Decizia comercială nr. 84/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINI.V ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 84/2011
Ședința publică din 10 mai 201
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. P.
JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de SC C. I. E. S. C. N., împotriva sentinței comerciale nr. 27 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., cauza privind și intimații P. S. C. și C. L., având ca obiect pretenții.
În data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelantei SC C. I. E. S. C. N. ( f. 21 -24).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin sentința comercială nr. 27 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. S. C.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. C. I. E. S. în contradictoriu cu pârâții P. S. C. și C. L., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, între societatea reclamantă S. C. I. E. S., în calitate de vânzător, și societatea S. LUC I. S., în calitate de cumpărător, au fost încheiate două contracte comerciale distincte: nr. 318 din (...) și nr. 770 din (...), având clauze aproximativ identice, cu următoarele trei diferențe: termenul de plată( de 20 de zile, în cazul contractului nr. 318/2007, respectiv de 30 de zile, în cazul contractului nr. 7.), plafonul de creditare ( de 50.000 de lei în cazul primului contract, respectiv de
80.000 de lei, în cazul celui de-al doilea contract) și clauza de fidejusiune inserată în art. 25.
Astfel, potrivit art. 25 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 318 din
(...), "reprezentantul legal al firmei cumpărătoare, domnul P. C. răspunde solidar cu bunurile persona le prezente și viitoare, pentru stingerea datoriilor cumpărătorului față de C. I. E. S."
Potrivit art. 25 din contractul nr. 7. "persoana fizică C. L. semnatara prezentului contract în numele cumpărătorului, va avea calitatea de fidejusor pentru aceasta din urmă. În cazul înstrăinării persoanei juridice și/sau pentru orice caz de neexecutare de bunăvoie a obligațiilor ce-i revin potrivit prezentului înscris, fidejusorul se obligă solidar cu cumpărătorul, renunțând la posibilitatea invocării beneficiu lui de discuție sau a oricărui alt beneficiu. "
În privința calității de fidejusor a celor doi pârâți, astfel cum reiese și din răspunsurile lor la interogatoriu, fiecare dintre aceștia recunoaște că a semnat câte un contract comercial, respectiv pârâtul P. S. contractul nr. 318/2007, iar pârâtul C. L. contractul nr. 7.. Asumându-și prin semnătura de la finalul contractului toate clauzele convenției comerciale, fiecare dintre cei doi pârâți și- a asumat implicit calitatea de fidejusor, de garant personal. Susținerile pârâților că nu au cunoscut noțiunea de fidejusor și nu li s-a adus la cunoștință de această clauză contractuală nu pot fi imputate reclamantei, lipsa lor de diligență în calitate de reprezentanți ai unui comerciant pentru care angajează fapte de comerț fiind incompatibilă cu necunoașterea clauzelor unui contract pe care îl angajezi prin semnarea acestuia.
Sub aspectul întinderii garanției fiecăruia dintre fidejusori, în privința pârâtului C. L. se face precizarea expresă în sensul că obiectul garanției îl reprezintă obligațiile care îi revin cumpărătoarei Luc I. "potrivit prezentului înscris", deci care izvorăsc exclusiv din contractul nr. 7..
Cu privire la clauza inserată în contractul nr. 318/2007 potrivit căreia pârâtul P. S. răspunde solid ar cu bunurile personale pentru stingerea datoriilor cumpărătorului față de C. I. E. S., tribunalul a interpretat această clauză echivocă în sensul dispozițiilor art. 983 Cod civil, potrivit cărora "când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui se obligă", sau in dubio pro reo.
O asemenea interpretare este proporțională cu întinderea obligațiilor asumate de părțile contractante. Astfel, în lipsa unor dispoziții contrare exprese inserate în contract, ar fi abuziv a se extinde răspunderea personală a garantului pentru obligații asumate de persoana garantată, obligații care să izvorască din alte contracte decât cel asumat în mod explicit de fidejusor.
