucrări de amenajare a unui magazin-prezentare produse din carne în spațiul pe care îl deținea în proprietate, lucrările fiind executate în baza autorizației de construire nr. 1010/(...) eliberată de M. C.-N., precum și în baza proiectului de execuție aferent.
În vederea emiterii autorizației de construire a fost efectuată o expertiză tehnică care a stabilit că este posibilă demontarea unei porțiuni din diafragma care face parte din structura de rezistență. E. a indicat ca demontarea porțiunilor de diafragmă se va face numai după realizarea consolidărilor prin bordurarea golurilor cu cadre înlocuitoare metalice dimensionate astfel încât să poată prelua încărcăturile verticale ce revin diafragmelor, urmând a fi consolidate și elevațiile de beton armat prin bordare cu profile metalice. Demontarea zonelor de diafragmă trebuia să se facă numai până la înălțimea golurilor existente și după terminarea lucrărilor de consolidare. De asemenea, expertul a stabilit că toate lucrările de demontare vor fi realizate îngrijit, fără producerea de șocuri sau vibrații care să poată afecta restul elementului ce rămâne nedemondat sau elemente adiacente celui care se demontează.
A. de construire a fost eliberată la data de (...), dată la are era în vigoare OG nr. 85/2001, iar conform dispozițiilor art. 12 din acest act normativ modificările constructive se vor putea face numai pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectați și, după caz pe baza unui proiect tehnic, precum și autorizația pentru executare de lucrări. D. cum rezultă din actele care au stat la baza eliberării autorizației de construire, pârâta a efectuat modificări ale zidului de rezistență, modificare care se încadrează în categoria modificărilor structurale, fără a deține însă o hotărâre a asociației de proprietari adoptată asupra posibilității efectuării acestor modificări și fără a avea acordul proprietarilor învecinați direct afectați. Pârâta a solicitat acordul asociației de proprietari pentru amenajarea unui magazin, însă nu a solicitat acordul pentru efectuarea modificărilor la structura de rezistență a blocului, încălcând astfel prevederile art. 12 din OG 85/2006. De altfel, din tabelul aflat în copie la fila 80 din dosar rezultă că au fost de acord cu amenajarea magazinului numai un număr de 7 proprietari dintr-un total de 16, nefiind îndeplinită condiția majorității.
Din declarația martorului D. M. care a avut calitatea de antreprenor general al lucrărilor realizate la spațiul comercial al pârâtei rezultă că lucrările au fost executate în perioada iulie 2007-septembrie 2007. M. a arătat că au fost efectuate lucrările de consolidare ale zidului de rezistență, iar apoi a fost desfăcută diafragma, prin efectuarea unui număr de 50 de găuri cu un diametru de 35 mm, după care zidul a tăiat cu un flex. Această din urmă susținere a martorului este contrazisă de declarația martorei V. C. M. care a declarat că a văzut că pereții au fost găuriți, după care pereții au fost sparți cu un baros.
M. D. M. a arătat că este posibil ca lucrările executate să fi produs vibrații. Același martor a arătat că a fost în apartamentului domnului A. și a văzut că era fisurată faianța din baie, precum si peretele unei camere, acest martor neavând însă cunoștință de stadiul în care se afla apartamentul reclamantului anterior începerii lucrărilor de construcții. M. L. I., care a fostdiriginte de șantier al lucrărilor, a declarat că lucrările au fost executate conform proiectului de execuție, iar după finalizarea lucrărilor a văzut câteva apartamente în care erau fisuri ale pereților, însă nu a putut preciza cauza apariției acestora(f.113 din vol. II). În schimb martorii V. C. M. și N. D.(f. 140 din vol. II) care locuiesc în blocul de pe str. B. nr. 3 din anul 1975, respectiv 1974, au declarat că au fost în apartamentele familiilor A. și B., precum și alte apartamente amplasate în partea de mijloc a blocului și că în aceste apartamente nu existau fisuri înainte de începerea lucrărilor de construcție, cu excepția fisurilor determinate de îmbinările plăcilor de beton, însă în timpul și după executarea lucrărilor de modificare a zidului de rezistență au apărut fisuri în structura pereților.
În vederea stabilirii efectelor produse de modificarea zidului de rezistență, în cauză au fost efectuate două expertize tehnice în specialitatea construcții, primul raport fiind efectuat de domnul expert T. D., iar al doilea raport a fost efectuat de domnul expert F. V., expert autorizat M..
E. T. D. a concluzionat că, având în vedere că fisurile au apărut în zona în care s-a intervenit în structura construcției, acestea au fost determinate de modul în care s-au executat lucrările de construcție. A. fisurile din apartamentele nr. 1, 3, 10 și 12 au fost cauzate de execuția lucrărilor, aceste fisuri afectând diafragma ce desparte apartamentele și cele două scări ale blocului și concretizându-se în fisuri ale faianței din băi, iar în camere fisuri de la tavan și jos. De asemenea, în urma verificării apartamentelor aflate în proprietatea reclamanților, expertul a stabilit că în apartamentele nr. 3 și nr. 12 au fost efectuate lucrări de modificare, care însă nu au afectat structura de rezistență.
Concluziile acestei expertize sunt confirmate și de expertize efectuată de un expert autorizat M. care a constatat că în apartamentul nr. 1 și în apartamentul nr. 10 situate la etajul 1, în peretele din axul 6, care este un perete de rezistență, există fisuri structurale verticale și oblice care denotă o degradare a peretelui structural.
E. nu a putut identifica în apartamentul nr. 18 aflat în proprietatea pârâtei elementele de consolidare amplasate în golurile practicate în diafragmă din cauza finisajelor exterioare existente. Însă verificând proiectul de execuție, documentele de recepție și documentele prin care autoritățile competente au stabilit apariția unor fisuri în timpul executării lucrărilor, expertul a stabilit că elementele de consolidare a diafragmelor au fost realizate conform proiectului și că, după amplasarea sistemelor de consolidare, deplasările s-au oprit și degradările nu s-au dezvoltat în continuare, ceea ce dovedește eficacitatea consolidărilor montate. Însă expertul a stabilit că demolarea diafragmelor a avut loc în condiții deficitare, rezultând dizlocări ale structurii care au generat degradările din apartamentele expertizate.
