Decizia comercială nr. 3372/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3372/2011
Ședința publică de la 22 S. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător D. M.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta B. A., împotriva sentinței comerciale nr. 1035/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții B. A. M., S. S., S. A. E. și B. P. S., având ca obiect sechestru asigurator (...) dos.nou format pt. judecare in prima instanta a dos.(...).
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), respectiv (...) ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1035 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.
C. C., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâții B. A. M. S. S., S. A. E. și B. P. S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin petitul cererii formulate de către creditoare, instanța a reținut că aceasta a solicit instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, precum și asupra conturilor bancare ale debitorilor până la concurența sumelor pretins datorate în cuantum de 65.965 E. și 12.500 lei, iar în dezvoltarea motivelor cererii astfel formulate, creditoarea s-a limitat să invoce disp. art. 591 alin.1 C.pr.civ., însă motivele invocate în susținerea cererii vizează exclusiv aspecte care țin de fondul litigiului, fără nici un fel de referire la condițiile de admisibilitate a cererii privind instituirea măsurii asigurătorii.
Dată fiind ambiguitatea cererii formulate de creditoare, instanța consideră necesar, în vederea analizării tuturor petitelor și a susținerilor cererii de chemare în judecată, să analizeze cererea de instituire a sechestrului asigurător, atât cu privire la bunurile mobile și imobile cât și cu privire la pretinsele conturi bancare ale debitorilor.
Astfel, în ceea ce privește cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra conturilor debitorilor, instanța apreciază, în raport cu disp. art. 591 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art. 597 alin.1 C.pr.civ., că această cerere este inadmisibilă.
Dispozițiile art. 591 alin.1 C.pr.civ., reglementează posibilitatea unui creditor, în anumite condiții, de a solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, în timp ce dispozițiilesimilare conținute în art. 597 alin.1 C.pr.civ., reglementează instituirea popririi asigurătorii asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale.
Ca atare, din interpretarea celor două texte de lege, rezultă fără echivoc faptul că sechestrul asigurător poate avea ca și obiect, pe lângă bunurile imobile, și bunuri mobile, altele însă decât cele incorporale sau titlurile de valoare, întrucât potrivit dispozițiilor legale citate, acestea pot face obiectul unei popriri asigurătorii și nu a unui sechestru, legiuitorul înțelegând să instituie măsuri asigurătorii diferite asupra unor bunuri diferite.
Așadar, cererea de instituire a unui sechestru asigurător asupra conturilor debitorilor, apare ca fiind inadmisibilă, din perspectiva celor expuse mai sus.
Cererea de instituire a sechestrului asigurător, întemeiată pe disp. art. 591 alin.1 C.pr.civ., instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Potrivit textului de lege invocat, instanța poate încuviința sechestrul asigurător, în ipoteza în care creditorul nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, dacă dovedește că a intentat acțiune.
În cauză, instanța a reținut că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, la data de 3 septembrie 2007, prin care debitorii s-au obligat față de creditoare să-i transfere acesteia dreptul de proprietate asupra unui apartament care urma a fi edificat în comuna F., str. Muzeul Apei nr. 23-
28, jud. C..
Sub aspectul modalității de plată părțile au convenit ca prețul în cuantum de 50.000 E. să fie achitat la data semnării promisiunii de vânzare cumpărare.