Concluzionând, răspunderea personală a pârâtului P. S. nu poate fi angajată decât pentru obligațiile cumpărătoarei Luc I. rezultate din neexecutarea contractului comercial nr. 318/2007.
În consecință, este adevărat că pârâții și-au asumat răspunderea solidară, dar a fiecăruia față de societate a Luc I., iar nu a ambilor față de debitoare, convențiile de fidejusiune fiind distincte pentru obligații comerciale având cauze juridice distincte.
Verificând conținutul contractului nr. 7. s-a reținut că nu există nici un indiciu care să conducă la concluzia că părțile contractante au avut intenția să completeze, să modifice contractul inițial nr. 318/2007, ca urmare, interpretarea reclamantei potrivit căreia contractul comercial nr. 7. reprezintă un act adițional este neîntemeiată, neavând nici un argument de text pe care să se poată întemeia, ca urmare, a fost respinsă.
De asemenea, analizând durata în timp a celor două contracte, s-a constatat că ambele au fost încheiate pe perioade nedeterminate, nici unul dintre ele nu a încetat nici prin acordul părților, nici pentru cazurile prevăzute de art. 19, întrucât starea de faliment a debitoarei Luc I. a fost constatată abia în 2009, ulterior încheierii celui de-al doilea contract.
De altfel, reclamanta, prevalându-se de garanția personală a pârâtului P. S. recunoaște implicit valabilitate a acestui contract care își produce încontinuare efectele, în lipsa oricărei stipulații contrare și în lipsa unei dovezi contrare. Desigur, dacă toate părțile contractante ar fi fost în unanimitate de acord că prin încheierea celui de-al doilea contract au înțeles să pună capăt efectelor primului contract, tribunalul ar fi putut aprecia că o asemenea interpretare este conformă voinței reale a părților. Î., cât timp reclamanta înțelege să se prevaleze de efectele convenției din 2007, iar pârâtul P. S. susține că această convenție și-a încetat efectele, tribunalul a constatat că nu s-a probat de către pârât intenția părților contractante de a pune capăt acestei convenții.
Facturile fiscale de care se prevalează reclamanta au fost emise în intervalul (...)-(...), adică exact în intervalul în care ambele contracte, nr.
318/2007 și nr. 7. și-au produs efectele în paralel.
Din înscrisurile depuse în probațiune de părți nu rezultă pentru care dintre cele două contracte comerciale au fost emise aceste facturi pentru a se putea constata angajarea răspunderii personale a vreunuia dintre pârâți.
De altfel, o asemenea dovadă nu ar fi putut fi produsă întrucât părțile au opinii divergente în privința producerii efectelor în paralel a două contracte, fiind evident că nu au avut în vedere asemenea ipoteză la momentul anului
2008 al efectuării acelor comenzi.
Așadar, fiind vorba despre obligații comerciale a căror cauză juridică este echivocă, tribunalul a constatat că dubiul profită debitorului, așa cum s-a precizat anterior, potrivit art. 983 cod civil și, angajarea răspunderii personale a fidejusorilor pârâți nu poate fi angajată pentru obligații echivoce.
În consecință, instanța, apreciind că pârâtul P. S. are calitatea de fidejusor în cauză însă nu se poate preciza dacă este vorba despre angajarea răspunderii sale, întrucât obligațiile pretinse de reclamantă pot izvorî atât din contractul nr. 318/2007, cât și din contractul nr. 7., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, întrucât, altfel, ar însemna că în mod cert, el nu răspunde pentru obligațiile pretinse de către creditoare.
