Sentința comercială nr. 260/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

SENTINȚA CIVILĂ NR.260

Ședința publică din data de 20 A. 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.

GREFIER M. ȚÂR

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC N. G. SRL O. împotriva pârâților SC B. R. SRL, I. P. G., P. Ș., P. M. M., T. F. I., având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale nr.

1/(...).

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 aprilie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Constată că prin acțiunea înregistrată la (...) sub nr.(...) S. N. G. SRL în contradictoriu cu S. B. R. SRL, I. P. G., P. Ș., P. M. M., T. F. I., a solicitat instanței suspendarea executării hotărârii arbitrale nr.1/2010; anularea hotărârii menționate, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea celor solicitate se arată că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală ce face trimitere la regulile de procedură arbitrală ale arbitrajului comercial organizat de camera de C. și I. B. N. A. la (...) tribunalul arbitral a dispus recuzarea arbitrului numit inițial de societate. La aceeași dată societatea formulează o adresă comunicată prin fax cât și prin poștă în temeiul art.22 alin.1 lit.b coroborat cu art.17 alin.4 din regulile de procedură prin care se procedează la numirea arbitrului. Cu toate acestea prin actul de desemnare din (...) Președintele C. de arbitraj a procedat la desemnarea în locul părților din litigiu a arbitrului. Prin adresa de comunicare către societate în desemnarea arbitrului se invocă temei de drept art.19 alin.3 coroborat cu art.25 alin.1 din Regulile de P. A.. Temeiurile de drept invocate nu sunt incidente în speță nefiind îndeplinite condițiile impuse de art.25 alin.1 (dacă pârâtul nu răspunde sau nu se cade de acord) dat fiind că societatea a desemnat arbitru la (...) iar pârâții persoane fizice au procedat la numirea unui arbitru propriu la (...).In consecință tribunalul nu a fost constituit în conformitate cu prevederile convenției arbitrale, societatea fiind lipsită de dreptul de a numi arbitru propriu drept care constituie esența, fundamentul instituției de arbitraj. C. P. C. de A. în numirea arbitrului este activată doar în situatii prevăzute de norma legală; respectiv dacă pârâtul nu răspunde în termen, nu dă cursinvitatiei, există neînțelegeri, iar cei doi arbitrii nu cad de acord. D. în aceste situații este antrenată competența președintelui însă niciuna din situații nu se regăsește în speță. Tribunalul trebuia constituit având în competență arbitrul desemnat de societate deoarece pe de o partesocietatea este prim care a procedat la numirea arbitrului iar pe de altă parte deținea în litigiul arbitral calitatea de pârâtă de rang unu pârâții persoane fizice având o răspundere subsecventă răspunderii principale societății.

Referitor la hotărârea arbitrală se arată că aceasta încalcă prevederile imperative ale legii respectiv art.969 C. dat fiind că s-a trecut peste voința părților consemnată în contractul de vânzare-cumpărare dar și sub aspectul datei scadente a obligațiilor de plată respectiv data de la care curge termenul de calcul al penalităților. A., se arată că tribunalul a constatat rezoluțiunea prin aprecierea conduitei culpabile a societății respectiv neachitarea tranșelor trei și patru din prețul de vânzare însă această susținere este falsă deoarece reclamanta din litigiul arbitral recunoaște în mod expres (așa cum se consemnează în hotărârea atacată) că societatea a remis S. B. un număr de trei bilete la ordin la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În conformitate cu prevederile art.10 din contract plata se va efectua prin virament bancar, CEC sau bilet la ordin. A. depuse în probațiune de reclamantă atestă că S. B. se află în posesia celor trei bilete emise la momentul încheierii contractului, semnate și avalizate fiind astfel la îndemână a fi utilizate pentru încasarea sumelor reprezentând tranșele trei și patru. Societatea B. în loc să încaseze bilete la ordin care potrivit convenției părților și practicii în domeniu sunt instrumente de plată a înțeles să formuleze acțiunea arbitrală. Argumentația oferită de societatea B. cum că nu a utilizat biletele la rugămintea reprezentanților societății N. nu poate fi primită deoarece prin art.19 din contract se prevedea expres că termenele de plată pot fi prelungite numai prin consimțământul exprimat în scris"; iar societatea Bentlex nu a exprimat un astfel de acord și pe de altă parte S. N. G. a solicitat societății Bentlex stabilirea unor noi condiții și termene de plată prin adresa nr.1640/(...) ce a rămas fără răspuns. În aceste condiții deoarece biletele la ordin nu au fost introduse pe circuit și a existat posibilitatea de încasare a sumei după scadența obligației rezoluțiunea nu poate opera.

