Decizia comercială nr. 9240/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 9240/2012
Ședința publică de la 08 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de reclamanta P. R., reclamanta T. A. M. și de către pârâta SC F. SA, împotriva sentinței civile nr.2711 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Specializat C., în contradictoriu cu reclamantul P. N., intervenienții în nume propriu D. G., I., G. V., Ș. M., R. P., B. L., R. A., Z. ANA, S. S. și intervenienții V. O. și C. M., având ca obiect obligatia de a face (...) dos.nou format în urma admit.decl.abtinere a jud. în dos. (...).
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...), respectiv (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale și scrise ale părților, încheieri ce fac parte din prezenta hotărâre.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. R., P. N. și T. A. M., în contradictoriu cu pârâta S. F. S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate cererea reclamanților P. R., P. N. și T. A. M. de renunțare la judecarea primelor două capete de cerere din cererea de chemare în judecată, tribunalul a reținut că potrivit art. 246 alin. 1 și 4 Cod proc.civ.,
„reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";, iar „când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți";. În cauza de față, cererea de renunțare la judecarea cauzei a fost depusă de către reclamanți înainte de a se intra în dezbaterea fondului cauzei, astfel că nu este necesară învoirea pârâtei. T., cererea de renunțare la judecarea primelor două capete de cerere din cererea de chemare în judecată, a reclamanților este făcută de aceasta prin cerere scrisă, purtând semnătura fiecăruia dintre cei trei reclamanți.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 246 alin. 2 Cod proc.civ., tribunalul a constatat, prin încheiere dată fără drept de apel, că reclamanții P. R., P.
N. și T. A. M. au renunțat la judecarea primelor două capete de cerere din cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta S. F. S., respectiv la judecarea cererilor de obligare a pârâtei să rectifice înscrierile din registrele acționarilor și acțiunilor, și de a se dispune eliberarea în favoarea reclamanților a câte unui certificat de acționar.
Rămân în consecință de analizat motivele de nulitate a hotărârilor adunării generale a acționarilor pârâtei S. F. S. nr. 1/(...), nr. 1/(...), nr. 1/(...), precum și a actului adițional adoptat în baza hotărârii nr. 1/(...) menționate, astfel cum au fost invocate de către reclamanți.
În ce privește hotărârea adunării generale a acționarilor pârâtei S. F. S. nr.
1/(...) și actul adițional adoptat în baza acesteia, reclamanții au invocatneconvocarea numitei S. E. COM S., arătând că aceasta deținea 51% din acțiuni, conform contractelor de cesiune neînregistrate de către pârâtă pentru 138.295 acțiuni, invocându-se totodată și faptul că reclamanta P. R. a primit drept de vot pentru 1,39% din acțiuni, deși avea 24,16% din acțiuni.
În ce privește hotărârea adunării generale a acționarilor pârâtei S. F. S. nr.
1/(...), reclamanții au invocat neparticiparea la adunarea generală a numitelor S.
E. COM S. și Bor E., precum și a reclamantei P. R., arătând că acestea dețineau împreună 76,35% din acțiuni, conform contractelor de cesiune neînregistrate de către pârâtă, invocându-se totodată și faptul că pârâta a înscris alte persoane decât cele îndreptățite în registrul acționarilor și în registrul acțiunilor, astfel că în adunarea generală au votat alte persoane decât cele îndreptățite. Aceleași motive de nulitate cu cele privind hotărârea adunării generale a acționarilor pârâtei S. F. S. nr. 1/(...) au fost invocate și în ce privește hotărârea nr. 1/(...).
Motivele de nulitate invocate în sensul arătat se subsumează aspectelor privind respectarea cerințelor de cvorum și majoritate la desfășurarea adunărilor generale ale acționarilor menționate, și la adoptarea hotărârilor nr. 1/(...), nr. 1/(...), nr. 1/(...) și nr. 1/(...), și a actului adițional adoptat în baza hotărârii nr. 1/(...). În acest sens, tribunalul a reținut că trebuie să fie avute în vedere dispozițiile art. 112 din L. nr. 3. în forma în care acest act normativ era în vigoare la data adoptării fiecăreia dintre hotărârile adunării generale a acționarilor pârâtei ce fac obiectul cauzei.
În plus, tribunalul a constatat că reclamanții au invocat motivul de nulitate constând în cauza ilicită în ce privește hotărârile adunării generale a acționarilor pârâtei atacate.
Reclamanții se prevalează în acest sens de existența unor contracte de cesiune privind acțiunile pârâtei S. F. S., având ca cesionare pe numita S. E. COM S. și pe reclamanta P. R., invocând că în ce le privește pe acestea nu se poate invoca lipsa calității de acționar pentru considerentul că pârâta prin consiliul său de administrație nu a înscris în ordine cronologică contractele de cesiune, pentru că este incident principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans";. În ce privește acest din urmă principiu de drept, potrivit căruia nimeni nu poate câștiga un drept prin invocarea propriei turpitudini, tribunalul a reținut că aplicarea acestui principiu nu poate înlătura efectele unei dispoziții legale imperative, în caz contrar aducându-se atingere principiului legalității și securității circuitului juridic civil. A., aplicarea principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans"; nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor legale imperative ale art. 98 din L. nr. 3., potrivit cărora „dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor";,
„dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor";, „prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor";.
Nu poate fi primită în acest sens susținerea reclamanților potrivit căreia art. 98 din L. nr. 3. ar fi instituit o regulă diferită pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor unei societăți comerciale. A., tribunalul constată că reglementarea art. 98 din L. nr. 3. a suferit o singură modificare de la intrarea în vigoare a actului normativ, respectiv cea adusă prin L. nr. 4., în sensul mai sus arătat, anterior căreia, și deci inclusiv la data încheierii contractelor de cesiune privind acțiunile pârâtei, cu privire la care reclamanții invocă faptul că nu au fost menționate în registrele societății pârâte, art. 98 din L. nr. 3. avea următorul conținut: „dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarație facuta în registrul acționarilor emitentului, subscrisă de cedent și decesionar sau de mandatarii lor, și prin mențiunea facuta pe acțiune";, iar „prin actul constitutiv se pot prevedea și alte modalități de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative";.
Eventuala nerespectare a obligației pârâtei privind completarea și ținerea registrului acționarilor prevăzută de art. 177 alin. 1 lit. a din L. nr. 3. nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor art. 98 din L. nr. 3.. Consecința nelegalei țineri a registrelor societății comerciale este expres prevăzută de lege, respectiv art. 73 alin.
1 lit. c din L. nr. 3., potrivit căruia „administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: (…) c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere";. În acest sens, tribunalul are în vedere reglementarea art. 73 alin. 1 lit. c din L. nr. 3., în forma în care acesta era în vigoare la data fiecăreia dintre cele trei adunări generale ale acționarilor pârâtei în cauză, care nu a suferit modificări între datele de desfășurare ale acestora, același aspect fiind valabil și pentru alineatul 2 al aceluiași articol de lege, care prevedea că „actiunea în raspundere impotriva administratorilor apartine și creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de nr. 6. privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului, republicata";.
Prin urmare, față de invocarea de către reclamanți a dispozițiilor art. 73 alin.
1 lit. c din L. nr. 3. ca și condiție pentru incidența art. 98 din același act normativ, tribunalul a reținut că art. 73 alin. 1 lit. c din L. nr. 3. reglementează răspunderea administratorilor, nu înlăturarea consecințelor nerespectării de către aceștia a obligațiilor pentru care pot fi apoi trași la răspundere, și privește raporturile societății comerciale cu administratorii proprii, iar nu actele juridice ale societății comerciale sau hotărârile adunării generale a asociaților societății comerciale adoptate cu încălcarea atribuțiilor administratorilor privind legala ținere a registrelor societății.
A. 98 din L. nr. 3. reglementează efectul translativ de proprietate asupra acțiunilor societății comerciale, stabilind că acesta operează doar prin înscrierea transferului în registrul acționarilor. A., dacă nu au fost înscrise cesiunile de creanță, nu a operat efectul translativ de proprietate în ce privește acțiunile cesionate, iar cesionarii nu au dobândit dreptul de proprietate asupra acțiunilor ce au făcut obiectul contractelor de cesiune, aceștia dobândind doar un drept de creanță.
Raportat la poziția procesuală a pârâtei, care a arătat prin întâmpinare că este de acord cu admiterea acțiunii, tribunalul a reținut că pot fi adoptate în adunarea generală a acționarilor pârâtei hotărâri în sens contrar celor atacate de către reclamanți, acest lucru având însă consecințe în ce privește efectele deja produse ale hotărârilor adoptate anterior. Împrejurarea că pârâta rectificat registrul acționarilor nu poate produce efecte retroactive, data efectuării mențiunilor în registrul acționarilor fiind cea la care se produce efectul translativ de proprietate în ce privește acțiunile respective.
Prin urmare, tribunalul a reținut că efectuarea unei mențiuni ulterioare adoptării hotărârilor adunării generale a acționarilor pârâtei în cauză, cu privire la contractele de cesiune de creanță încheiate anterior datei adoptării hotărârilor respective, nu poate atrage nulitatea acelor hotărâri prin raportare la structura acționariatului societății comerciale în cauză existentă în urma înscrierii acționarilor cesionari în registrul acționarilor. Dimpotrivă, valabilitatea hotărârilor adunării generale a acționarilor pârâtei din punct de vedere al condițiilor de cvorum și majoritate se poate aprecia doar raportat la mențiunile din registrul acționarilor existente la data adoptării hotărârilor respective.
Reclamanții au invocat decizia Î. C. de C. și J. nr. 4. pronunțată la (...) în dosarul nr. (...), prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S. F. S. împotriva deciziei civile nr. 3. din 5 iulie 2006 a C. de apel C., reținându-se înmotivare că „este adevărat că dispozițiile art. 98 din L. nr. 3. stabilesc pentru transmiterea dreptului de proprietate al acțiunilor și declarația făcută în registrul acționarilor. Însă în situația concretă în care declarația cesiunii acțiunilor nu a fost consemnată în registrul din pricina contestării în justiție a contractelor determinată de tensiunile dintre cele două grupuri de acționari, a exclude cedenții de la drepturile fundamentale conferite de dreptul de proprietate asupra acționarilor - consacrat irevocabil în justiție - ar reprezenta o gravă încălcare a principiilor de echitate"; (filele 156-157, vol. I). În ceea ce privește această decizie, tribunalul a reținut că aceasta reprezintă o decizie de speță ce nu are putere de lucru judecat raportat la obiectul cauzei de față, respectiv în ce privește legalitatea hotărârilor adunării generale a acționarilor pârâtei în cauză. A., această decizie privește o altă hotărâre a adunării generale a asociaților pârâtei decât cele ce fac obiectul dosarului de față, adoptată într-o situație de fapt distinctă, respectiv în condițiile în care au fost adoptate două hotărâri ale adunării generale a asociaților în aceeași dată, fiecare de către un grup de acționari ce se pretindea a fi majoritar. Nu aceeași este situația hotărârilor adunării generale a asociaților pârâtei ce fac obiectul dosarului de față.