De asemenea, întrucât sarcina probei în angajarea răspunderii contractuale incumbă celui care face afirmația potrivit art. 1169 Cod civil și reclamanta nu a probat în mod neechivoc faptul ilicit cauzator de prejudicii, respectiv că neexecutarea obligației S. Luc I. S. este angajată în condițiile contractului nr. 318/2007 sau ale contractului nr. 7., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea recl1amantei S. C. I. E. S. de obligare în solidar a pârâților P. S. și C. L. la plata sumei de 134.749,94 de lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C. I. E. S. solicitând admiterea apelului cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate atât în fond cât și în apel.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, fiind greșit interpretat actul juridic dedus judecății cât
și cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, instanța lipsind de orice efect juridic obligațiile asumate de către părți prin voința lor liber exprimată. O hotărâre temeinică și legală excludea în mod necesar soluția respingerii în totalitate a acțiunii introductive. Deși instanța de fond a reținut calitatea de fidejusor a intimaților iar obligația principală garantată este irevocabil stabilită, totuși niciunul dintre garanți nu a fost obligat la îndeplinirea obligațiilor asumate.
Dezlegarea dată de către instanța de fond dovedește că nici măcar geneza obligațiilor, izvorul acestora, nu a fost corect stabilită de către instanța fondului.
Intre apelantă și societatea SC Luc I. S. au existat raporturi comerciale concretizate în vânzări cumpărări succesive de materiale de construcții. F. livrare este expresia unei vânzări cumpărări distincte, al căror obiect material este constituit de mărfuri determinate.
Din vânzările succesive s-au născut obligații de plată în sarcina SC Luc I.
S., o parte a acestor obligații nefiind stinse prin plată sau alt mijloc de stingere a obligațiilor, rămânând un sold neachitat precum și penalități aferente în cuantum total de 134.749,94.
Acest sold și obligațiile de plată nestinse, cuantumul sumei datorate de către SC Luc I. S. a fost stabilit irevocabil în cadrul dosarului (...), dosar ce are ca obiect aplicarea legii 85/2006 debitoarei SC Luc I. S., procedura de insolvență vizând această societate.
Potrivit facturilor depuse la dosarul cauzei în probațiune și a precizării de acțiune au rămas neachitate mărfurile înscrise în factura fiscală nr. 49450/(...) în valoare totală de 4548,18 achitată parțial rămânând un sold de 3.587,93 lei, factura fiscală nr. 49464/(...) în valoare de 4.548,18 lei, factura fiscală nr.
43905/(...) în valoare de 16.462,48 lei respectiv factura fiscală nr. 9798/(...) în valoare de 42.776,38 lei.
Instanța de fond, nu a reținut, așa cum era corect, izvorul obligațiilor de plată existente în patrimoniul SC Luc I. S., obligații garantate de către cei doi pârâți fidejusori, acest izvor fiind vânzarea cumpărarea de mărfuri determinate.
Intre apelantă și SC Luc I. S. au fost încheiate acte juridice menite a reglementa condițiile generale de vânzare a materialelor de construcții, condițiile de formare a contractului de vânzare cumpărare de mărfuri determinate (comenzile), termenele și condițiile de livrare (de predare), termenele de plată convenite, creditul comercial acordat cumpărătorului, etc.
Intre părți s-au încheiat, conform celor de mai sus, două acte denumite
"contract de vânzare cumpărare", primul încheiat la data de (...) (numerotat
318), iar al doilea la data de (...) (numerotat 770).
Contractul 318/(...) cuprinde o clauză de fidejusiune, clauză prin care pârâtul intimat P. C. își asumă calitatea de fidejusor garantând îndeplinirea obligațiilor de plată asumate de SC Luc I. S. ca urmare a livrărilor de marfă efectuate în condițiile generale convenite prin contract.
In același sens contractul 770/(...) cuprinde o clauză de fidejusiune, clauză prin care pârâtul intimat C. L. își asumă calitatea de fidejusor garantând îndeplinirea obligațiilor de plată asumate de SC Luc I. S. ca urmare a livrărilor de marfă efectuate în condițiile generale convenite prin contract. P. au convenit asupra fidejusiunii având în vedere creditul comercial convenit în favoarea SC Luc I. S. acesta beneficiind de un plafon de marfă de 80.000 lei
Instanța de fond a reținut în mod corect că fiecare dintre pârâți și-a asumat obligația de fidejusor, de garant, față de SC Luc I. S.