Așadar, din cuprinsul actului analizat și din chitanțele aflate la filele 28-
29 din dosarul J. C.-N., tribunalul a reținut că prețul imobilului convenit prin actul juridic asumat de părțile în litigiu a fost achitat de către promitentul cumpărător, iar imobilul a fost predat acestuia la data de (...), conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
Astfel, din perspectiva dispozițiilor legale mai sus citate, tribunalul a reținut că în cauză se pretinde o creanță constatată printr-un act scris și pentru obținerea căreia creditoarea a inițiat acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare înregistrată sub nr. (...) pe rolul J. C. N., însă exigibilitatea creanței pentru garantarea căreia s-a solicitat instituirea măsurii asigurătorii nu rezultă din nici un înscris aflat la dosarul cauzei. Aceasta întrucât convenția încheiată între părți nu conține un pact comisoriu apt să conducă la rezoluțiunea acesteia fără intervenția instanței de judecată, astfel încât, rezoluțiunea urmează a fi pronunțată de către instanță, în ipoteza în care se va constata incidența în cauză a condițiilor privind aplicarea unei atare sancțiuni, creanța devenind ca atare scadentă doar la momentul dispoziției instanței judecătorești de rezoluțiune a antecontractului de vânzare cumpărare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art. 591 alin.1 și art. 592
C.pr.civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea de sechestru asigurător formulată de creditoarea B. A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. A. solicitândmodificarea sentinței atacate, cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, reclamanta a arătat că natura litigiului nu este comerciala. Instanta nu a facut altceva decat sa retina fara sa verifice sustinerile debitorilor, necerandu-le sa faca dovada calitatii lor de comercianti iar potrivit principiului rolului activ, instanta de judecata avea datoria de a depune toate diligentele in aflarea adevarului, pentru a afla daca intr-adevar debitorii aucontractat in calitate de comercianti sau daca detin aceasta calitate si nu este o simpla afirmatie.
In calitate de comercianti: ar fi avut obligatia de a emite factura si a elibera o chitanta. Acestea trebuie sa cuprinda datele de identificare fiscala a comerciantului, obligatii care nu se regasesc in situatia de fata. In plus, ar fi trebuit sa aplice si sa incaseze T.V.A.-ul- ceea ce nu s-a intamplat, fapt ce reiese din chitantele sub semnatura privata care fac dovada si a achitarii integrale ale obligatiilor contractuale; ar fi trebui sa prezinte autorizatii le necesare in conditiile legii pentru a desfasura activitati de comert și să faca dovada inregistrarii la O. F. in acest scop.
In plus, atasat antecontractului, exista o procura notariala prin care S.
S. si sotia, S. A. E. precum si B. A. M., l-au imputernicit pe B. P. S. "sa vanda cui va crede de cuviinta, la pretul stabilit de comun acord cu cumparatorul, intreg dreptul de proprietate pe care-l avem asupra imobilului ... ". Procura autentificata sub nr. 3000/(...) de BNP L. M. comporta caracteristicile unui mandat atribuit persoanelor fizice, calitate pe care promitentii vanzatori o detin si o confirma din nou.
Pentru toate aceste motive, consideram ca promitentii vanzatori sunt 4 (patru) persoane fizice si competenta materiala apartinea J. C.-N. in ceea ce priveste solutionarea cererii de sechestru asigurator in prima instanta.
B. In mod gresit instanta a apreciat creanta ca fiind neexigibila intrucat :
1. Art. II din antecontract stabileste conditiile in care opereaza transferul dreptului de proprietate si anume dupa achitarea integrala a contravalorii imobilului si finalizarea constructiei. Intrucat obligatiile mele au fost onorate, pe cale de consecinta si din interpretarea clauzei contractuale, rezulta obligatia corelativa a promitentilor vanzatori de a transfera dreptul de proprietate.
2. Creanta a devenit exigibila din momentul in care a fost emis procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor (depus in copie la dosar), moment in care, desi nu este prevazut un termen expres, se presupune in mod logic ca la finalizarea constructiei sa se opereze si transferul dreptului de proprietate. P.-verbal de receptie la terminarea lucrarilor a fost emis tocmai in scopul de a intabula, fiind un act premergator si absolut necesar intabularii. In plus, din nici o clauza contractuala nu rezulta ca terminarea lucrarilor nu are legatura cu intabularea.
Mai mult decat atat, debitorii trebuiau sa depuna TOATE diligentele necesare in vederea intabularii. Desi nu sunt expres prevazute in contract, vanzatorii trebuiau sa indeplineasca toate conditiile legale si procedurile administrative, obligatii care nu era necesar sa fie prevazute in contract in mod distinct, ele decurgand automat din obligatia lor corelativa si esentiala de a transfera dreptul de proprietate asupra apartamentului. Ori, in prezent, cladirea este inscrisa pe teren (fapt ce rezulta din extrasul CF depus la dosar), apartamentarea nu este facuta iar taxele și impozitele pe teren si pe cladiri nu sunt achitate din 2009 conform adresei emise de P. F. depusa in copie la dosar.