În privința penalităților se arată că și sub acest aspect se contravine prevederilor contractului. Conform art.17 din contract vânzătorul și-a sumat obligația de a emite facturile aferente tranșelor de preț cu factura de avans cu cinci zile înainte de termenul scadent.

Pentru tranșa a treia în sumă de 23.000 euro scadentă la (...) nu se emite și nu comunică nici o factură iar pentru tranșa a patra în sumă de

22.000 euro scadentă la (...) se emite factura nr.269(cu peste 70 de zile întârziere față de cata stabilită contractual (...).

Clauza penală din contract (art.21) stabilește obligația de plată a eventualelor penalități de întârziere daor în situația neachitării tranșelor de preț stabilite cumulativ prin art.9și 17. In conformitate cu art.17 din contract scadența de plată este stabilită la (...) și nicidecum 30.04 respectiv (...). A. admițând în totalitate penalitățile hotărârea este netemeinică încălcând prevederile art.969 C. și art.21 din contract. Mai mult penalitățile nu se datorează deloc în condițiile în care la datele scadențelor obligațiilor de plată societatea B. dispunea în original de cele trei instrumente de plată- bilete la ordin.

Cât privește fondul se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția de neexecutare a contractului câtă vreme reclamanta din litigiul arbitral nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul nr.69/2008. A. în ceea ce privește obligația asumată prin anexa nr.2 la contract - termene de livrare a produselor trebuie observat că livrarea trebuia să aibă loc la următoarele date:

1. boctocount IBC în - 7 zile de la data plății avansului ((...)); 2. Rabit - (...); 3. A. E., U., A., C. sondă - 4 săptămâni de la data semnării contractului ((...)); 4. sistem Charm - 4 săptămâni de la data semnării contractului ((...)).

Societatea a livrat efectiv echipamentele la datele următoare:

Boctocount IBC în a fost livrat la data de (...) raportat la data stabilită -

0(...); Rabit - a fost livrat la termen; A. E., U., A., C. sondă - au fost livrate la data de (...) raportat la data stabilită (...); 4. sistem Charm -a fost livrat la data de (...) raportat la data stabilită (...).

Ceea ce înseamnă ca obligația asumată prin art.23 din contract punerea în funcțiune a echipamentelor și instituirea unui operator în vederea utilizării aparaturii în termen de 14 zile de la data livrării, a fost pusă în funcțiune conform procesului verbal nr.405/(...) doar sistemul Boctocount IBCm. De asemenea instruirea personalului s-a efectuat doar pentru același echipament Boctocount IBCm abia la data de (...), depășind cu peste 9 luni termenul convenit contractual. S.ul Charm a fost pus în funcțiune la data de (...) prin procesul verbal nr.190, la aproape 4 luni de la data stabilită contractual, instruirea personalului nefiind efectuată nici la această dată.

Prin art.24 din contract, reclamanta din litigiul arbitral s-a obligat să pună la dispoziția societății rapoartele de evaluare a aparatului Boctocount

IBCm privind determinarea numărului de celule somatice și a numărului total de germeni, întocmite de către laboratorul CECALAIT Franța .