Nu poate fi pierdut din vedere faptul că în sistemul juridic român practica judiciară nu este izvor de drept, iar practica judiciară a instanțelor naționale nu poate înlătura aplicarea normelor de lege imperative. Nu poate fi prin urmare preluat, în aprecierea acestui tribunal, principiul echității la care se face referire în decizia nr. 4. a Î. C. de C. și J. pronunțată la (...) în dosarul nr. (...), pentru a justifica înlăturarea unei norme legale imperative, în speță a dispozițiilor art. 98 din
L. nr. 3.. În acest sens, tribunalul a reținut că principiul legalității este superior principiului echității în statul de drept, iar asigurarea respectării principiului echității ține de puterea de apreciere a legiuitorului, înlăturarea normelor legale imperative în considerarea principiului echității fiind de natură să aducă atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Dimpotrivă, aplicarea normei legale interne poate fi înlăturată doar ca urmare a aplicării C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Or, raportat la aceasta din urmă, tribunalul a reținut că cesionarii acțiunilor la care au făcut referire reclamanții, ca nefiind convocați sau că nu li s-a respectat dreptul de vot în cadrul adunărilor generale ale acționarilor pârâtei în speță, nu dețineau un drept de proprietate asupra acțiunilor ce au făcut obiectul cesiunilor de creanță neînscrise în registrul acționarilor, față de dispozițiile art. 98 din L. nr. 3., astfel că nu aveau un drept de vot corespunzător acelor acțiuni și nu se poate reține că prin menținerea hotărârilor și a actului adițional al pârâtei, atacate în cauza de față, s-ar încălca dreptul de proprietate sau speranța legitimă a cesionarilor protejate de art. 1 din protocolul nr. 1 al C. C..
Revenind la practica judiciară internă, aceasta nu era de natură a da naștere unei speranțe legimite a cesionarilor acțiunilor pârâtei privind dreptul de vot aferent acțiunilor cesionate și neînscrise în registrul acționarilor pârâtei, decizia nr. 4. a Î. C. de C. și J. pronunțată la (...) în dosarul nr. (...) fiind contrazisă, chiar privind pe pârâta în cauză de practica judiciară în sens contrar. În speță, prin D. nr. 2. pronunțată de C.ea de apel C. în dosarul nr. (...) rămasă și ea irevocabilă, prin care a fost menținută sentința comercială nr. 3. pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), s-a reținut că nu sunt întrunite motive de nulitate de natura celor invocate în cauza de față, chiar privind prima din cele trei hotărâri ale adunării generale a acționarilor pârâtei ce fac obiectul dosarului de față, cu nr.
1/(...) și actul adițional adoptat în baza acesteia.
Nu pot fi reținute prin urmare împrejurările invocate de către reclamanți privind cvorumul și majoritatea raportat la hotărârile AGA atacate, iar în ce privește motivele privind cauza ilicită la adoptarea acestor hotărâri, tribunalul a reținut pelângă cele arătate, că nu poate fi raportată aprecierea caracterului licit al cauzei la modul de ținere al registrului acționarilor sau la modul de convocare a adunărilor generale a acționarilor, ci acesta trebuie apreciat raportat la obiectul hotărârilor respective, nefiind însă invocate de către reclamanți aspecte privind caracterul ilicit al cauzei cu referire la conținutul hotărârilor adoptate. Or, potrivit art. 967 Cod civ.,
„convenția este valabilă cu toate că cauza nu este expresă"; și „cauza este prezumată până la dovada contrarie";, o astfel de dovadă nefiind făcută în cauză de către reclamanți.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. R., P. N. și T. A. M., în contradictoriu cu pârâta S. F. S.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. R., T. A. M. și pârâta
SC F. S.
Prin recursul declarat de pârâta S. F. S. s-a reținut modificarea hotărâriiatacate, în sensul constatarii nulitatii absolute a urmatoarelor hotarari ale adunarii generale ale acționarilor S.C F. S.: a) hotărârea Adunării G. O. nr. 1 din data de (...) respectiv constatarea nulitatii absolute a Actului aditional adoptat în baza Hotararii Adunarii G. O. nr. 1 din data de (...) b) Hotararea Adunarii G. 01"dinare nr. 1 din data de (...); c) HotarareaAdunarii G. Ordin are nr. 1 din data de (...)
2. Radierea mențiunilor Având ca obiect aceste hotarari de la Q. R. C. C. I. Starea de fapt relevanta
Având în vedere ca la dosarul cauzei atat reclamantii cat și pârâta a prezentat, în scris, istoricul conflictului din cadrul subscris ei S. F. S., conflict generat de atitudinea anumitor persoane intre care cu predilectie se remarca: d-l D. G., d-l R. P., d-na G. V., d-na I. M., d-na S. M., d-na B. L., d-na B. (Kiss) Iudita, vom relua la fiecare aspect tratat în motivarea recursului doar elementele din care rezulta netemenicia și nelegalitatea prezentei sentinte și nu intreg istoricul evenimentelor.
1. D-na P. R. actionar al subscrisei a achizitionat incepand cu anul 2002 un numar de 204 .362 actiuni dintr-un total de 271. 165 actiuni al S.C F. S., de la 166 de actionari. La randul sau prin mai multe contracte de cesiune de actiuni d-na P. R. a transmis dreptul de proprietate asupra unui numar total de 138.295 actiuni, reprezentand 51% din capitalul social, în favoarea d-nei Bor E.. D-na Bor E. a transmis prin contracte dreptul de proprietate asupra acestor actiuni în favoarea S. E. COM S.
D-na Bor E. dobandeste în anul 2006, 2.681 actiuni ale pârâtei, reprezentand 0,99% din capitalul social, în baza a trei contracte de cesiune de actiuni.
Separat de actiunile care au fost cesionate în favoarea d-nei Bor E., d-na P. R. a dobandit dreptul de proprietate prin cesiune asupra unui nr. de 66.067 actiuni, reprezentand 24,36% din capitalul social al S. F. S.
2. Aceste contracte de cesiune au fost validate de instanta judecatoreasca prin: a) D. nr. 1080 din 15 martie 2006 pronuntata de Înalta Curte de Casație și
Justiție în dosarul nr. (...), prin care s-a stabilit valabilitatea contractelor de cesiune de actiuni incheiate intre P. R., în calitate de cedenta și Bar E., în calitate de cesionara, precum și contractele subsecvente incheiate intre Bol" E. și S. E. CUM S.
; b) D. nr. 3564 din 14 noiembrie 2006 pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție: prin care s-a statuat asupra valibilitatii contractelor de cesiune incheiate de P. R. în calitate de cesionar și actionari ai subscrisei în calitate de cedenti.c) D. nr. 4048/(...) pronuntata de I. în dosarul nr. (...) în care instanta suprema retine urmatorul aspect: " Este adevarat ca dispozițiile art. 98 din L. nr. 3. stabilesc pentru transmiterea dreptului de proprietate al actiunilor și declaratia facuta în registrul acționarilor. Insa în situatia concreta în care declaratia cesiunii actiunilor nu a fost consemnata în registru din pricina contestarii în justitie a contractelor determinate de tensiunile dintre cele doua grupuri de actionari, a exclude cedenti (de fapt cesionarii) de la drepturile fundamentale conferite de drephll de proprietate asupra actiunilor-consacrat irevocabil în justitie-ar reprezenta o grava incalcare a principiului de echitate .... ".
3. H. AGA atacate sunt nelegale intrucat la adoptarea lor un anumit grup de persoane intre care actionari minoritari și persoane care nu detin aceasta calitate s- au folosit de actiunilor detinute de P. R., Bor E. și S. E. COM S. pentru a-si crea o majoritate prin care sa valideze aceste hotarari. Tot mecanismul avut în vedere de aceste persoane este animat de un scop ilicit care incalca normele legale și morale urmarindu-se fraudarea intereselor adevaratilor proprietari ai acestor actiuni: P. R., E.. H. astfel adoptate au o cauza ilicita fiind întocmite tocmai în consolidarea scopului final urmarit de aceste persoane: dizolvarea societatii. Aspect pe care il vom detalia în cele ce urmeaza.
II. Netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate,
Instanța de font retine la pag. 10 a sentinței următoarele:
„A. 98 din L. 3. reglementeaza efectul translativ de proprietate asupra actiunilor societatii comerciale, stabilind ca acesta opereaza doar prin inscriserea transferului în registrul acționarilor. A., daca nu au fost inscrise cesiunile de creanta, nu a operat efetul translatiu de proprietate în ce priveste actiunile cesionate, iar cesionarii nu au dobandit dreptul de proprietate asupra actiunilor ce au facut obiectul contractelor de cesiune, acestia dobandind doar un drept de creanta.;
Potrivit art. 98 din L. nr. 3., dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta în registrul acționarilor, semnata de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor.
Doctrina și jurisprudența au stabilit ca, în privinta transferului actiunilor nominative, inscrierea în registrul acționarilor priveste numai stabilirea proprietatii fata de societate și terti, iar nu raporturile dintre partile contractante. Lipsa inform arii formale a societatii are aceleasi efecte ca în dreptul comun, respectiv inopozabilitatea fata de societate, respectiv fata de alti terti în raport cu transferul, actul fiind perfect valabil intre parti de la data acordului de vointa, conform dreptului comun.
• In speta, opozabilitatea contractelor de cesiune de actiuni s-a realizat, fata de pârâta societate S.C F. S. prin notificarea transferului de către cedent și cesionar, potrivit adreselor inregistrate la S. F. S. sub nr. 821/(...), nr. 997/(...), nr."1029/(...), nr. 1122/(...), nr. 1394/(...), nr. 1826/(...), nr. 2656/(...), nr.
4525/(...), nr. 912/(...), nr. 240/(...).
• Cum recurenta societate a fost notificata, operarea modificarii registrului acționarilor urma a se face, în conditiile art. 177 alin. 1 lit. a și alin. 2 din L. nr.
31/199 republicata, prin grija administratorului de la acel moment, care, prin urmare, nu isi poate invoca propria culpa. Cu atat mai mult cu cat acest transfer de actiuni a fost consemnat la data de (...), în baza dosarului executional nr. 342/2002 al Biroului Executorului Judecatoresc Stolnean M.. D-l D. G. și subscrisa S. F. S. am fost somati sa executam dispozițiile ordonantei presedintiale nr. 3160/(...), iar la data de (...) a fost inceputa executarea silita. în acest sens, la data de (...), s-a incheiat procesul-verbal de executare silita, semnat de d-l D. G., prin care s-a pus în executare cuprinsul ordonantei presedintiale nr. 3160/(...). D-I D. G. operand în registre transmisiunile realizate prin contractele de cesiune. A fost facutamențiunea ca inscrierea cesiunilor s-a facut în Situatia de repartizare actiuni, intrucat d-l D. G. sustinea ca nu ar avea la dispozitie R., intru cat nu i-a fost predat de vechiul consiliu de administratie (Sustinerea d-l D. vizand-o pe d-na P. R.- rnemhru al C. de A.).
Sustinere contrara realitatii intrucat: în Sentinta penala nr. 752/2002 a
Judecătoriei C., pe care o anexează, se prevede la pag 4 " instanta apreciaza ca nu s-o putut dovedi pe deplin imprejurarea ca inculpata si-a insusit acel bun mobil, în speta registrul acționarilor, sau ca a refuzat predarea lui, cata vreme el s-a aflat tot timpul la sediul firmei".
• Practic la data de (...), transferul de actiuni a fost consemnat in evidentele subscrisei, o sustinere contrara a anumitor persoane intre care și cea a persoanei care a operat acest transfer (d-l D. G.) nu poate primi protectia legii civile.