De asemenea, expertul a concluzionat că rezistența blocului a fost afectată de dizlocările ce s-au produs prin demolarea deficitară a unei părți din diafragma din axul 6 doar în perioada în care au fost realizate lucrările de consolidare. F. că degradările apărute nu s-au dezvoltat în timp, atestă comportarea bună a sistemelor de consolidare realizate. E. a arătat că aceste concluzii sunt rezultatul observațiilor efectuate la fața locului și că o verificare documentată ar presupune realizarea unei expertize tehnice a întregului bloc și efectuarea unor investigații ample care ar necesita un timp îndelungat, de minim 12 luni, precum și costuri ridicate, de aproximativ
6.000 euro. În condițiile în care nu există indicii care să ducă la concluzia că structura de rezistență a întregului bloc a fost afectată, instanța nu aconsiderat necesară efectuarea unei astfel de lucrări, mult prea costisitoare pentru părțile implicate în litigiu. și care ar fi dus la tergiversarea soluționării cauzei.
E. a stabilit că valoarea reparațiilor degradărilor produse în apartamentele reclamanților se ridică la suma de 7.203 lei pentru apartamentele nr. 1 și nr. 10 și la suma de 6.320 lei pentru apartamentele nr. 3 și nr. 12.
Efectuarea lucrărilor de amenajare a spațiului comercial au implicat
și montarea unor aeroterme care au produs un disconfort proprietarilor învecinați, în special familiei A., prin zgomotul produs. A. din adresa nr.
5665/(...) a Autorității de S. P. J. C. rezultă că s-a constatat că în timpul nopții este depășit nivelul acustic echivalent continuu și că s-a pus în vedere pârâtei să adopte soluțiile tehnice care se impun pentru reducerea poluării fonice(f. 11 din dosarul judecătoriei). R. au arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că s-a antifonat interiorul spațiului comercial reducându-se zgomotul produs de aparatele frigorifice, însă zgomotul produs de aeroterme există în continuare. Însă din cuprinsul adresei nr.
1144/(...) emisă de A. de S. P. J. C. rezultă că la acțiunea de control din data de (...) nu s-a constatat disconfort în apartamentul nr. 1(f.138-139 din vol. I), iar reclamanții nu au dovedit faptul că și în prezent există un astfel de disconfort fonic.
Din declarația martorului N. D. rezultă că pârâta a efectuat și lucrări de modificare a canalizării, respectiv a fost modificat traseul coloanei care deservea proprietarii de pe tronsonul de bloc în care se află și spațiul comercial, însă îmbinările conductelor au fost efectuate în mod defectuos, ceea ce a determinat inundarea subsolului și degajarea unui miros neplăcut, însă același martor a declarat că problema a fost remediată și că nu mai există nici un disconfort.
În legătură cu amplasarea aerotermelor pe peretele exterior al blocului
și cu modificarea sistemului de canalizare, tribunalul a apreciat că pentru realizarea acestor lucrări nu era necesar acordul asociației de proprietari sau al proprietarilor vecini, o astfel de lucrare neîncadrându-se în cele la care face referire art. 41 din L. nr. 2. deoarece aceste lucrări nu presupun utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii.
Față de situația de fapt reținută, tribunalul a reținut că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 12 din OG 85/2006 care era în vigoare la momentul la care a fost eliberată autorizația de construire, însă desființarea modificărilor aduse și refacerea structurii de rezistență nu se mai poate realiza. Chiar dacă, din punct de vedere structural (geometric), zidul de rezistență ar putea fi adus la forma inițială, acest lucru nu ar conduce la refacerea rezistenței inițiale a structurii. Pe de altă parte, din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă că rezistența a fost afectată numai pe durata efectuării lucrărilor de construcții și că, după finalizarea acestora, degradările structurale s-au oprit și că sistemele de consolidare realizate sunt eficiente, astfel încât nu este necesară nici consolidarea structurii de rezistență. A., se vor respinge ca neîntemeiate capetele de cerere prin care reclamanții au solicitat desființarea modificărilor aduse la structura de rezistență și consolidarea acesteia. Sub aspectul soluționării acestor cereri, nu prezintă relevanță în cauză dispozițiile art. 11 și art. 12 din L. nr. 2. deoarece acestea au în vedere modificările pe care proprietarii le efectuează asupra proprietăților individuale sau colective, dar care nu au legătură cu structura de rezistență a imobilului.
R. au solicitat desființarea punctului de lucru pe care pârâta l-a deschis în imobilul aflat în proprietatea sa pentru motivul că nu a existat acordul proprietarilor cu privire la schimbarea destinației spațiului. Este adevărat că prevederile art. 42 din L. nr. 2. impun avizul comitetului executiv și acceptul proprietarilor direct afectați atunci când se schimbă destinația locuințelor sau a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinația inițială, însă imobilul aflat în proprietatea pârâtei avea destinația de spațiu comercial la data la care s-a amenajat magazinul, astfel încât nu a intervenit o modificare a schimbării destinației spațiului. Reținând că nu au fost încălcate prevederile art. 42 din L. nr. 2., se va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților prin care s-a solicitat desființarea punctului de lucru.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din L. nr. 2. dacă proprietarul unui apartament sau orice altă persoană care acționează în numele său provoacă daune oricărei părți din proprietatea comună sau unui alt apartament sau spațiu, respectivul proprietar sau respectiva persoană are obligația să repare stricăciunile ori să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparații. L. nr. 2. a intrat în vigoare la data de (...) și este aplicabilă raportului juridic dedus judecății deoarece lucrările de construcție au fost finalizate în cursul lunii septembrie 2007. Pe de altă parte, acest temei juridic nu exclude incidența în cauză a răspunderii civile delictuale, art. 17 din L. nr. 2. fiind practic o aplicare a acestui tip de răspundere.
