Decizia comercială nr. 49/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/2011
Ședința din 15 martie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de F. U. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 874 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. Comercial C., cauza privind și pe intimata SC I. C. S., având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
În data de (...), reprezentanta intimatei a trimis la dosar prin fax, dovada cheltuielilor de judecată.
De asemenea, în data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelantei.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința comercială nr. 874 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. Comercial C. a fost admisă cererea formulată și precizată de reclamanta S. I. C. S., în contradictoriu cu pârâta S.S. C. F. M. U. C. S. și în consecință a fost anulată hotărârea nr. 1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr.
2859/(...). S-a dispus radierea din R. C. a hotărârii nr. 1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr. 2859/(...). A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1539,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr.
1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr.
2859/(...), s-a hotărât, cu majoritate de 2/3 din numărul acțiunilor reprezentate, aprobarea majorării capitalului social al societății pârâte, prin conversia unei creanțe în cuantum de 3.000.000 lei, deținută împotriva societății de acționarul F. W., în acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 2 din actul constitutiv al societății, coroborat cu prevederile art. 210 alin. 2 din L. nr. 31/1990 a societăților comerciale, și modificarea art. 7 al actului constitutiv în ceea ce privește structura capitalului social, actualizarea actului constitutiv al societății în acest sens, și împuternicirea directorului general W. F. să semneze în numele tuturor acționarilor actul constitutiv actualizat al societății.
Potrivit art. 132 alin. 2 din L. nr. 31/1990 privind societățile comerciale, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justiție, in termen de 15 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al ședinței";.
După cum rezultă din procesul verbal al A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. din
(...) (filele 67-71), reclamanta S. I. C. S. a votat împotriva tuturor celor patru aspecte cuprivire la care s-a adoptat hotărârea în sensul mai sus arătat. Totodată, cererea a fost formulată de către reclamantă la (...), în cadrul termenului legal de 30 de zile de la data publicării hotărârii atacate în Monitorul Oficial, (...).
Nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că creanța a cărei conversie s- a realizat în cadrul A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. din (...), nu există, fiind născută dintr-un act juridic nul absolut, în condițiile în care reclamanta nu a formulat cerere de constatare a nulității absolute a contractului de împrumut prin care s-a născut dreptul de creanță al acționarului W. F., în cuantum de 3.000.000 lei. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada formulării unei cereri în acest sens într-un alt dosar, care să fi fost soluționată în sensul admiterii acesteia.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de față, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta S. I. C. S., în contradictoriu cu pârâta S.S. C. F. M. U. C. S., în baza principiului disponibilității, reclamanta a solicitat tribunalului să dispună doar anularea hotărârii nr. 1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr. 2859/(...) și radierea acesteia din R. C.. Față de dispozițiile exprese ale art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., tribunalul nu poate dispune anularea sau constata nulitatea titlului din care s-a născut dreptul de creanță la a cărui conversiune în acțiuni s-a procedat prin hotărârea A. G. E. a A. pârâtei atacată, raportat la lipsa unei cereri a reclamantei în acest sens.
Față de invocarea de către reclamantă a nulității contractului de împrumut în cadrul motivelor de fapt pe care aceasta și-a întemeiat cererea, raportat la argumentele mai sus expuse, tribunalul a reținut că această împrejurare nu a fost probată de către reclamantă prin depunerea la dosar a copiei unei hotărâri judecătorești de constatare a nulității, deși sarcina probei îi revenea în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civ. Prin urmare, nu au fost analizate argumentele invocate de către reclamantă în susținerea nulității creanței, raportat la lipsa unei cereri de constatare a nulității.
În ce privește împrejurarea obținerii în mod nelegal a majorității necesare pentru aprobarea hotărârii A.G.E.A. atacate, tribunalul a reținut că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 115 alin. 2 din L. nr. 31/1990, decizia fiind luată cu majoritatea de doua treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți.
Tribunalul a constatat că hotărârea nr. 1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr. 2859/(...) a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 216 alin. 1 din L. nr. 31/1990, conform cărora acțiunile emise pentru majorarea capitalului social trebuie să fie oferite spre subscriere, in primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le poseda, orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea acestui articol fiind anulabila potrivit alineatului 3 al aceluiași articol de lege.