• Persoanele care se prevaleaza de actiunile dobandite de P. R. și SC E. COM
SRL nu fac decat sa transpuna conduita lor abuziva sub o aparenta de legalitate, menita sa estompeze ilegalitate a propriilor actiuni.
2. DATA DE LA C. OPEREAZA TRANSFERUL DREPTULUI DE PROPRIETATE
ASUPRA ACTIUNILOR
Este de precizat ca art.98 din L. nr.3. republicata, reglementeaza numai forma de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor, fara a stabili data la care opereaza transferul dreptului de proprietate.
L. reglementează modul de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative în timp ce textul stabilit convențional (clauza contractuala) prin contractul de cesiune reglementeaza data la care opereaza transferul dreptului de proprietate, respectiv data creditarii contului vanzatorului cu suma reprezentand pretul de cumparare prevazut de parti. în speta, data incheierii contractelor de cesiune. A., vointa partilor, exprimata în clauza contractuala completeaza dispozitia legala mai sus evocata, nefiind de natura a o incalca.
Recurenta redă în cest sens clauza comuna tutuor contractelor de cesiune incheiate de P. R. în calitate de cesionar și actionari ai subscrisei în calitate de cedenti, respectiva contractelor ulterioare incheiate de P. R. in calitate de cedent și Bor E. în calitate de cesionar în care se prevede ca la data incheierii contractului cedentul renunta la toate drepturile și obligatiile conferite de calitatea de actionar în favoarea cesionarului:
In ultima fraza din pag. 1 a contractului de cesiune se prevede ca: "Impreuna cu actiunile cesionate, cedentul transmite cesionarului (P. R.) toate drepturile și obligatiile conferite acționarilor societatii comerciale F. S. C. prin actul constitutiv și L. nr. 3., republicata, cu modificarile ulterioare.". în declaratia data anexa contractului cedenti declara ca "Eu am cesionat în totalitate doamnei P. R. actiunile detinute și o imputernicesc totodata sa semneze în numele meu în registrul acționarilor. Impreuna cu actiunile cesionate am transmis doamnei P. R. toate drepturile și obligatiile conferite acționarilor societatii S. F. S. C., prin actul constitutiv și L. nr. 3., republicata, cu modificarile ulterioare, urmand ca aceasta sa inregistreze declaratia în registrul acționarilor, subscriind-o și mentionand transferul de actiuni.".
Completarea art. 98 al L. 3. este o consecinta fireasca a respectarii art. 969 și urm din C.civ. conform careia: a) contractul are forta obligatorie pentru partile contractante acestea fiind tinute sa execute intocmai și cu buna-credinta obligatiile la care s-au indatorat și b) forta obligatorie a contractului este aceeasi și pentru instantele de judecata, care judecând litigiul intervenit intre parti, sunt obligate sa tina sealna de clauzele contractului și sa le asigure executarea, ca și cand ar fi vorba de aplicarea dispozițiilor unei legi, intrucat contractul are "putere de lege". Altfel spus devine o norma imperativa ce nu poate fi nesocotita.
Aspecte pe care instanta de fond nu le-a avut în vedere, nesocotind prevederile art. 969 și urm. C. Civ ..
3. Spiritul și litera legii art. 98 al L. 3. . Abuzul de drept și frauda la lege.
La pag. 10-11 a sentintei instanței e fond retine următoarele:
"Nu poate fi pierdut din vedere faptul ca în sistemul juridic roman practica judiciara a instantelor romane nationale nu poate inlatura aplicarea normelor de lege imperative. Nu poate fi prin urinare preluat, în aprecierea acestui tribunal, principiul echității la care se face referire în decizia nr. 4. a I. C. de C. și J. pronuntata în dosarul nr. (...), pentru a justifica inlaturarea unei norme legale imperdtive, în speta a dispozițiilor art. 98 din L. nr. 3.. În acest sens, tribunalul retine ca principiul legalitatii este superior principiului echitatii în statul de drept, iar asigurarea respectarii principiului echitatii tine de puterea de apreciere a legiuitorului, inlaturarea normelor legale imperative în considerarea principiului echitatii fiind de natura sa aduca atingere principiului constitutional al separatiei puterilor în stat."
Problema ridicata de instanta tine de interpretarea normei juridice și nu de intermitenta în legiferare, cum gresit a apreciat instanta de fond.
Abuzul de drept consta în exercitarea drepturilor conferite de lege cu rea credinta, cu incalcarea scopului pentru care ele au fost instituite, de fapt în scopul de a produce consecinte vatamatoare pentru altcineva. Or, atitudinea celor care s- au folosit fara temei legal de actiunile detinute de actionarii P. R. și SC E. COM SRL spre a-si crea majoritatea necesara adoptarii hotararilor AGA mentionate și atacate este un abuz de drept.
Mobilul acestui comportament nociv este dorinta de obtinere a unui castig ilicit printr-o sicana constanta execitata de către d-l D. G., d-l R. P., d-na G. V., d- na I. M., d-na S. M., d-na B. L., d-na B. (Kiss) Iudita fata de actionarii P. R. și S.C E. COM S. respectiv fata de subscrisa S.C F. S.
Frauda la lege consta în manevra nelegitima, a acestor persoane, facuta cu scopul de a eluda aplicarea tocmai a acestei norme legale, art. 98 al L. 3., spre a crea un blocaj la nivel de probatiune a calitatii de actionar detinuta de P. R., S.C E. COM SRL, Bar E. pentru a-si promova ilegal propriile interese, ocolind consecintele legale care nu convin, consecinte date și recunoscute prin cele trei Decizii ale I.C.C.J: D. nr. 1080 din 15 martie 2006 pronuntata de Înalta Curte de Casație și
Justiție în dosarul nr. (...); D. nr. 3564 din 14 noiembrie 2006 pronuntata de I. C.e de C. și J. ; D. nr. 4048/(...) pronuntata de I. în dosarul nr. (...).
Prin solutia instantei de fond avem de a face cu o aplicare eronata a literei legii art. 98 al L. 3. și cu incalcarea spiritului ei.
Or, în conditiile de tensiune permanenta data de conflictul dintre actionarii recurentei, existentei unor contracte de cesiune care au primit girul instantei prin cele trei Decizii, privarea de orice alta posibilitate de probatiune a dreptului de proprietate dobandit de la data incheierii contractului de cesiune de către P. R., S.C E. COM SRL, echivaleaza cu o reduce.re la absurd a incidentei art. 98 al L. 3.. în conditiile în care legiuitorul nu are în vedere acest aspect vorbim de o incalcare a legii nicidecum de o aplicare corecta a acesteia.
4. Solutia instantei de fond este o incalcare a prevederilor art. 6 al C. C.
4. La pag. 11 a sentintei instanta de fond retine în mod corect faptul ca: ...
„aplicarea normei legale interne poate fi inlaturata doar ca urmare a aplicarii C. pentru apararea drepturilor omului și libertatilor fundamentale".
Insa, rationamentul instantei de fond coroborat art. 98 al L. 3. la art. 1 al C. C. este gresit aplicat, în speta fiind vorba DE FAPT de incalcarea art. 6 al C. C..
Ceea ce interesează în special, prin prisma conținutului acestui articol, este încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție:
"orice persoana are dreptul la judecarea echitabila a cauzei sale ( ... ) de către o instanța independenta și imparțiala ( ... ) care va hotărî ( ... ) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ( ... )"
• Cum am precizat la punctul anterior (1), art. 98 al L. 3. nu este unul de natura imperativa ci supletiva, nu are rolul de a consfinti transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor ci rol de a asigura opozabilitatea transferului fata de societate și terti cu atat mai mult cu cat exista chiar la nivel de I. o practica judiciara în acest sens. Vorbim astfel de o practica neunitara a instantelor romane in acelasi domeniu.
• A. neunitara a legii, în speta, a art. 98 al L. 3. diferentiat de către instantele de judecata este o incalcare a Convenție C. conform jurisprudentei C.
Europene. în acest sens avem în vedere urmatoarele aspecte invederate de instanta C. în C. C. V. A. N. A aceleiasi legi sau articol de lege la nivelul instantelor unui stat: A., în cauza Beian vs. Romania, C. a atribuit Î. C. de C. și J. (I.C.C.J.) rolul de uniformizare a practicii judiciare nationale, prin determinarea adoptării de hotărâri predictibile, necontradictorii în spete similare și prin asigurarea credibilitatii actului de justitie.
T., C.ea a atras atentia asupra faptului ca neatingerea acestor obiective duce la incalcarea indirecta a principiului conventional si constitutional al liberului acces la justiție, precum și a dreptului la un proces echitabil 6.
• C.ea E. a D. O. a. decis, la data de (...), în cauza Paduraru împotriva
României, ca au fost incalcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., iar în speta Beian contra Romaniei, pronunțata la data de (...), C.ea s-a pronunțat în sensul încălcării dispozițiilor aceluiasi articol, combinat cu cele ale art. 14 din Convenție, precum și dispozițiile art. 6 (1) din Convenție.
• Sancționata explicit prin dispozitivul cauzei Beian, jurisprudența divergenta, "profunda și persistenta în timp" a instanțelor judecătorești din
Romania, și în mod deosebit a instantei supreme - Înalta Curte de Casație și
Justiție -, cu consecinta afectarii principiului siguranței juridice, definit ca "unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept", este mentionata și sanctionata și prin decizia pronuntata în cauza Paduraru contra Romaniei.
• Concluzia C., în ambele cazuri, este echivalenta cu o condamnare severa, lipsita de echivoc, a practicii neunitare existente la nivelul Î. C. de C. și J. - ceea ce este considerat de C.e cu atât mai grav, fata de cazul celorlalte instanțe judecătorești din România, cu cat Instanța Suprema are, prin C. (art. 126), atribuția de a "asigura interpretarea și aplicarea unitara a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competentei sale". Gravitatea implicațiilor practice. ale acestui raționament decurge din caracterul (aproape) iremediabil al hotărârilor acestei instanțe, precum și din insusi mecanismul concret al acestei practici neconsecvente: parti Având aceeasi situatie juridica primesc soluționări contradictorii, unora acordandu-li-se drepturile solicitate, altora refuzandu-li-se acelasi lucru.
• Efectele concrete ale practicii neunitare, astfel cum sunt evidențiate de C.e, conduc la concluzia ca principiul sigurantei publice, amenintat și incalcat, nu este - în sine - suficient sa ofere o explicatie faptului ca unui cetatean nu i se recunoaste un drept, în vreme ce, în conditii similare, daca nu identice și în conditiile aplicarii aceluiasi text de lege, acel drept ii este recunoscut altui cetatean.
• Pe de alta parte, încercările de a oferi o justificare acestei situatii, prin utilizarea argumentelor independentei și inamovibilității judecătorilor, sunt, de asemenea, insuficiente. Cele doua principii ale funcționarii puterii judecatoresti nu trebuie sa vina în contradictie cu principiul realizarii unicitatii de interpretare și aplicare a legii.
• Raportat la concluziile C. din Deciziile menționate, în ceea ce privește practica neunitara și disfunctionalitatile antrenate de aceasta, a invoca alte doua principii, ale independenei și ale inamovibilitatii pentru a justifica diversitatea de solutii constituie un rationament cel puțin discutabil. și aceasta, deoarece solutia dintr-un litigiu dedus judecatii, cea care corespunde adevarului, nu poate fi decat una singura, aceea care trebuie sa se impuna cu autoritate ca fiind cea corecta.
