Decizia comercială nr. 3500/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA C. Nr. 3500/2011

Ședința de la 28 S. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Judecător D. M.

Judecător R.-R. D.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC P. S., împotriva sentinței comerciale nr. 867/C/2010, pronunțată de Tribunalul

Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul O. R. C. DE PE

L. TRIBUNALUL CLUJ și intervenienții P. S. și S. S. H. - B. G. & CO, având ca obiect plângere împotriva rezoluției directorului ORC.

Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 867/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a asociatului P. S. pentru petenta SC P. S..

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulata de către intervenienta S. S. H.-B. G.&C. KG. B..

A fost respinsă în întregime plângerea formulata de către petenta SC P. S. împotriva rezoluției din data de (...) a D. O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosarul nr. 4520/(...).

A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulata de către intervenientul P. S..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a examinând cu prioritate excepțialipsei calității de reprezentant a intervenientului accesoriu P. S. pentru petenta

SC P. S., reținând următoarele:

Din actele depuse în probațiune de către părțile litigante, cu luarea in considerare a faptului ca in prezenta cauza se tranșează însuși aspectul referitor la puterile acordate administratorului statutar si a faptului ca in R. C. singurul administrator este asociatul intervenient P. S., aparența de legalitate la acest moment fiind in favoarea acestuia, astfel ca instanța a reținut ca excepția lipsei calității de reprezentant a intervenientului accesoriu P. S., excepția invocata de către intervenienta S. S. H.-B. G.&C. KG, este nefondata, urmând sa fie respinsa de către instanța.

În același sens, instanța a reținut ca se impune respingerea excepției si pentru considerentul ca hotărârea AGA din data de (...) nu a fost desființata conform dispozițiilor art. 132 alin.1 din L. nr.31/1990 , nefiind nici suspendate efectele acesteia la data judecării prezentei, dl. Martin Wrsterman fiind revocat din calitatea de administrator prin hotărârea anterior menționata.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția din data de (...), dată în dosarul nr. 4520/(...), D. O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate in dispozitivul rezoluției nr. 12326 din (...) in sensul ca in loc de ,,P. S. - puteri depline"; se va înregistra P. S. - puteri conform Actului Constitutiv";. (f. 3).

Petenta a apreciat ca aceasta rezoluție este ilegala, D. O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj depășindu-si competentele si ca doar judecătorul delegat care a pronunțat rezoluția nr. 12326 din (...) putea sa îndrepte eroarea materiala, invocând în susținerile sale dispozițiile art. 3 indice 1 din OUG nr. 1. in vigoare la data formulării plângerii.

Conform acestor dispoziții legale „Cererile pentru îndreptarea, lămurirea sau completarea încheierii judecătorului delegat, formulate în temeiul art. 281-

281^3 din Codul de procedură civilă, vor fi soluționate de instanță, care va dispune și cu privire la modificarea corespunzătoare a datelor înregistrate în registrul comerțului.";

Susținerile petentei sunt nefondate, aceste dispoziții fiind introduse prin L. nr. 8. mai 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 17 mai 2010, adică ulterior pronunțării rezoluției atacate.

Conform dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1., forma in vigoare la data pronunțării rezoluției de către D. O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj „.derogare de la prevederile nr. 2. privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat, pe o perioadă de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al O. N. al R. C..";

Acest text de lege instituie regula in materia competentei, dispozițiile sale fiind imperative si de stricta interpretare. De altfel, actul normativ anterior menționat a fost adoptat in vederea remedierii cât mai urgente a blocajului existent la oficiile registrului comerțului, care duce la nerespectarea drepturilor comercianților, cu consecințe deosebit de periculoase pentru circuitul comercial, urmărindu-se decongestionarea activității judiciare prin luarea unor măsuri energice de remediere a supraîncărcării instanțelor și, pe de altă parte, o fluidizare a procedurilor aferente activității comerciale în așa fel încât sa fie asigurata respectarea termenelor de eliberare a certificatelor de înregistrare, de înscriere de mențiuni și a documentelor aferente, de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului.

Competentele atribuite instanței sunt mult diminuate si sunt expres prevăzute de articolele următoare din OUG nr. 1., printre acestea nefiind inclusa îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierile pronunțate anterior intrării în vigoare a ordonanței de către judecătorul delegat. Faptul ca aceasta atribuție i s-a conferit directorului oficiului sau persoanei desemnate rezulta din însăși faptul ca prin modificările ulterioare aduse ordonanței, anumite competente atribuite inițial acestora au fost acordate din nou instanței de judecata. De altfel, actul normativ în discuție privea doar o perioada de timp determinata, respectiv o perioada de 6 luni, perioada care a fost prelungita succesiv conform art. 12 din OUG nr. 1..

