Decizia comercială nr. 586/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 586/2012
Ședința publică de la 26 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător A. A. M.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta A. F. P. A M. C.- N., împotriva sentinței comerciale nr. 492/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâții SC I. C. S., P. T. și D. M., având ca obiect opoziție L. nr.31/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul P. T., avocat R. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Reprezentanta intimatului P. T. depune întâmpinare, precizând că aceasta se constituie ca o poziție procesuală în raport de criticile din recurs, fără a aduce aspecte noi, sens în care apreciază că nu se impune comunicarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului P. T. solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
C.ea reține cauza în pronunțare.
C.EA
Prin sentința comercială nr. 492 din (...) pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondată cererea de opoziție formulată de creditoarea D. G. A F. P. A J. C., în calitate de reprezentantă a A.
F. P. A M. C.-N. împotriva pârâților SC I. C. S., P. T. și D. M.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținut următoarele:
Prin hotărârea asociaților nr. 1/(...) a SC I. C. S., asociatul unic al societatii, intimatul P. T., a decis cesionarea tutror partilor sociale catre intimatul D. M. (f. 13-14).
Potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 2^3 din L. nr. 31/1990 creditorii sociali
și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Prin fișa sintetică de la fila 8, oponenta D. G. A F. P. A J. C. și-a justificat calitatea de creditoare a intimatei SC I. C. S., aceasta din urmă figurând cu debite restante la bugetul de stat în valoare de 70.140 lei, iar cererea deopoziție a fost formulată în interiorul termenului de 30 de zile stabilit de art. 202 alin. 2^3 din L. nr. 31/1990.
Potrivit art. 202 din L. nr. 31/1990 pot formula cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești obligarea societății sau a asociaților la repararea prejudiciului cauzat prin transmiterea părților sociale doar creditorii prejudiciați prin hotărârea asociaților adoptată în acest sens. Ca urmare, independent de invocarea unei creanțe asupra patrimoniului societății, creditoarea D. G. A F. P. A J. C. are obligația de a proba prejudiciul încercat prin adoptarea hotărârii referitoare la cesiunea părților sociale.
Oponenta a susținut că prejudiciul estimat la 70.140 lei derivă din împrejurarea că intimatul asociat P. T., devenind terț față de societate, nu va mai putea fi urmărit pentru recuperarea debitelor restante, iar o eventuală cerere de deschidere a procedurii insolvenței ar îngreuna sau chiar ar anula posibilitatea de angajare a răspunderii materiale a persoanelor care au administrat societatea față de societate.
Susținerile oponentei sunt nefondate, cererea fiind respinsa ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Cesiunea părților sociale conferă cesionarului drepturile și obligațiile pe care cedentul le-a avut anterior, implicit obligația de a răspunde pentru datoriile persoanei juridice, cesionarul participând ca urmare a hotărârii nr.1/(...) la beneficiile și pierderile societății în proporție de 1..
Aceasta, deoarece pretinsele datorii pe care persoana juridică SC I. C. S. le are față de bugetul de stat nu s-au stins ca urmare a cesiunii intervenite, transferul părților sociale nefiind efectuat cu diminuarea capitalului social, cesionarul preluând toate drepturile și obligațiile pe care cedentul le avea anterior cesiunii.
Aprecierile oponentului în sensul că pierderea de către intimatul P. T. a calității de asociat și a celei de administrator face imposibilă atragerea răspunderii acestuia pentru faptele săvârșite anterior cesiunii sunt nefondate, întrucât administratorii statutari răspund, conform prevederilor art.3 alin.3 din L. nr.31/1990, în cazul societăților cu răspundere limitată, până la concurența capitalului social subscris. Alineatele 1 și 2 ale aceluiași articol statuează asupra faptului că obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și că doar asociatii în societatea în nume colectiv și asociatii comanditati în societatea în comandita simpla sau în comandita pe actiuni raspund nelimitat și solidar pentru obligatiile sociale. Creditorii societatii se vor indrepta mai intai impotriva acesteia pentru obligatiile ei si, numai daca societatea nu le plateste în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în intarziere, se vor putea indrepta impotriva acestor asociati.