Majorarea capitalului social poate avea loc doar „prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente in schimbul unor noi aporturi în numerar si/sau in natura";, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 210 alin. 1 din L. nr. 31/1990. Totodată, art. 215 alin. 2 din același act normativ interzice în mod expres aporturile în creanțe la majorarea capitalului social.
Nu este legală, prin urmare, o operațiune de majorare a capitalului social prin conversia unei creanțe în acțiuni, cu privire la care pârâta invocă faptul că a avut loc în cauză. L. permite în schimb liberarea acțiunilor noi emise în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social, prin „. unor creanțe lichide si exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia";, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 210 alin. 2 din L. nr.
31/1990. În cazul în care se procedează în acest mod însă, trebuie să se dea eficiență dispozițiilor art. 216 alin. 1 din L. nr. 31/1990, prin oferirea spre subscriere a acțiunilor emise pentru majorarea capitalului social, în primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.
În consecință instanța a reținut că hotărârea nr. 1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr. 2859/(...) a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 210 alin. 1 și art. 215 alin. 2 din L. nr. 31/1990.
În ce privește celelalte motive de nulitate invocate de către reclamantă, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în ce privește convocarea A. G. E. a A., tribunalul a constatat că sunt incidente prevederile art. 19 alin. 4 din actul constitutiv al pârâtei, conform cărora „convocarea A. G. a A. se face prin scrisoare recomandată, transmisă cu cel puțin 30 de zile înainte de data fixată pentru ședința A. G.";, care derogă de la dispozițiile cu caracter supletiv ale art. 117 alin. 3 din L. nr. 31/1990.
Totodată, prevederile art. 123 alin. 2 din L. nr. 31/1990, privind stabilirea datei de referință, nu sunt incidente în cauză, având în vedere că acestea privesc societățile pe acțiuni la purtător, iar pârâta este o societate cu acțiuni nominative, potrivit art. 7 din actul constitutiv.
În ce privește prezidarea A. G. E. a A., tribunalul a reținut că aceasta nu este în măsură să atragă nulitatea hotărârii adoptate, având în vedere că prevederile art. 129 alin. 1 din L. nr. 31/1990 permit ca prezidarea adunării să se facă și de altă persoană decât președintele consiliului de administrație, respectiv al directoratului, iar din procesul verbal al adunării nu reiese că reclamanta s-ar fi opus prezidării acesteia de o altă persoană.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanta a avut câștig de cauză, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1539,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 39 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 0,3 lei timbrul judiciar, achitate de reclamantă în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr.
32/1995 privind timbrul judiciar, iar 1500 lei reprezentând onorariu avocațial (fila 110). Totodată, întrucât pârâta nu a avut câștig de cauză, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal S. F. U. C. S. C.-N., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar după rejudecarea in fond a cauzei, respingerea cererii de anulare a H. nr.1212 din 9 iunie 2010 a A. G. E. a A. S.S. C.P.M. U. C. S., ca fiind neîntemeiată și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că sentința nr. 874/CC/(...) este netemeinica si nelegala, instanța de fond constatând in mod greșit ca H. nr. 1212/(...) a A. G. E. a S.S. C.F.M. U. C. S. a fost adoptata cu încălcarea prevederilor art. 210 alin. 1, art. 215 alin. 2 si art. 216 din L. nr. 31/1990 a societăților comerciale.
H. nr. 1212/(...) a A. G. E. a S.S. C.F.M. U. C. S. nu nesocotește prevederile art. 210 alin. 1, art. 215 alin. 2 din L. nr. 31/1990 a societăților comerciale pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 210 ale Legii nr. 31/1990 a societăților comerciale, majorarea capitalului social al unei societăți pe acțiuni poate fi realizata fie prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente in schimbul unor noi aporturi in numerar sau in natura, fie prin emisiunea de acțiuni noi in următoarele modalități: in schimbul unor noi aporturi in numerar sau natura, prin incorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune sau prin compensarea unor creanțe certe, lichide si exigibile asupra societății, cu acțiuni ale acesteia. Pornind de la prevederile art. 210 din L. nr. 31/1990, in literatura de specialitate s-a arătat că mărirea capitalului social al unei societăți pe acțiuni se poate realiza prin noi aporturi sau fără noi aporturi. Aceasta ultima modalitate de majorare a capitalului social cunoscuta si sub denumirea de majorare a capitalului social prin "autofinanțare" reprezintă o operațiune de organizare internă a pasivului bilanțului, prin virarea unor sume intre conturile de pasiv.