Raportat la obligația de garanție asumată de vânzător prin art.27 din contract, echipamentele au suferit numeroase defecțiuni și disfuncționalități pe tot parcursul utilizării lor, necesitând un număr imens de intervenții de service din partea vânzătorului.

Toate deficiențele sunt detaliate în înscrisurile depuse în probațiune în dosarul arbitral.

Aceste deficiențe pe de o parte au creat costuri suplimentare pentru societate fiind obligați să efectueze analizele la laboratoare autorizate iar pe de altă parte au generat pierderi pentru societate prin încetinirea producției și evident scăderea numărului de unități comercializate.

Societatea B. în mod unilateral a efectuat stornarea facturii 7/(...) prin emiterea facturii nr.847/(...). A. la data de (...) nu exista creanță exigibilă împotriva societății pentru suma consemnată în facturile mai sus amintite - echivalentul în lei a sumei de 44.500 euro.

Totodată se arată că hotărârea atacată este nelegală și în privința respingerii cererii reconvenționale deoarece clauza inserată în art.18 alin.2 este nulă se fundamentează pe o cauză nelicită respectiv este imorală. În conformitate cu prevederile art.969 caracterul nelicit al cauzei este dat de contrarietatea acestuia cu legea, bunele moravuri și ordinea publică. În speța dedusă judecății clauzele consemnate prin art.5 și art.18 alin.2 stabilesc un dezechilibru semnificativ între drepturile vânzătorului și obligațiile societății cumpărătoare. Obiectul contractului este format din echipamente speciale așa cum rezultă din anexa nr.1 iar cu toate acestea societatea a achitat mai mult de jumătate din prețul contractului și este pusă în situația de a restitui toate echipamentele sau a achita o sumă aproximativ de 96.000 euro. Dezechilibrul semnificativ apare ca urmare a consemnării în clauza din art.5 conform căruia bunurile sunt proprietatea vânzătorului până la achitarea integrală în condițiile în care legal, moral și echitabil ar fi fost ca odată achitat în întregime un echipament (bun) acesta să treacă în proprietatea societății N. G. iar oeventuală rezoluțiune a contractului să aibă ca obiect doar bunurile rămase neachitate.

De asemenea se arată un dezechilibru semnificativ cuprinde și clauza din art.18 alin.2 conform căruia în caz de rezoluțiune cumpărătorul percede în întregime sumele achitate. Ori este de esența rezoluțiunii repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. Nu se contestă de asemenea nici dreptul părții ce și-a respectat obligațiile de a obține de la partea în culpă despăgubiri însă a stabili clauza contractuală în asemenea fel încât să permită despăgubiri la nivelul de peste jumătate din valoarea contractului crează în mod evident un dezechilibru major între părți. S. societății B. a fost de a obține avantaje disproporționate față de pierderea efectiv suferită prin neexecutarea contrcatului. Acestei societăți reclamante în litigiul arbitral nu i se datorează nici o sumă tranșele trei și patru reprezintă contravaloarea echipamentului RABBIT care se află în posesia și proprietatea sa.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare S. B. R. SRL a solicitat respingerea cererii de suspendare și a acțiunii în anulare. În susținere se arată că nu se impune suspendarea deoarece a fost exprimată opțiunea pentru rezoluțiunea contractului în baza pactului comisoriu de grad IV, și dată fiind aceasta pe o perioadă mare a fost lipsită de folosința bunurilor ce trebuiau predate în termen de 15 zile de la împlinirea termenului de plată nerespectat. Prin suspendare în continuare este prejudiciată prin lipsa bunurilor ce trebuie restituite. O eventuală schimbare a hotărârii arbitrale putându-și găsi remediul în situația întoarcerii executării.