D. cum s-a reținut, beneficiar al lucrărilor de construcții a fost pârâta
SC S. SRL, iar persoanele care au efectuat lucrările de demontare a diafragmei de rezistență și de înlăturare a unei porțiuni din zidul de rezistență au acționat în numele și în beneficiul acesteia. Dovada prejudiciului cauzat reclamanților a fost dovedită, după cum s-a dovedit și faptul că fisurile din apartamentele acestora au fost cauzate de modul în care au fost efectuate lucrările de construcții. În mod cert, după cum s-a stabilit și în expertiza care a stat la baza emiterii autorizației de construire, precum și în proiectul de execuție, lucrările de demontare trebuiau realizate îngrijit, fără producerea de șocuri sau vibrații care să poată afecta restul elementului ce rămâne nedemolat sau elemente adiacente celui care se demontează. Vibrațiile produse în timpul lucrărilor de demontare a peretelui de rezistență au cauzat deteriorarea pereților din apartamentele pârâților, astfel de modificări structurale fiind realizate numai în apartamentul pârâtei. E. nu au identificat modificări ale structurii de rezistență în apartamentele reclamanților, iar declarațiile martorilor audiați în cauză duc la concluzia clară că fisurile au apărut în timpul și după ce au fost efectuate lucrările de construcții în apartamentul pârâtei.
În concluzie, tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din L. nr. 2. și art. 998 c.civ., iar pârâta trebuie să răspundă delictual pentru prejudiciile cauzate reclamanților, motiv pentru care aceasta va fi obligată să plătească în favoarea reclamanților A. V. și A. M. suma de 7.203 lei cu titlu de daune materiale, în favoarea reclamanților B. V. și B. F. suma de 6.320 lei cu titlu de daune materiale, în favoarea reclamanților T. I. și T. ANA suma de 7.203 lei cu titlu de daune materiale și în favoarea reclamanților R. I. ȘI R. E. suma de 6.320 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamanți, tribunalul a apreciat că în cauză s-a făcut dovada prejudiciului moral al acestora, prejudiciu care a constat în disconfortul psihic cauzat prin zgomotul excesiv produs în timpul demolării peretelui de rezistență, iar în cazul reclamanților
A. și prin zgomotul produs de aparatele frigorifice amplasate în spațiul comercial și de aerotermele fixate în imediata apropiere a apartamentului lor. Deoarece pârâta trebuie să repare integral prejudiciul cauzat reclamanților prin fapta sa ilicită, deci inclusiv prejudiciul moral dovedit, tribunalul va admite, în parte pretențiile reclamanților sub acest aspect și a dispus obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 1.500 lei în favoarea reclamanților A. și câte 1.000 de lei în favoarea reclamanților B., T. și R.
În ceea ce privește cererea reclamanților A. de obligare a pârâtei la plata sumei de 600 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de antifonare efectuată re reclamanți la spațiul pârâtei, în cauză nu s-a făcut dovada, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1169 c.civ., a faptului că aceste lucrări au fost suportate de reclamanți, motiv pentru care s-a respins acest capăt de cerere.
În legătură cu cererea având ca obiect desființarea aerotermelor amplasate pe peretele exterior al blocului și desființarea modificărilor aduse sistemului de canalizare, tribunalul a apreciat că pentru realizarea acestor lucrări nu era necesară respectarea cerințelor art. 41 din L. nr. 2. și că în prezent aceste lucrări nu mai produc nici un prejudiciu reclamanților, astfel că vor fi respinse aceste cereri ca rămasă fără obiect.
În conformitate cu dispozițiile art. 276 c.pr.civ., tribunalul a dispus compensarea totală a cheltuielilor de judecată efectuate de părți în prezenta cauză, având în vedere că pretențiile acestora au fost admise în parte. A., reclamanții A. au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 3.005,5 lei, reclamanții B.-495,5 lei, reclamanții T.-537,5 lei, reclamanții R.-495,5 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru și contravaloarea expertizelor, iar pârâta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 6.250 lei, reprezentând contravaloarea expertizelor și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. V. și soția A. M., solicitând admiterea apelului astfel cum este formulat și în consecință modificarea în parte a sentinței comerciale atacate, în sensul admiterii acțiunii promovate, cu consecința obligării pârâtei-intimate la desființarea, modernizarea aerotermelor astfel încât prin funcționarea acestora să nu se depășească nivelul maxim de zgomot admis de lege și plata sumei de 600 lei, reprezentând contravaloarea materialelor cumpărate pentru realizarealucrărilor de insonorizare, cu obligarea pârâtei-intimate, la plata cheltuielilor de judecata, atât în fond, cât și în calea de atac.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond în mod greșit a respins pretențiile reclamanților A. V. și soția A. M., raportat la solicitarea de a se dispune desființarea sau modernizarea aerotermelor astfel încât prin funcționarea acestora să nu se depășească nivelul maxim de zgomot admis de lege.
Apelanții apreciază că soluția primei instanțe este nelegală raportat la acest capăt de cerere, având în vedere următoarele:
1. art. 17 din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 -
Norme de igienă și recomandări privind mediul de viață al populației,
2. există la dosarul de fond mai multe măsurători efectuate de A. de S. P. a
J. C., prin care s-a stabilit că funcționarea aerotermelor și a agregatelor frigorifice ale pârâtei S. S. S. determină depășirea "nivelului acustic echivalent continuu" maxim stabilit prin lege;
3. anexează inscrisuri doveditoare ale masuratorilor efectuate: adresa nr.