In speță majorarea capitalului social s-a realizat fără noi aporturi, în modalitatea prevăzuta de art. 210 alin. 2, teza ultima din L. societăților comerciale, prin compensarea unei creanțe certe, lichide si exigibile asupra societății, cu acțiuni ale acesteia. Acest procedeu de mărire a capitalului social este cunoscut in literatura despecialitate si sub denumirea de mărire a capitalului social prin conversia datoriilor societății, in acțiuni ale acesteia. Așa cum s-a arătat in literatura de specialitate, "operațiunea nu reprezintă propriu-zis, o compensare (care presupune existenta, deopotrivă, a două creanțe certe, lichide si exigibile si care le stinge pe amândouă, până la concurenta lor) ci reprezintă o transformare a creanțelor pe care terții le au față de societate, in acțiuni, pe baza convenției creditorului si debitorului care, in loc să stingă creanța, înțeleg, pe calea novației obiective, sa transforme obligația de plata in obligația societății de a emite părți sociale sau acțiuni, de o valoare egala sau intr-un anumit raport cu creanța, pe care sa o distribuie creditorului ".
Așadar, in speță, conversia datoriei S.S. C.F.M. U. C. S. fata de acționarul W. F., în cuantum de 3.000.000 lei, prin emiterea de acțiuni distribuite creditorului in contul creanței nu reprezintă un aport nou, in creanță, care este intr-adevăr interzis de art. 2l5 alin. 2 din L. nr.31/1990. In speță majorarea capitalului social s-a realizat fără aporturi noi, printr-o operațiune contabilă de virare a unor sume de bani intre conturile de pasiv, din contul "datorii" in contul "capital social" si nu printr-un aport in creanțe, așa cum in mod greșit constata instanța de fond (Sentința nr. 874/CC/(...), pag. 8). Dispozițiile art. 215 alin. 2 nu sunt aplicabile in speță. Interdicția prevăzută de art. 215 alin. 2 vizează doar ipoteza majorării capitalului social prin noi aporturi, situație in care aporturile pot consta in numerar sau in natura, insa nu si in creanțe.
Prin urmare consideră nelegală si profund eronată constatarea instanței de fond cu privire la nelegalitatea majorării capitalului social prin conversia unei creanțe in acțiuni întrucât ar nesocoti interdicția impusa de art.215 alin. 2 din L. nr. 31/1990.
H. nr. 1212/(...) a A. G. E. a S.S. C.F.M. U. C. S. nu nesocotește prevederile art. 216 alin. 1 din L. nr. 31/1990 a societăților comerciale pentru următoarele considerente: Potrivit legii, "dreptul de preferință privește exclusiv majorarea capitalului social prin subscrierea acțiunilor noi in schimbul unor aporturi in numerar si/sau in natura. Un atare drept nu exista in cazul măririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor vechi, in schimbul aporturilor in numerar sau in natura. De asemenea, dreptul de preferință nu există nici in cazul măririi capitalului social prin incorporarea rezervelor, a profitului sau prin compensarea creanțelor asupra societății cu acțiuni ale acesteia
…";. Din normele de tehnică a contabilității rezultă că operațiunea se derulează numai intre societate si creditor, excluzând orice drept de subscriere al altor acționari.
O.U.G. nr. 10/1997, abrogată prin L. nr. 4., indicată în literatura de specialitate ca reper pentru precizarea reglementarii, prevedea expres situația conversiei datoriilor societății nerambursate la scadenta, in acțiuni sau părți sociale. Legiuitorul menționa că in aceasta ipoteza acțiunile urmează a fi atribuite direct creditorului, fără respectarea dreptului de preferință al celorlalți acționari întrucât acesta este imposibil de exercitat raportat la specificul acestui procedeu tehnic-juridic, care se derulează doar intre societate si creditor.