Pe fond se arată că modalitatea aleasă de tribunalul arbitral este în deplină concordanță cu regulile de procedură arbitrală și principiile arbitrajului comercial atâta timp cât interesele tuturor părților - respectiv a tuturor pârâților cu interese juridice contrare - au fost protezate. Este adevărat că S. N. G. SRL a propus un arbitru propriu care să-l înlocuiască pe cel recuzat, dar în același timp ceilalți pârâți, care aveau interese procesuale diferite și-au propus propriul arbitru. Situația concretă într-adevăr imediată nu putea fi rezolvată prin numirea ambilor arbitrii propuși de cele două grupuri procesuale ale pârâților deoarece tribunalul arbitral trebuia să fie format potrivit regulilor de procedură din doi arbitrii și un supraarbitru. Deoarece pârâții nu s-au putut pune de acord la numirea unui arbitru unic s-a apelat la principiile generale și anume la desemnarea de către președintele C. de A. - căruia îi revenea competența - pentru a suplini fie pasivitatea părților fie imposibilitatea de desemnare a arbitrului. Prin urmare soluția aleasă a fost una legală și în acord cu principiile arbitrajului.

Referitor la susținerea constând în aceea că hotărârea arbitrală încalcă prevederile imperative ale legii respectiv 969 C. se arată că este nefondată. Prin contractul încheiat s-a convenit cu privire la bunuri, la obligații statuându-se termene clare însă pârâta a încălcat termenul de plată a două tranșe, astfel că s-a uzat după o perioadă de un an în care s-a dorit finalizarea contractului de dispozițiile art.18 din contract. În plus nu s-a trecut la utilizarea biletelor deoarece pe lângă faptul că voința părților a fost aceea de garantare reprezentanții societății S. N. au solicitat a nu fi introduse în circuit existând în acest sens adresa nr.1649/(...). Ca urmare în condițiile în care nu se dorește nici plata restului de preț dar se dorește reținerea echipamentului se creează societății B. un prejudiciu prin neexecutarea contractului.

În privința susținerilor privind voința consemnată de părți și scadentă respectiv data curgere termen de calcul penalități se arată că prin contractpărțile au stabilit că obiectul acestuia este vânzarea aparatelor de laborator prezentate în anexă. De asemenea a fost stabilit prețul și termenele de plată în patru tranșe. Deși în contract s-a prevăzut ca pentru fiecare transă se emite o factură de avans, facturarea s-a efectuat pe echipamente și nu tranșe deoarece documentul justificativ pentru încărcare/descărcare gestiune este factura. A. niciuna dintre societăți nu se putea încărca în gestiune cu fracțiuni de aparate. A. este și motivul pentru care s-au facturat echipamente întregi, modalitate care nu numai că nu a fost contestată dar a și fost acceptată expres prin plata a două asemenea facturi corespunzător echipamentelor și nu tranșelor de preț. Modalitatea de facturare nu are influență asupra unității obiectului contractului și cu atât mai mult asupra termenelor stabilite în mod expres. Plata și termenul de plată nu depinde de emitere factură și nici părțile nu au privit-o altfel. Potrivit contractului neîndeplinirea obligației de plată stabilită conform art.9 și 17 este sancționată cu penalități astfel că plata și calculul penalităților se face în baza clauzei stabilite potrivit variantei părților.

Privitor la respingerea excepției se arată că nu exista o probă a neexecutării obligațiilor asumate prin contract referitor la livrare aparate, instalarea acestora, instruire personal și obligație de garanție (service). Intervențiile invocate sunt consemnate în procesele verbale întocmite cu fiecare ocazie și acestea nu fac altceva decât să confirme că și-a îndeplinit obligația de garanție ori de câte ori a intervenit o problemă. Totodată se arată că în privința livrării prin adresa nr.85/(...) se arată că s-au început producția se confirmă că aparatura a fost livrată , funcționa și era folosită fără obiecțiuni. De aceea toate obiecțiunile tehnice apărute brusc după data concilierii nu pot avea semnificația juridică în ceea ce privește executarea fiind practic făcute

„pro causa";.