Or, solutia corecta nu este cea a reducerii campului de aplicare în materia transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor unei societatii la operarea în registru (art. 98 al L. 3.), în conditiile in care aceasta solutie este contrazisa sub 3 aspecte:
- același articol permite alte modalități de transfer, lăsate la alegerea persoanei juridice. P. art. 98 alin. 1 teza finala, confirma teza potrivit căreia declarația facuta în registrul acționarilor nu este conditie solicitata ad validitatem pentru a se produce în mod valabil transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor ci ad probationem;
- nu se prevede data de la care opereaza acest transfer-ca atare nici nu poate fi restransa la data mentiunii în registru în caz contra se incalca principiul de drept conform careia " Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinqa., respectiv se incalca art. 969 C.Civ. care confera contractului de cesiune caracter de lege. Or, în condițiile în care părțile prevăd transferul dreptului de proprietate de la data incheierii contractului, instanta trebuie sa respecte aceasta clauza contractuala. O interpretare contrara nu este permisa.
Exista o practica neunitara în acest sens a instanțelor romane, astfel incat nu se poate sustine imperativitatea art. 98 al L. 3. cand instante care aplica aceeasi lege o interpreteaza și pronunta solutii contrare. Sub aspectul practicii C. Europene vorbim de o incalcare a art. 6 al C. C. de către instanta de fond în prezenta cauza.
Un alt aspect este dat de A. 179 al L. 3. (Modalitatea de tinere a registrelor). R. acționarilor și registrul obligatiunilor se pot tine manual sau în sistem computerizat. în conditiile în care R. se tine în sistem computerizat vorbim cu certitudine doar de o informare a societății privitor la acest transfer de acțiuni."
3. Cauza ilicita a celor 3 hotarari și a actului aditional
Instanța retine la pag. 11 a sentinței următoarele:
" Nu pot fi retinute prin urmare împrejurările invocate de către reclamanți privind cvorumul și majoritatea raportat la hotararile AGA atacate, iar în ce privește motivele privind cauza ilicita la adoptarea acestor hotarari, tribunalul retine pe lângă cele aratate, ca nu poate fi raportata aprecierea caracterului licit al cauzei la modul de tinere al registrului acționarilor sau la modul de convocare a adunărilor generale a acționarilor, ci acesta trebuie apreciat raportat la obiectul hotărârilor respective nefiind insa invocate de către reclamanți aspecte privind caracterul illicit al cauzei cu referire la continutul hotararilor adoptate";.
Raporta la concluzia instantei este de precizat faptul ca instanta de fond trebuia sa aiba în vedere faptul ca fie ca este vorba de cauza obligatiei, fie de aceea a actului juridic, în ambele cazuri, cauza se caracterizeaza prin aceea ca ea nu este o cauza eficienta, ci una finala: prefigurarea unui scop.
Or, H. atacate și actul adițional au la baza exercitarea dreptului de vot in baza unui numar de actiuni care în realitate apartin acționarilor P. R., SC E. COM SRL, insa persoane care cunosc aceasta situatie(D. G., R. P., S. M., etc.), se prevaleaza de contracte de van zare cumparare pretins a fi incheiate ulterior cu persoane care si- au cesionat actiunile cesionarei P. R. incepand cu anul 2002.
Or, vanzarea cumpararea lucrului altuia în cunostinta de cauza, reprezinta o operatie speculativa Având astfel o cauza ilicit a și ca atare este nuIa absolut în baza art. 968 C.Civ. , în virtutea cunoscutului adagiu roman frauda corupe totul
(fraus omnia corrumpi), Acest aspect este sustinut și validat și de către practica judiciara.
Ce nu a avut în vedere instanta de fond este faptul ca H. AGA atacate sunt doar un mijloc prin care care se incearca atingerea rezultatului dorit: deposedarea acționarilor P., E. de actiuni și insusirea acestora pe nedrept.
Ca atare, rațiunea adoptării acestor hotărâri AGA constă nu în structura, ci în efectele lor, care sunt dorite și urmărite de aceste persoane. Efecte care tin de cauza juridica a hotararilor, cauza ilicita prin finalitatea urmărita.
Raportat la cele învederate și la aspectele reținute de instanța în cuprinsul sentinței consideră ca sunt întrunite condițiile pentru admiterea prezentului recurs, afirmație susținuta de următoarele argumente:
Recursul este admisibil pentru orice motiv de fapt și de drept, instanța putând examina cauza sub toate aspectele .
Raportat la dispozițiile art. 132 al. 9 din L. nr. 3.. Hotărârea judecătoreasca pronunțata este supusa numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare ... ", în cauza este incident art. 30.41 din Codul de procedura civila, conform căruia "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele".
In acest sens, apreciază ca, instanța de fond a interpretat în mod gresit situatia de fapt în care se regăsește S. F. S., netinand cont de circumstanțele concrete în care anumite evenimente s-au petrecut.
Motivul de nelegalitate pentru care am formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2..12 pronunțata în dosarul nr. (...), se regăsește si în cadrul art. 30.4 pct.
9 din Codul de procedura civila, respectiv hotărârea a fost data cu aplicarea greșita a legii.
Fata de cele menționate anterior, consideră ca se impune modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii recursului și constatării nulității absolute a H. Adunării G. a A. S.C F. S. din (...) și a actului adițional adoptat în baza acesteia; Hotărârea Adunării G. O. nr. 1 din data de (...); Hotărârea Adunării G. O. nr. 1 din data de 15.12.20.10. și radierea de la R. C. a mențiunilor vizând aceste hotărâri.
Prin recursul declarat de reclamanții P. R. și T. A. M. au solicitatmodificarea în parte a sentinței atacate și în consecință constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale ale acționarilor S. F. S. adoptate cu încălcarea dispozițiile L. nr. 3., ca și consecință a încălcării de către pârâtă, prin C. de A. a dispozițiilor art. 1, 2 și 4 din H. nr. 8. și art.73 alin.1 lit. c din L. nr. 31/199, precum și a dispozițiilor referitoare la convocarea și ținerea adunării generale: Hotărârea Adunării G. O. nr. 1 din (...); Hotărârea Adunării G. O. nr. 1 din (...); Hotărârea Adunării G. O. nr. 1 din (...); și constatarea nulității absolute a Actului adițional adoptat în baza Hotărârii Adunării G. O. nr. 1 din (...).
În motivarea recursului reclamanții au următoarele:
1. In prealabil, referitor la modalitatea de adoptare a H. A. G. O. ALE A. S. F.
S.A A. LA (...), (...), (...) și A ACTULUI ADITIONAL DIN (...), se impun următoarele precizări:
1.1. La data de (...) a avut loc o adunare generala ordinara a acționarilor S.
F. S.A, ocazie cu care s-a adoptat Hotararea nr. 1/(...) prin care a fost ales un nou consiliu de administratie compus din: D. G., B. I., R. P., Sabau Ana, B. I., V. O., G. V. și L. Ana.
Cu aceeasi ocazie, s-a ales și comisia de cenzori.
La adunarea generala nu a fost convocata S. E. COM S., situatie determinata de culpa paratei, care nu a inregistrat contractele de cesiune prin care S. E. COM S. a dobandit dreptul de proprietate asupra unui numar de actiuni de 138.295, reprezentand 51% din capitalul social, iar reclamantei P. R. i-a fost recunoscutdreptul de vot corespunzator unui procent de 1,39% din totalul actiunilor, desi la data adunarii generale reclamanta de tin ea actiuni reprezentand 24,16% din capitalul social.
In baza hotararii adunarii generale nr. 1/(...) a fost adoptat actul aditional prin care s-a modificat actul constitutiv.
P. R. și S. E. COM S. au formulat actiune pentru constatarea nulitatii absolute a hotararii nr. 1/(...) și a actului aditional adoptat în baza acestei hotarari, insa prin sentinta comerciala nr. 317/(...), pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), s-a respins actiunea, iar prin decizia civila nr. 22 din (...), pronuntata de C.ea de A. C. în dosarul nr. (...), s-a respins apelul.
Sentinta civila nr. 3. și decizia civila nr. 2. nu reprezentau impedimente în admiterea actiunii din prezentul dosar, deoarece, chiar daca obiectul cererii de chemare în judecata este acelasi, nu exista identitate deplina de parti și nici identitate de cauza.
1.2. La data de (...) a avut loc A. Generala Ordinara a A. S. F. S. C.-N., ocazie cu care s-a adoptat Hotararea nr. 1/(...).
Prin aceasta hotarare actionarii prezenti au stabilit urmatoarele:
- Nu se aproba situatiile financiar-contabile pe anii (...). Se mandateaza C. de
A. ca, dupa intrarea în posesia actelor societatii, sa numeasca un expert contabil și sa stabileasca obiectivele expertizei financiar contabile, care va fi supusa dezbaterii acționarilor;
- Se mandateaza C. de A. sa promoveze actiuni în raspundere contra tuturor persoanelor care au cauzat prejudicii societatii, uzand de o falsa calitate de administratori, respectiv: P. R., Bor E., N. llona, T. A. M., P. N. și cenzorii Vatafului L., P.escu N. și Bagacean V.;
- Se mandateaza C. de A. sa indeplineasca formalitatile necesare la P. C.-N.,
C. C.-N. și A. de M. pentru respingerea avizarii si autorizarii documentatiilor pentru complexul Fortuna, sediul societatii și pentru orice alte solicitari privind activele societatii;
- La propunerea acționarilor și în urma aprobarii se mandateaza C. de A. sa inainteze un protest care sa sesizeze faptele grave prezentate la urmatoarele organe ale statului: C., Min. J.i, Min. A.i și Internelor, DNA, DIICOT;
- La punctul nr. 3 de pe ordinea de zi, referitor la alegerea C. de A., actionarii prezenti au hotarat alegerea prin vot secret a C. de A. (compus din 9 membri).
A., în baza votului exprimat de actionarii prezenti la adunare, au fost numiti urmatorii administratori: D. G.; R. P.; Sabau Ana; B. I.; P. V.; I. M.; G. V.; R. A.; V. Olirnpia.
Referitor la alegerea C. de cenzori, actionarii prezenti au hotarat alegerea C. de cenzori, respectiv cenzorii permanenti și supleanti.
A. în baza votului exprimat de actionarii prezenti, au fost numiti urmatorii cenzori:
C. permanenti: Pugna Indrei, expert contabil autorizat; Mos D., actionar; S.
G., actionar;
C. supleanti: Scorus S., actionar; Cadar M., actionar; M. E..
In urma numirii administratorilor și cenzori lor, actionarii prezenti au hotarat urmatoarele:
- Presedintele C. de A. este și director general al societatii;
- Garantia administratorilor se constituie prin depunerea unui numar de 10 actiuni nominative care se vor mentiona în registrul acționarilor;
Garantia cenzori lor se fixeaza la suma de 20 lei;
- Acționarii prezenti l-au imputernicit pe D. G., în calitate de presedinte al C. de A., sa semneze hotararea A.G.O.A, actul aditional la statutul și contractulsocietatii, precum și toate actele necesare mentionarii respectivelor modificari la R. C. și în R. acționarilor.