Această situație a fost analizată în literatura de specialitate, cu referire la repere din dreptul comparat. Se face trimitere in acest sens la o decizie a C.i de A. P. care a statuat ca "modul de liberare-prin compensare cu creanțe deținute contra societății - nu poate fi contestat decât dacă (l)prin decizia adunării generale referitoare la mărirea de capital compensarea a fost exclusa sau (2)când creanțele compensate nu erau lichide si exigibile."
In speță, caracterul cert, lichid si exigibil al creanței nu a fost contestat, existenta si cuantumul acesteia fiind determinate, titularul creanței fiind in drept să-l constrângă pe debitor pentru realizarea acesteia. De altfel, expertiza contabila ordonata de judecătorul delegat la registrul comerțului a stabilit că in speță creanțele convertite in acțiuni sunt certe, lichide si exigibile.
Operațiunea de conversie a datoriilor față de acționarul care a creditat societatea s-a realizat in modalitatea votata de acționari in cadrul A. din (...), anume aceea de a atribui creditorului acțiuni noi in contul creanței. Prin urmare acționarii au ales aceasta varianta care nu presupune subscrierea de acțiuni de către ceilalți acționari, (adicăposibilitatea de exercitare a dreptului de preferință). Pe de alta parte chiar si in situațiile in care majorarea capitalului nu se realizează printr-o metodă ce presupune imposibilitatea exercitării dreptului de preferință, acționarii au libertatea de a limita sau de a ridica acest drept.
Respectarea dreptului la informare al acționarilor: din cuprinsul Procesului-verbal al A.G.E.A. din (...) ( depus la dosarul de fond) rezulta că necesitatea majorării capitalului social al S. F. U. C. S. a fost discutata si in ședința A.GE.A. din luna aprilie, Consiliul Local, S. ONCOS IMPEX S. si intimata-reclamanta solicitând amânarea dezbaterii si supunerii la vot a acestui punct de pe ordinea de zi, pentru o A.G.E.A. viitoare. Totodata, in cadrul A.G.E.A. din (...) acționarii au fost informați încă o dată cu privire la necesitatea majorării capitalului social, precum si asupra riscurilor la care societatea este supusă (art. 153 indice 24 din L. nr. 31/1990) in ipoteza in care activul net al acesteia nu este reconstituit până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din valoarea capitalului social pana cel târziu la data de 31.12.201. În acest sens, acționarilor le-au fost prezentate o serie de documente: raport financiar, raport de expertiză contabilă, raport privind majorarea capitalului social al S.S. C.F.M. U. C. S. Analizând aceste documente, având totodată in vedere că acționarii nu dispun de resursele financiare, sau nu doresc sa contribuie cu aporturi în numerar la majorarea de capital al societății, neexistând rezerve care să poată fi încorporate în capitalul social, aceștia au decis că majorarea de capital sa fie realizată în modalitatea încorporării în capital a datoriilor societății față de acționarul majoritar, cu consecința atribuirii către acesta a acțiunilor emise, în limita valorică a datoriilor ce urmează a fi stinse, în cuantum de 3.000.000 lei (Ron).
Legalitatea hotararii adoptate: prin H. nr.1212, in cadrul A.G.E.A din (...), acționarii au decis majorarea capitalului social prin conversia datoriilor societății față de acționarul majoritar in acțiuni si având în vedere că această modalitate de majorare nu presupune subscrierea de acțiuni de către ceilalți acționari, au renunțat implicit la majorarea printr-o modalitate care să le permită exercitarea dreptului de preferință. Cu toate ca textul art. 217 din L. nr.31/1990 a societăților comerciale reglementează ipoteza in care dreptul de preferință al acționarilor poate fi limitat sau ridicat, această procedură nu este aplicabila decât in acele situații in care dreptul de preferință există, raportat la modalitatea efectiva de majorare a capitalului social, insa limitarea sau ridicarea acestuia prin hotărâre A. este in interesul societății. O astfel de situație este aceea a "nevoii urgente de fonduri pentru redresarea activității societății si oferta unei persoane de a subscrie întregul pachet de acțiuni emise pentru majorarea capitalului social. Interesele generale ale societăți prevalează asupra intereselor individuale ale acționarilor. Deși apreciază că procedura instituita de art. 217 din L. nr.31/1990 nu este aplicabilă în speță, arată că H. A. nr. 1212 din (...) respectă întocmai cerințele reclamate de textul legal invocat:
Potrivit art. 217 alin. 2 si alin. 3 hotărârea A. de limitare sau ridicare a dreptului de preferință va fi luată cu informarea prealabilă a acționarilor, in prezenta acționarilor reprezentând trei pătrimi (75%) din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți. H. A. nr. 1212 din (...) a fost adoptată ulterior prezentării rapoartelor întocmite pentru informarea acționarilor (raport financiar, raport de expertiza contabila, raport privind majorarea capitalului social al S.S. C.F.M. U. C. S.A), in prezenta acționarilor reprezentând 84,6722% din capitalul social, cu o majoritate de
68,85% din numărul de voturi al acționarilor prezenți.