Tot astfel, în privința stornării facturii se arată că aceasta a fost făcută dat fiind virarea TVA către bugetul de stat în condițiile în care contravaloarea acestei facturi nu a fost achitată. Stornarea nu poate avea drept efect neexigibilitatea celor două rate scadente și neachitate din prețul contractual deoarece scadența obligației de plată a prețului reiese din contract și nu din facturi iar în contract (art.9) părțile au stabilit clar tranșele de plată care nu au fost respectate.

Cât privește cererea reconvențională se arată că nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a motiva nulitatea unei clauze contractuale iar pârâta se află în culpă pentru neplata prețului; nu cunoaște prejudiciu ; nu există dovada neîndeplinirii obligațiilor de către societatea B.. Pentru toate echipamentele cu excepția aparatului RABIT au fost întocmite procese verbale semnate de părți de predare primire instalare și instruire, fiecare proces verbal de punere în funcțiune având o rubrică care atestă instruirea personalului la punerea în funcțiune și o rubrică cu specificarea persoanei instruite.

Prin întâmpinarea depusă Pădurean M. M. și T. F. I. au solicitat respingerea acțiunii susținând că motivele invocate de reclamantă sunt neîntemeiate deoarece nu au fost încălcate reguli de procedură arbitrală în constituirea completului de arbitrii iar raportat la clauzele convenite contractul a fost parțial executat astfel că efectul este acela al aplicării pactului comisoriu de gradul IV instituit prin art.18 din contract.

La data de (...) prin reprezentant și prin înscrisul depus la fila 102 reclamanta S. N. G. SRL învederează instanței că înțelege să renunțe la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării hotărârii arbitrale.

Art.246 C. în cuprinsul său prevede că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal fie prin cerere scrisă.

Raportat la starea de fapt conturată constând în aceea că prin înscris reclamanta a arătat că renunță la judecata cererii de suspendare norma enunțată este pe deplin aplicabilă în cauză.

A. întemeiat pe art.246 C. Curtea urmează a lua act de renunțarea la judecata cererii privind suspendarea executării hotărârii arbitrale.

Trecând și la examinarea argumentelor aduse prin acțiune Curtea reține că acestea nu pot conduce la anularea hotărârii.

A. se reține ca un prim argument adus constă în aceea că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală ce face trimitere la regulile arbitrajului comercial, reguli ce instituie competența președintelui C. de arbitraj cu privire la numirea arbitrului doar în ipotezele exprese prevăzute de art.25 din Regulament iar în speță nu se regăsește niciuna din situațiile exprese. Argumentul adus nu poate fi primit întrucât constituirea tribunalului arbitral s-a făcut în conformitate cu regulile și principiile arbitrajului.

A. dosarului relevă că după refuzul și apoi recuzarea unuia dintre arbitrii a fost propus ca arbitru care să înlocuiască arbitrul recuzat atât de care reclamanta în cauza cât și de către intimații pârâți. N.-se de acord asupra unui singur arbitru de către pârâți din acțiunea arbitrală și nefiind posibilă numirea ambilor arbitrii propuși de cele două grupuri procesuale a pârâților cu interese diferite și deci neexistând înțelegere în sensul art.25 reguli de procedură în mod corect s-a recurs la desemnarea arbitrului de președinte. A. câtă vreme au existat neînțelegeri de desemnare a unui singur arbitru susținerile referitoare la modalitatea de constituire a tribunalului arbitral sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Respinse urmează a fi și argumentele constând în aceea că hotărârea arbitrală încalcă prevederile legii respectiv art.969 C. În acest sens se reține că prin contractul încheiat părțile au convenit asupra vânzării cumpărării aparate de laborator bactocount IBC și sistem Rabit s.a.Prin acelasi contract s- a convenit ca livrarea sa fie făcută chiar în avans față de termenele de livrare, data livrării să fie data semnării aviz de expediție sau procesului de predare primire de către delegatul cumpărător.

Tot astfel s-a stabilit că prețul total să fie 110.000 euro, iar plata să fie făcută în patru tranșe 42.000 euro maxim 10 zile de la semnare contract maxim 23.000 euro la (...), 23.000 euro până la (...), 23.000 euro până la (...).