Nu are relevanta formularul -tip folosit de către ORC C. cu ocazia efectuării mențiunii in discuție, formularele având rolul de a simplifica siuniformiza procedura derulata in fata registrului comerțului. L. nu prevede vreo sancțiune in cazul in care se utilizează un formular sau altul care nu mai ara utilizat, iar petenta nu a dovedit existenta vătămării produse prin utilizarea unui formular scos din circulație. Prin urmare, nici invocarea de către interveninetul P. S. a dispozițiilor O.ui nr. 2594/C/2008 nu prezintă relevanta in cauza. Se impune doar a se menționa faptul ca dispozițiile art. 195 si 199 din acest ordin aveau relevanta doar pana la intrarea în vigoare a OUG nr. 1..

Este real faptul ca rezoluția nu este amplu motivata, insa soluția adoptata de D. O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj este temeinica si legala, interesul tuturor părților, inclusiv al petentei fiind ca terților sa le fie opozabila manifestarea de voința a asociaților, respectiv sa fie făcuta publica mențiunea referitoare la faptul sa asociatul P. S. are puteri conform Actului Constitutiv al SC P. S. (art. 7.3 si 8.1 din Statut), nu puteri nelimitate așa cum din eroare s-a menționat in dispozitivul rezoluției nr. 12326 din (...) date de către judecătorul delegat.

Fata de toate aceste considerente, dat fiind faptul ca intervenienta S. S.

H.-B. G.&C. KG. a susținut legalitatea rezoluției date de către D. O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosarul nr. 4520/(...), ca instanta a concluzionat ca aceasta rezoluție este temeinica si legala, in temeiul art. 54 si 55 C.pr.civ., tribunalul a admis cererea de intervenție accesorie formulata de către intervenienta S. S. H.-B. G.&C. KG., a respins in întregime plângerea formulata de către petenta SC P. S. împotriva rezoluției din data de (...) a D. O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosarul nr. 4520/(...).

Ca urmare a respingerii plângerii petenta SC P. S., a fost respinsa și cererea de intervenție accesorie formulata de către intervenientul P. S..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta S. P. S. C.-N. solicitânddesființarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința admiterii în întregime a plângerii formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.

În motivarea recursului, petenta a arătat că prin hotărârea atacată s-a dispus respingerea plângerii petentei, singura motivare a instanței fiind aceea că dispozițiile art.3 indice 1 din O.U.G. nr.1. introduse prin L. nr.84/(...), publicată în Monitorul Oficial nr.323/(...) sunt ulterioare: - pronunțării rezoluției directorului O. C. atacate, astfel ca susținerile petentei sunt nefondate.

Citam dispozițiile art.3 indice 1 din OUG nr.1. : ART. 31

Cererile pentru îndreptarea, lămurirea sau completarea încheierii judecătorului delegat, formulate în temeiul art. 281 - 2813 din Codul de procedură civilă, vor fi soluționate de instanță, care va dispune și cu privire la modificarea corespunzătoare a datelor înregistrate în registrul comerțului.

Instanța considera ca rezoluția directorului O. C. din data de (...) fiind adoptata înainte de prevederile mai sus menționate, este legala si temeinica, invocând interesul partilor, inclusiv al petentei fiind acela ca terților sa le fie opozabila manifestarea de voința a asociaților, precum si necesitatea efectuării publicității mențiunii cuprinse in rezoluția directorului. Insa, toate aceste aspecte nu au făcut obiectul judecații.

Prin rezoluția din data de (...), pronunțata in dosar nr.45203/2010, directorul O. a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din încheierea judecătorului delegat nr.12326/(...), pe motivul înregistrării unei cereri in registrul comerțului a modificării puterii administratorului P. S. al societății P. S., cu datele de identificare mai sus menționate.

Pentru a pronunța astfel, directorul a "descoperit" existenta unei erori materiale in cuprinsul dispozitivului încheierea judecătorului delegat nr.12326/(...), iar in temeiul art.281 alin.1 din C.proc.civ., a îndreptat din oficiu eroarea, mai sus menționata.

Aceasta rezoluție este, așa cum a arătat, ilegala, nerespectând condițiile de fond și forma a valabilității acesteia.

