Decizia civilă nr. 192/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.192/A/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - F. IANCU M. JUDECĂTOR - C. C. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de apelanta SC G. A.
SA, în contradictoriu cu intimații L. A. EVA și LS, împotriva
încheierii civile nr. 8021/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_, în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă
instanță, încuviințare executare silită.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză, părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 20 septembrie 2013 apelanta a depus la dosar, dovada calității de reprezentant a d-nei consilier juridic Lavinia R. în formularea cererii de apel și de reprezentare a societății G. A. în prezenta cauză și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, în original iar în ceea ce privește probele care susțin cererea de apel, arată faptul că înțelege să uzeze de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 665 alin. 6 Cod procedură civilă, dispozițiile OUG nr. 99/2006, Legea nr. 136/1995 și dispozițiile art. 1106-1109 Cod civil.
Instanța de apel, constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelantă iar apelul este legal timbrat.
De asemenea, instanța de apel, verificându-și din oficiu competența, reține faptul că este competentă, general, material și teritorial să soluționeze prezentul apel, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, iar în ceea ce privește durata de soluționare a apelului, apreciază că apelul poate fi soluționat la termenul de azi.
Instanța de apel, constată apelul în stare de judecată și îl reține în pronunțare pe baza înscrisurilor existente la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea civilă nr. 8021 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea înaintată de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC T. M. și formulată de creditorul S.C. G. A. S.A. împotriva debitorilor L. A. EVA și LS .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A., în calitate de împrumutător și debitorului L. A. EVA, în calitate de împrumutat s-a încheiat contractul de credit nr. RQ07031230018183/_ .
La data de_, între Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. și S.C. G. A. S.A. (fostă S.C. ASIBAN S.A.) s-a încheiat contractul nr. RF423 de asigurare pentru neplata ratelor la un credit bancar.
Din ordinele de plată din data de_ rezultă că S.C. G. A.
S.A. a achitat Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. sume cu titlu de despăgubiri credit.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art.120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului potrivit cărora "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii";. Interpretând aceste dispoziții legale, rezultă că aptitudinea unui contract de credit de a fi titlu executoriu se
raportează la calitatea instituției de credit care l-a încheiat, instituție bancara care are ca obiect principal de activitate creditarea, astfel încât, în executarea cu celeritate a obligațiilor decurgând din contractele încheiate, legiuitorul a prevăzut caracterul de titlu executoriu al acestora, fara investirea cu formulă executorie sau fara alta formalitate.
În speță, creditorul din cererea de executare silita nu are un titlu executoriu împotriva debitorului, raportat la dispozițiile art. 120 din OUG nr. 99/2006, întrucât nu este o instituție de credit, iar faptul că asigurătorul a preluat toate drepturile asiguratului său dă naștere la dreptul acestuia de regres împotriva debitorului, drept care are un caracter judiciar, urmând ca pe calea unei acțiuni judiciare să se analizeze condițiile răspunderii civile.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 665 alin 5 pct 2 c.pr.civ. instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelanta SC
G. A. SA B., solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite a contractului de credit nr. RQ07031230018183/_ .
În motivarea apelului apelanta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, potrivit cărora "contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii";. Este adevărat că potrivit prevederilor articolului citat doar contractele de credit încheiate de instituțiile de credit sunt titluri executorii, însă în prevederea legală legiuitorul nu menționează niciunde faptul că atunci când asigurătorul sau o altă persoană se subrogă instituției de credit contractul încheiat conform prevederilor legale nu mai constituie titlu executoriu.
Apelanta consideră că în cauză sunt incidente prev. art. 1106-1109 C.civ. privind subrogarea, astfel că, în calitate de asigurător, îi revine obligația, potrivit contractului de asigurare încheiat cu creditoarea, de a plăti în locul
împrumutatului sumele datorate, în cazul în care acesta nu își respecta obligațiile asumate prin contract.
Totodată, apelanta a arătat că în speță există un caz special de subrogare care a fost prevăzut și în cuprinsul Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, respectiv "în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarilor asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane";. Având în vedere că asigurarea încheiată este o asigurare de risc de neplată, prevederile menționate sunt aplicabile și contractului de credit nr. RQ07031230018183/_ .
S-a menționat că potrivit art. 146 din Legea nr. 71/2011, contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliței de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, după caz.