La aceasta adunare generala nu au participat și nu au votat S. C. E. COM
SRL, P. R. și Bor E., persoane care impreuna detin 76,35% din capitalul social, situatie determinata de culpa paratei, prin C. de A., care:
- nu a inregistrat contractele de cesiune în baza carora acesti actionari au dobandit dreptul de proprietate asupra actiunilor, incalcand în acest mod dispozițiile legale la care vom face referire la punctul" din prezentul recurs;
- a inscris în R. acționarilor și în R. actiunilor alte persoane decat cele indreptatite, denaturand situatia acționarilor și a actiunilor, cu consecinte grave;
- a permis exercitarea dreptului de vot de către alte persoane decat actionarii indreptatiti, fiindca, prin modul defectuos și vadit nelegal în care au condus R. acționarilor și R. actiunilor, au oferit posibilitatea sa voteze persoane care nu mai aveau calitate de actionar și au impiedicat exercitarea dreptului de vot de către actionarii indreptatiti, asigurandu-si în acest mod alegerea în consiliul de administratie prin votul celor care, fara operatiunile nelegale din cele doua registre, nu ar fi avut drept de vot.
1.3. La data de (...) s-a tinut o Adunare Generala Ordinara a A. la care au participat 35 de actionari.
Potrivit mentiunilor din procesul-verbal intocmit cu ocazia Adunarii G. O. a A. s-a constatat ca, din totalul de 271.165 actiuni ce reprezinta 100% din capitalul social, au fost prezenti actionari care insumau 184.460 actiuni, respectiv 68,0. din capitalul social.
Prin Hotararea nr. 1 din data de (...) a Adunarii G. O. a A. S. F. S. s-au hotarat urmatoarele:
" La punctul 1 de pe ordinea de zi:
1. Nu se aproba situatiile financiar contabile, bugetele de venituri și cheltuieli pe anii (...), intocmite sub semnatura C. de A. ilegal, condus de P. R.
2. Se aproba efectuarea unei expertize financiar-contabile pentru a se verifica modul de conducere și gestionare a societatii de către C. de A. mentionat la punctul
1, expertiza care va sta la baza unei hotarari A G.A;
3. Se descarca de gestiune C. de A. și C. de C., alese în AG.A din (...).
La punctul 2 de pe ordinea de zi:
1. Se alege C. de A., format din 9 membri, în urmatoarea componenta: D. G. cu un nr. de 173.457 voturi; I. M. cu un nr. de 173.457 voturi; Z. ANA cu un nr. de
173.457 voturi; G. V. cu un nr. de 173.319 voturi; R. P. cu un nr. de 172.597 voturi; P. V. cu un nr. de 170.706 voturi; V. O. cu un nr. de 169.054 voturi; B. I. cu un nr. de 167.749 voturi; R. A. cu un nr. de 165.481 voturi.
La punctul 3 de pe ordinea de zi:
1. Se alege C. de C., formata din 3 membri permanenti și 3 membri supleanti, în urmatoarea componenta:
C. permanenti: PUGNA IND REI, expert contabil autorizat, cu 166.606 voturi;
TlPLEA ANA cu 166.236 voturi; PETRISOR M. cu 165.110 voturi.
C. supleanti: M. E. cu 156.848 voturi; ROSCA LETlTlA cu 151.747 voturi; RUS V. cu 164.193 voturi.
R. administratorilor este de 10% din salariul de incadrare a directorului general, care va fi stabilit de consiliul de administratie. R. cenzorilor va fi de 20 lei/, luna. Garantiile sunt stabilite conform statutului societatii."
La aceasta adunare generala nu au participat și nu au votat S. E. COM SRL, P. R. și Bor E., persoane care impreuna detin 76,35% din capitalul social, situatie determinata de culpa paratei, prin C. de A., care:
- nu a inregistrat contractele de cesiune în baza carora acesti actionari au dobandit dreptul de proprietate asupra actiunilor, incalcand în acest mod dispozițiile legale mentionate mai sus;
- a inscris în R. acționarilor și în R. actiunilor alte persoane decat cele indreptatite, denaturand situatia acționarilor și a actiunilor, cu consecinte grave;
- a permis exercitarea dreptului de vot de către alte persoane decat actionarii indreptatiti, fiindca, prin modul defectuos și vadit nelegal în care au condus R. acționarilor si R. actiunilor, au oferit posibilitatea sa voteze persoane care nu mai aveau calitate de actionar și au impiedicat exercitarea dreptului de vot de către actionarii indreptatiti, asigurandu-si in acest mod alegerea unui consiliu de administratie prin votul celor care, fara operatiunile nelegale din cele doua registre, nu ar fi avut drept de vot.
Asa cum am relevat mai sus, actionari reprezentand 76,35% din capitalul social nu au participat la adunarea generala și nu si-au exercitat dreptul de vot, nu au fost convocati la adunarea generala, toate acestea fiind determinate de modul defectuos și nelegal în care au fost conduse de către parata, prin C. de A., R. acționarilor și R. actiunilor.
Urmare acestei situatii, hotararile sunt lovite de nulitate absoluta, nulitate care poate fi invocata de orice persoana interesata, conform dispozițiilor art. 132 alin. 3 din L. nr. 3..
1.4. La convocarea adunarii generale și la adoptarea hotararilor nu s-a tinut seama de actionarii inscrisi în evidentele S. F. S., urmare adoptarii ordonantei presedintiale nr. 3160/2002, pronuntata de Tribunalul Cluj în data de (...), prin care s-a dispus obligarea paratei S. F. S. și a lui D. G. de a inregistra în R. acționarilor un numar de 140.102 actiuni apartinand cesionarei P. R. Ordonanta a ramas irevocabila în urma respingerii recursului formulat impotriva acesteia, prin D. nr. 1522/(...) a C. de A. C.
La data de (...), în baza dosarului executional nr. 342/2002 al Biroului
Executorului Judecatoresc Stolnean M., D. G. și S. F. S. au fost somati sa execute dispozițiile ordonantei presedintiale nr. 3160/(...), iar la data de (...) a fost inceputa executarea silita.
In acest sens, la aceeasi data - (...), s-a incheiat procesul-verbal de executare silita, semnat de D. G., prin care s-a pus în executare cuprinsul ordonantei presedintiala 3160/(...), D. G. operand în registre transmisiunile realizate prin cele
88 de contracte de cesiune. A fost facuta mentiunea ca inscrierea cesiunilor s-a facut în Situatia repartizare actiuni. intrucat D. G. sustinea ca nu ar avea la dispozitie R. A.
Prin urmare, în evidentele S. F. S. au fost operate contractele de cesiune incheiate în anul 2002, chiar daca ulterior, în R. acționarilor și în R. actiunilor prezentate de dl. D. în instanta aceste operatiuni nu s-au regasit.
In analizarea drepturilor acționarilor de a participa la vot și pentru a se stabili daca cele trei hotarari atacate cu actiunea în anulare au fost sau nu legale, instanta de judecata avea posibilitatea sa verifice și sustinerile privitoare la operarea în registre a cesiunilor de actiuni din anul 2002.
Modalitatea în care parata, prin C. de administratie condus de dl. D. G., a procedat la tinerea evidentei acționarilor, conducand doua registre cu date diferite, nu poate servi ca motiv pentru respingerea actiunii.
Avem în vedere imprejurarea ca instanța si-a motivat hotararea pe ideea respectarii legalitatii, asa cum rezulta din paginile nr. 9,10 și 11 din hotararea atacata.
Respectarea legalitatii presupune nu doar exercitarea dreptului de vot în functie de un anume registru al acționarilor, ci indeplinirea și a celorlalte cerinte ale legii, incepand cu obligatia de a inscrie contractele de cesiune în registru, cuprezentarea în instanta a registrelor intocmite în baza ordonantei presedintiale nr.
3160/(...), cu utilizarea doar a registrului care este conform cu datele rezultate în urma aplicarii ordonantei presedintia le sus-mentionate.
Nu se poate sustine ca o hotarare adoptata de adunarea generala a acționarilor este legala, în conditiile în care a fost votata de către persoane care nu aui drept de vot, iar cele care au avut drept de vot nu au fost convocate și nici nu au participat la adunarea generala.
II. Sustine ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 304 pct. 9 din
Codul de procedura civila pentru admiterea recursului în sensul solicitat, intrucat instanța de fond a facut o gresita aplicare a dispozițiilor legale incidente în speta, cu referire la:
• dispozițiile art. 1, 3 și 4 din H. nr. 8. privind unele masuri de organizare unitara a evidentei acționarilor și a actiunilor societatilor comerciale, care prevad urmatoarele:
"A. 1: Pentru asigurarea evidentei și a publicitătii anuale a situatiei actiunilor emise de societătile comerciale, potrivit ari. 71 din L. nr. 3., acestea, prin grija consiliului de administratie sau, după caz, a managerului, sunt obligate sa deschidă și sa tină la zi registrele prevăzute la ari. 64 și la ari. 1. a) din L. nr. 3., după cum urmează:
- registrul acționarilor, cu continutul prevăzut în anexa nr. 1;
- registrul de actiuni, cu continutul prevăzut În anexa nr. 2.
ART 3: Actualizarea registrului acționarilor se face pornind de la lista acționarilor existenti la inceputul perioadei pentru care se face actualizarea și tinând seama de soldul titlurilor, rezultat din toate transmiterile de actiuni, indiferent de natura juridică a transmiterii, inregistrate în registrul de actiuni în toată perioada pentru care se efectuează actualizarea.
ART 4: În registrul de actiuni se Î., În ordine cronologică, toate modificările în detinerea proprietății asupra acțiunilor, indiferent de natura juridică a transmiterii proprietății - cesiune, succesiune și altele. "
• dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c din L. nr. 3., potrivit carora: "Administratorii sunt solidari raspunzatori fata de societate pentru: (...) c) existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere;(...)
• prevederile art. 177 alin. 1 lit. a din L. nr. 3., potrivit carora: "In afara de evidentele prevazute de lege, societatile pe actiuni trebuie sa tina:
"a) un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele și prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcute în contul acțiunilor. Evidenta acțiunilor tranzacționate pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare se realizează cu respectarea legislației specifice pietei de capital;"
• dispozițiile art. 98 din L. nr. 3., forma în vigoare la data încheierii contractelor de cesiune:
"(1) Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor emitentului, subscrisă de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor, și prin mențiunea făcută pe acțiune. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte modalități de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative."
Instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile legale sus-menționate, reținând următoarele: "In ce privește acest din urma principiu de drept, potrivit caruia nimeni nu poate câștiga un drept prin invocarea propriei turpitudini, tribunalul retine ca aplicarea acestui principiu nu poate inlatura efectele unei dispozitii legale imperative, în caz contrar aducandu-se atingere principiului legalitatii și securitatii circuitului juridic civil. A., aplicarea principiului "nemoauditur propriam turpitudinem allegans" nu poate inlatura aplicarea dispozițiilor lega le imperative ale ari. 98 din L. nr. 3. (...).
Nu poate fi primita în acest sens susținerea reclamanților potrivit careia art. 98 din L. nr. 3. ar fi instituit o regula diferita pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor unei societati comerciale". (pag. 9 din hotararea atacata).