Apelanta a apreciat că voința părților contractante privitoare la termenii generali ai vânzărilor cumpărărilor au fost conveniți inițial prin contractul
318/(...) iar contractul 770/(...) nu a reprezentat altceva decât o modificare a clauzelor convenite inițial prin contractul 318/(...), contract care a rămas în ființă cuprinzând clauze modificate în parte prin contractul 770/(...).
Instanța de fond a interpretat cele două contracte ca fiind distincte, părțile neavând intenția și voința de a modifica primul contract încheiat
318/(...) prin și în sensul clauzelor cuprinse în contractul 770/(...).
Cu toate acestea a reținut instanța de fond că, deși contractul 770/(...) nu reprezintă un act de modificare a unor clauze din contractul inițial 318/(...), acest contract nu reprezintă voința finală și unică privitoare la condițiile generale de vânzare mărfuri convenite între subscrisa și SC Luc I. S. ci a apreciat că cele două contrate "produc efecte în paralel" coexistând temporal două contracte de distribuție, încheiate între aceleași părți, . distribuția unor acelorași mărfuri, dar având clauze distincte.
Netemeinicia și nelegalitatea hotărârii dată de faptul că, fiind vorba de contracte ce reglementează anumite condiții generale de contractare, de încheiere a unor vânzări cumpărări viitoare, contracte de distribuție încheiate între aceleași părți și pentru același tip de marfă, încheierea unui contract având un același obiect cu un contract existent anterior între aceleași părți lipsește de eficientă juridică primul contract, clauzele acestuia nemaiproducând efecte juridice, voința părților fiind în sensul asumării de noi clauze.
Se reține de către instanța de fond în mod netemeinic și nelegal că apelanta societate a susținut implicit valabilitatea clauzelor convenite prin contractul 318/(...), așa cum acestea sunt redate prin acest contract.
Dimpotrivă ceea ce aceasta a afirmat este că acest contract inițial a încetat să mai fie aplicabil între părți în forma și cu clauzele convenite în cuprinsul său, încheierea contractului 770/(...) conducând implicit la aplicarea unor condiții generale de vânzare diferite (în parte) de cele inițiale.
Controversa constă în a stabili dacă părțile au avut în vedere încetarea tuturor clauzelor contractului 318/(...) odată cu încheierea contractului
770/(...) ori doar încetarea aplicabilității a acelor clauze modificate potrivit contractului 770/(...). Această împrejurare are consecințe directe asupra stabilirii răspunderii și în sarcina pârâtului P. S. C. în calitate de fidejusor ori doar în sarcina pârâtului intimat C.
Instanța de fond în mod netemeinic apreciază că stabilirea clauzelor concrete aplicabile unei vânzări cumpărări de bunuri determinate este o chestiune ce este dependentă de acordul părților.
Instanța este cea care trebuie "să spună dreptul". Dezlegarea acestei chestiuni este atributul instanței iar condiționarea exercitării acestui atribut de voința părților reprezintă o denegare de dreptate.
In mod netemeinic reține instanța de fond că "facturile fiscale de care se prevalează reclamanta au fost emise în perioada (...)-(...), adică exact în intervalul în care ambele contracte 318/2007 și nr. 7. și-au produs efectele în paralel. Din înscrisurile depuse în probațiune de părți nu rezultă pentru care dintre cele două contracte comerciale au fost emise aceste facturi pentru a se putea constata angajarea răspunderii personale a vreunuia dintre pârâți"
In primul rând facturile fiscale nu reprezintă altceva decât un mijloc de probă a raporturilor juridice dintre părți. A. facturi probează încheierea unor contract de vânzare cumpărare (aspect neanalizat de către instanța de fond).
Pe de altă parte, cele două contracte amintite reprezintă acte prin care părțile determină condițiile generale de vânzare iar acestea nu pot fi echivoce. Nu pot coexista două contracte care să producă efecte juridice între aceleași părți și cu un același obiect dar cu clauze diferite pentru că contractul sebucură de forță obligatorie între părți astfel încât nu poate exista echivoc cu privire la obligațiile asumate.