Apelanta a arătat că instanța de fond nu a analizat întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, omițând a lua în considerare contractul de
asigurare încheiat între CEC BANK SA și GROPUAMA A. SA, document în temeiul căruia toate drepturile și garanțiile creditoarei au fost transmise asigurătorului.
S-a arătat că în luna noiembrie 2004, între CEC BANK SA și SC G. A. SA a fost încheiat contractul de asigurare nr. 423 pentru neplata ratelor de credit bancar, contract care este în vigoare și în prezent. În baza art. 1.1 din contract, asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare asigurătorului, iar acesta se obligă să preia riscul de neplată a ratelor de credit și/sau a dobânzilor aferenter, inclusiv a dobânzilor majorate, la creditul bancar acordat de asigurat în favoarea împrumutaților. În baza acestui contract de asigurare de risc financiar, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului, în condițiile prevăzute în contract, sumele datorate de împrumutații care nu și-au onorat obligațiile prevăzute în contractele de credit care au fost incluse în asigurare. În momentul plății despăgubirii se transmit asigurătorului toate drepturile și garanțiile asiguratului în contra împrumutaților, coplătitorilor și giranților.
Apelanta a arătat că dreptul acesteia de a intra în posesia titlului executoriu invocat în baza căruia a fost solicitată încuviințarea și executarea silită rezultă și din disp. art. 5.8 din contractul de credit invocat, conform cărora asiguratul se obligă să transmită asigurătorului toate drepturile și garanțiile pe care le are în contra împrumutatului, coplătitorului și a giranților în momentul încasării despăgubirii, dată la care asiguratul va remite asigurătorului originalul contractului de credit.
De asemenea, potrivit art. 8.5, în limitele despăgubirilor plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra terților răspunzători de producerea pagubei. Asiguratul este obligat să conserve dreptul de regres al asigurătorului, în caz contrar fiind obligat să suporte suma nerecuperată din culpa sa.
Analizând apelul formulat de SC GROPUAMA A. SA, cu luarea în considerare a disp. art. 476 și urm. NCPC, ținând cont de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de efectul devolutiv al căii de atac, de motivele de apel invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de executare silită formulată de apelanta SC G. A. SA înregistrată la sediul executorului judecătoresc T. M. la data de 12 iulie 2011 sub nr. 299, aceasta a solicitat executarea silită a obligațiilor stabilite în contractul de credit nr. RQ07031230018183/_, contract de credit emis de CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI CEC BANK SA, încheiat cu debitorii
L. A. EVA și LS, executarea silită fiind solicitată pentru suma de 14.642,16 lei, a dobânzii legale și a cheltuielilor ocazionate de executarea silită. Între CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI CEC BANK SA, în calitate de asigurat și apelanta creditoare SC G. A. SA, în calitate de asigurător, a fost încheiat un contract de asigurare nr. 423/2004, în baza căruia asigurata s-a obligat să plătească prime de asigurare apelantei, iar aceasta din urmă să prea riscul de neplată a ratelor de credit și/sau a dobânzilor majorate la creditul bancar acordat de apelantă în favoarea împrumutaților, în condițiile în care aceștia nu-și onorau obligațiile prevăzute
în contractele de credit.
Prin raportare la disp. art. 8.5 din contractul de credit menționat și în limitele despăgubirilor plătite, asigurătorul se subrogate în toate drepturile asiguratului contra terților răspunzători de producerea pagubei, asiguratul fiind obligat să conserve dreptul de regres al asigurătorului, în caz contrar obligându-se să suporte suma nerecuperată din culpa sa.
Cererea de executare silită a fost formulată în condițiile în care asigurătorul a achitat către asigurat ratele restante aferente contractului de
credit încheiat între CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI CEC BANK SA și debitorii L. A. Eva și LS, prin ordinul de plată depus la dosar la fila 15 în fața primei instanțe făcându-se dovada achitării sumei de 359.025,94 lei prin ordinul de plată nr. 1033/_ și respectiv 2.202.851,30 lei conform ordinului de plată nr. 1032/_ .