5665/(...) (ANEXA 2), si adresa nr. 3177/(...) (ANEXA 3), care stabilesc depasirea limitelor legale de zgomot, precum si cauza acestei depasiri: pe deo parte s-a stabilit necesitatea reamplasarii "agregatului frigorific", iar prin cel de-al doilea inscris s-a stabilit necesitatea luarii de masuri tehnice de reducere a poluarii fonice produsa de functionarea "aerotermei laterale amplasata pe peretele exterior adiacent bucatariei.";
4. potrivit prevederilor memoriului tehnic de termoventilatii era necesara montarea in exteriorul imobilului a unei aeroterme care sa realizeze ventilatia spatiului comercial: "sistemul propus necesita o unitate exterioara racordata la doua unitati interioare" - ANEXA 4;
5. peretele exterior al imobilului, unde au fost amplasate cele doua aeroterme de catre parata intimata S. S. S., este cuprins in partile indivize comune ale cladirii, sub mentiunea generala de "ziduri", si in mod evident face parte din structura de rezistenta a edificiului, fiind asadar cuprins in categoria "bunurilor" aflate in coproprietate fortata a proprietarilor apartamentelor ce compun intregul imobil;
6. peretele exterior al imobilului fiind parte indiviza comuna a cladirii, realizarea oricarei modificari sau ancorari de panouri sau orice alte elemente exterioare, pe peretele imobilului, se poate face numai cu "acordul proprietarilor direct afectati, si pe baza deciziei comitetului executiv, potrivit prevederilor art. 41 din L. nr. 2., care reiau prevederile legislatiei anterioare, respectiv prevederile art. 12 din Ordonanta nr. 85/200 l - ANEXA 5 si 6;
7. din lista cu semnaturi date de 7 dintre coproprietarii imobilului, cuprinzand acordul pentru "amenajarea unui magazin alimentar" se poate observa că apelanții A. V. și soția A. M. nu și-au exprimat nicidecum acordul nici pentru amenajarea magazinului si nici pentru amplasarea pe peretele exterior al imobilului, sub apartamentul lor a unor aeroterme - ANEXA 7 si 8;
8. din memoriul tehnic de investitie rezulta de asemenea cu certitudine ca pentru realizarea investitie sale, parata intimata trebuia sa amplaseze o singura aeroterma exterioara, nicidecum doua, iar aceasta doar in conditiile legii, cu acordul apelantilor - ANEXA 4;
9. prin sentinta comerciala nr.2765/2009, pronuntata de T. C. C. in dosar nr. (...), s-a dispus oprirea temporara a functionarii aerotermelor, pana la solutionarea in mod irevocabil a litigiului din prezentul dosar - ANEXA 9;
10. parata intimata S. S. S. nu s-a conformat obligatiilor impuse de catre instanta si nu a oprit functionarea acestora, astfel cum rezulta din declaratiile date de catre angajatii Primariei C.-N., care cu ocazia descinderi lor efectuate in cursul anului curent au constatat personal ca aerotermele functioneaza si nu sunt oprite - Anexele 10 si 1l;
11. disconfortul pe care functionarea aerotermelor îl provoaca este evident, deoarece apelantii A. V. și soția A. M. nu se pot odihni noaptea cata vreme functioneaza aceste aeroterme, deoarece provoca un zgomot puternic, care tulbura linistea si îi impiedica sa doarmă; pentru a putea sa doarmă este necesara administrarea de medicamente, lucru nefiresc, astfel cum rezulta din adeverintele medicale si retetele de medicamente prescrise - ANEXELE
12 si 13;
12. prin expertiza depusa de F. V. acesta a aratat ca "au fost identificate atat aerotermele exterioare, amplasate pe peretii din axele A si B" si a stabilit masurile necesare pentru reducerea zgomotului, conform concluziilor raportului de expertiza, punctele 6.5 si 6.8 - ANEXA 14.
A. in vedere toate argumentele mai sus expuse, in mod gresit s-a considerat de prima instanta ca nu sunt indeplinite conditiile stabilite de art. 41 din L. nr. 2., care stabilesc obligativitatea obtinerii acorduluiprealabil al proprietarilor direct afectati, deoarece s-a considerat ca nu este vorba de utilizarea in alte scopuri a unor elemente de constructie."
Apelanții arată că amplasarea unor aeroterme este o operatiune similara celei indicate exemplificativ de textul legal, "ancorare a unor reclame pe pereti". Prin folosirea sintagmei "cum ar fi", textul legal al art. 41 din L. nr. 2. arata doar cu titlu exemplificativ care sunt modificarile ce pot fi realizate doar cu acordul prealabil al vecinilor direct afectati, fiind asadar incident si in cauza dedusa judecatii.
In motivarea sentintei comerciale atacate s-a retinut in mod nejustificat ca "in cauza nu s-a facut dovada, astfel cum prevad dispozitiile art. 1169 C. civil, a faptului ca aceste lucrari au fost suportate de reclamanti".
Soluția dată de către instanța de fond este neîntemeiată, raportat la respingerea capatului de cerere privind obligarea pratei intimate la plata sumei de 600 lei. In aceste conditii, pretentiile invocate de reclamantul apelant A. V. sunt intemeiate si dovedite, iar motivarea instantei de fond nu este justificata nici din perspectiva probatiunii administrate si nici din perspectiva legala. Pentru toate argumentele mai sus invocate, solicita modificarea in parte a sentintei comerciale atacate, cu consecinta obligarii paratei intimate S. S. S. Ia plata sumei de 600 lei.
Cel de-al treilea motiv de apel priveste modalitatea de solutionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata. C. solicitate de apelanti au fost compuse din taxa de timbru si onorariile expertilor; corelativ, parata intimata a solicitat acordarea cu titlu de cheltuieli de judecata a onorariului avocatial si a onorariilor achitate in favoarea expertilor.