Petenta mai arată ca prevederea din art.281 alin.1 din C.proc.civ., stabilește ca erorile sau omisiunile cu privire la cele acolo menționate pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere; dar îndreptarea de eroare materiala este atributul exclusiv al instanței de judecata și aceasta în conformitate și cu dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.1., existente la momentul emiterii rezoluției, care prevăd ca tot instanța soluționează cererile care anterior intrării in vigoare a OUG nr.1. erau in competenta de soluționare a judecătorului delegat.

De asemenea, art.6 alin.1 din OUG nr.1. prevede, în soluționarea cererilor potrivit art.1 si 2 din aceeași OUG, ce categorii de acte se autorizează prin rezoluție, printre acestea neaflându-se cererea din oficiu, a directorului O., de îndreptare eroare din cadrul încheierii judecătorului delegat.

Potrivit art.24 din O. nr.2594/C din 10 octombrie 2008 pentru aprobarea

Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informațiilor, înregistrările în registrul comerțului efectuate in baza încheierii judecătorului-delegat, sunt executor; și sunt supuse numai recursului, astfel ca si înregistrarea societății P. S., care s-a efectuat in baza Încheierii judecătorului delegat nr.12326/(...) trebuie sa respecte, din punct de vedere al cailor de atac, prevederea mai sus menționată.

Capitolul 6 din același ordin, anterior precizat, prevede ce gen de acte sunt supuse înregistrării din oficiu, printre care nu se încadrează și cel atacat cu plângere, împotriva acestuia trebuind sa fie depusa o cerere pentru a fi atacat.

Capitolul 8 din același ordin stabilește, procedura îndreptării erorilor materiale, care prevede ca îndreptarea erorilor cuprinse în încheierea judecătorului delegat sau în rezoluția directorului O. se îndreaptă din oficiu sau la cerere. De altfel și din prevederile art.195 din O. nr.2594/C din 10 octombrie 2008, rezulta ca îndreptarea erorilor materiale în încheierile judecătorului-delegat sau în rezoluțiile directorului O. se poate face la cerere sau din oficiu.

Consideră ca, competenta de soluționare a unei eventuale cereri, care face obiectul prezentului dosar, aparține judecătorului delegat, prin prisma argumentelor legale invocate si nu numai, ci si datorita regulii simetriei juridice, în baza căreia doar cine a dispus poate proceda si la modificarea actului respectiv, in cazul in care se dau interpretări din mai multe texte legale.

Pe de alta parte, chiar in ipoteza puțin probabila, ca directorul O. sa poată efectua acest gen de modificări, alin.4 din articol mai sus citat nu a fost respectat, in sensul ca rezoluția directorului O. NU a fost comunicata persoanei înregistrate în registrul comerțului, respectiv subscrisei societăți. D. O. a cunoscut toate implicațiile acțiunii sale, refuzând comunicarea rezoluției către societate.

În sensul ca, competenta de soluționare a unei astfel de cereri aparține judecătorului delegat, este dat și de înțelesul art.199 din ordinul mai sus menționat, care prevede ca cererile pentru lămurirea înțelesului încheierii judecătorului delegat, sunt de competenta judecătorului delegat, iar ORC trimite doar actul soluționat de judecător, împreună cu înscrisurile atașate cererii.

Singurul act ce poate fi efectuat pentru a se opera o îndreptare de eroare, este o „nota interna"; aprobata prin rezoluție de directorul O. (aceasta este procedura instituita de O. nr.2594/C din 10 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului) si nu un formular nr.7!!! (ce nu exista) în baza căruia se acorda o rezoluție.

Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art.195 și 199 din O. 2594/C din (...) nu prezintă relevanta în cauza, întrucât aceste dispoziții aveau relevanta până la intrarea în vigoare a OUG nr.1.. Întrebarea este ce fel de aplicabilitate puteau sa aibă aceste doua articole într-un asemenea caz (când directorul O. face o corectare a încheierii de înființare societate, după mai bine de 11 luni de la înființare) și până la intrarea in vigoare a OUG nr.1.? O asemenea situație nu a mai existat si a fost efectuata tocmai pentru ca termenul de recurs de 15 zile de la înființarea societății s-a împlinit, directorul O. întorcându-se în timp, doar in sensul folosirii unui formular, efectuând aceasta corectare la cererea expresa a unui cetățean german ce si-a atribuit identitatea administratorului Martin Westermann. Este interesant de știut daca directorul O. are timp sa studieze toate dosarele de înmatriculare societăți și să efectueze orice corectura ce i se pare "oportuna" a oricarei încheieri date de vreun judecător delegat (aceasta fiind susținerea directorului O.-în sensul ca a efectuat-o din oficiu și nu la cerere!!!).