Instanța era chemată a stabili voința reală a părților, producătoare de efecte juridice și nu poate fi primit refuzul de a stabili această voință sub motiv că există echivoc.
Facturile fiscale, mijloc de probă, au fost acceptate prin înscrierea în contabilitatea SC Luc I. S. stabilit irevocabil în dosar faliment prin verificări lichidator și confirmare tabel creditori). Potrivit acestor facturi scadența a fost stabilită la 30 zile pentru toate vânările pentru care prețul nu a fost achitat.
Această scadență este în acord cu clauzele cuprinse în contractul nr. 7..
Facturile nu au fost emise "pentru unul dintre cele două contracte" ci aferent vânzărilor concrete și cu aplicarea clauzelor generale stabilite prin voința părților astfel cum a fost exprimată acesta prin contractul nr. 7.. (care reprezintă o înțelegere de sine stătătoare sau modificatoare a celei inițiale redată în contractul 318/2007). Potrivit facturilor depuse la dosarul cauzei în probațiune și a precizării de acțiune în realitate au rămas neachitate mărfurile înscrise în factura fiscală nr. 49450/(...) (achitată parțial), factura fiscală nr.
49464/(...), factura fiscală nr. 43905/(...) respectiv factura fiscală nr. 9798/(...)
.
Instanța de fond face aplicarea art. 983 Cod civil apreciind că "angajarea răspunderii fidejusorilor pârâți nu poate fi angajată pentru obligații echivoce".
A. considerente se prezintă de asemenea ca nelegale. A. 983 Cod civil este aplicabil ca și criteriu prescris de legiuitor în interpretarea unei convenții.
In primul rând este de subliniat că art. 983 C. instituie un criteriu subsidiar de interpretare a convenției în raport de criteriului instituit de art. 978 C. care impune interpretarea clauzelor astfel încât acestea să producă efecte juridice.
In secundar este de observat că interpretarea convenției presupune ca și ipoteză de lucru analiza unei singure convenții a cărei clauze se interpretează coordonat. Nu se pune problema interpretării unor clauze din convenții distincte. Echivocul trebuie să rezulte din chiar contractul supus interpretării și nu dintr-o altă convenție.
In concluzie instanța de fond trebuia să stabilească care a fost voința reală a părților și anume modificarea unor clauze din contractul inițial ori înlocuirea acestuia cu un nou contract cadrul care implicit reprezintă încetarea clauzelor inițiale. Doar ulterior se poate pune problema interpretării acelor clauze care produceau efecte juridice, dacă această interpretare este justificată de o ambiguitate a clauzelor.
Ulterior momentului încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.
318/2007, având în vedere solicitările societății cumpărătoare de majorare a plafonului de creditare și a termenului de plată a fost încheiat contractul nr. 7. prin care pârâtul C. L. își asumă calitatea de fidejusor.
Având în vedere caracterul de contract cadru al ambelor convenții încheiate de către apelanta cu societatea cumpărătoare în mod cert acestea nu pot subzista cum în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond.
A arătat în fața instanței de fond împrejurarea că voința reală a părților la încheierea celui de-al doilea act, și anume contractul 7., a fost aceea de modificare a clauzelor generale de livrare a materialelor de construcții dar nu șiaceea de a renunța la garanția personală asumată de către administratorul SC Luc I. S.
Modificările aduse au avut ca și obiect majorarea plafonului de creditare de la suma de 50.000 lei la suma de 80.000 lei respectiva termenului de plată de la 20 de zile la 30 de zile. A. facilități suplimentare au fost acceptate de către apelantă în considerarea unor garanții suplimentare și anume asumarea calității de fidejusor de către pârâtul C. L.
Un argument în favoarea acestei interpretări a contractului nr. 7. se constituie și din lipsa oricărei mențiuni în cuprinsul acestuia cu privire la garanția acordată de către cumpărător (necompletat art. 6 din contract).