In plus, in cererea principala am solicitat nu numai restituirea sumelor achitate ci si plata penalitatilor de intarziere care sunt cat se poate de exigibile, din momentul in care debitorii au depasit termenul de finaliza re a contructiei prevazut in contract.
Daca totusi se va considera ca aceasta creanta nu este exigibila si ca nu sunt intrunite conditiile legale pentru instituirea sechestrului asigurator prevazut la art. 591 alin. 1, solicită să se retină faptul ca instanta nu a observat prevederile aceluiasi art. Ia alin. 3 si potrivit aceluiasi principiu al rolului activ al instantei, instanta a omis sa imi puna in vedere posibilitateadepunerii unei cautiuni a carui cuantum este lasat de catre legiuitor la aprecierea instantei. In acest sens, daca se va considera ca sunt aplicabile prevederile art. 591 alin. 3 din Codul de procedura civila, solicită să se aibă în vedere, la stabilirea cuantumului cautiunii, faptul ca am achitat integral contravaloarea imobilului, am dat dovada de buna credinta si ca am intreprins cheltuieli destul de impovaratoare pana acum in a incerca sa iși apare drepturile.
Tot in acest sens, promitentii vanzatori au obligatii scadente si neachitate si fata de alti creditori care au inceput urmarirea silita a bunurilor, astfel incat averea lor se micsoreaza substantial (in sustinerea celor afirmate depunem la dosar raspunsul bancilor in ceea ce priveste poprilire existente din partea BCR in valoare de peste 9.000.000 de RON si datoriile existente la P. F., D. T. si I. L., reprezentand restante la impozitul pe teren si cladiri din Muzeul Apei nr. 22-28, neachitate inca din 2009).
Este evident din atitudinea si argumentele pe care dansii le folosesc in propria aparare ca nu intenționează sa isi indeplineasca obligatiile prea curand, prevalandu-se tocmai de lipsa unui termen expres si ca nu sunt gata nici in momentul de fata sa si le execute.
In plus, depune la dosar doua articole din ziarele locale care au mediatizat fenomenul din F., prin care evidențiază faptul ca exista mai multi oameni care se afla in aceasta situatie, că s-au facut mai multe promisiuni care nici pana in prezent nu au fost onorate desi banii au fost incasati si faptul ca s-au facut presiuni inclusiv pe calea media pentru intabulare.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 20 septembrie 2011, pârâții
S. S., S. A. E. ,B. P. S. si B. A. M. au solicitat respingerea ca nefondat recursul promovat de creditoarea reclamanta B. A. impotriva Incheierii comerciale nr.1035/2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a hotararii recurate si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea recursului, constand in onorariu avocat conform chitantei depuse la dosarul cauzei.
Pârâții apreciază a fi esențial in prezenta cauza. Astfel:
1. astfel cum corect a sesizat instanta fondului masura sechestrului asiguratoriu nu poate viza conturile bancare ale subsemnatilor debitori ci doar bunurile mobile si imobile aflate in proprietatea noastra.
2. pe langa suma de 50.000 E. pretinsa de reclamanta in litigiul de fond ca efect al rezolutionarii judiciare a antecontractului de vanzare -cumparare ,in acelasi litigiu reclamanta solicita obligarea noastra la plata urmatoarelor sume:
650 euro onorariu executor judecatoresc (fara a preciza pentru ce a fost perceput acest onorariu) si 12.500 lei cheltuieli de judecata ocazionate de solutionarea litigiului avand ca obiect constatarea rezolutiunii antecontractului de vanzare
- cumparare : respectiv 6.500 lei onorariu avocat si 6.000 lei taxa de timbru avansate de catre reclamanta.. aceste sume reclamanta solicita instituirea masurii sechestrului asigiuraroriu in conditiile in care nu exista nici o hotarare judecatoreasca de obligare la plata acestora ,litigiul de fond nefiind solutionat si nici un temei care sa atraga exigibilitatea acestor sume la momentul actual.