În considerarea argumentelor prezentate, apreciază că sentința nr. 874/(...) a T. Comercial C. este nelegală, urmând a fi desființată de instanța de control judiciar, cu consecința respingerii cererii de anulare a H. nr. 1212 din 9 iunie 2010 a A. E. a A. SC CF U. C. SA, ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. I. C. S. a solicita respingerea apelului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței civile nr. 8. a T. C. ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimata arată că prin memoriul depus în cauză, apelanta nu a produs niciun argument probator sau juridic, care să ducă la constatarea netemeiniciei și nelegalității hotărârii apelate. Pretinsa operațiune de mărire a capitalului social prin conversia unei creanțe a acționarului W. F., față de S.F. U. C., reprezintă o stare de fapt care impune inclusiv modificarea actului constitutiv, capitalul social fiind element esențial cuprins în clauzele statutare.
Se susține ca temei al majorării capitalului social compensarea unei creanțe certe și exigibile în sumă de 3.000.000 lei, a cărei existență nu s-a probat la instanța de fond, nici în apel. Nu s-a prezentat efectiv niciun înscris, act juridic care să producă efecte juridice în condițiile legii civile sau L.S. în sensul dovedirii existenței și înregistrării creanței în evidențele societății, care să permită conversia în acțiuni, prin majorarea capitalului social. În considerarea acestui fapt, motivele de apel invocate sunt lipsite de suport juridic, fiind reiterări ale apărărilor de fond, prin hotărârea atacată reținându-se în mod temeinic admisibilitatea cererii intimatei, raportat la nelegalitatea operațiunii de majorare a capitalului social al societății prin conversia unei creanțe în acțiuni.
Motivarea s-a întemeiat pe textul legi imperativ al art. 210 (2), 215 (2) și respectiv
216 (1) din L. 31/1990 modificată și completată.
În mod corect s-a determinat, reținut norma legală încălcată, urmărind atât scopul, cât și efectele hotărârii A.G.E.A., instanța de control judiciar urmând a analiza susținerile din apel pe baza probatoriului administrat, cât și a stării de fapt reținută de instanță. Se susține faptul că, conversia datoriei apelantei pârâte față de acționarul W. FL nu reprezintă un aport nou în creanță, ci, majorarea capitalului social s-ar fi realizat printr-o operațiune contabilă, aspect care a fost invocat, deși din susținerile de la instanța de fond reiese că a avut loc un aport în creanțe așa cum constată și reține prima instanță. Suntem în situația unei forme speciale de majorare a capitalului social - fiind incidente dispozițiile privind dreptul de preferință al acționărilor, cu atât mai mult cu cât mărirea se realizează doar prin aportul unui acționar existent, în detrimentul celorlalți acționari.
Acest drept al acționarilor este protejat prin sancțiunile aplicabile în caz de nerespectare. E. prin această majorare sunt afectate drepturile acționarilor existenți, prin efectul diminuării procentului de deținere din capitalul social al societății, legiuitorul înțelegând a da aplicabilitate dreptului de preferință al acționarilor; în acest context pentru a se evita diminuarea participației și implicit pentru a se păstra cota de participare, inclusiv la profit, prin exprimarea voinței sociale a tuturor acționari lor.
În atare situație, motivele apelantei privind respectarea dreptului la informare al acționarilor, legalitatea hotărârii adoptate sunt simple susțineri, la modul în care necesitatea majorării capitalului social a fost discutată și în ședința A. din aprilie 2010, moment la care s-au opus acționarii Consiliul Local C., S. ONCOS S. și intimata, toate acestea în condițiile în care nu s-a prezentat niciun raport financiar, de audit (rezultă din procesul-verbal al ședinței) privind un anume contract de creditare, termen de scadență, înregistrare la societate. Se face referire la o expertiză contabilă ordonată de judecătorul delegat la R. C. nedepusă la dosar.