Angajarea răspunderii administratorilor statutari conform art.73 alin.2 din L. nr.31/1990 modificată și republicată este posibilă la solicitarea creditorilor societății în condițiile în care împotriva persoanei juridice se dispune deschiderea procedurii insolvenței reglementată de dispozițiile L. nr.85/2006. Astfel, susținerile oponentei în sensul că nu ar mai putea fi atrasă răspunderea cedentului nu poate fi reținută.
Recuperarea debitelor restante nu poate fi efectuată anterior deschiderii procedurii insolvenței din patrimoniul asociatului unic, persoana juridică fiind cea care înregistrează obligațiile către bugetul de stat. A. în momentul la care societatea comercială se află în insolvență și acoperirea pasivului nu poate fi realizată din valorificarea bunurilor acesteia există posibilitatea angajării răspunderii administratorilor statutari sau a oricăror altor persoane care au cauzat starea de insolvență. O astfel de ipoteză nu poate fi reținută în cazul în speță, întrucât nu există la dosar vreo probă din care să rezulte că SC I. C. S.ar fi în stare de insolvență și că ar exista indicii ale prejudicierii bugetului de stat cu suma de 70.140 lei.
Nu s-a dovedit nici faptul că Statul a încercat recuperarea sumelor menționate anterior, pretins datorate de SC I. C. S. și nici intenția cesionarului sau a cedentului de a frauda a intereselor creditorilor.
Oponenta nu a făcut dovada faptului că în urma încheierii contractului de cesiune i se cauzează un prejudiciu, a pretins doar faptul că această cesiune îi cauzează un prejudiciu constând în neplata obligațiilor fiscale financiare în cuantum de 70.140 lei, fără însă a fi dovedit existența acestui prejudiciu și, implicit, împrejurarea că urmare cesiunii prejudiciul a fost produs.
Dispozițiile L. nr.31/1990 nu interzic în cadrul societăților cu răspundere limitată cesiunea părților sociale către o persoană din afara societății, administratorii statutari răspunzând pentru prejudiciile cauzate creditorilor în condițiile reglementate de legea insolvenței, în situația în care datoriile persoanei juridice nu au fost achitate către creditori și în cauză sunt incidente disp. art.138 din legea nr.85/2006.
De altfel, răspunderea administratorilor este reglementată și de dispozițiile L. nr.31/1990, chiar în condițiile în care persoana respectivă nu mai are calitatea de administrator sau asociat, dispozițiile art.2371alin(4) reglementând răspunderea asociatului care devine nelimitata în condițiile alin. (3), în special atunci când acesta dispune de bunurile societății ca și cum ar fi bunurile sale proprii sau daca diminuează activul societății în beneficiul personal ori al unor terți, cunoscând sau trebuind sa cunoască faptul ca în acest mod societatea nu va mai fi în măsura sa își execute obligațiile. Nefiind dovedite condițiile răspunderii civile delictuale reglementată de disp. art.998 C.civ., nefăcându-se dovada prejudiciului, a intenției de fraudare, nefiind îndeplinite cerințele cumulative stabilite de art. 202 din L. nr. 31/1990 pentru formularea opoziției împotriva hotărârii asociaților nr. 1/(...) a SC I. C. S., tribunalul a respins ca nefondată cererea de opoziție formulată de creditoarea D. G. A F. P. A J. C., în calitate de reprezentantă a A. F. P. A M. C.- N., împotriva intimaților SC I. C. S., P. T. și D. M. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. F. P. A M. C.