3. avand in vedere faptul ca reclamanta si-a intemeiat in mod constant cererea de instituire a sechestrului asiguratoriu pe prevederile disp.art.591 al.l c.pr.civ., instanta trebuie sa verifice strict daca sunt intrunite cerintele prevazute de acest text.Corect instanta de fond a retinut ca reclamanta nu are o creanta exigibila impotriva subsemnatilor atata vreme cat nu s-a pronuntat rezolutiunea judiciara a antecontractului de vanzare -cumparare cu consecintarepunerii partilor in situatia anterioara - respectiv obligarea subsemnatilor la restituirea pretului achitat de reclamanta - 50.000 euro ,iar antecontractul nu prevede rezolutiunea de drept.
- 4. momentul finalizarii constructiei si al evidentierii acesteia in CF face exigibila obligatia contractata de subsemnatii de a transfera proprietatea prin incheierea contractului de vanzare - cumparare in forma autentica si nu aceea de restituire a pretului vanzarii, cu atat mai mult cu in opinia acesteia nu se poate dispune rezolutiunea culpabila a antecontractului din motive ce vor face obiectul analizei in fata instantei investita cu solutionarea pe fond a litigiului.
5. in dosar civil nr.(...)/20 11 aflat pe rolul T. C. in care reclamanta solicita rezolutiunea antecontractului am contestat si pretentiile acesteia avand ca obiect obligarea acestora la plata de penalitati si despagubiri pentru sumele de 315 euro si respectiv 15.000 euro sens in care nici aceste creante nu au caracter exigibil.Conform antecontractului clauza penala ce prevede plata de despagubiri in cuantum de 15.000 euro opereaza doar in cazul in care pârâții se razgandesc asupra vanzarii apartamentului ceea ce nu este cazul in speta.
6. cererea reclamantei nu poate fi analizata pentru prima data in recurs prin prisma prevederilor disp.art.519 al.3 c.pr.civ.,aceasta echivaland cu investirea instantei de recurs cu o noua cerere ce nu a fost formulata la fondul cauzei.
Sustin exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei debitoare B. A.
M. astfel cum aceasta a fost formulata prin intampinare.
Solicită totodata sa binevoiti a avea in vedere la solutionarea recursului strict aspectele invocate in recurs prin memoriul depus la dosar in termenul legal de recurs.
Menționează totodată ca reclamanta creditoare se afla in posesia apartamentului obiect al antecontractului in care si locuiește ,beneficiind de toate utilitățile iar in prezent pârâții fac eforturi considera bile pentru radierea din CF a ipotecii astfel ca vânzările apartamentelor către beneficiari sa se poată face libere de sarcini.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 19 septembrie 2011, reclamanta B. A. a solicitat admiterea cererii de sechestru asigurator așa cum afost formulată, fără obligația depunerii unei cauțiuni întrucât a făcut dovada bunei-credințe și a fost nevoită să investească și în plata taxei de timbru și a cheltuielilor de judecată care au intervenit până în prezent pentru a se adresa instanței.
În motivare, reclamanta a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat creanța ca fiind neexigibilă întrucât:
1. Art. II din antecontract stabilește condițiile în care operează transferul dreptului de proprietate și anume după achitarea integrală a contravalorii imobilului și finalizarea construcției. Întrucât obligațiile acesteia au fost onorate, pe cale de consecință și din interpretarea clauzei contractuale, rezultă obligația corelativă a promitenților vânzători de a transfera dreptul de proprietate.
2. Creanța a devenit exigibilă din momentul în care a fost emis procesul- verbal de recepție la terminarea lucrărilor (depus în copie la dosar), moment în care, deși nu este prevăzut un termen expres, se presupune în mod logic ca la finalizarea construcției să se opereze și transferul dreptului de proprietate. P.- verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost emis tocmai în scopul de a intabula, fiind un act premergător și absolut necesar intabulării. În plus, din nici o clauză contractuală nu rezultă că terminarea lucrărilor nu are legătură cu intabularea.