Textele legale încălcate sunt imperative, iar sancțiunea este nulitatea procesului verbal și invalidarea hotărârii A. nr. 1212/2010 și a oricăror mențiuni înregistrate în baza acestora la ORC de pe lângă T. C. opiniilor invocate de apelantă în apărare, în literatura de specialitate există interpretări care consideră că, "este fundamental greșită interpretarea jurisprudențială potrivit căreia majorarea capitalului social prin compensarea unor creanțe certe și lichide asupra societății cu acțiuni emise (liberate) de aceasta nu reprezintă o formă specială de majorare a capitalului social și deci nu trebuie supusă exigenței dreptului de preferință; la fel de eronată este și teza că atunci când majorarea se realizează prin aportul unui asociat existent nu se aplică dreptul de preferință" - teoria fiind publicată în lucrarea L. societăților comerciale nr. 31/1990 - Analize și comentarii pe articole - E. a II-a prevăzută, adăugită și actualizată, 1. Schiau, T. Prescure - Editura Hamangiu, 2009, pag. 578.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel consideră calea de atac declarată ca fiind neîntemeiată și în consecință urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr. 2859/(...), s-a hotărât, cu majoritate de 2/3 din numărul acțiunilor reprezentate, aprobarea majorării capitalului social al societății pârâte, prin conversia unei creanțe în cuantum de 3.000.000 lei, deținută împotriva societății de acționarul F. W., în acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 2 din actul constitutiv al societății, coroborat cu prevederile art. 210 alin. 2 din L. nr. 31/1990 a societăților comerciale și în consecință, modificarea art. 7 al actului constitutiv în ceea ce privește structura capitalului social, actualizarea actului constitutiv al societății în acest sens, și împuternicirea directorului general W. F. să semneze în numele tuturor acționarilor actul constitutiv actualizat al societății.
Potrivit art. 132 alin. 2 din L. nr. 31/1990 privind societățile comerciale, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justiție, in termen de 15 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al ședinței";.
După cum rezultă din procesul verbal al A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. din (...) (filele 67-71), apelanta S. I. C. S. a votat împotriva tuturor celor patru aspecte cu privire la care s-a adoptat hotărârea în sensul mai sus arătat. Totodată, cererea a fost formulată de către reclamantă la (...), în cadrul termenului legal de 30 de zile de la data publicării hotărârii atacate în Monitorul Oficial, (...).
Prima Instanță a reținut în mod legal și temeinic faptul că nu poate fi primită apărarea reclamantei intimate în sensul că, creanța a cărei conversie s-a realizat în cadrul A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. din (...), nu există, fiind născută dintr-un act juridic nul absolut, în condițiile în care reclamanta intimată nu a formulat cerere de constatare a nulității absolute a contractului de împrumut prin care s-a născut dreptul de creanță al acționarului W. F., în cuantum de 3.000.000 lei. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada formulării unei cereri în acest sens într-un alt dosar, care să fi fost soluționată în sensul admiterii acesteia. Nici în faza de apel o astfel de analiză nu poate fi realizată, în plus față de argumentele primei instanțe fiind incident și principiul ,,non reformatio in pejus,, care împiedică agravarea situației apelantei in propria cale de atac.
Într-adevăr, a analiza în faza apelului actul juridic care constată creanța convertită în acțiuni și a cenzura în această fază procesuală legalitatea actului juridic enunțat echivalează cu o înrăutățire a situației apelantei în propria cale de atac. Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de față, în baza principiului disponibilității, reclamanta a solicitat tribunalului să dispună doar anularea hotărârii nr.
1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr.
2859/(...) și radierea acesteia din R. C.. Față de dispozițiile exprese ale art. 129 alin. 6
Cod proc.civ., instanța nu poate dispune anularea sau constata nulitatea titlului din care s-a născut dreptul de creanță la a cărui conversiune în acțiuni s-a procedat prin hotărârea A. G. E. a A. pârâtei atacată, raportat la lipsa unei cereri a reclamantei în acest sens. Mai mult, instanța de control judiciar este investită a analiza doar motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de titularul căii de atac, nu și alte critici.