Apelanții au considerat că solutia de compensare totala a cheltuielilor de judecata este nejustificata si nelegala, deoarece pentru acele pretentii ale apelanților care au impus achitarea unei taxe de timbru la valoare si efectuarea expertizei, aceștia au avut castig de cauza (daunele materiale si morale solicitate). Pentru restul pretentiilor formulate, care au fost respinse de instanta de fond, cheltuielile efectuate au fost minime (taxa de timbru fixa, de 8 lei pentru fiecare capat de cerere), iar expertiza a mentionat ca pentru realizarea obiectivelor solicitate s-ar impune efectuarea unei alte expertize, al carei cost a fost aproximat la suma de 5.000 EURO, plus inca
1.000 EURO, astfel cum rezulta din "Raspunsul la obiectiuni"; depus de expertul F. V.
Pe de alta parte, raportat la costurile invocate de parata, acestea au fost compuse din onorariul avocati al si costurile expertizelor. C. vreme pretentiile lor au fost respinse doar in parte, iar expertiza a recunoscut culpa procesuala a paratei intimate S. S. S., parata trebuie considerata ca fiind cazuta in pretentii, si obligata la plata cheltuielilor de judecata pricinuite reclamantilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și SC S. SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plat către reclamanți a sumei totale de 31.546 lei și menținerea ca legale și temeinice a celorlalte dispoziții; suspendarea executării efectelor sentinței civile atacat până la soluționare apelului;obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, arată că probele tehnice administrate in cauza nu au fost concludente sub aspectul stabilirii unei cauze a raspunderii civile delictuale a paratei, concluziile expertizei M. au fost contradictorii, dar cutoate acestea, instanta a respins cererea sa de efectuare a unei noi expertize care sa determine cauzele certe ale aparitiei fisurilor in apartamente. Instanta si-a fundamentat motivarea cauzelor de raspundere delictuala pe declaratiile martorilor V. C. M. si N. D. - declaratii care pe langa faptul ca sunt atinse de subiectivism (ambii sunt locatari in imobil, iar N. D. a fost si parte in proces renuntand la judecata), nu sunt in masura sa stea la baza unor concluzii ce ar trebui sa se fundamenteze pe probe tehnice, stiintifice.
Critica sentinta atacata si sub aspectul cuantumului despagubirilor acordate atat cu titlu de daune materiale directe, cat si cu titlu de daune morale. Instanta de fond a acordat un nivel al despagubirilor materiale superior calculului efectuat de expert F. pentru evidentierea valorii reparatiilor, nu a tinut cont de nivelul modest al finisajelor existente in apartamente, precum si de gradul de vechime si uzura a peretilor in care s- au constatat fisuri. T., daunele morale nu sunt justificate raportat la faptul ca parata a respectat orele de odihna, si raportat la natura lucrarilor de constructii care s-au efectuat in spatiul comercial, lucrari care presupun nemijlocit si crearea de zgomot, dar si sporirea valorii imobilului si infrumusetarea acestuia, aspecte care profita tuturor proprietarilor din imobil.
Parata S. a solicitat instantei de fond sa retina ca toate cererile formulate de reclamanti sunt neintemeiate, intrucat pornesc de la premisa neadevarata ca apelanta ar fi executat lucrarile de amenajare a magazinului alimentar in lipsa unei autorizatii de construire eliberate de M. C.-N. in acest scop. In realitate insa, lucrarile de amenajare a magazinului de prezentare a produselor din carne au fost autorizate prin A. de construire nr.l010/(...) emisa in baza Proiectului elaborat de S. BAD S. si ca lucrarile au fost executate cu respectarea stricta a acestui proiect. Este de remarcat si faptul ca reclamantii nu au solicitat anularea autorizatiei de construire, ci doar desfiintarea modificarilor la structura de rezistanta a blocului, obligatie care nu poate fi pusa in sarcina paratei, cata vreme autorizatia de construire este valabila, legala si necontestata.
Cu privire la cererea reclamantilor de acordare a unor despagubiri admisa de instanta de fond, apelanta arată că este fundamentata pe o raspundere civila delictuala subiectiva a societatii parate in calitatea sa de proprietar al spatiului comercial situat la parterul blocului B. nr.3. Pentru acestea, instanta trebuie sa analizeze conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv fapta culpabila, prejudiciul, vinovatia si legatura de cauzalitate intre comportamentul delictual si prejudiciul cauzat. Sustine ca societatea parata nu se face vinovata de vreo culpa in executarea lucrarilor de amenajare si modernizare a spatiului comercial, lucrarile au fost executate conform proiectului, mai mult, diligenta paratei a fost maxima in organizarea santierului si adoptarea tuturor masurilor tehnice pentru preintampinarea oricaror neplaceri in relatiile cu ceilalti coproprietari.
Considera ca legatura de cauzalitate intre modul de executie a lucrarilor si aparitia fisurilor in apartamentele reclamantilor nu a fost dovedita in dosar, in ciuda faptului ca raportul de expertiza releva imprejurarea ca modul defectuos de atacare a diafragmei blocului, respectiv demolarea si consolidarea ulterioara, ar fi condus la aparitia fisurilor in apartamentele de la etajele superioare. M. D. M. - inginer constructor si reprezentant al executantului - arata ca din punct de vedere tehnic nu era posibila demolarea diafragmei fara consolidarea prealabila a zonei unde urma sa aiba loc demolarea. Acelasi martor mai arata ca ordinea efectuariioperatiunilor de consolidare a rezistentei blocului putea fi stabilita cu certitudine de catre expert prin dezvelirea lucrarilor devenite ascunse, lucru care nu s-a intamplat. Asadar, sustine ca simpla presupunere a expertului in legatura cu cauza aparitiei fisurilor in apartamente nu poate constitui o proba certa si indubitabila pentru dovedirea legaturii de cauzalitate esentiale in prezenta cauza. E. putea si trebuia sa constate care a fost ordinea reala a efectuarii operatiunilor la structura de rezistenta, respectiv consolidarea urmata de demolare.