Mai mult decât atât, debitorii trebuiau să depună toate diligențele necesare în vederea intabulării. Deși nu sunt expres prevăzute în contract, vânzătorii trebuiau să îndeplinească toate condițiile legale și procedurile administrative, obligații care nu era necesar să nu fie prevăzute în contract în mod distinct, ele decurgând automat din obligația lor corelativă și esențială de a transfera dreptul de proprietate asupra apartamentului. Ori, în prezent, clădirea este înscrisă pe teren (fapt ce rezultă din extrasul CF depus la dosar), apartamentarea nu este făcută, iar taxele și impozitele pe teren și pe clădiri nu sunt achitate din 2009 conform adresei emise de P. F. depusă în copie la dosar.
3. Interpretarea pe care o fac debitorii vis-a-vis de clauzele contractuale în ceea ce privește exigibilitatea creanței, reprezintă o obligație fără termen în favoarea debitorului, obligație sub condiție pur post potestativă prevăzută de art.1010 Cod civil, care este nulă de drept. Nu se poate vorbi din punct de vedere legal despre îndeplinirea obligațiilor contractuale la bunul plac al debitorului, momentul îndeplinirii obligațiilor debitorilor să fie lăsat la exclusiva apreciere a lor. Astfel că, deși nu există un termen expres, se prezumă în mod logic ca la finalizarea construcției să existe și intabularea.
În plus, prin executorul judecătoresc i-a chemat la notar în vederea executării obligațiilor însă aceștia au refuzat acest lucru (copii după notificări
și încheierile de certificare de fapt sunt depuse la dosar). Iar cererea principală, de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare, are la bază tocmai neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate prin contract.
4. Reclamanta apreciază că și onorariul executorului judecătoresc, în sumă de 650 E., dovedit prin chitanțele existente la dosarul execuțional, este exigibil, fiind datorat atitudinii intimaților, și situației juridice în care i-au împins pe recurenți, obligându-i să realizeze o serie de cheltuieli, printre care și cele mai sus indicate.
5. În opinia reclamantei, invocarea în recurs și a dispozițiilor alin.3 al art.591 C.pr.civ. nu constituie un temei nou de drept, la tribunal fiind invocat art.591 C.pr.civ. (adică integral, cu toate aliniatele), motiv pentru care nu se poate aprecia ca fiind inadmisibilă o asemenea cerere în calea de atac a recursului.
6. Cât despre lipsa calității procesuale invocate, din nou, excepția este fără susținere legală pentru următoarele argumente:
- antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat stabilește în preambul părțile contractante și le enumeră. După cum se poate observa, în calitate de promitent-vânzător figurează 4 persoane fizice printre care și B. A. M..
- nicăieri nu se face referire la starea civilă sau la gradul de rudenie dintre promitenții vânzători, fapt care este oricum irelevant în ceea ce privește asumarea drepturilor și obligațiilor contractuale.
- la data achitării obligațiilor pecuniare, B. A. M. și B. P. S. erau căsătoriți, mai mult decât atât, au încasat personal și împreună contravaloarea imobilului.
- antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat la data de (...) pe când cererea de divorț pe baza acordului soților a fost introdusă la data de (...), deci ulterior încheierii antecontractului și achitarea integrală a sumelor datorate de reclamantă.
- sentința definitivă a fost pronunțată la data de (...) în conformitate cu tranzacția încheiată între părți, iar reclamanta și-a păstrat numele dobândit în timpul căsătoriei, fapt ce întărește irelevanța stării civile invocate ca și excepție. Mai mult decât atât, divorțul privește exclusiv raporturile matrimoniale dintre cei doi. Obligațiile personale angajate individual și separat în raport cu terții, rămân valabile.
Fiind vorba despre persoane fizice, conform art.1039 și următoarele din C.pr.civ., răspunderea debitorului este „solidară, … fiecare putând fi constrâns pentru totalitate";. Mai mult decât atât, conform art.969 C.pr.civ., convențiile au puterea de lege între părțile contractante.
7. Este evident din atitudinea și argumentele pe care dânșii le folosesc în propria apărare că nu inenționează să își îndeplinească obligațiile prea curând, prevalându-se tocmai de lipsa unui termen expres și că nu sunt gata nici în momentul de față să și le execute.