-N.solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței comerciale nr. 492/2011 a T.ui C. C. în sensul admiterii cererii de opoziție pe care instituția reclamantă a formulat-o împotriva Hotărârii nr. 1/(...) a asociatului unic al S. I. C. S. și împotriva actului adițional la statutul S. I. C. S. - contract de cesiune din (...) și, înainte ca transmiterea părților sociale să opereze, să fie obligat asociatul cedent P. T., la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat și la plata creanțelor fiscale datorate de societate, în cuantum de 70.140 lei la care se adaugă accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) prevăzute de lege. Consideră că Sentința comercială nr. 492/(...) a T.ui C. C. este netemeinică și nelegală, În conformitate cu art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă. În motivare s-a arătat că: În fapt, prin hotărârea menționată, asociatul S. I. C. S. (P. T.) a hotărât să-și cedeze părțile sociale către D. M. Așa cum reiese din referatul Serviciului Colectare, executare Silită Persoane Juridice din cadrul instituției reclamante, S. I. C. S. datorează bugetului de stat suma de 70.140 lei reprezentând obligații fiscale restante și figurează cu declarații fiscale nedepuse. Structura sumei de 70.140 lei rezultă din Fișa sintetică totală a debitoarei, anexată prezentei și care a fost depusă și la dosarul primei instanțe. Prin art. 202 alin 2 ind. 3 din L. nr. 31/1990, s-a reglementat dreptul creditorilor de a se opune cesiunii părților sociale ale debitorilor lor în măsura în care prin aceasta li s-ar crea un prejudiciu: „(2 ind. 3) Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să Își cedeze părțile sociale";. Consideră că opțiunea asociatului S. I. C. S. de a-și cesiona părțile sociale unui terț străin de societate este criticabilă atâta timp cât cesiunea se realizează în contextul în care persoana juridică menționată înregistrează datorii considerabile față de bugetul de stat. Prin întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe, asociatul cedent (P. T.) a recunoscut faptul că S. I. C. S. are creanțe fiscale neachitate În cuantumul precizat În cererea reclamantei de opoziție dar a susținut că dl. D. M. "a acceptat să preia "datoriile" pe care S. I. C. S. le are față de bugetul de stat și că "societatea deține" ca și activ o autoutilitară WV Transporter". Solicită însă a observa că, la data formulării cererii de opoziție, S. I. C. S. avea o "datorie" considerabilă față de bugetul de stat de peste 70.000 lei RON și că „activul"; deținut de societate nu acoperă nici pe departe cuantumul creanțelor fiscale neachitate. De asemenea, solicită a observa că, S. I. C. S. nu a depus la instituția reclamantă toate declarațiile fiscale prevăzute de lege, și anume "D. la bugetul asigurărilor sociale aferente lunii februarie 2008". Creanțele fiscale cu care S. I. C. S. figurează în evidențele instituției reclamante sunt aferente perioadei în care dl. P. T. a avut calitatea de asociat și administrator al S. I. C. S. iar neîndeplinirea obligațiilor fiscale la termenele legale constituie, incontestabil, o faptă ilicită și culpabilă de care dl. P. T. vrea să scape prin cesionarea părților sociale. Având în vedere valoarea redusă a „activului"; deținut de societate în comparație cu obligațiile bugetare neachitate, este evident că bugetul de stat a fost prejudiciat de către dl. P. T. care, în calitate de asociat și administrator al S. I. C. S., a lăsat să treacă termenele legale de plată fără a-și îndeplini obligația de a achita creanțele fiscale. Ține să sublinieze faptul că, S. I. C. S. a fost supusă controlului fiscal care a fost finalizat prin D. de impunere nr. 1142/(...) și Raportul de inspecție fiscală nr. 18700/(...) (anexate) Întocmite de D. G. a F. P. a J. C. prin care s-au stabilit diferențe de impozite, taxe, contribuții și accesorii care nu au mai fost achitate, precum și existența unor facturi fiscale cu sume importante care nu fuseseră înregistrate în contabilitatea societății. Având În vedere cele mai sus arătate, intenția de fraudare a bugetului de stat de către asociatul cedent este mai mult decât evidentă. Din actele de control sus-menționate și din Fișa sintetică totală editată de către instituția reclamantă rezultă că S. I. C. S. a avut de plată, impozit pe dividende în sumă de 20.206 lei și, respectiv, de 29.690 lei. În opinia reclamantei, este posibil ca, tocmai cuantumul mare al dividendelor repartizate de societate (peste 500.000 lei RON) și