De altfel, expertiza realizata de dl. expert F. contine mai multe concluzii contradictorii si abordeaza obiectivele fixate intr-un mod superficial. Pe de o parte, dl. expert concluzioneaza ca structura de rezistenta a blocului a fost consolidata prin lucrarile efectuate de parata S., argumentand ca fisurile existente nu evolueaza, iar pe de alta parte stabileste ca exista legatura de cauzalitate intre fisurile din apartamentele reclamantilor si lucrarile de demolare care s-au executat incorect, fara a data momentul aparitiei fisurilor si fara a face vreo referire la vechimea blocului, la gradul de tasare a structurii de rezistenta sau la gradul de imbatranire a materialelor. DI. expert nu a vizionat in subsolul blocului lucrarile de consolidare care au devenit ascunse, nu a cerut reprezentantilor paratei sa indeparteze anumite materiale pentru a deveni vizibile lucrarile obligatoriu a fi examinate de dI. expert, nu a tinut cont de procesele-verbale de verificare a lucrarilor pe faze determinante, de aprobarile I. de S. in C. pentru continuarea lucrarilor, nu a solicitat prezenta constructorului la momentul efectuarii expertizei. DI. expert nu a vizionat toate apartamentele din bloc pentru a putea raspunde la intrebarea daca proprietarii au adus modificari constructive si daca exista autorizatie de construire. E. arata ca nu a vizionat decat apartamentul 1 si 10, nu si apartamentele 3 si 12.
Orice modificare in apartamentele de la etajele superioare poate fi in masura sa produca fisuri la etajele inferioare prin crearea unei presiuni asupra peretilor care sunt lipsiti de sustinere ca urmare a demolarii altor pereti de la etajul situat deasupra.
Prin întâmpinarea formulată reclamanții A. V. și A. M., B. V. și B. F., T. I. și T. ANA, R. I. și R. M. au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate, cu obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimații arată că în mod neîntemeiat probele administrate au fost criticate ca neconcludente, sub aspectul stabilirii unei răspunderi civile delictuale. Această susținere este nejustificată, deoarece toate probele administrate au demonstrat fără putință de tăgadă că fisurile apărute în peretele median al imobilului au fost cauzate exclusiv de lucrările executate de către pârâta-apelantă. În acest sens, au fost efectuate două expertize tehnice în specialitatea constructii, care au avut concluzii identice raportat la obiectivul fixat de instanță, de a determina cauza degradărilor produse (fisuri și crăpături), respectiv: "A. în vedere că fisurile au apărut în zona în care s-a intervenit în structura construcției, consider că fisurile au apărut din modul cum s-au executat aceste lucrări de către pârâtă." - concluzia expertizei realizate de către T. D.
Apoi se reține că "Fisurile și crăpăturile existente în apartamentele reclamanților se datorează modului defectuos de atacare a lucrărilor de demolare a structurilor de rezistență (diafragmele din axul 6 și B) cu ocazia realizării modificărilor autorizate prin AC 1010/(...)." - concluzia expertizei realizate de către F. V.
De asemenea, probațiunea administrată cu depoziții de martori a confirmat că fisurile s-au produs în perioada derulării lucrărilor de către S. S. S., anterior acestui moment neexistând niciun fel de probleme la structura de rezistenă a imobilului.
Ca atare, în mod neîntemeiat se susține că probațiunea administrată nu a fost concludentă, câtă vreme cele două expertize au avut concluzii identice, iar probele cu martori administrate au confirmat aceste concluzii.
Se susține în mod nejustificat că instanța ar fi acordat un cuantum al despăgubirilor materiale superior calculului efectuat de expert F. și că la efectuarea expertizei nu s-a ținut cont de nivelul modest al finisajelor existente. În acest sens, arată că nivelul daunelor materiale acordate este cel stabilit în mod expres de către expertul F., nicidecum un cuantum mai mare; pe de altă parte, raportat la susținerile privind calitatea finisajelor existente, pârâta-apelantă nu a formulat obiecțiuni sub acest aspect, achiesând practic la concluziile expertizei; toate obiecțiunile vizau modalitatea în care s-a stabilit raportul de cauzalitate între distrugerile produse și demersurile întreprinse pentru demolarea unei părți din structura de rezistență a imobilului, la solicitarea expresă a apelantei S. S. S.
Raportat la motivele de apel privind daunele morale acordate de instanța de fond, privind executarea lucrărilor cu respectarea orelor de liniște, se impun următoarele precizări: daunele morale au fost acordate avându-se în vedere mai multe considerente, în primul rând disconfortul produs prin lucrările realizate cu zgomot puternic, cu vibrații și șocuri perceptibile la toate etajele imobilului; s-a mai avut în vedere și faptul că, până la realizarea expertizei de specialitate care a stabilit distrugerile produse, intimații au stat cu pereții distruși, pentru ca aceștia să poată fi vizualizați și pentru a se putea efectiv constata de către un expert că acțiunile întreprinse de S. S. S. au produs distrugeri semnificative, care au afectat în mod grav structura de rezistență a întregului imobil, pe axul central al acestuia; instanța de fond a avut în vedere și disconfortul produs de zgomotele aerotermelor inițial amplasate de S. S. S. și care printr-o funcționare continuă determinau producerea unui zgomot deranjant mai ales în timpul orelor de liniște (în special noaptea); nu în ultimul rând, este important de menționat și disconfortul produs de înfundarea canalizării imobilului, ca urmare a lucrărilor făcute în mod greșit de S. S. S., care au determinat înfundarea canalizării și defularea în beciul imobilului a conținutului țevilor de scurgere; remedierea acestor distrugeri s-a realizat de asociația de proprietari, pe cheltuială proprie, iar necesitatea efectuării reparațiilor a fost acoperită în mod direct de locatari, care nu mai suportau mirosurile ce se degajau din subsol.
Se susține în mod neîntemeiat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece în speță nu ar fi fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Raportat la acest motiv de apel invocat, acțiunea introductivă a fost motivată în drept prin invocarea prevederilor art. 12 din OG 85/2001, precum și art.11-12, art. 17-18 din L. nr. 2., care stabilește în mod expres obligația pârâtei-apelante S. S. S., în calitate de proprietar, de a despăgubi ceilalți coproprietari pentru distrugerile produse prin demersurile pe care le-a realizat pentru reamenajarea și recompartimentarea spațiului deținut în proprietate.
