Decizia comercială nr. 50/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/2011
Ședința data de 08 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâta SC M. IZA SRL împotriva deciziei civile nr. 1226 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI R. DE O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și intimata D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul prin avocat S. C. F., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, iar de la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, datorate pentru contestația în anulare formulată.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța nr. 674018363 din data de (...) și timbru judiciar de 1 leu, aferente contestației în anulare formulate.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 237 al. 5 din Legea nr. 31/1990, art.6 din Legea nr. 26/1990 și art. 60 din Legea nr. 31/1990, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare formulată, apreciind că hotărârea contestată a fost pronunțată printr-o gravă eroare materială întrucât instanța de recurs nu a observat depunerea la dosarul de recurs a documentelor care se referă la depunerea bilanțului societății pe anul 2008. Depune la dosar copia răspunsului formulat de D. G. a F. P. C. la adresa pârâtei, înregistrat sub nr. 10812 din (...), cu privire la persoanele juridice care, de la constituire nu au desfășurat activități economice, iar drept urmare nu au obligația să depună situațiile financiare la unitățile fiscale. Se mai precizează de către reprezentantul contestatoarei că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru acest stadiu procesual. După deliberare, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin Decizia civilă nr. 1226 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. îndosarul nr. (...) s-a respins recursul declarat de SC M. IZA SRL, împotrivasentinței civile nr. 3733/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care a menținut-o în întregime. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținuturmătoarele: Prin sentința civilă nr. 3733 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis cererea formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B. reprezentat prin O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, în contradictoriu cu pârâta SC M. IZA SRL și, în consecință, în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată, s-a dispus dizolvarea societății pârâte, comunicarea acestei hotărâri O.ui R. C., D.G.F.P. C. și publicarea ei în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta,societate comercială, avea obligația potrivit art. 28 din Legea nr. 82/1991 republicată să depună situațiile financiare anuale la O. R. C. pentru a se putea realiza publicitatea acestora. Referitor la termenele legale, tribunalul a învederat că art. 35 din Legea nr. 82/1991 menționează termene diferite, cel mai lung fiind de 150 de zile de la închiderea exercițiului financiar, astfel că ultima zi pentru depunerea situațiilor financiare aferente anului 2008 a fost (...). Constatând că termenul prevăzut de art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată este împlinit, instanța a sancționat pârâta pentru pasivitatea manifestată în îndeplinirea obligațiilor legale, dispunând dizolvarea acesteia conform art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, societateapârâtă SC M. IZA SRL, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii O.ui R. C. privind dizolvarea societății. Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta-recurentă a arătat că la data de (...) a depus la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj situațiile financiare aferente anului 2008 potrivit confirmării de depunere a declarației pe proprie răspundere - inactivitate, din (...). Totodată, au fost depuse la dosar, în copie, actele invocate în susținerea recursului (f. 16-17 și 22). Analizând recursul formulat, Curtea a reținut că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează. Dispozițiile art. 237 din Legea nr. 31/1990 statuează că la cererea oricărei persoane interesate, precum si a O.ui N. al R. C., tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau administratorii societății au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscuta, societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii. Promovarea acțiunii de către reclamant, sub aspectul interesului, a fost justificată prin invocarea importanței efectuării publicității situațiilor financiare. Interpretarea dispozițiilor legale enunțate relevă că dizolvarea remediu a societății comerciale, urmare a intervenției terților în viața socială, cu ignorarea voinței sociale trebuie să fie pronunțată de instanța investită de persoana care justifică un interes doar în ipoteza în care lipsește manifestarea voinței societare. Manifestarea voinței sociale prin îndeplinirea obligației de a depune, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. de către societatea recurentă ar fi reflectat voința acesteia de continuare a activității și de asigurare a standardelor de publicitate impuse, însă recurenta nu a procedat la depunerea înscrisurilor care să ateste manifestarea voinței sale sociale în acest sens. Curtea, reținând că tribunalul a apreciat în mod legal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 237 din Legea nr. 31/1990, iar pârâta-recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor care au determinat aplicarea sancțiunii instituite prin textul legal menționat, apreciază recursul ca nefondat și, în consecință, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ., a respins recursul declarat de pârâtă și a menținut în întregime sentința pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj. Pentru a dispune astfel, s-a reținut și că, din conținutul înscrisului depus la dosar la f. 16, rezultă că recurenta a înregistrat la ORC, aferent anului 2008, doar declarația de inactivitate, care nu poate fi asimilată, în opinia Curții, situațiilor financiare anuale, în înțelesul legii, respectiv a prev. art. 185 din Legea nr. 31/1990, nicio prevedere legală nescutind societățile care nu au desfășurat activitate de obligația întocmirii și depunerii acestora. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC M. IZA SRLsolicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată. În motivare s-a arătat că în cauză sunt incidente prev. art. 318 C.pr.civ., fără însă a se dezvolta considerentele pentru care se apreciază astfel. Asupra cauzei de față, se constată următoarele: Prin contestația în anulare formulată, se critică o decizie prin care a fost respins recursul declarat de contestatoare împotriva unei sentințe a T.ui C. C., prin care s-a dispus dizolvarea acesteia, ca urmare a nedepunerii situațiilor financiare aferente anului 2008, pe considerentul depunerea declarației de inactivitate nu poate substitui cerințele impuse de textul art. 237 din Legea nr. 31/1990. Deși cererea nu a fost motivată în fapt, având în vedere specificul cauzei, Curtea urmează a analiza ambele ipoteze ale textului art. 318 C.pr.civ., indicat în mod expres. Cu privire la prima dintre tezele cuprinse în acest articol, în doctrină s-a arătat că o astfel de cerere, respectiv contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ea trebuind să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată. S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, ea fiind necesar a fi esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, soluția ar fi fost alta. Or, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, nefiind vorba despre erori cu caracter procedural, care să nu presupună reapreciereaprobelor, ele neputând constitui temei al unei contestații în anulare, respectiv al unei căi de atac de retractare. Mai mult, instanța de recurs s-a pronunțat în mod expres asupra motivelor de nelegalitate deduse din aplicarea presupus eronată a prev. art. 237 alin. 1 lit. b din LSC, în contextul depunerii declarației de inactivitate, iar independent de aprecierile personale ale contestatoarei, într-o asemenea ipoteză, incidența prev. art. 318 C.pr.civ., în ambele sale ipoteze, este exclusă. De asemenea, de subliniat este și că orice referire la modalitatea, apreciată defectuoasă, în care instanța de recurs a procedat la aplicarea acestui text legal, echivalează cu o eventuală greșeală de judecată, care nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare. La fel, nici efectele pe care le-ar putea produce faptul că contestatoarea a depus declarația de inactivitate. Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea formulată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de pârâta SC M. IZA SRL în contradictoriu cu reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI R. DE O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și intimata D. G. A F. P. A J. C.. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi, (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 1228/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Sentința comercială nr. 464/2011, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