În altă ordine de idei, promitenții vânzători au obligații scadente și neachitate și față de alți creditori care au început urmărirea silită a bunurilor, astfel încât averea lor se micșorează substanțial (în susținerea celor afirmate depune la dosar răspunsul băncilor în ceea ce privește popririle existente din partea BCR în valoare de peste 9.000.000 de RON și datoriile existente la P. F., D. T. și I. L., reprezentând restante la impozitul pe tren și clădiri din Muzeul Apei nr.22-28, neachitate încă din 2009).
În plus, reclamanta depune la dosar două articole din ziarele locale care au mediatizat fenomenul din F., prin care evidențiază faptul că există mai mulți oameni care se află în această situație, că s-au făcut mai multe promisiuni care nici până în prezent nu au fost onorate deși banii au fost încasați și faptul că s-au făcut presiuni inclusiv pe calea media pentru intabulare.
Prin urmare, reclamanta solicită să se admită cererea de sechestru asigurator așa cum a fost formulată, fără obligația depunerii unei cauțiuni, deoarece se găsește într-o situație aparent fără ieșire, fiind în pericol de a i se sista furnizarea utilităților (curent, electrica, apa-canal), deoarece nu a putut prezenta la furnizori un act de proprietate, astfel cum i s-a solicitat.
În acest context, măsura sechestrului asigurator constituie pentru recurenții singura asigurare a îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de către intimați.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, C.ea rețineurmătoarele:
Prima critică referitoare la natura litigiului nu este întemeiată.
Astfel, Tribunalul Comercial Cluj, ca jurisdicție specializată în materie comercială, a statuat în recurs, prin decizie irevocabilă că natura litigiului de față este comercială.
S-a reținut în mod justificat că scopul speculativ al activității desfășurate de pârâți (finis mercatorum est lucrum) conferă caracter comercial raportului juridic cu reclamanta, configurat de art. 3 și art. 56 din Codul comercial.
Chiar dacă ar fi să nu acceptăm teza că art. 7 Cod comercial ar fi incident în cauză, dispozițiile art. 9 al aceluiași cod prevăd că persoana care face chiar în chip accidental o operațiune de comerț este supusă legii comerciale și jurisdicției comerciale pentru toate contestațiile ce s-ar ridic din această operațiune.
Astfel fiind, din această perspectivă, natura comercială a litigiului și aplicarea legislației comerciale implicit a normelor ce configurează jurisdicția comercială nu pot fi puse la îndoială.
Drept urmare, prima critică se privește neîntemeiată.
Cât privește cea de a doua critică a aprecierii cu privire la exigibilitatea creanței, C.ea reține următoarele:
Așa cum rezultă din conținutul cererii de înființare a sechestrului asigurător temeiul de drept invocat este circumscris dispozițiilor art. 591 alin.
1 C.pr.civ.
Pe parcursul ciclurilor procesuale acest temei legal nu a fost modificat încât jurisdicția de primă instanță competentă a avut de soluționat cererea prin prisma acestui temei legal.
Conform art. 591 alin. 1 teza I C.pr.civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constată prin cat scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.
Condițiile prealabile de exercitare a cererii de înființare a sechestrului asigurător sunt: existența dovezii intentării cererii de chemare în judecată, existența unui act scris constatator al creanței și creanța să fie exigibilă.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...) la
Judecătoria Cluj-Napoca rezultă că reclamanta a chemat în judecată pe pârâți pentru ca instanță să pronunțe rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat între părți la data de (...), repunerea părților în situația anterioară semnării contractului cu consecința restituirii prestațiilor efectuate, obligarea pârâților la restituirea sumei de 50.000 EUR reprezentând contravaloarea imobilului achitată integral, la plata sumei de 15.000 EUR cu titlu de penalități, reprezentând 30% din valoarea achitată conform clauzei penale prevăzute în antecontract, la plata sumei de 315 EUR penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului de finalizare și restituirea cheltuielilor de judecată în sumă de 6.000 RON cu reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial în sumă de 6.500 RON și onorariu executor judecătoresc în sumă de 650 E.