neconducerea evidenței contabile În conformitate cu prevederile legale să fi condus la neachitarea creanțelor fiscale iar transmiterea părților sociale de către dl. P. T. constituie o modalitate de a se sustrage de la plată. În concluzie, solicită ca în conformitate cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, să fie analizată cauza sub toate aspectele și să se admită recursul. Intimatul P. T. a formulat întâmpinare (f.92-93) la recursul formulat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr. 492/2011 pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj, prin care a fost respinsa cererea de opoziție formulata de petenta-recurenta. Solicită respingerea recursul ca fiind netemeinic, să se mențină hotărârea judecătoreasca recurata, cu cheltuieli de judecata. În motivare s-a arătat că hotărârea recurata este temeinica și legala și nu exista niciun motiv justificat și legal pentru care C.ea de A. C. să admită recursul formulat. Acuzațiile formulate de recurenta la adresa intimatului de citam "fraudare a bugetului de stat" sunt periculoase, și spune intimatul ca recurenta se joaca cu cuvinte grave fără să aibă acoperire, atâta timp cât la judecarea fondului cauzei a dat dovada de pasivitate, nu s-a prezentat la niciun termen de judecata și nu a solicitat ca și intimatul nicio proba în dovedirea cererii sale de opoziție, decât proba cu înscrisuri. Intimatul a dovedit ca este de buna credința, a avut rol activ și și-a dovedit poziția procesuala în fata instanței de fond. Recurenta vine acum în recurs, fără nicio probațiune suplimentara fata de cea propusa de ea la fondul cauzei (înscrisuri) și solicita admiterea recursului în temeiul unor prevederi legale , care nu sunt incidente în cazul de fata după cum bine a reținut Tribunalul Comercial Cluj. Succint, învederează Curții de A. C. ca prin A. adițional la S. SC I. C. SRI, cu sediul în C.-N., B-dul M. nr. 101, b1.A1, sc.III, ap.135, precum și prin C. de cesiune alăturat actului adițional, a cesionat numitului D. M., domiciliat în com. M., sat M. nr.452, jud. C., aceasta societate. Cu ocazia cesiunii, intimatul a pus la dispoziția d-lui O. absolut toate documentele contabile și financiare ale societății, acesta recunoscând în C. de cesiune faptul ca a luat la cunoștința de situația financiara a societății, inclusiv de datoria către bugetul de stat a societății, conform Fisei sintetice scoase de la finanțe. D. a acceptat cesiunea, a acceptat aceasta datorie a societății, ținând seama și de faptul ca societatea deține ca și activ o autoutilitara WV Transporter. Derularea operațiunii de cesiune a societății s-a efectuat prin intermediul SC E. B. S. S. , cu sediul în C.-N., B-dul Eroilor nr.10/29, CIF 27045586, prin reprezentantul acestei firme, d-nul M. M. în calitate de mandatar al d-lui O. M. iar toate documentele societatii și toate informațiile financiare despre aceasta a fost cunoscuta în amănunt de d-nul O. M., prin reprezentantul sau. În acest context și ținând seama de faptul ca d-nul O. M. a preluat societatea în deplina cunoștința de cauza, declarând cu ocazia cesiunii ca înțelege sa preia societatea cu activele și pasivele sale de la acea data, apreciază ca petenta trebuie sa se îndrepte strict către d-nul O. M., intimatul nemaiavând nicio responsabilitate fata de societate. În contextul actual, al menținerii și adâncirii crizei economice, apreciază ca este puțin probabil ca foarte multe societăți sa nu înregistreze anumite pierderi financiare, iar aceasta nu înseamnă neapărat rea credința în administrarea societății, după cum apreciază recurenta. Datoria societății fata de bugetul de stat este mica în opinia intimatului iar pierderile s-au datorat crizei economice prin care trece tara noastră. Fata de aceste considerente solicita sa se respingă recursul ca fiind neîntemeiat. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C.ea reține următoarele: Dispozițiile art. 202 alin. 32din L. nr.31/1990 prevăd că : „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat precum, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Cu alte cuvinte, prin mecanismul procesual al opoziției se conferă posibilitatea creditorului de a recupera prejudiciul cauzat. În speță, așa cum corect a reținut prima instanță, nu se dovedește că prin inițierea cesiunii, recurenta ar fi prejudiciată. C.ea reține că executarea creanței în sumă de 70.140 lei se poate face împotriva societății, respectiv a patrimoniului acesteia, în contextul în care transmiterea se face atât cu drepturile cât și obligațiile sociale. Actele nu relevă că societatea nu ar avea bunuri în patrimoniu în măsură să fie executate sau că ar fi fost făcute demersuri efective și concrete pentru executarea eventualelor debite și nu a fost posibilă executarea. Mai apoi, sub aspectul vinovăției, ca element inerent tratamentului răspunderii patrimoniale, nu s-a dovedit intenția asociatului cedent de a frauda bugetul de stat prin inițierea cesiunii. L. nu oferă creditorului ori altor persoane intentarea opoziției ci evocă necesitatea ca acestea să dovedească că sunt efectiv prejudiciate prin inițierea operațiunii de cesiune materializată în hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale și nu o virtualitate. Altfel spus, în cauză nu s-a demonstrat nici raportul de cauzalitate între hotărârea asociatului unic al societății comerciale intimate privind transmiterea părților sociale către un terț și suma de bani incertă solicitată cu titlu de prejudiciu. L. în textul legal precitat impune o atare dovadă căci dreptul de a formula opoziție le este rezervat doar creditorilor sociali și oricăror altor persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale. Afirmația conform căreia la data formulării cererii de opoziție intimata avea o datorie considerabilă față de bugetul de stat și că activul deținut de societate nu acoperă nici pe departe cuantumul creanțelor fiscale neachitate nu a fost probată în cauză. Dincolo de acest aspect, afirmația în sine cu poate conduce la concluzia reținerii că asociatul cedent a urmărit fraudarea bugetului de stat ori mărirea pasivului societății prin inițierea cesiunii. Apoi, afirmația că societatea comercială intimată nu depus în termen legal declarațiile fiscale la unitatea recurentă nu constituie în sine un fapt ilicit și prejudiciabil care să aibă ca și conexiune inițierea cesiunii și astfel să poată constitui ca temei al formulării cererii de opoziție. Așa cum corect a relevat instanța de fond, pierderea de către intimatul P. T. a calității de asociat și administrator ar face imposibilă atragerea răspunderii acestuia pentru faptele săvârșite anterior cesiunii sunt nefondate, deoarece administratorii statutari răspund patrimonial conform art. 3 alin. 3 din L. nr. 31/1990 până la concurența capitalului social subscris și că obligațiile societății față de terți sunt garantate cu patrimoniul social iar angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor se face în conformitate cu prevederile art. 73 alin. 2 din L. nr. 31/1990. Prin urmare, și față de considerentele mai sus evocate nu s-a decelat care ar fi conduita ilicită ce poate fi reținută în sarcina asociatului cedent privind fraudarea bugetului de stat. Față de cele ce precedă și ținând seama de economia argumentelor mai sus evocate, C.ea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. C.ea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta A. F. P. A M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 492/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului P. T. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2012.{ F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, A. A. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.L.U./dact.S.M. 2 ex./(...) Jud.fond: E. B.
| ← Decizia comercială nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1661/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