Problema esențială de legalitate ridicată de speța dedusă judecății se referă la incidența dispozițiilor art. 215 alin. 2 și 216 din L. 31/1990, în concret la posibilitatea de
co mp e n sa re a a cțiun ilo r n o u e mise cu cre an țe împ o triva so ciet ății și la incid en ța în
a ce a stă situ ație a d rep tu lui de p ree mțiu n e a l ce lorla lți a cțio na ri . Analiza minuțioasă a textelor incidente permite în opinia instanței de apel următoarele concluzii:
Conform dispozițiilor art. 210 alin. 1 și 2 din L. 31/11990 actualizată:
1),,Capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente in schimbul unor noi aporturi in numerar si/sau in natura.
(2) De asemenea, actiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale, precum si a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creante lichide si exigibile asupra societatii cu actiuni ale acesteia.
Ambele variante enunțate se referă la majorarea capitalului social însă în prima ipoteză din alin. 1 acțiunile nou emise sunt subscrise de către acționari (cei vechi sau alții noi) prin aporturi în numerar sau în natură, iar în varianta de la alineatul 2 acțiunile noi sunt liberate prin trei modalități: încorporarea rezervelor, a beneficiilor și primelor de emisiune sau prin compensarea unor creanțe certe, lichide și exigibile cu acțiuni. Compensarea unor creanțe poate fi realizată atât de către creditori care au și calitatea de acționar și care astfel își măresc participația precum și de către creditori care nu au această calitate și care în consecință devin acționari prin actul compensării.
Ceea ce este însă esențial de enunțat în acest context este faptul că ambele variante enunțate de art. 210 alin. 1 și 2 din L. 31/1990 se referă la majorarea capitalului social și la modalități de liberare a acțiunilor nou emise sau a părții cu care acțiunile își măresc valoarea.
Prin prisma textului enunțat se impune concluzia că dispozițiile art. 215 alin. 2 din L. 31/1990 nu sunt incidente în cazul concret analizat deoarece interdicția impusă de acest text nu se referă la ipoteza unor creanțe deținute împotriva societății comerciale care-și mărește capitalul social ci se referă la creanțe deținute împotriva unor terți, creanțe care în virtutea valorii economice pe care o încorporează ar putea fi aduse cu titlul de aport în schimbul acțiunilor nou emise sau pentru creșterea valorică a acțiunilor care numeric au rămas aceleași.
Prin excepție, art. 210 alin. 1 din L. 31/1990 permite în cadrul aceleiași operațiuni de majorare a capitalului compensarea cu acțiuni a unor creanțe deținute împotriva societății comerciale care-și majorează capitalul social. Diferența față de ipoteza prevăzută de art. 215 alin. 2 din L. 31/1990 este lipsită de orice echivoc, iar poziția exprimată de către apelantă este corectă din acest punct de vedere.
În ceea ce privește incidența esențială a dispozițiilor art. 216 alin. 1 din L.
31/1190, poziția exprimată de către apelantă și opinia instanței de apel sunt în divergență totală deoarece apelanta restrânge într-o manieră nejustificată și neargumentată temeinic incidența dreptului de preemțiune doar la ipoteza din art. 210 alin. 1 a Legii 31/1990, deși alin. 2 al aceluiași articol se referă și acesta la majorarea de capital a societății comerciale, așa cum am enunțat anterior.
Conform art. 216 alin. 1 din L. 31/1990 ,,Actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, in primul rand actionarilor existenți, proporțional cu numarul actiunilor pe care le poseda,,.
În mod evident, te xtu l n u fa ce n ici o d istin cție și e ste de o po trivă ap lica b il a tât în
ca zu l u n o r a p o rtu ri n o i câ t și în ca zu l co n v e rsiei a cțiu n ilo r cu creanțe dețin ute împ o triva
so ciet ă ții (ipoteza din speță) conform principiului unanim admis în dreptul privat ,,Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus,, - unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingem.