Și acest aspect conduce la concluzia că părțile au intenționat modificarea
și completarea contractului inițial 318/2007 și menținerea tuturor clauzelor acestui contract, inclusiv cele privitoare la fila CEC acordată cu titlu de garanție. O interpretare contrară ar fi nejustificată și în contra modalității de derulare a raporturilor contractuale.
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere dispozițiile legale incidente, C.ea reține următoarele:
Între apelanta SC C. I. E. S. și SC LUC I. S. au existat raporturi comerciale concretizare în vânzări-cumpărări succesive de materiale de construcție născându-se obligații de plată în sarcina SC LUC I. S., cuantumul sumei datorate fiind de 134.749,94 lei fiind stabilit irevocabil în cadrul dosarului nr.(...) a T.ui C. C., dosar ce are ca obiect aplicarea Legii 85/2006 debitoarei SC LUC I. S., procedura de insolvență vizând această societate.
Potrivit facturilor depuse la dosarul cauzei în probațiune și a precizării de acțiune au rămas neachitate mărfurile înscrise în factura fiscală nr.49450 din
(...) în valoare totală de 4548,18 lei achitată parțial rămânând un sold de
3.587,93 lei, factura fiscală nr. 49464 din (...) în valoare de 4548,18 lei, factura fiscală nr.43905 din (...) în valoare de 16.462,48 lei, respectiv factura fiscală nr.
9798 din (...) în valoare de 42.776,38 lei. Toate aceste facturi privesc vânzări încheiate ulterior datei de (...) adică ulterior încheierii contractului 770 din (...) și s-au realizat în condițiile unei livrări cu plata la 30 de zile, adică potrivit clauzelor cuprinse în contractul nr.770 din (...).
Facturile fiscale, mijloc de probă au fost acceptate prin înscrierea în contabilitatea SC LUC I. S. (stabilit irevocabil în dosarul de faliment prin verificările lichidatorului judiciar și confirmare în tabelul creditorilor. Cum potrivit acestor facturi scadența a fost stabilită la 30 de zile în cazul în care prețul nu a fost achitat, instanța conchide că această scadență este în acord cu clauzele cuprinse în contractul nr.7..
Singura controversă constă în a se stabili dacă părțile au avut în vedere încetarea tuturor clauzelor contractului 318 din (...) odată cu încheierea contractului 770 din (...) ori doar încetarea aplicabilității a a acelor clauze modificate potrivit celui din urmă contract, împrejurare care are consecințe directe asupra stabilirii răspunderii și în sarcina pârâtului P. S. C. în calitate de fidejusor ori doar în sarcina pârâtului intimat C. L.
Instanța de fond a interpretat cele două contracte ca fiind distincte, părțile neavând intenția și voința de a modifica primul contract încheiat prin și în sensul clauzelor cuprinse în contractul 770/(...).
Cele două acte încheiate între părți denumite „. de vânzare cumpărare"; reprezintă contracte de distribuție respectiv acte prin care sunt reglementatecondițiile generale de vânzare cumpărare a unor mărfuri determinabile dintr-o anumită categorie.
Instanța de fond a reținut că deși contractul 770 din (...) nu reprezintă un act de modificare a unor clauze din contractul inițial 318/(...), acest contract nu reprezintă voința finală și unică privitoare la condițiile generale de vânzare mărfuri convenite între apelantă și SC LUC I. S. ci, a apreciat că cele două contracte produc efecte în paralel coexistând temporar două contracte de distribuție, încheiate între aceleași părți pentru distribuția acelorași mărfuri dar având clauze distincte. Mai reține instanța de fond că întrucât facturile fiscale de care se prevalează reclamanta au fost emise în perioada (...) - (...) adică exact în intervalul în care ambele contracte și-au produs efectele în paralel, din înscrisurile depuse în probațiune nu rezultă pentru care dintre cele două contracte comerciale au fost emise aceste facturi pentru a se putea constata angajarea răspunderii personale a vreuneia dintre părți.