Așa cum corect a statuat instanța de fond, exigibilitatea creanței pentru garantarea căreia creditoarea a intentat cererea de înființare a sechestrului și a inițiat acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nu rezultă din nici un înscris aflat la dosarul cauzei.
Convenția invocată ca temei al acțiunii în rezoluțiune nu conține un pact expres de ultim grad care să paralizeze acțiunea instanței de judecată sub aspectul incidenței rezoluțiunii și să conducă la concluzia că exigibilitatea creanței ce ar consta în restituirea sumelor datorate în baza convenției s-a stabili la data invocării rezoluțiunii convenționale. Dimpotrivă, reclamanta creditoare a intentat o acțiune în rezoluțiune judecătorească, or până ce o instanță competentă nu se va pronunța definitiv asupra acestei cereri exigibilitatea creanțelor datorate prin premisă de debitorii contractuali nu poate fi stabilită.
Nici invocatul proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu are și nici nu poate fi luat în seamă pentru stabilirea momentului exigibilității creanțelor pretinse.
Conform art. 55 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, precum și a unei documentații cadastrale.
Prin urmare, întocmirea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor reprezintă doar una din condițiile înscrierii dreptului de proprietate asupra construcțiilor în cartea funciară.
Sub aspectul executării antecontractului de vânzare-cumpărare existența acestui proces-verbal nu poate determina exigibilitatea creanțelor pretinse de reclamanta recurentă, fiind necesar așa cum s-a arătat în precedent ca acest moment să fie stabilit de instanța judecătorească la epoca pronunțării rezoluțiunii pe cale judecătorească.
Din această perspectivă și cu această motivare analiză făcută de instanța de fond asupra condiției exigibilității creanțelor pentru care se solicită înființarea sechestrului asigurător este temeinică și legală.
Cât privește analiza recursului prin prisma reținerii incidenței art. 591 alin. 3 C.pr.civ., C.ea reține că aceasta reprezintă o cerere nouă în recurs incompatibilă cu această cale extraordinară.
C.ea reține că regula instituită de art. 294 alin. 1 C.pr.civ. privitoare la interdicția cererilor noi în apel este aplicabilă mutatis mitandis și în etapa recursului prin prisma dispozițiilor art.316 C.pr.civ.
De aceea, instanței de fond nu i se poate reproșa că nu a examinat cererea sub unghiul art. 591 alin. 3 C.pr.civ. câtă vreme nu a fost învestită cu o astfel de cerere, conform principiului disponibilității.
Așa fiind, C.ea constată în armonie cu prevedreile art. 129 alin. final
C.pr.civ. că instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii și totodată mai reține că nu se poate pronunța asupra cererii direct în recurs, omisso medio.
C.ea nu va examina apărarea intimatelor conform cărora cererea de sechestru a fost respinsă pe motivul că nu poate purta asupra conturilor bancare ale debitorilor intimați deoarece în memoriul de recurs o atare critică nu a fost alegată. Așa fiind, sub acest aspect, sentința primei instanțe este nesusceptibilă de examinare în recurs, conform principiului de drept consacrat în adagiul latin tantum devoluntum quantum appellantum.
Nu în ultimul rând C.ea reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei intimate B. A. M. nu este întemeiată.
Susținerile acesteia în sprijinul excepției nu au fost dovedite conform cerințelor prevăzute de art. 1169 C. civil și art. 129 alin. 1 C.pr.civ.
Pe de altă parte, excepția lipsei calității procesuale pasive trebuia să facă obiect de analiză și în fața instanței de fond pentru că cadrul procesual se configurează în fața acesteia și se menține ca atare și în recurs.
Față de cele ce precedă, C.ea reține că recursul declarat de reclamantă nu este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 592 alin. 2 corelat cu prevederile art. 312 C.pr.civ.va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței comerciale nr. 1035 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 septembrie 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
L. U.
JUDECĂTOR,
D. M.
JUDECĂTOR,
R.-R. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. N. KOȘA
| ← Decizia comercială nr. 4615/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3356/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