O alta concluzie ce se poate desprinde din aprecierea instanței, cu privire la cele doua articole, este aceea ca, acestea nu mai au aplicabilitate după intrarea în vigoare a OUG nr.1.?

Instanța de fond a apreciat că nu are nici o relevanta faptul ca formularul folosit de directorul O. nu mai era utilizat în activitatea O., având în vedere si ca legea nu prevede vreo sancțiune intr-un asemenea caz; dar tocmai datorita inexistentei vreunui model de formular rezulta și imposibilitatea efectuării unei asemenea corecturi în registrul comerțului.

Instanța de fond a mai menționat că este real ca rezoluția directorului nu este amplu motivata, societatea considerând ca nu este deloc motivata și își pune întrebarea cum ar arata o rezoluție de director simplu motivata (daca se poate susține astfel) și amplu motivata?

Lipsa temeiului legal în conținutul rezoluției directorului O. face ca acesta, directorul, să fi cunoscut imposibilitatea efectuării corecturii în registrul comerțului.

În baza celor arătate, este evident ca directorul O. nu avea dreptul să efectueze aceasta operațiune, doar instanța de judecata putând hotărî asupra acestor gen de modificări.

În drept, a invocat dispozițiile art.299, raportat la art.3041 si art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ, raportat la dispozițiile legale exprese menționate in cuprinsul motivării cererii de recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 iunie 2011, Oficiul Naționalal Registrului Comerțului B. a solicitat la început desființarea în totalitate asentinței recurate, pe cale de consecință admiterea în întregime a plângerii formulată de recurentă, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată mai apoi la final a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă ca nefondat.

Din cuprinsul motivelor expuse în întâmpinare cel puțin aparență rezultă că poziția procesuală a intimatului O. B. este aceea de respingere a recursului.

Astfel, în motivarea întâmpinării, s-a arătat că instanța de fond a reținut corect dispozițiile art.31 din O.U.G. nr.1. aprobată prin L. nr.8. privind aprobarea O.U.G. nr.1. pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, au intervenit ulterior pronunțării rezoluțieide către directorul ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, atacate, respingând astfel plângerea formulată de S. P. S. ca nefondată.

De asemenea, afirmațiile recurentei că măsura îndreptării erorilor materiale din încheierile judecătorului delegat ar putea fi dispusă doar la cerere, iar competența exclusivă ar fi a instanțelor de judecată, le-a apreciat ca fiind neîntemeiate (alin.1 al art.195 din Normele Metodologice).

Potrivit dispozițiilor art.7 din L. nr.2. „instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii";, iar conform alin.2 al aceluiași articol „în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului";.

În considerarea faptului că, instituția nu a făcut decât să respecte legislația aplicabilă în speță, apreciază ca neîntemeiată solicitarea recurentei cu privire la obligarea O. N. al R. C. și a O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj la plata cheltuielilor de judecată către recurentă.

Pentru motivele menționate, intimatul a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă ca nefondat, atât a primului capăt de cerere, cu mențiunea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cât și celui de al doilea capăt de cerere prin care se solicită obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 septembrie 2011, intervenienta S. S. H.-B. G.&C. KG. B., a solicitat pe cale de excepție,respingerea recursului ca lipsit de interes, având în vedere modificarea survenită la O. C., modificări efectuate atât în statutul societății cât și în acționariatul acestuia.

În motivare, invocă excepția interesului legitim întrucât P. S., asociat al

S. P. S., în mod fraudulos și clandestin a executat silit părțile sociale ale societății S. P. S., iar ulterior, având majoritatea a dispus modificarea actului constitutiv, și concomitent revocarea D-lui Dr. Martin A.s Westermann din calitatea de administrator al acesteia.

Astfel, P. S. nu are interesul legitim în admiterea prezentului recurs, care nu ar influența cu nimic situația evidenței de la O. C., acesta fiind unicul administrator al societății.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.

În mod corect a respins instanța de fond plângerea formulată de recurentă și a considerat ca legală și temeinică mențiunea efectuată de directorul O. C., în sensul îndreptării din oficiu a erorii materiale.