Mai mult, trebuie enunțat în acest context faptul că nu există nici o incompatibilitate între conversia creanțelor în acțiuni și dreptul de preempțiune, dimpotrivă, principiul poate functiona perfect și în aceasta ipoteza: creditorul societății comerciale care-și majorează capitalul social va converti creanța in acțiuni doar dacă ceilalți acționari nu-si manifestă si ei dorinta de a achizitiona (proporțional cu cota deținută din capitalul social) noi actiuni pe care să le libereze prin aporturi proprii admise de lege sau prin compensarea unor creanțe proprii împotriva societății comerciale.
În motivele de apel apelanta susține că (f. 11) acționarii au decis majorarea capitalului social prin conversia datoriilor societății în acțiuni, re n un ță nd imp licit la dreptul d e p refe rin ță . Această concluzie nu poate fi acceptată deoarece renunțarea la un drept de preempțiune trebuie realizată într-o manieră lipsită de echivoc, iar pe dealtă parte reclamanta intimată a votat împotriva adoptării hotărârii A.G.E.A. 1212/(...), deci nu a renunțat la acest drept nici expres, nici implicit (f. 17 dosar primă instanță).
În susținerea poziției procesuale apelanta a mai citat o decizie de speță a Î. C. de C. și Justiție, în concret decizia 1342/(...) în care s-a reținut faptul că ,, în speță s-a realizat majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 40.000 de noi acțiuni, exclusiv în favoarea acționarului majoritar, creditor al societății. Din economia textului art. 216 din L. 31/1990 nu rezultă că în acest caz se impune respectarea dreptului de preferință al celorlalți acționari, această modalitate având menirea de a conduce la îmbogățirea fără justă cauză a acționarilor minoritari care nu au participat la creditarea societății,,.
Acest punct de vedere exprimat în practica judiciară nu poate fi acceptat ,,de plano,, fără a fi analizat. Trebuie remarcat că nu rezultă raționamentul în baza căruia a dedus instanța ,,din economia textului,, că dreptul de preempțiune nu există în această situație analizată, în condițiile în care textul nu distinge (așa cum pe larg am arătat anterior). Dimpotrivă, economia textului impune concluzia că dreptul de preempțiune trebuie respectat în toate situațiile de majorare a capitalului social.
Mai mult, argumentul care se referă la o pretinsă îmbogățire fără justă cauză a acționarilor minoritari nu este întemeiat pentru simplul argument că, în ipoteza în care își vor exercita dreptul de preempțiune acționarii minoritari nu vor dobândi a cțiun ile n ou emise în mod gratuit. Dimpotrivă, vor avea posibilitatea sa le achiziționeze proporțional cu partea de capital pe care o dețin în schimbul unor aporturi proprii sau prin conversia unor acțiuni proprii, la același preț la care le achiziționează sau convertește acționarul majoritar. Respectându-se proporția numerică de achiziționare a noilor acțiuni și prețul egal pentru toți, acționarul majoritar nu este în nici un fel vătămat. C. dacă-și convertește în acțiuni doar o parte din creanță, rămâne în patrimoniu cu diferența de creanță.
În consecință, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că hotărârea nr.
1212/(...) a A. G. E. a A. S.S. C. F. M. U. C. S. publicată în Monitorul Oficial nr.
2859/(...) a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 216 alin. 1 din L. nr. 31/1990, conform cărora acțiunile emise pentru majorarea capitalului social trebuie să fie oferite spre subscriere, in primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le poseda, orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea acestui articol fiind anulabila potrivit alineatului 3 al aceluiași articol de lege.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 296 C.p.c. instanța va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta SC F. U. C. SA în contradictoriu cu intimata S. I. C. S. având ca obiect sentința comercială 874/CC/(...) pronunțată în dosarul (...) al T. Comercial C. pe care o menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. 1 Cpc apelanta va fi obligată să plătească intimatei suma de 1500 Ron cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (f. 27).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta SC F. U. C. SA în contradictoriu cu intimata S. I. C. S. având ca obiect sentința comercială 874/CC/(...) pronunțată în dosarul (...) al T. Comercial C. pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta la plata sumei de 1500 RON în favoarea intimatei S. I. C. S.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER D. P. A.-I. A. V. D.
Red. A.A.I. dact. GC
4 ex/(...)
Jud.primă instanță: V.L.Oros
| ← Decizia comercială nr. 3464/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 472/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