Considerentele primei instanțe sunt nelegale și netemeinice întrucât în realitate cele două acte reglementează anumite condiții generale de contractare, de încheiere a unor vânzări-cumpărări viitoare, contracte de distribuție încheiate între aceleași părți și pentru același tip de marfă, încheierea unui contract având un același obiect cu un contract existent anterior între același părți ar lipsi de eficiență juridică primul contract, clauzele acestuia nemaiproducând efecte juridice, voința părților fiind în sensul asumării de noi clauze. Teza contrară ar lipsi de eficiență juridică acordul de voință exprimat ulterior și care reprezintă ultima manifestare de voință a părților, cea generatoare de efecte juridice. Nu în ultimul rând ar fi nesocotită chiar stabilitatea circuitului juridic admițându-se echivocul cu privire la clauzele aplicabile vânzării încheiate într-un cadru general prestabilit.
Din întreaga probațiune administrată în cauză rezultă fără dubiu că, efectele contractului inițial au încetat la momentul încheierii contractului
770/(...) conducând implicit la aplicarea unor condiții generale de vânzare diferite (în parte) de cele inițiale. Prin urmare, nu pot coexista două contracte care să producă efecte juridice între aceleași părți și cu un același obiect dar cu clauze diferite deoarece contractul se bucură de forță obligatorie între părți și este esclus echivocul cu privire la obligațiile asumate
De aceea instanța este chemată a stabili voința reală a părților, producătoare de efecte juridice și nu poate fi primit refuzul de a stabili această voință sub motiv că există echivoc.
Așa fiind, în mod nelegal prima instanță face aplicarea prev.art.983 C. deoarece obligațiile nu sunt în nici un caz echivoce ci dimpotrivă se impune interpretarea convenției în raport de criteriul instituit de art.978 C. care stabilește că interpretarea clauzelor trebuie să se realizeze astfel încât acestea să producă efecte juridice.
Prima instanță era datoare să stabilească în primul rând care a fost voința reală a părților anume aceea a modificării unor clauze din contractul inițial și înlocuirea acestora cu un nou contract care implicit reprezintă încetarea clauzelor inițiale. Doar ulterior se poate pune problema de a interpreta clauzele care produceau efecte juridice și dacă această interpretare este justificată de o ambiguitate a clauzelor.
În concluzie, voința părților contractante privitoare la termenii generali ai vânzărilor-cumpărărilor au fost conveniți inițial prin contractul nr.318 din (...),iar contractul nr.770/(...) modifică clauzele convenite inițial prin urmare acesta își produce pe deplin efectele fiind în prezent în ființă.
Din această perspectivă se impune a se da eficiență deplină clauzelor contractului nr.770/(...) cu consecința obligării pârâtului C. L. care și-a asumat calitatea de fidejusor la plata către reclamanta apelantă a sumei de 134.749,94 lei din care 67.374,94 lei reprezentând c/valoare mărfuri livrate în baza contractului sus menționat și suma de 67.374 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale. Pentru aceleași considerente acțiunea va fi respinsă față de pârâtul P. S. C. care nu și-a asumat nici un fel de obligație prin acest ultim contract.
Pârâtul intimat C. L. aflându-se în culpă procesuală în temeiul disp.art.274 C.proc.civ. va fi obligat în favoarea reclamantei apelante a sumei de 8975,5 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta SC C. I. E. S. împotriva sentinței comerciale nr. 27 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o schimbă în sensul că admite acțiunea reclamantei față de pârâtul C. L. și în consecință:
Obligă pârâtul C. L. la plata către recurentă a sumei de 134.749,94 lei din care 67.374,94 lei reprezentând contravaloarea mărfi livrate de reclamantă în baza contractului nr. 770/(...) și suma de 67.374 lei reprezentând penalității de întârziere contractuale.
Respinge acțiunea față de pârâtul P. S. C.
Obligă pârâtul intimat C. L. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclam. apelante în sumă de 8975,5 lei reprezentând taxă timbru, timbru judiciar achitate în ambele instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 mai 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
P. D. I. C.
D. V.
Red.CI Dact.SzM/6ex. (...)
| ← Decizia comercială nr. 2479/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