Din cuprinsul acestor ordine de plată rezultă faptul că plățile reprezintă despăgubiri achitate asiguratului în baza contractului de asigurare RF 423, suma nefiind defalcată în ceea ce o privește pe debitoarea L. A. Eva decât în procesul-verbal de predare-primire anexă contractului depus la dosar la fila
16. Conform acestei anexe, pentru debitoarea L. A. Eva se pretinde a fi achitată suma de 14.642,16 lei.
T. ul apreciază că în speță sunt incidente disp. art. 1106-1109 C.civ. privind subrogația în drepturile creditorilor prin plata creanței.
Potrivit prevederilor generale ale art. 1108 pct. 3 C.civ., "subrogația se face de drept în folosul aceluia care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o desface";.
Astfel, apelantei în calitate de asigurător îi revenea obligația, în baza contractului de asigurare încheiat cu creditoarea împrumutată să achite în locul împrumutatului sumele datorate în cazul neîndeplinirii de către împrumutat a obligațiilor de plată ce rezultau din contractul de credit.
În cazul în speță, raportat la plata efectuată de apelantă, tribunalul apreciază că aceasta s-a subrogat în toate drepturile creditoarei inițiale, a împrumutătorului împotriva intimatului-debitor, fără însă a se putea prevala de titlul executoriu pe care împrumutătorul îl deținea împotriva debitorului, titlu executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RQ07031230018183/_ încheiat între SC CASA DE ECONOMII ȘI
CONSEMNAȚIUNI CEC BANK SA și debitorii L. A. Eva și LS .
Aceasta întrucât contractul de asigurare nu reprezintă un titlu executoriu ce poate fi executat silit în mod direct, neexistând un text de lege care să-i confere caracter de titlu executoriu, spre deosebire de caracterul de titlu executoriu care îl conferă legiuitorul contractului de credit în baza disp. art. 120 din OUG nr. 99/2006.
Contractul de credit reprezintă titlu executoriu în considerarea faptului că este încheiat de instituțiile de credit și în considerare acestei calități caracterul de titlu executoriu al contractului de credit neputând fi extins și contractului de asigurare, în condițiile în care a intervenit subrogația.
Legătura dintre contractul de credit, contract ce poate fi executat silit în virtutea caracterului de titlu executoriu fără învestire cu formulă executorie doar de către împrumutător și contractul de asigurare ce nu poate fi executat silit împotriva împrumutatului, nu poate fi constatată, această legătură neexistând, neputând fi făcută doar prin subrogația pe care o prevede legea.
Subrogația invocată în cazul în speță îi dă dreptul asigurătorului să îl urmărească pe debitor pentru recuperarea pagubei, însă cu respectarea dispozițiilor legale, însă asigurătorul nefiind îndreptățit să ceară executarea silită a unui contract de credit în care el însuși nu este parte, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Asigurătorul a dobândit doar un drept de creanță pe care poate să-l valorifice printr-o procedură de drept comun în vederea obținerii unui titlu executoriu.
În cazul în speță nu suntem în prezența unei cesiuni de contract pentru ca apelanta să preia inclusiv valoarea de titlu executoriu a acestuia, prin subrogare fiind preluat doar dreptul de a se solicita restituirea împrumutului de către debitor, acesta fiind dreptul în care asigurătorul s-a subrogat, prin
subrogare neputându-se bucura de forța executorie a contractului de împrumut bancar.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că se impune a fi înlăturate susținerile apelantei conform cărora ar fi intrat în posesia titlului executoriu în urma subrogării, întrucât, astfel după cum s-a arătat anterior, nu a fost transmis de către creditor caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, ci doar drepturile și obligațiile pe care acesta le avea împotriva debitorului său.
Față de considerentele mai sus reținute, raportat la disp. art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta SC G. A. SA împotriva încheierii civile nr. 8021/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a încheierii apelate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta G. A. SA, cu sediul în B., str. M. E. nr. 45, sector 1, J40/2857/201, CUI 6291812, cont bancar_ L_ 8913 deschis la Banca Transilvania C., în contradictoriu cu intimații L. A. EVA, CNP 2. și LS, CNP 1.
, ambii domiciliați în com. Geaca, sat S., nr. 68, jud. C., împotriva încheierii civile nr. 8021/16 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
F. | -IANCU M. | C. | C. | F. | B. |
Red.CC/MM 4 ex./_
Judecător fond: P. escu A., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 682/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 548/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