În cauza dedusă judecății s-a dovedit că lucrările au fost realizate de pârâta apelantă și ca atare aceasta din urmă are obligația de a achita cheltuielile necesare pentru lucrările de reparații. T., pentru distrugerileproduse, care au împiedicat utilizarea apartamentelor reclamanților- intimați în condiții de confort, legea îi îndreptățește la plata daunelor morale solicitate prin acțiunea introductivă.
Prin întâmpinarea formulată, SC S. SRL a arătat că referitor la cererea de desființare sau modernizare a aerotermelor care deservesc activitatea magazinului alimentar și cererea de plată a sumei de 600 lei reprezentândinvestiția pentru izolarea fonică a apartamentului, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Referitor la cheltuielile de judecată la instanța de fond, apreciază că tribunalul le-a aplicat corect, în condițiile în care a admis o cerere din cele șase formulate de reclamanți și a ținut cont de cheltuielile efectuate de cealaltă parte din dosar.
Analizând sentința apelată în limitele apelurilor formulate, în temeiul dispozițiilor art.295 și 296 C.proc.civ., instanța constată următoarele:
Apelul declarat de pârâta SC S. SRL
Deși a criticat concluziile expertizei M. și a solicitat o nouă expertiză care să determine cauzele certe ale apariției fisurilor în apartamente, pârâtei i-a fost respinsă această cerere în probațiune, pe care a reiterat-o în apel.
În primul rând, corect a procedat instanța de fond respingând această cerere raportat la obiectivele solicitate și la concluziile expertului, care a arătat că numai o lucrare mult prea amplă, de lungă durată și costisitoare ar putea stabili anumite elemente din cele indicate de pârâtă, precum și, esențial, în lipsa unor indicii care să ducă la concluzia că structura de rezistență a întregului bloc a fost afectată.
Întregul material probator administrat în cauză (cele două expertize tehnice, declarațiile martorilor) a fost apreciat coroborat și temeinic în sensul stabilirii existenței elementelor răspunderii civile delictuale astfel cum este reglementată de art.17 din L. 2., respectiv că în beneficiul pârâtei SC S. SRL s-au efectuat lucrări de demontare a diafragmei de rezistență și de înlăturare a unei porțiuni din zidul de rezistență care au condus la deteriorarea pereților din apartamentele reclamanților, valoarea reparațiilor fiind stabilită de expert la suma de 7.203 lei pentru apartamentele 1 și 10 și la suma de 6.320 lei pentru apartamentele nr.3 și 12.
Pârâta a susținut că declarațiile martorilor V. și N. trebuie înlăturate fiind atinse de subiectivism și ca nefiind în măsură să stea la baza unor concluzii ce ar trebui să se fundamenteze pe probe tehnice. Instanța de apel observă, însă, că soluția instanței nu a fost fundamentată exclusiv pe declarațiile acestor martori, ci printr-o judicioasă coroborare cu expertizele efectuate. Mai mult, cele reținute de instanță sunt constatate direct de acești martori, de exemplu, existența fisurilor în ziduri, precum și data aproximativă a apariției acestora. De asemenea, au fost reținute și coroborate inclusiv declarația martorului D. M., antreprenorul general al lucrărilor executate, precum și declarația dirigintelui de șantier.
Esențială sub aspectul stabilirii datei apariției fisurilor este afirmația expertului tehnic T. D., care susține că aceasta nu se poate stabili tehnic, ci numai pe baza declarațiilor și a proceselor verbale de lucrări ascunse semnate de persoanele competente. Referitor la cauzele fisurilor, s-aconcluzionat fără dubiu că, dată fiind localizarea acestora, respectiv pe axele diafragmelor de la parter la care s-a intervenit, sunt cauzate de lucrările de amenajare efectuate de pârâtă cu nerespectarea precizărilor făcute de expert în proiectul de execuție. A. concluzie a fost expusă și de expertul M. F., care arată, suplimentar, că, deși consolidările făcute sunt la acest moment ascunse, faptul că între timp fisurile nu evoluează indică finalizarea consolidărilor în conformitate cu proiectul avizat. Instanța nu poate considera, astfel cum afirmă apelanta, că această concluzie este în contradicție cu cea menționată mai sus, întrucât ele se referă la două chestiuni distincte, prima fiind modul de începere și efectuarea propriu - zisă a lucrărilor care au cauzat degradările și a doua fiind faptul că, odată terminate, consolidările au stopat fenomenul de fisurare deja produs.
Contrar susținerilor pârâtei, ambii experți au declarat că au vizualizat apartamentele 1, 3, 10 și 12, iar expertul T. a menționat faptul că lucrările efectuate în interiorul apartamentelor 3 și 12 nu au afectat structura de rezistență.
S-a criticat cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților pentru repararea degradărilor aduse apartamentelor proprietatea acestora, însă instanța observă că aceștia au solicitat, prin precizare de acțiune formulată pe parcursul judecării fondului, și li s-au acordat chiar sumele menționate în cadrul răspunsului la obiecțiuni formulat de expertul M. F., valorile la care se referă apelanta - pârâtă fiind cele calculate fără TVA. Aspectele invocate de aceeași pârâtă vizând nivelul de finisare al apartamentelor, precum și gradul de vechime și uzură sunt, în sine, irelevante raportat la ceea ce reprezintă aceste despăgubiri - contravaloarea lucrărilor pentru readucerea pereților la starea în care se aflau anterior producerii fisurilor și deteriorării tencuielii.
Raportat la justificarea acordării daunelor morale reclamanților, respectiv disconfortul psihic cauzat de zgomotul excesiv produs în timpul efectuării lucrărilor (în cazul reclamanților A. și de zgomotul aparatelor din spațiul pârâtei), nu prezintă relevanță faptul că s-au respectat orele de odihnă (acest aspect nu o exonerează pe pârâtă de a plăti daune morale pentru disconfortul produs în afara orelor de liniște) sau că s-ar fi adus și beneficii spațiului comun.
Apelul declarat de reclamanții A.
Referitor la solicitarea de desființare sau de modernizare a aerotermelor astfel încât prin funcționarea acestora să nu se depășească nivelul maxim de zgomot admis de lege, apelanții A. au criticat soluția instanței de fond întrucât, în esență, există mai multe măsurători efectuate de A. de S. P. a județului C. prin care s-a stabilit în anul 2007 și în anul
2008 că este depășit nivelul acustic echivalent continuu maxim stabilit de lege, invocând totodată și lipsa acordului impus de prevederile art.41 din L.
2..
În motivarea respingerii acestei solicitări, instanța de fond a reținut constatările autorității publice cu competențe în materie, respectiv D. de C. în S. P. din cadrul Direcției de S. P. a județului C., făcute de-a lungul unei perioade de aproximativ un an și jumătate la magazinul pârâtei.
A., ca urmare a conformării pârâtei la măsurile dispuse pentru a se reduce disconfortul fonic generat ocazional de funcționarea vitrinelorfrigorifice (nu a aerotermelor exterioare), la ultimul control din data de (...) nu s-a constatat disconfort în apartamentul reclamanților A. S. măsură dispusă cu termen de realizare (...) a fost suspendarea aerotermelor laterale printr-o structură care să nu fie fixată pe pereții laterali ai imobilului, precum și limitarea zgomotelor prin folosirea unor panouri fonoabsorbante. De remarcat este că măsura a fost dispusă numai preventiv, pentru sezonul cald (sezon în care aerotermele funcționează). Temeinic a reținut instanța de fond și lipsa unor alte elemente probatorii cu privire la disconfortul creat de aceste aparate, adeverințele medicale fiind nepertinente și neconcludente sub acest aspect, ci atestă numai starea psihică a reclamanților fără legătură de cauzalitate cu aparatele în discuție.
Mai mult, este legală și temeinică și înlăturarea susținerii incidenței art.41 din L. 2., întrucât amplasarea unor aparate de tipul celor în speță, respectiv de ventilare/aer condiționat nu implică utilizarea peretelui exterior în alte scopuri decât cele inerente, normale pentru funcționarea autorizată a unui magazin de comerț cu carne și preparate din carne. Într-adevăr, enumerarea din textul legal nu este exhaustivă, însă montarea aerotermelor nu poate fi asimilată exemplelor descrise.
Apelanții au mai invocat și faptul că autorizația de funcționare a fost eliberată în baza unui memoriu tehnic de termoventilații care prevedea amplasarea unei singure aeroterme, nu a două unități exterioare, însă instanța apreciază că numărul acestor aparate este irelevant prin prisma argumentelor expuse în paragrafele precedente.
R. au criticat soluția instanței de fond și cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de părți, susținând că nu puteau fi compensate, întrucât pentru acele pretenții care au impus achitarea taxelor de timbru și a onorariilor experților au avut câștig de cauză.
Instanța de apel constată că judecătorul fondului a procedat în mod legal și temeinic la compensarea integrală, întrucât textul art.276
C.proc.civ. nu condiționează compensarea de modul de soluționare a acelor capete de cerere care impun timbrarea sau administrarea unor anumite probe, ci face vorbire, generic, de încuviințarea în parte a pretențiilor fiecărei părți, modalitatea concretă de compensare fiind lăsată la aprecierea judecătorului.
Apelul reclamanților A. este întemeiat numai cu privire la solicitarea de acordare a sumei de 600 lei, reprezentând contravaloarea materialelor cumpărate de aceștia pentru realizarea izolării fonice. Instanța de fond a reținut lipsa dovezii faptului că aceste lucrări au fost suportate de reclamanți, însă în apel aceștia au prezentat originalul facturii nr.48/(...) cuprinzând materialele folosite la izolarea apartamentului nr.1, pe verso-ul căreia martorul D. M. a consemnat sub semnătură faptul că a folosit materialele a doua zi după cumpărarea lor, în (...), la magazinul S. A. înscris se coroborează cu propria sa declarație de martor, conform căreia a colaborat cu reclamantul A. și, la solicitarea acestuia, s-a izolat tavanul magazinului cu vată minerală antifonantă, după terminarea lucrărilor.
A. în vedere considerentele expuse, în temeiul art.296 C.proc.civ., curtea va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta SC S. SRL, va admite apelul declarat de reclamanții A. V. și A. M. împotriva sentinței civilenr. 4212 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Comercial C., pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 600 lei reprezentând daune materiale, va menține celelalte dispoziții ale sentinței
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., pârâta SC S. SRL va fi obligată la plata către apelanții - reclamanți a sumei de 46,98 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, proporțional cu pretențiile admise în apel - 600 lei.
De asemenea, întrucât apelul său a fost respins, pârâta SC S. SRL va fi obligată, în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., la plata sumei de 1.500 lei către intimații A. V., A. M., B. V., B. F., T. Ion, T. Ana, R. I., R. M. (onorariu avocațial - factura 1479/(...) emisă pe numele tuturor acestor intimați), reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge apelul declarat de pârâta SC S. S.
Admite apelul declarat de reclamanții A. V. și A. M. împotriva sentinței civile nr.4212 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Comercial C., pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 600 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâta - intimată SC S. SRL la plata în favoarea apelanților a sumei de 46,98 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă apelanta - pârâtă SC S. SRL la plata în favoarea intimaților - reclamanți A. V., A. M., B. V., B. F., T. I., T. Ana, R. I. și R. M. a sumei de
1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PRES.
JUDECĂTOR
GREFIER
C. P.
A. C.
L. F.
Red.CP/Dact.GC
12 ex/(...)
Jud. fond - S. Ivănescu
| ← Decizia comercială nr. 5535/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3001/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