Practic recurenta prin administratorul P. S., contestă o stare de fapt - puterile administratorilor conform actului constitutiv, deși anterior tot el, în calitate de asociat a acceptat și a semnat o atare situație.

Față de aceste considerente apreciază că în mod corect instanța de fond care a reținut că este în interesul părților, inclusiv al recurentei-petente, ca terților să le fie opozabilă manifestarea de voință a asociaților.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C.ea reține următoarele:

1.Excepțiile tardivității și nulității recursului au fost analizate și soluționate prin încheierea din data de 22 septembrie 2011 prin care C.ea a procedat5 la respingerea acestora ca nefondate pentru considerentele acolo arătate.

2. Excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea recursului invocată de intimata intervenientă S. S. H. - B. G. & CO Z. jud. Alba va fi respinsă ca nefondată.

Astfel, excepția lipsei de interes a fost motivată pe situația actuală a administratorului societății recurente și nu în ceea ce o privește pe recurenta însăși ca parte în proces și ca titulară de drepturi și obligații procesuale.

Și este așa, întrucât din motivarea susținerii excepției, C.ea a reținut că teza invocată de intimată conform căreia la ora actuală P. S. nu are interesul legitim în admiterea prezentului recurs, care nu ar influența cu nimic situația evidenței de la O. C., actualmente P. S. fiind unicul administrator al SC P. S., nu are legătură directă și nemijlocită cu recurenta ca persoană juridică, parte în proces, ci cu reprezentantul legal și convențional/statutar al acesteia.

Din această perspectivă, C.ea reține că excepția nu poate fi primită încât conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca nefondată.

3. Pe fondul recursului, C.ea reține că principala problemă de drept antamată în recurs și dezbătută în fața instanței de fond poartă asupra legalității Rezoluției din data de (...) a D. ORTC C. dată în dos. nr. 4520/(...).

Mai precis, s-a pus problema dacă directorul ORTC C. putea și trebuia să dispună îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Rezoluției nr.

12326 din (...), dacă acesta avea competența materială necesară pentru a opera în această situație și dacă formularul utilizat de acesta era în conformitate cu normele legale, procedurale și regulamentare și în fine dacă rezoluția criticată este prin ea însăși suficient de motivată ca să înlăture orice posibil arbitrariu al conducătorului registrului public de evidență al societăților comerciale.

C.ea reține că plângerea recurentei a fost corect și legal soluționată de instanța de fond, aceasta aplicând și interpretând corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie.

Astfel, Prin rezoluția fără număr din data de (...) emisă de directorul

ORTC C. în dos. nr. 45203/2010 s-a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în dispozitivul Rezoluției, mai precis al încheierii judecătorului delegat, nr. 12326 din (...) în sensul că în loc de „. S. - puteri depline"; se va înregistra „. S. - puteri conform Actului Constitutiv";. (f. 3 dos. fond).

Prin încheierea judecătorului delegat nr. 12326 din (...) s-a admis cererea formulată de petentul P. S. s-a admis cererea de înmatriculare a SC P. S. C.-N. trecându-se între altele la mențiunile privind administratorii societății că P. S. are puteri depline. (f. 16-17 dos. fond).

Conform art. art. 31 din OUG nr. 1. pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului cererile pentru îndreptarea, lămurirea sau completarea încheierii judecătorului delegat, formulate în temeiul art. 281-281^3 din Codul de procedură civilă, vor fi soluționate de instanță, care va dispune și cu privire la modificarea corespunzătoare a datelor înregistrate în registrul comerțului.

Rațiunea acestei norme legale este aceea că încheierea judecătorului delegat este ca natură juridică o hotărâre judecătorească pronunțată în condițiile prevăzute de normele legale procedurale ale procedurii necontencioase.

Cu toate acestea, C.ea reține că dispozițiile art. 31 au fost introduse în

OUG nr. 1. de pct. 5 al articolului unic din L. nr. 84 din 13 mai 2010 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 323 din 17 mai 2010 și care a intrat în vigoare conform art. 78 din Constituție coroborat cu art. 12 alin. 1 din L. nr.

24/2000 la data de 20 mai 2010.

Prin această din urmă lege s-a aprobat cu modificări și completări OUG nr. 1. în procedura constituțională și legislativă prevăzută de art. 116 alin. 7 din Constituția României.

Trebuie notat că Rezoluția criticată în speță și care are natura juridică a unui act administrativ și care a făcut obiectul plângerii recurentei reclamante a fost emisă la data de 13 mai 2010, respectiv sub imperiul formei primare a OUG nr. 1., deci fără ca dispozițiile art. 31 introduse ulterior prin L. nr. 8..

Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Astfel fiind, legea procesuală nu are și nici nu poate avea caracter retroactiv.

De asemenea, conform art. 115 alin. 8 din Constituție, prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.

Or, în cuprinsul Legii nr. 8. nu există nicio reglementare care să prevadă efectele juridice eventual produse de actele directorului ORTC în ceea ce privește operațiunea de îndreptare a unor erori materiale strecurate în cuprinsul încheierilor pronunțate anterior de judecătorul delegat.

Astfel, din cele ce precedă, o primă concluzie care se poate trage este aceea că dispozițiile procedurale speciale și exprese cuprinse în art. 31 din OUG nr. 1. au intervenit după adoptarea Rezoluției criticate și ca atare nu pot fi reținute în cauză ca având efecte juridice decât dacă se admite că legea are caracter retroactiv ceea ce este vădit și esențialmente inadmisibil.

Cu referire la intervenția directorului ORTC și posibila sa autorizare de a îndrepta o eroare materială în cuprinsul încheierii judecătorului delegat, C.ea reține cu trimitere la expunerea de motive a OUG nr. 1. și la conținutul art. 1 din acest act normativ că la nivelul R. de publicitate al comercianților a avut loc o mutație importantă sub aspectul competențelor în materie.

Astfel, conform art. 1 din OUG nr. 1. în vigoare la data adoptării Rezoluției criticate, prin derogare de la prevederile nr. 2. privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat, pe o perioadă de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al O. N. al R. C..

Astfel, fiind directorului registrului comerțului îi era recunoscută prerogativa de a soluționa cererile de înmatriculare a comercianților și conform principiului simetriei și în lipsă de stipulații contrare, acestuia i s-a putut legal recunoaște și competența de a soluționa cereri de îndreptare a erorilor materiale chiar strecurate în cuprinsul încheierilor judecătorului delegat pronunțate sub imperiul legii anterioare, fără să existe pentru o astfel de operațiune dispoziții legale care să ultraactiveze.

Așa fiind, în cazul concursului dintre legea nr. 2. și OUG nr. 1. C.ea reține că aceasta din urmă se aplică mai ales că conține și dispoziții normative de excepție. C.ea mai reține și principiul de drept conform căruia o lege mai nouă derogă de la legea veche, conform adagiului lex posteriori derogat priori.

Cât privește intervenția din oficiu a directorului ORTC C.ea reține cu trimitere la dispozițiile art. 195 alin. 1 din Normele metodologice privind modulde ținere a registrului comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor aprobate prin O. M. J. nr. 2594/C/(...), conform cărora îndreptarea erorilor cuprinse în încheierile judecătorului-delegat sau în rezoluțiile directorului O. se poate face la cerere sau din oficiu, fără plata de taxe.

Astfel fiind, intervenția din oficiu pentru îndreptarea erorii materiale este în concordanță cu dispozițiile legale și are și rațiunea de a verifica permanent dacă înregistrările și mențiunile în R. C. corespund cu realitatea care rezultă din înscrisurile prezentate de persoanele interesate cu prilejul formulării diverselor cereri cu care această instituție poate și este competentă să le soluționeze.

Pe de altă, C.ea mai reține că rațiunea unei astfel de verificări a concordanței dintre actele supuse înregistrării și actele emise de registru ce cuprind mențiunile de înregistrare rezultă și din natura intrinsecă a O. R. și din scopul acestei instituții.

Astfel, se poate conchide că O. registrului comerțului este instituția publică care, în condițiile legii, are obligația de a ține regulat registrul comerțului și ca atare în exercitarea acestei misiuni îndeplinește un interes public respectiv acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, contribuind astfel la securitatea și stabilitatea circuitului comercial și a mediului de afaceri în general.

Față de cele ce precedă, C.ea reține că recursul declarat în cauză este nefondat, sentința recurată fiind la adăpost de criticile formulate în recurs, corectă și legală, sens în care în temeiul art. 6 alin. 7 din OUG nr. 1. corelat cu art. 312 C.pr.civ. recurusl se va respinge ca atare.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge excepția lipsei de interes a recurentului.

Respinge recursul declarat de petenta SC P. S. C.-N., împotriva sentinței comerciale nr. 867/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința de la 28 septembrie 2011.

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...) Jud.fond.E. B.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 3500/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii