Decizia comercială nr. 414/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA - ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ Nr. 414/2011
Ședința { F. publică} de la 25 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de petenta SC M. SRL, având ca obiect suspendare executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 866/2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul dosarului nr. (...) al Curții de A. C.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...) s-a depus la dosar, de către petentă, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente, în sumă de 10 lei și 0,3 lei, timbru judiciar mobil, copia dovezii de consemnare a sumei de 500 lei, cu titlu de cauțiune, la dispoziția instanței, în cadrul dosarului nr. (...), precum și un extras de pe portalul instanțelor, cu privire la stadiul soluționării dosarului nr. (...) al Curții de A. C.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin cererea înregistrată la (...), petenta SC M. SRL a solicitat, în baza prevederilor art. 280 al. 5 C.pr.civ., suspendarea provizorie a executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 866/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Comercial C., până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul dosarului nr. (...) al Curții de A. C., relevând în motivare că punerea în executare a dispozițiilor acesteia ar fi de natură să prejudicieze petenta, care ar fi lipsită de posibilitatea de a uza de dispozițiile legale în materie de retenție, în vederea recuperării investiției realizate în spațiul ce face obiectul litigiului.
Analizând cererea, Curtea constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 866/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al
Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamantei- pârâte reconvenționale S. A. I. S. la plata către pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S. a sumei de 14.320 lei, invocată de reclamanta- pârâtă reconvențională.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S., dispunându-se evacuarea pârâtei-reclamantă reconvențională S. M. S. din imobilul situat în mun. C.-N., Piața Unirii nr.
14-17, jud. C., obiect al contractului de cesiune nr. 29/(...) încheiat cu reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S.
A fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii de drept a contractului de locațiune, formulat de reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S., în contradictoriu cu pârâta- reclamantă reconvențională S. M. S. și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S.
De asemenea, a fost obligată pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S. la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S. a sumei de
1510,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că între reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S., în calitate de locatoare, și numita S. POL MOD
S., în calitate de locatară, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 97/(...), având ca obiect închirierea spațiului comercial situat în mun. C.-N., Piața Unirii nr. 14-17, jud. C., începând cu (...) și până la (...), în schimbul plății unei chirii lunare de 10.600 lei + TVA pentru perioada (...) - (...), 11500 lei + TVA pentru perioada (...) - (...), și 12000 lei + TVA pentru perioada (...) - (...).
Prin contractul de cesiune nr. 71/(...) încheiat între numita S. P. S., în calitate de cedentă, pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S., în calitate de cesionară, și reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S., în calitate de locatoare, părțile au convenit preluarea de către pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S. a tuturor drepturilor și obligațiilor ce reveneau numitei S. P. S. în baza contractului de închiriere a spațiului mai sus menționat, încheiat de către aceasta din urmă, la (...), cu reclamanta-pârâtă reconvențională S. A. I. S. Aceasta din urmă și-a exprimat în mod expres acordul cu privire la preluarea calității de locatară de către pârâta- reclamantă reconvențională, prevăzându-se totodată în mod expres că art. 1-
6 din contractul de închiriere rămân neschimbate în totalitate. Contractul astfel încheiat, intitulat „contract de cesiune"; a fost însușit de către toate cele trei părți prin semnătură și ștampilă, făcând astfel dovada raporturilor juridice dintre părți, în baza art. 46 Cod com.
Prin actul adițional nr. 1 la contractul de cesiune nr. 71/(...), înregistrat sub nr. 29/(...), încheiat între reclamanta-pârâtă reconvențională
S. A. I. S., în calitate de locatoare, și pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S., în calitate de locatară, părțile au convenit completarea contractului anterior, cu clauze potrivit cărora chiria urma să se factureze fără TVA începând cu cea aferentă lunii mai 2009, TVA urmând a se adăuga la chiria stabilită în cazul în care legislația în vigoare va impune acest lucru, chiria pentru perioada (...) - (...) a fost convenită la suma de 10.600 lei, după care urma să se revină la valorile stabilite anterior. Și acest act adițional a fost însușit de către ambele părți contractante prin semnătură necontestată și ștampilă.
La (...), între părți a fost încheiat un nou act adițional cu nr. 2, la contractul de închiriere cesionat prin contractul de cesiune nr. 71/(...) pârâtei-reclamante reconvenționale S. M. S., prin care părțile au convenit ca chiria pentru perioada (...) - (...) să fie de 9000 lei, iar locatarului să plătească toate restanțele până la (...), respectiv chiriile restante din 2009, împreună cu chiriile pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2010, stabilind în mod expres că la (...) contractul se reziliază în mod automat dacă această datorie nu este plătită. Prin art. 3 din actul adițional, părțile au prevăzut că rezilierea contractului se face automat, imediat ce se constată neîndeplinirea condiției de la art. 2, fără intervenția instanțelor de judecată, pe baza notificării în scris lipită de ușa magazinului. Actul adițional a fost însușit de către ambele părți contractante prin semnătură necontestată și
ștampilă, făcând astfel dovada raporturilor juridice dintre părți, în baza art. 46 Cod com.
Din procesul verbal încheiat la (...), între cele două părți, tribunalul a reținut că la acea dată, pârâta-reclamantă reconvențională avea de achitat un debit restant de 63.816,81 lei, aceasta asumându-și angajamentul să achite debitul restant în trei luni de zile , respectiv până la sfârșitul lunii martie 2010.
Prin Ordonanța civilă nr. 2. pronunțată la (...) de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de creditoarea S. A. I. S., în contradictoriu cu debitoarea S. M. S., fiind obligată aceasta din urmă la plata către cea dintâi a sumei de 69.816,81 lei, reprezentând contravaloare facturi, reținându-se în considerente că facturile fiscale în valoare de 69.816,81 lei au fost emise pentru serviciile prestate în baza contractului de cesiune nr. 71/(...) și a contractului de locațiune nr. 97/(...). Această hotărâre a rămas irevocabilă la (...), potrivit mențiunii exprese făcute pe aceasta.
Prin notificarea comunicată pârâtei-reclamante reconvenționale la (...) (fila 30) prin executor judecătoresc Stolnean Diana M., în dosarul execuțional nr. 163/2010, reclamanta-pârâtă reconvențională a notificat pârâtei-reclamante reconvenționale rezilierea contractului de locațiune și a solicitat acesteia ca în termen de 7 zile de la primirea notificării, să elibereze spațiul închiriat.
La (...), a fost emisă o nouă notificare, sub nr. 627, prin S. civilă profesională de executori judecătorești asociați Adam și Oszoczki, prin care reclamanta-pârâtă reconvențională a notificat pârâtei-reclamante reconvenționale, rezilierea contractului de închiriere nr. 97/(...) cu P., cesionat prin contractul de cesiune nr. 71/(...), pentru neplata la scadență a debitelor conform actului adițional nr. 2 pct. 3 la contract, solicitând eliberarea spațiului închiriat.
T. a reținut că deși pârâta-reclamantă reconvențională S. M. S. a invocat plata debitului restant către reclamanta-pârâtă reconvențională, aceasta nu a făcut dovada plății, deși sarcina probei sub acest aspect îi revenea, în baza art. 1169 Cod civ.
Reținând conform celor mai sus arătate, că pârâta-reclamantă reconvențională nu a achitat debitul restant menționat în art. 2 din actul adițional nr. 2 la contractul de închiriere cesionat prin contractul de cesiune nr. 71/(...) până la data de (...), iar la (...), reclamanta-pârâtă reconvențională i-a notificat acesteia prin executor judecătoresc rezilierea contractului, tribunalul a constatat că în baza art. 969 Cod civ., raportat la pactul comisoriu de gradul IV conținut în art. 2 și 3 din actul adițional menționat, la (...) a operat rezilierea de plin drept a contractului de închiriere încheiat între părți prin contractul de cesiune nr. 71/(...), impunându-se a se dispune evacuarea pârâtei.
S-a mai constatat că pârâta-reclamantă reconvențională a invocat efectuarea de îmbunătățiri la imobilul obiect al contractului de închiriere, constând în lucrări la fațada și pardoseala imobilului, potrivit facturilor fiscale nr. 4619971/(...) în valoare de 8007,11 lei reprezentând materiale pentru pardoseală, nr. 6098409/(...) în valoare de 1623,15 lei, reprezentând placaj piatră pentru restaurare fațadă, și nr. 8474568/(...) în valoare de
5295,26 lei, reprezentând fațada vitrată. Raportat la pretențiile întemeiate pe aceste facturi fiscale, tribunalul a reținut că nu este împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția putând fi considerată a fi întreruptă pânăla data rezilierii contractului de închiriere, în baza art. 16 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Analizând fondul pretențiilor formulate de pârâta-reclamantă reconvențională în cadrul cererii reconvenționale, tribunalul a reținut că lucrările a căror efectuare a fost invocată și probată de către aceasta, constând în înlocuirea fațadei de sticlă și lemn cu fațadă de sticlă, și înlocuirea pardoselii, reprezintă cheltuieli voluptorii, făcute pentru îmbunătățirea aspectului imobilului, iar nu cheltuieli necesare și utile din punctul de vedere al funcționalității acestuia. Această împrejurare este relevată atât de fotografiile depuse în probațiune, cât și de declarația martorului H. S. V., audiat în cauză.
Prin art. 5.2 din contractul de închiriere nr. 71/(...), ale cărui clauze au fost preluate de către părți prin încheierea contractului de cesiune nr. 71/(...), conform mențiunii exprese din cuprinsul acestuia din urmă, părțile au convenit că pentru lucrările de amenajare locatarul nu poate pretinde despăgubiri de la locator, iar prin art. 6.3 din același contract, că locatarul nu poate pretinde despăgubiri pentru investițiile făcute în spațiu, investițiile făcute de locatar ce țin de funcționalitatea spațiului rămânând în proprietatea locatarului la eliberarea spațiului, fără nici o pretenție la despăgubiri. F. de conținutul acestor prevederi contractuale, în baza art. 969 Cod civ., tribunalul a reținut că nu este întemeiată cererea pârâtei-reclamante reconvenționale de obligare a reclamantei-pârâtă reconvențională la plata sumei de 14320 lei, reprezentând contravaloare lucrări la fațadă și pardoseala. În consecință, față de nereținerea existenței unui drept de creanță al pârâtei-reclamante reconvenționale față de reclamanta-pârâtă reconvențională, nefiind astfel întrunite cerințele art. 1444 Cod civ., și cererea de instituire a unui drept de retenție asupra imobilului închiriat este neîntemeiată.
În susținerea prezentei cereri, întemeiată pe dispozițiile art. 280 al. 5
C.pr.civ., petenta învederează faptul că ar fi prejudiciată prin punerea înexecutare a acestei hotărâri, înainte de soluționarea căilor de atac, deoarece ar fi pusă în imposibilitate de a uza de dreptul de retenție în vederea recuperării investiției făcute în spațiul închiriat.
Din analiza prevederilor art. 280 al. 1 raportat la art. 280 al. 5
C.pr.civ., Curtea constată că, în vederea soluționării prezentei cereri, petenta trebuia să facă dovada îndeplinirii celor trei condiții impuse de textul art. 581 C.pr.civ., respectiv a faptului că există posibilitatea reală ca sentința apelată să fie schimbată în urma soluționării apelului, precum și a prejudiciului concret și real suferit în situația în care ea ar fi pusă, în acest interval, în executare.
Desigur că aceste alegații ar fi trebuit luate în considerare prin prisma cerinței referitoare la neprejudecarea fondului, dar această împrejurare nu este de natură să ducă la concluzia conform căreia petenta nu ar trebui să își formuleze cererea de suspendare provizorie de așa manieră încât să fie relevate aspecte care să ducă la concluzia potrivit căreia toate aceste condiții ar fi îndeplinite în cauză.
Din această perspectivă, se constată că nu a fost adus niciun argument în sprijinul susținerilor referitoare la existența unor indicii serioase în sensul în care sentința dată de tribunal ar fi susceptibilă de a fi schimbată, în urma soluționării apelului.
Curtea consideră că numai într-o astfel de situație ar fi justificată solicitarea de admitere a cererii de suspendare provizorie a executării vremelnice, din moment ce aceasta reprezintă o situație de excepție, regula fiind aceea prevăzută de art. 7208 C.pr.civ., conform căreia exercitareaapelului nu suspendă de drept executarea, hotărârile date în primă instanță,în cauzele comerciale, fiind executorii de drept.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, nu au fost relevate nici considerentele pentru care s-ar impune admiterea prezentei cereri, din perspectiva existenței unui prejudiciu iminent și imposibil de reparat, în situația în care ar fi admis apelul, cu consecința recunoașterii, în favoarea petentei, a dreptului său de creanță, constând în contravaloarea investițiilor realizate în spațiul închiriat.
Astfel, chiar în situația în care apelul declarat ar fi admis, în sensul indicat de către petentă, Curtea apreciază că aceasta nu s-ar afla într-o situație în care ar fi imposibilă sau greu de realizat punerea în executare a dispozițiilor privind obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor, din moment ce instituirea dreptului de retenție nu este unica de modalitate de garantare a executării obligației locatorului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din cele mai sus expuse, reclamanta se află deja în posesia unui titlu executoriu împotriva petentei, emis pentru suma de 69.816,81 lei, în prezent fiind derulată procedura executării silite, fiind oricând posibilă o compensare a datoriilor reciproce ale celor două părți.
Pe de altă parte, Curtea constată că poate fi pusă sub semnul întrebării chiar și buna credință a petentei în exercitarea drepturilor procesuale, recunoscute de lege, din perspectiva art. 129 al. 1 și 723 al. 1
C.pr.civ., din moment ce, prin admiterea cererii, aceasta urmărește practic să rămână în posesia spațiului în litigiu, pe o perioadă însumată de câteva luni, respectiv până la soluționarea apelului, ca urmare a jocului concertat al prev. art. 280 al. 1 și 280 al. 5 C.pr.civ, în vederea garantării executării unei prezumtive creanțe invocate, în cuantum de 14.320 lei, reprezentând contravaloare investiții.
Aceasta în condițiile în care nu a fost adus niciun argument pentru a combate nelegalitatea dispoziției referitoare la evacuarea sa din imobilul închiriat, ca urmare a nerespectării obligațiilor sale contractuale și în care suma ce face obiectul cererii reconvenționale reprezintă doar o mică parte din creanța invocată de către reclamantă, în cuantum total de 63.816,81 lei, din care o parte este cuprinsă într-un titlu executoriu, așa cum s-a arătat mai sus.
Astfel, pe lângă debitul datorat în baza ordonanței civile nr. 2. a J. C.-
N., tribunalul a validat și susținerile reclamantei conform cărora petenta nu ar fi achitat chiria aferentă intervalului ianuarie - martie 2010, cuantumul lunar datorat fiind de 9000 lei.
Punând astfel în balanță drepturile și interesele ambelor părți litigante, precum și eventualul prejudiciu suferit de acestea, în situația în care cererea de suspendare provizorie ar fi admisă, Curtea constată că solicitarea formulată de către petentă este nefondată, din moment ce, din sentința apelată, rezultă că aceasta nu a plătit chiria pentru spațiul în litigiu din luna iulie 2009, deși l-a utilizat în tot acest interval, paguba ce ar fi creată în patrimoniul locatorului, care s-ar afla, în continuare, în imposibilitate de a se bucura de toate atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului, fiind mult mai bine caracterizată și previzibilă decât cea invocată, la nivelul unor simple afirmații, de către petentă.
Pentru toate aceste considerente, cererea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII ORDONĂ:
Respinge cererea de suspendare provizorie a executării vremelnice, formulată de petenta SC M. S.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 I. 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
M. B.
GREFIER, M. T.
}
MB/4 ex./ 26 I. 2011
| ← Decizia comercială nr. 1682/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1700/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