Au mai convenit părțile că neîndeplinirea termenului de livrare obligă pe vânzător să plătească o penalitate de 4% din prețul mărfii pe fiecare zi de întârziere fără a depăși prețul, iar neîndeplinirea obligației de plată transe preț conform art.9 și 17 obligă pe cumpărător să plătească vânzătorului 0,4% din tranșa de preț pentru fiecare zi fără a depăși prețul.

Totodată au convenit părțile prin art.18 că vânzătorul poate considera rezolvit de plin drept contractul fără nici o notificare sau altă procedură prealabilă și fără intervenția instanței în cazul în care cumpărătorul nu respectă oricare din termenele de plată prevăzute la art.9 și 17 din contract.

Din cele convenite se observă că regulile care au cârmuit raporturile contractuale sunt cele ale rezoluțiunii în contextul pactului comisoriu de grad

IV. A. presupune desființarea contractului cu titlu de sancțiune la cererea uneia dintre părți pe motivul că cealaltă parte nu și-a executat culpabil obligațiile sale, în condițiile în care partea care solicită desființarea și-aexecutat propriile sale obligații contractuale. Rezoluțiunea impune îndeplinirea anumitor condiții cumulative care constau în executarea obligației de către una dintre părți în condițiile în care cealaltă parte nu și-a îndeplinit obligația considerată esențială la încheierea contractului sau cealaltă partea și-a îndeplinit necorespunzător sau cu întârziere obligațiile asumate, neexecutarea să fie în principiu imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației să fie pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege. În speță conditiile sunt intrunite dat fiind că așa cum rezultă din acte reclamanta S. N. G. SRL nu și-a îndeplinit obligația plății ratelor ultime și a fost pusă în întârziere. Prin urmare raportat la actele dosarului nu se poate sustine că reținerile tribunalului arbitral cu privire la pactul inserat ar fi greșite.

Desigur se susține că neîndeplinirea obligației nu îi poate fi imputată respectiv nu se poate reține culpa câtă vreme au fost remise un număr de trei bilete la ordin și nu s-a uzat de acestea.

Nepunerea în circulație a biletelor la ordin nu poate conduce la lipsa culpei câtă vreme reclamanta a stat la rândul său în pasivitate. La dosar nu s-a depus nici un act care să ateste o eventuală notificare a societății adverse pentru trecerea la executarea biletelor sau care să ateste că pe parcursul derulării contractului reclamanta S. N. G. SRL ar fi avut disponibilități bănești suficiente în cont pentru acoperirea prețului datorat și considerat neachitat. Câtă vreme o dovadă a acestor situații nu a fost făcută invocarea nepunerii în circulație a instrumentelor de plată de către pârâtă nu poate conduce la concluzia susținută de reclamantă.

Un alt argument adus de reclamantă constă în aceea că hotărârea a încălcat prevederile art.969 trecând peste voința părților sub aspectul datei scadente a obligațiilor de plată și în contextul în care deși vânzătorul și-a asumat obligația de a emite facturile aferente transele de preț cu cinci zile înainte de termenul scadent nu a comunicat factura pentru tranșa a treia sau a emis factura cu întârziere pentru ultima transă. Nici aceste argumente nu pot fi reținute deoarece emiterea facturii nu poate influența plata și respectiv termenele de vreme ce au fost convenite prin contract. Prin art.17 din contract s-a prevăzut că plata se face în tranșe la termenele prevăzute în art.9 respectiv

10 zile semnare contract, (...), (...) și (...).Ori în aceste condiții ale stipulării exprese și în condițiile în care prin contract s-a prevăzut sancțiunea penalității pentru neexecutarea obligației plata nu și pentru neemitere factură nu se poate reține o trecere peste voința părților. Pe de altă parte facturarea raportată la produsele livrate din perspectiva înregistrărilor contabile nu modifică termenele de plată consemnate în mod expres prin contract. Prin urmare dat fiind clauzele convenite susținerile reclamantei sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Respinse urmează a fi și susținerile reclamantei vizând excepția de neexecutare a contractului. În acest sens se reține că printre condițiile de exercitare a acestei excepții se enumeră acela ca obligațiile reciproce ale părților să își aibă originea și temeiul în același raport juridic; să existe o neexecutare chiar parțială dar suficient de importantă din partea celui împotriva căruia se invocă excepția, raportul juridic prin natura sa să presupună regula executării simultane a obligațiilor reciproce.