- "Ari. 98 din L. nr. 3. reglementeaza efectul translativ de proprietate asupra actiunilor societatii comerciale, stabilind ca acesta opereaza doar prin inscrierea transferului în registrul acționarilor. A., daca nu au fost inscrise cesiunile de creanta, nu a operat efectul translativ de proprietate în ce priveste actiunile cesionate, iar cesionarii nu au dobandit dreptul de proprietate asupra actiunilor ce au facut obiectul contractelor de cesiune, acestia dobandind doar un drept de creanta (...).
"…tribunalul retine ca efectuarea unei mentiuni ulterioare adoptarii hotararilor adunarii generale a acționarilor paratei în cauza, cu privire la contractele de cesiune de creanta incheiate anterior datei adoptarii hotararilor respective, nu poate atrage nulitatea acelor hotarari prin raportare la structura actionariatului societatii comerciale în cauza existenta în urma inscrierii acționarilor cesionari în registrul acționarilor. Dimpotriva, valabilitatea hotararilor adunarii generale a acționarilor paratei din punct de vedere al conditiilor de cvorum și majoritate se poate aprecia doar raportat la mentiunile din registrul acționarilor existente la data adoptarii hotararilor respective". (pag. 10 din hotarare).
Considerentele primei instante sunt criticabile, deoarece:
II.1. În mod gresit instanța de fond a apreciat ca dispozițiile art. 98 alin. 1 din
L. nr. 3. (redate mai sus), referitoare la actiunile nominative, se refera la actiunile nominative în forma dematerializata.
Susține ca acest text de lege (forma în vigoare la data încheierii contractelor de cesiune) se refera doar la actiunile nominative în forma materializata, afirmatie bazata pe urmatoarele argumente: a) Din redactarea textului alin. 1 al art. 98 din L. nr. 3. (Ia nivelul anului
2002) rezulta faptul ca aceasta se refera la doua conditii cumulative privind transmiterea actiunilor nominative: 1) declaratia facuta în registrul acționarilor emitentului și 2) MENTIUNEA FACUTA PE ACTIUNE.
In cazul actiunilor nominative emise în forma dematerializata, cum sunt și actiunile S. F. S., este evident faptul ca este imposibila mentiunea facuta pe actiune, prin urmare, textul nu se referea decat la actiunile nominative emise în forma materializata, iar în cazul actiunilor nominative emise în forma dematerializata se recurge la normele generale conform carora transmiterea dreptului de proprietate în mod cert are loc în momentul contractarii, cand partile s-au pus de acord asupra obiectului vanzarii și asupra pretului.
Prin prisma celor evidentiate anterior, inscrierea dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma dematerializata în R. A., anterior modificarii prin L. nr. 1., în mod cert nu era o conditie a transmiterii dreptului, cel mult putea servi la informarea terti lor. b) Existenta acestui vid legislativ în cadrul legii speciale, în privinta transmiterii actiunilor nominative emise în forma dematerializata, este confirmata prin modificarea alin.1 al art. 98 din L. nr. 3. prin L. nr. 1. privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sanctionarea coruptiei, forma actuala a acestui text legal fiind urmatoarea:
"Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma materiala se transmite prin declaratie facuta în registrul acționarilor și prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta în registrul acționarilor, semnata de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor". c) Sub acest aspect relevam ca, considerentele Deciziei nr. 3608/2010 a Î.
C. de C. din dosarul (...) se refera la forma art. 98 (1) din L. 3. care a intrat în vigoare în urma modificarii acesteia prin L. 1.. Acest aspect rezulta în mod clar din cuprinsul considerentelor. A., considerentele incep la pag. 53, unde în paragraful 5 se și arata: "potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 1 din aceasta lege, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma dematerializata se transmite prin declarație făcuta în registrul acționarilor, semnata de cedent și de cesionar și de mandatarii lor".
Se poate observa cu usurinta ca textul redat de I. curte reprezinta formularea care a intrat în vigoare în urma modificarii intervenite prin L. 1. și nu textul de lege în vigoare la data incheierii contractelor cu S. E. COM S.
Având în vedere îndrumările aceleiași decizii, s-au formulat cereri în instanța cu privire la înregistrarea cesiunilor în registrele societatii. Întrucât parata S. F. S.A din dosarele (...) și (...) si-a îndeplinit obligațiile care-i revin în temeiul dispozițiilor art. 73 alin. 1 litera c) și art. 177 din L. 3., precum și a dispozițiilor art. 1, 3 si 4 din HG nr. 8. și a inregistrat contractele de cesiune în ordine cronologica, petitele respective au ramas fara obiect. d) Mai mult, chiar Având în vedere forma actuala a art. 98. alin.1 din L. nr. 3., doctrina sustine ca: "formularea imperativa a tezei intei a alin (1) a ari. 98 nu este de natura a permite interpretarea ca cerintele speciale de probațiune și publicitate evocate condiționează valabilitatea operațiunilor de transfer de proprietate", e) Prin luarea în considerare a evidentelor S. F. S.A, întocmite dupa pronunțarea ordonanței președințiale nr. 3160/2002, se ajunge la concluzia ca hotărârea instanței este nelegala, indiferent daca ne raportam sau nu la o anumita forma a textului articolului nr. 98 din L. nr. 3..
II. 2. Pornind de la premisa eronata ca dreptul de proprietate asupra actiunilor a fost transmis în favoarea cesionarilor doar la data inscrierii contractelor de cesiune în R. acționarilor și în R. acțiunilor, în mod nejustificat prima instanța a înlăturat de la aplicare dispozițiile art. 177 alin. 1 lit. a din L. nr. 3. , precum și cele ale art. 73 alin. 1 lit. c din L. nr. 3., reținând ca aceste texte de lege prezintă importanta doar sub aspectul răspunderii administratorilor.
Instanța nu a tinut seama ca exista un raport de cauzalitate direct intre modul defectuos și nelegal în care au fost conduse de către parata, prin C. de A., R. acționarilor și R. acțiunilor, și omisiunea inscrierii în aceste registre a cesiunilor de creanta din anul 2002.
Instanța de fond nu a observat ca H. A. generale ordinare din (...), (...) și (...), sunt rezultatul încălcării dispozițiilor legale de către C. de A. al S. F. S., astfel ca aceste hotărâri sunt lovite de nulitate absoluta și nu pot produce vreun efect, Având cauza ilicita.
Referitor la aceasta susținere, relevă următoarele aspecte: a) In cazul S. F. S.A, C. de A. condus de D. G., neoperand în R. acționarilor transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor în ordine cronologica și prin neinscrierea în aceste registre a deptului de proprietate asupra actiunilor dobandite de S. E. COM S. și reclamanta P. R., a creat o structura aacționarilor cu drept de vot contrara realitatii și legii, cu efecte directe asupra hotararilor adoptate de A. generala a acționarilor.
Situația din registru este diferita și de cea cuprinsa în registrele intocmite urmare aplicării ordonanței președințiale nr. 3160/2002. b) Fata de subsemnata P. R. și fata de S. E. COM S. nu se poate invoca lipsa calității de acționar pentru considerentul ca parata, prin C. de A., nu a înscris în ordine cronologica contractele de cesiune, fiindcă suntem în sfera de aplicare a adagiului latin "Nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
D. parata S. F. S.A, prin C. de A., înregistra, în R. acționarilor și în R. acțiunilor, în anii 2002 și 2003, contractele de cesiune la datele la care acestea au fost încheiate, cronologic, asa cum prevede art. 1 și 4 din H. nr. 8., la datele (...),(...) și (...) nu se puteau tine Adunările generale ordinare fără prezenta ori reprezentarea subsemnatei P. R. și a S. E. COM S., fiindca impreuna detineam și detinem și în prezent un numar de actiuni reprezentand mai mult de 75% din capitalul social al S. F. S.
La acelasi rezultat se ajungea și în situatia în care R. acționarilor și cel al actiunilor, utilizate la adunarile generale, aveau acelasi continut cu registrele intocmite în anul 2002, urmare adoptarii ordonantei presedintiale nr. 3160/2002.
Adoptarea hotararilor cu participarea acționarilor inscrisi în R. acționarilor tinut în mod discretionar și cu scopul vadit de a ne impiedica exercitarea dreptului de vot, determina, pe cale de consecinta, nulitatea hotararilor, conform adagiului latin "Quod nullum est nullum producit effectum". e) Parata ori C. de A. al acesteia nu au autoritate morala și nici justificare legala sa invoce efectele netinerii R. acționarilor și a R. acțiunilor in conformitate cu legea, fiindca isi invoca propria culpa. d) Toate procesele anterioare au fost determinate de nerespectarea L. nr.
3. și H. nr. 8. de către C. de A. al paratei, iar rezultatul multora dintre procese, respectiv hotararile favorabile grupului condus de D. G., sunt consecința aceleiași nerespectări a dispozițiilor legale, fiindcă instanțele de judecata au făcut referire la dispozițiile art. 98 din L. nr. 3..
II.3. Chiar daca în pagina nr. 8 din hotararea atacata, instanța de fond a retinut ca "trebuie sa fie avute în vedere dispozițiile art. 112 din L. nr. 3. în forma în care acest act normativ era în vigoare la data adoptarii fiecăreia dintre hotărârile adunării generale a acționarilor, nu a dat eficienta, în concret, acestor dispoziții legale.
D. ar fi făcut aplicabilitatea acestui text de lege, prima instanța ar fi trebuit sa constate ca hotărârile atacate sunt lovite de nulitate absoluta pentru motivul ca nu a existat cvorumul prevăzut de lege la adoptarea lor.
In acest sens arată ca: a) Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. 1 din L. nr. 3. în vigoare la data adoptării hotărârii 1/(...), "Pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenta acționarilor care să reprezinte cel putin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acționarii ce dețin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat În adunare, dacă în actul constitutiv sau În lege nu se prevede o majoritate mai mare".
La data adoptării hotărârii nr. 1.05, S. E. COM S. detinea 51% din acțiunile S. F. S., dar nu a fost convocata și nu a votat cu ocazia adoptării hotărârii 1/(...), prin urmare hotărârea este lovita de nulitate absoluta și pentru motivul inexistentei cvorumului. b) La data adoptării hotărârilor 1.07 și 1.10, același art. 112 alin. 1 din L.
3. prevedea ca: "Pentru validitatea deliberări/or adunării generale ordinare este necesară prezenta acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. H. adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilorexprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerințe mai ridicate de cvorum și majoritate"
Nici S. E. COM S. care are 51 % din acțiuni și nici P. R., care la data respectiva deținea 24,36 % din acțiuni, nu au fost convocați și nici nu au votat în cadrul adunărilor în care s-au adoptat hotărârile nr. 1.07 și 1.10.
In condițiile în care cei doi acționari dețin împreuna 76,36% din acțiuni, din punct de vedere legal era imposibila adoptarea unor hotarari ale adunarii generale, deoarece nu era intrunita cerinta prezentei a unui sfert, respectiv 25% din actiuni. c) In aceasta ordine de idei, cu privire la procentul deținut din acțiuni, arată următoarele:
In anul 2002 P. R. a dobândit prin contracte de cesiune acțiuni reprezentând
51 % din totalul acțiunilor S. F. S., pe care le-a transmis mai departe către BOR E., iar aceasta către S. E. COM S.
Prin acțiunea formulata în dosarul 3714/2005 reclamanții au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de cesiune incheiate intre P. R. și BOR E. și a celor subsecvente intre BOR E. și S. E. COM S.
Reclamanții au invocat faptul ca, C.ea de A. T. M. prin decizia nr. 603 din 10 iulie 2003 a constatat nulitatea absoluta a contractelor în baza cărora P. R. a dobândit acțiunile S. F. S. și ca în baza principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis ar fi lovite de nulitate absoluta și contractele subsecvente.
Prin D. nr. 1080 pronunțata în dosarul (...) fostul 3714/2005 s-a admis recursul formulat de paratele S. F. S., P. R., BOR E. și S. E. COM S., și s-a respins acțiunea reclamanților prin care acestia solicitau sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de cesiune incheiate intre P. R. și BOR E. și a celor subsecvente intre BOR E. și S. E. COM S.
In considerente, instanța suprema a retinut:
„Cedenții au transmis acțiunile lor către P. R. nu au cerut niciodata desfiintarea calitatii de proprietate al transmitatoarei și incheierea contractelor de cesiune dintre P. R. și Bor E. a intervenit la scurta vreme, dupa ce prin sentinta civila nr. 4660 din 9 octombrie 2003, pronuntata de Tribunalul Cluj a fost respinsa actiunea reclamantului D. G. pentru constatarea nulitatii contractelor de cesiune incheiate de parata P. R. cu cei 88 actionari; prin urmare, aceasta fiind proprietar al actiunilor. avea calitatea de a le cesiona, chiar daca ulterior, prin decizia nr. 603 din
10 iulie 2003 a C. de A. T.-M., s-a constatat nulitatea absoluta a unora dintre contractele de cesiune perfectate de parata P. R. cu cei 88 actionari.
Restituirea prestațiilor nu a avut insa loc - respectiv radierea privind transferurile de proprietate ale acțiunilor nu a fost operata, pentru ca nu s-a cerut acest lucru.
Ca atare, cum titlul paratei P. R. ca transmitator al acțiunilor, prin contractele de cesiune în discutie nu era desfiintat, principiul resoluto iure dantis nu se poate aplica cesiunilor subsecvente dintre P. și Bor și Bor și E., asa incat aceste contracte - efectuandu-se și mentiunile corespunzatoare - sunt perfect valabile și nu exista nici un motiv dintre cele sustinute de reclamanti pentru desfiintarea lor".
Mai menționează și faptul ca 58 din cei 88 de actionari care au contractat cu
P. R. au reconfirmat cesiunile.
Separat de acțiunile ce reprezintă 51,36 % din total, P. R. a mai achiziționat acțiuni ce reprezintă 24,36% din total.
S-a încercat obținerea anularii contractelor de cesiune reprezentand 15,46% din total, insa prin decizia I. C. de C. 3. noiembrie 2006, pronuntata în dosarul (...) s-a respins cererea de anulare acestor contracte de cesiune incheiate de P. R.
Urmare acestor doua hotarari, pentru o situatie similara, prin decizia nr.
4048/(...) pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. (...),referitoare la litigiul dintre recurenta S. F. S. și intimatii P. R. și S. E. COM S. și intimatii-intervenienti B. I., B. I., D. G., G. V., H. L., I. M., K. I., L. Ana, P. V., R. P., S. M. - G., S. M., V. O., V. Eva, s-a stabilit ca:
" ... în situatia concreta în care declaratia cesiunii actiunilor nu a fost consemnata în registrul din pricina contestarii în justitie a contractelor determinata de tensiunile dintre cele doua grupuri de actionari, a exclude cedentii [de fapt cesionarii s.n.] de la drepturile fundamentale conferite de dreptul de proprietate asupra actiunilor - consacrat irevocabil în justitie - ar reprezenta o grava incalcare a principiului de echitate .... ".
II.4. Hotărârea primei instanțe este nelegala, intrucat la adoptarea solutiei de respingere a petitelor nr. 3 și 4 din cererea de chemare în judecata, nu s-a tinut seama ca hotărârile care fac obiectul litigiului au fost adoptate cu încălcarea L. nr.
3., precum și a drepturilor acționarilor care au dobandit actiunile și au platit pretul pentru aceste actiuni.
Așa cum am relevat în cererea de chemare în judecata, P. R., Bor E. și S. E. COM S. au dobândit dreptul de proprietate asupra actiunilor prin contractelor de cesiune incheiate cu cedentii și au platit integral pretul acestor actiuni, insa prin refuzul consiliului de administratie condus de domnul D. G. de a inscrie contractele de cesiune în registrul acționarilor în ordine cronologica, conform dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. c si 177 din L. nr. 3., art. 1 , 3 și 5 din H. nr. 885/2005, acestor persoane li s-a ingradit în mod nelegal dreptul de a participa la adunarile generale și de a vota potrivit numarului de actiuni detinute, fapt care atrage nulitatea hotararilor adunarilor generale adoptate.
Prin reconstituirea registrului acționarilor în conformitate cu dispozițiile legale, s-a asigurat concordanta intre contractele de cesiune și situatia din registrul acționarilor, inscrisuri din care rezulta ca, S. E. COM S. detine 51% din capitalul social, Bor E. detine 0,99% din capitalul social, iar P. R. 24,36% din capitalul social.
In raport de numarul de actiuni mentionate mai sus se examineaza legalitatea hotararilor adoptate de adunarile generale a acționarilor.
II.5. Sentința civila nr. 2. a fost pronuntata cu incalcarea principiului disponibilității, precum și a dispozițiilor art. 270 din Codul de procedura civila.
Din întâmpinarea depusa la dosar rezulta ca parata a fost de acord cu admiterea acțiunii, recunoscând efectele negative ale încălcării dispozițiilor legale.
Cu toate acestea instanța a respins acțiunea.
Potrivit art. 270 din Codul de procedura civila, "D. paratul recunoaște o parte din pretențiile reclamantului, instanta, la cererea acestuia, va da o hotărâre parțiala în măsura recunoașterii".
Întrucât parata a recunoscut în totalitate pretențiile reclamanților, iar reclamanții au solicitat admiterea acțiunii, în limitele recunoașterii pretențiilor de către parata, apreciază ca se impunea admiterea acțiunii, indiferent de alte considerente.
Analizând sentința atacată, în limitele învestirii și prin prisma motivelor derecurs și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele:
1. Înainte de a antama recursurile, C.ea se vede nevoită să rețină cu titlu de principiu următoarele:
A., C.ea reține că hotărârea adunării generale este un act juridic complex ce constituie un izvor de obligații, specific dreptului societăților.
Ca act juridic de drept privat este supusă regulilor de fond și formă generale actelor juridice și speciale raportat la natura sa distinctă.
L. societăților comerciale prevede expres forța obligatorie a hotărârilor adunării generale a acționarilor. În esență, hotărârile adunării generale a acționarilor reprezintă o concentrare a voinței sociale, având putere de lege pentru acționari.
Textul art. 132 alin. 1 din L. nr. 3. instituie principiul forței obligatorii a hotărârilor AGA, statând că hotărârile luate de adunarea generală a acționarilor în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Acest principiu are la bază manifestarea de voință a acționarilor în cadrul adunării generale ca urmare a exercitării dreptului de vot de către cei prezenți.
Voința societății este rezultatul voințelor individuale ale acționarilor exprimate în adunarea generală pe baza majorității de voturi.
H. adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
A., pot constitui obiectul acțiunii numai hotărârile adunărilor generale ale societăților comerciale.
Pentru stabilirea persoanelor care au calitate procesuală activă, trebuie făcută distincția între acțiunea în anulare și acțiunea în constatarea nulității absolute. În cazul acțiunii în anulare, calitate procesuală activă o au doar acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au fost prezenți și au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
În privința acțiunii în constatarea nulității absolute, art. 132 alin. 3 din L. nr.
3. precizează că acțiunea poate fi formulată și de orice persoană interesată.
În acest caz legiuitorul nu a mai limitat acest drept la anumiți acționari, cum a făcut în cazul acțiunii în anulare conform art. 132 alin. 2. Soluția se justifică având în vedere că nulitatea privește nerespectarea unor dispoziții de ordine publică, dar și o interpretare semantică a textului de lege, care prevede că acțiunea poate fi formulată "și de orice persoană interesată".
În al doilea rând, nu orice persoană poate formula acțiune în constatarea nulității absolute a unei hotărâri A.G.A. A., această persoană, chiar dacă este terț, trebuie să justifice un interes. Prin urmare și din acest motiv un terț nu va putea formula acțiune invocând, de pildă, ca motiv de nulitate absolută nerespectarea formalităților de convocare.
C.ea mai remarcă faptul că regimul juridic al nulității cât privește examenul de legalitate al hotărârilor adunării generale nu este foarte clar reglementat de legiuitor.
Această dificultate de a decela regimul nulității și mai ales cel cu privire la cazurile de nulitate absolută și de nulitate relativă, a fost generat de art. 132 a alin.
3 din L. nr. 3., text introdus ulterior, care prevede expres posibilitatea atacării unei hotărâri pentru motive de nulitate absolută, neprevăzându-se însă explicit un criteriu specific de distingere între cele două nulități. Interesul și necesitatea de a evalua corect cazurile de nulitate este dat tocmai de regimul distinct al celor două nulității și al efectelor ce le-ar putea avea asupra vieții societății.
Avem în vedere faptul că din perspectiva imprescriptibilității acțiunii în anulare pentru motive de nulitate absolută, putând fi atacate după o perioadă foarte lungă de timp, hotărâri ale adunării puse în executare și producând astfel diverse efecte să producă consecințe mult mai grave asupra societății.
Ipoteza de la care pleacă reclamanții recurenți, persoane fizice, reprezintă un caz de nulitate absolută deoarece se referă la situația în care o hotărâre luată prin excluderea de la vot a unui acționar, care afirmativ avea acest drept, fiind fără relevanță dacă majoritatea se formează și în prezența lor, respectiv dacă acționarii excluși puteau să influențeze rezultatul votului.
În acest context se vor analiza cele două recursuri, căci examinarea deopotrivă a acestora se impune și din perspectiva asemănării de motive și a solicitării acestora formulate în cele două memorii de recurs și care vizează exmenul de legalitate și netemeincie al sentinței atacate strict cu privire la soluția datăpetitelor 3 și 4 din acțiunea introductivă, recte constatarea nulității absolute a hotărârilor AGA a SC F. SA: nr. 1 din (...) și actului adițional adoptat în baza acestei hotărâri; nr. 1 din data de (...) și respectiv nr. 1 din (...).
2. Așa cum corect a reținut prima instanță în evocarea stării de fapt dedusă din acțiunea de nulitate, motivele de nulitate evocate de reclamanți se circumscriu aspectelor privind respectarea cerințelor de cvorum și majoritate la desfășurarea adunărilor generale ale acționarilor supuse examenului de legalitate fiind astfel necesar să se aibă în vedere dispozițiile art. 112 din L. nr. 3. în forma în vigoare la data adoptării fiecăreia din hotărâri, conform principiului consacrat de adagiul tempus regit actum aplicabil atunci când se pune problema evaluării condițiilor de validitate privind încheierea unui act juridic civil.
Suplimentar prima instanță a reținut că reclamanții au invocat și cauza ilicită privind cele trei acte supuse analizei de legalitate.
Practic, se susține că reclamanții au dobândit acțiuni ale societății comerciale și dețineu calitatea de acționar la data adoptării hotărârilor din litigiu. A., în ceea ce privește hotărârea AGA nr. 1/(...), nu a fost convocată SC E. COM SRL, situație determinată de culpa pârâtei recurente SC F. SA, care nu a înregistrat contrcatele de cesiune prin care prima societate a pretins că a dobândit dreptul de proprietate asupra unui număr de 138.295 acțiuni, ceea ce reprezenta un procent de 51% din capitalul social iar reclamantei P. R. i-a fost recunoscut dreptul de vot corespunzător unui procent de 1,39% din totalul acțiunilor deși la data adunării generale aceasta deținea acțiuni reprezentând 24,16% din capitalul social.
Cu referile la hotărârea nr. 1 din (...)7 se susține că nu au participat și nu au votat SC E. COM SRL, P. R. și Bor E., persoane care împreună dețin 76,35% din capitalul social, situație determinată de culpa pârâtei recurente SC F. SA, care nu a înregistrat contractele de cesiune în baza cărora aceste persoane au dobândit acțiuni la societate, a înscris alte persoane în registrul acționarilor decât cele îndreptățite și astfel a permis exercitarea dreptului la vot de către alte persoane decât acționarii îndreptățiți.
În fine, cu referire la nelegalitatea hotărârii din (...) s-a învederat că la ședință nu au participat și nu au votat votat SC E. COM SRL, P. R. și Bor E., persoane care împreună dețin 76,35% din capitalul social, situație determinată de culpa pârâtei recurente SC F. SA, care nu a înregistrat contractele de cesiune în baza cărora aceste persoane au dobândit acțiuni la societate, a înscris alte persoane în registrul acționarilor decât cele îndreptățite și astfel a permis exercitarea dreptului la vot de către alte persoane decât acționarii îndreptățiți.
Critica principală în recurs se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. pe considerentul că prima instanță a făcut o aplicare grețită a dispozițiilor legale incidente în speță cu referire la art. 1, 3 și 4 din HG nr. 8., art. 73 alin. 1 lit. c), art. 177 alin. 1 lit. a) și art. 98din L. nr. 3..
C.ea reține că punctul comun al acestor critici rezidă în aceea de a ști dacă persoanele nominalizate de recurenți au deținut calitatea de acționar și au avut astfel prerogativa de a deține și dreptul de vot.
Acțiunile societăților comerciale se pot dobândi prin: contract de vânzare cumpărare, prin hotărâre judecătorească și tradițiune.
Întrucât prin hotărâre judecătorească se poate dobândi dreptul de proprietate asupra acțiunilor numai atunci când hotărârea are efect constitutiv de drepturi nu și în situația hotărârilor declarative, reclamanții nu pot invoca, un astfel de mod debândire, pe care de altfel nici nu l-au probat.
Cât privește dobândirea acțiunilor prin intermediul tradițiunii, C.ea reține că aceasta poate interveni doar în cazul acțiunilor la purtător având regimul de trasmitere prevăzut la art. 99 din L. nr. 3.. Nu este cazul în speță, deoarece acțiunileemise de societatea pârâtă nu sunt la purtător ci sunt nominative emise în formă dematerializată.
Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se trasmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
Este ceea ce rezultă din prevederile art. 98 alin. 1 din L. nr. 3..
Cu privire la interpretarea acestui text legal trebuie făcută mențiunea că deși norma art. 98 alin. 1 are caracter supletiv, trebuie notat că în lipsa manifestării de voință derogatorii a părților, respectiv de a prevedea alte forme de transmitere, se aplică legea care prevede clar regula de transmitere.
Așa fiind, interpretarea recurentelor conform cărora dreptul de proprietate asupra acțiunilor s-a dobândit independent de formalitatea prevăzută de art. 98 alin. 1 din L. nr. 3. este greșită.
C.ea reține că instanța de fond a reținut și interpretat corect dipsozițiile art. 98 alin.1 din L. nr. 3. chiar dacă recurenții acreditează teza conform cărora formalitatea prevăzută de lege este stipulată doar pentru opozabilitate. În acest context, C.ea reține că voința legiutorului este de a condiția efectul translativ al dreptului de efectuarea formalității înregistrării declarației făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și cesionar sau de mandatarii lor. D. legiuitorul ar fi prevăzut formalitatea doar pentru opozabilitatea față de terți a dobândirii dreptului ar fi trebuit să prevadă expres acest lucru.
A. fiind, prin contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni (cesiune a dreptului) cesionarii cumpărători au dobândit doar un drept de creanță ce consta în prerogativa de a cere și obține concursul cedenților de a menționa declarația de vânzare la registrul acționarilor.
C.ea reține că dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor presupune prerogativa, ocrotită legal, a unei persoane de a deține acțiuni ale unui emitent, de a avea acces în spațiul unde se desfășoară ședința adunării generale și de a fi prezent la lucrările acesteia pe tot parcursul desfășurării ei.
Dreptul de a participa la adunările genrale, ordinare sau extraordinare, izvorăște din dreptul de proprietate asupra acțiunilor și care poate fi înstrăinat odată cu cesiunea acțiunilor respective. Și este așa, deoarece normele de drept ce reglementază dreptul acționarilor de a participa la adunările generale sunt de ordine publică, orice altă normă derogatorie adoptată pe cale convențională care restâng acest drept fiind lovite de nulitate absolută.
În speță însă, C.ea observă că reclamanții nu au dovedit cu mijloacele legale de probă prevăzute de lege calitatea de acționar în procentul din capitalul social pretins în acțiune la data adoptării celor trei hotărâri și astfel corect s-a statuat că aceasta nu atrage nulitatea acestor hotărâri.
Și este ața, deoarece dreptul de a participa la adunarea generală aparținetuturor proprietarilor de acțiuni, înregistrați la o anumită dată, numită dată de referință.
Dispozițiile art. 123 din L. nr. 3., care consacră această instituție, sunt aplicabile atât societăților închise, cât și celor tranzacționate pe piața de capital.
Data de referință, așa cum este definită legal de art. 2 alin. 2 lit. e) din Regulamentul nr. 1.06 al C. Naționale de V. M. (CNVM), aplicabilă deopotrivă, fie că este vorba de societăți închise, fie că este vorba de societăți deschise listate, reprezintă data calendaristică stabilită de consiliul de administrație al societății, care servește la identificarea acționarilor care participă la adunarea genrală a acționarilor și votează în cadrul acesteia, data de referință trebuind să fie ulterioară publicării convocării adunării generale..
Scopul pentru care s-a stabilit un astfel de reper temporal este acela de a împiedica transferurile de acțiuni fictive în vederea formării unor majorități în adunarea generală.
De asemenea, stabilirea unei date de referință are repercusiuni asupra exercitării dreptului de vot iar în cazurile societăților netranzacționate pe piața de capital, data de referință, are și rolul consacrat de art. 123 alin. 3 din L. nr. 3. de a servi la identificarea acționarilor îndreptățiți să încaseze dividende sau să beneficieze de orice alte drepturi.
Pe cale de consecință, în lipsa unei dovezi a înregistrării tranzacțiilor în registrul acționarilor conform art. 98 alin. 1 din L. nr. 3. la datele de referință stabilite pentru cele trei ședințe ale adunărilor generale în litigiu nu se poate afirma cu temei că acestea sunt nule absolut pentru că reclamanții nu au participat ori nu li s-a recunoscut în mod legal participarea la ședință.
C.ea nu poate accepta teza conform căreia data de referință pentru stabilirea calității de acționar se poate realiza și după ce aspectele privind tranzacționarea acțiunilor s-au clarificat ulterior datei legale de referință ori la o dată ulterioară ținerii ședinței adunării generale. A admite altfel ar însemna să ocolim nepermis dispoziția imperativă consacrată de art. 123 din L. nr. 3. și care are repercusiuni asupra formării legale a voinței societare.
Teza conform căreia instanța trebuia să ia act de manifestarea de voință a pârâtei în sensul recunoașterii dreptului dedus de reclamanți prin prisma dispozițiilor art. 270 C.pr.civ. nu poate fi acceptată de vreme ce tinde la recunoașterea unei nelegalității care odată stabilită produce grave repercusiuni asupra vieții societare având în vedere că cele trei hotărâri au fost puse în executare și au produs efecte de-a lungul timpului.
De fapt, demersul judiciar al reclamanților de conivență cu pârâta s-a vrut a fi nu de a analiza în principal legalitatea celor trei hotărâri ale Adunării G. a A. societății ci de a stabili pe cale directă modalitatea de dobândire a acțiunilor și de a statua asupra modalității legale de înscriere în registrul acționarilor. Aceste aspecte sunt de fapt chestiuni prejudiciale în raport de acțiunea în anulare, altfel nu s-ar putea concepe moadlitatea de sesizare a instanței cu o cerere în anulare fundamentată pe dispozițiile art. 132 din L. nr. 3..
Altfel nu se poate explica nici de ce au acționat în justiție la un interval atât de mare în timp, raportat și la celelate litigii demarate de îndată de diferiți acționari ai pârâtei, fiecare cu interese contrare și din cele mai diverse și centrate pe fiecare act adoptat de forul deliberativ decizional al acesteia.
Ca un corolar al prezentului litigiu, față de susținerile vehemente ale reprezentantei pârâtei recurente, C.ea reține cu trimitere la dispozițiile art. 129 alin.
1 C.pr.civ., că prin demersul urmărit de reclamanți și prin demersul pârâtei atât în fața instanței de fond și apoi în recurs s-a dorit de fapt nu să pronunțe o hotărâre judecătorească care în realitate să examineze legalitatea actelor supuse judecății ci de fapt s-a urmărit crearea unui litigiu aparent contencios pentru a clarifica alte aspecte corelative procesului, rectestabilirea cu putere de lucru judecat în opozabilitate cu societatea comerciala prin actualul reprezentant legal al acesteia a legalității transferului acțiunilor prin contractele de cesiune și stabilirea legalității mențiunilor în registrul acționarilor, ceea ce de fapt deturnează sensul și rațiunea recunoașterii dreptului la acțiunea în justiție pe temeiul art. 132 C.pr.civ.
Prin urmare, C.ea împătățește întru totul argumentația instanței de fond pe marginea responsabilității administratorilor pentru neținerea regulată a registrelor comerciantului derivată din prevederile art. 73 din L. nr. 3. și care în ultimă instanță pune problema invocării propriei culpe conform adagiului nemo audiatur propriam turpitudinem allegans iar în plan procesual respingerea întregului demers procedural conform reținerii faptului că acțiunea în justiție a fost deturnată de lascopul prevăzut de lege și se impune deci tratatmentul prevăzut la art. 723 alin. 1
C.pr.civ.
Rezumativ și conclusiv, C.ea reține că ambele recursuri nu sunt fondate, motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nefiind dat în cauză, căci așa cum s-a relevat mai sus instanța de fond a realizat actul de justiție cu respectarea regulilor de drept material aplicabile în speță și pe care le-a interpretat și aplicat corect.
De aceea, în temeiul art. 132 alin. 9 din L. nr. 3. și art. 312 C.pr.civ. C.ea va respinge recursurile și va menține în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de SC F. SA, P. R. și T. A. M. împotriva sentinței civile nr. 2711 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 noiembrie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
L. U.
JUDECĂTOR,
M. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. V. L. OROS
| ← Decizia comercială nr. 42/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 160/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