A. depuse la filele 426 și următoarele din dosarul tribunalului arbitral și anume: procese verbale de predare primire, procese verbale de restituire fișe de intervenție atestă că pârâta S. B. și-a îndeplinit obligațiile de livrare echipament, aparate sisteme; instruire și intervenții asumate.

Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că în condițiile convenite prin contract eventualele vicii trebuiau sesizate iar dovada în sensul sesizării

/reclamării vizând livrarea și punerea în executare nu a fost făcută

Prin urmare față de cele rezultate din acte nu se poate vorbi de o neexecutare chiar parțială a obligațiilor pentru a se reține astfel ca fiind întemeiată excepția.

Legat de acestea se susține însă de către reclamantă prin reprezentant în fața instanței ca unul dintre aparate livrate nu a corespuns parametrilor ceruti pentru productie. La dosar însă nu a fost depuse acte care să ateste că pârâta ar fi fost notificată pe parcursul operațiunilor derulate cu aspectul invocat sau că aceasta a fost notificată până la conciliere în legătură cu viciile constatate.

Adresa înregistrată sub nr.1649/2009 arată că începând cu data de (...) s-a început producția și ieșirea pe piață ceea ce presupune că aparatura funcționa și era folosită în procesul de fabricație.

Se susține însă ca urmare a unor vicii aparatura a fost restituită iar în acest sens a existat o înțelegere cu reprezentantul societății pârâte. C. dacă aparatul a fost restituit nici o probă nu confirmă că acesta a avut loc ca urmare a constatării unor deficiențe - necorespundere parametrii.

A. simplele susțineri fără a fi confirmate prin probe nu pot conduce la concluzia invocată de reclamantă.

În fine nici susținerile cu privire la cererea reconvențională nu pot fi reținute,. Din coroborarea clauzelor contractului reiese că voința părților a fost aceea de a sancționa neîndeplinirea obligațiilor asumate de către părți atât pentru neplata preț cât și pentru livrare. Ori în condițiile asumării reciproce a obligațiilor nu se poate reține existența unei cauze ilicite în contextul disproporției.

Pe de altă parte nu trebuie omis că la rândul său reclamanta în baza contractului avea posibilitatea de a cere fie executarea, fie rezoluțiunea/rezilierea cu despăgubiri însă nici un act nu atestă că ar fi adresat sau ar fi încercat conciliere pentru neexecutare obligații asumateCa atare fata de cele rezultate din acte susținerile tribunalului arbitral nu pot fi considerate greșite.

A. constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.364 C. va respinge acțiunea în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea la judecata cererii de suspendare formulată reclamanta S. N. G. S.

Respinge acțiunea în anulare formulată de SC. N. G. SRL cu sediul în O. str. Z. nr.15 în contradictoriu cu SC. B. R. SRL cu sediul în T. P. N. B. nr.4, ap.4, jud. Timiș, I. P. G. cu domiciliul în sat D. nr.170 jud. S. M., P. Ș. cu domiciliul în sat T. str. T. nr.956, jud. S. M., P. M. M. cu domiciliul în comuna O. str. S. nr.1A, jud. S. M., T. F. I. cu domiciliul în S. M. B-dul L. B. Bl.UU3, ap.16, jud. S. M..

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE GREFIER F. T. M. ȚAR

Red.F.T./S.M.D.

8 ex./(...)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința comercială nr. 260/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii