Decizia civilă nr. 201/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL COMERCIAL CLUJ
Dosar nr._ *
Cod operator cu date personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 201/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta SC F. D. SA împotriva încheierii civile nr. 1171/CC/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca la data de 1 februarie 2013 în dosarul nr._ *, privind și pe intimatul V. B. M., având ca obiect încuviințarea executării silite.
La apelul nominal, la ambele strigări ale cauzei, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă.
La dosar s-au înregistrat următoarele:
de către recurentă, la data de 6 martie 2013, încă un exemplar din recursul formulat, împreună cu actele anexe;
de către intimat, la data de 20 martie 2013 și la data de 21 martie 2013, prin fax și la aceiași dată și prin poștă, întâmpinare, împreună cu un set de acte anexe.
De asemenea se constată că la dosar s-a atașat, din oficiu:
copia încheierii civile pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 20 iulie 2011 în dosarul nr._ ;
copia sentinței civile nr. 19915/2011 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 15 decembrie 2011 în dosarul nr._ ;
fișa dosarului nr._ al T. ului Specializat C. și copia deciziei civile nr. 235/2012 pronunțată de către această instanță la data de 14 mai 2012 în dosarul menționat anterior.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea civilă nr. 1171/CC/2013, pronunțată în data de_ în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea înaintată de către petentul Birou executor J. S. R. M., privind încuviințarea
executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat cu nr. 1862/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în speță, creanță rezultată din titlul executoriu, contract de ipotecă autentificat, nu este certă, lichidă și exigibilă, neîndeplinind cerințele art. 67 din Legea nr. 36/1995. Astfel, sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379, al. 3 C.pr.civ. prevede că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de către acesta. Față de aceste dispoziții, instanța a reținut că în cauză, creanța creditoarei nu rezultă cu certitudine din cuprinsul contractului de ipotecă autentificat. Sub aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379, al. 4 C.pr.civ. prevede că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de către el, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o socoteală. În raport cu această prevedere, instanța a arătat că această creanță nu este determinată în mod expres. Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța a arătat că o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Având in vedere cele mai sus menționate instanța, in temeiul art. 373, ind. 1, al. 4, pct. 5 C.pr.civ. a fost respinsă cererea formulată de către petentul B. E. J. S. R. M. privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1862/_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, recalificat ulterior în recurs în ședința publică din data de 25 martie 2013, recurenta SC F. D. SA, solicitând admiterea căii de atac și modificarea, în totalitate, a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în urma relațiilor comerciale avute cu SC FARMADON SRL (actualmente SC DOMINE IMOBILIARE SRL) au fost acumulate debite pe care V. B. M. le-a garantat prin instituirea unei garanții reale imobiliare asupra imobilului proprietatea sa, ce face obiectul contractului de ipotecă autentificat cu nr. 1862/_ . Prin urmare, în măsura în care debitorul principal nu-și respectă obligațiile, recurenta poate să se îndestuleze ca urmare a garanției. În cadrul dosarului de insolvență a SC DOMINE IMOBILIARE SRL Tribunalul Bihor a stabilit în mod irevocabil faptul că recurenta este îndreptățită să primească de la debitorul său mai multe sume de bani, printre care se numără și câtimea rămasă neachitată din debitul pe care V. Bogdașn M. l-a garantat cu ipoteca pe care recurenta dorește să o execute. Rațiunea existenței garanției este aceea de a garanta faptul că în cazul în care debitorul principal nu-și îndeplinește obligațiile sale, acesta va răspunde conform principiului specificacității aplicabil acestei instituții de drept. Prin urmare, contractul de ipotecă nu poate cuprinde niciodată o dovadă irefutabilă a certitudinii sau exigibilității datoriei, aceasta urmând a se stabili în funcție de actele ce stau la baza acesteia. În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 hotărârile date de către judecătorul sindic sunt executorii. Întrucât hotărârea
pronunțată de către Tribunalul Bihor arată exact câtimea pe care recurenta o solicită ca fiind debit al SC DOMINE IMOBILIARE SRL garantat de către V.
B. M. rezultă că recurenta este îndreptățită fără putință de tăgadă să se îndestuleze din garanția constituită. În conformitate cu dispozițiile art. 632, al. 2 N.C.pr.civ., hotărârile executorii sunt titluri executorii, astfel că creanța stabilită prin hotărârea T. ului Bihor este certă și trebuie să fie acoperită de către garant în temeiul contractului de ipotecă. Cu privire la lichiditatea creanței, recurenta a arătat că este binecunoscut faptul că o creanță exprimată în bani este întotdeauna lichidă, existând și o hotărâre judecătorească ce arată acest lucru. Cu privire la exigibilitatea creanței recurenta a arătat că în cauză trebuie verificată exigibilitatea creanței debitorului principal, or aceasta este stabilită printr-o sentință executorie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 20 martie 2013 (fila 25), intimatul V. B. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că prin sentința nr. 9261/2010 pronunțată în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 19915/2011 pronunțată în dosar nr._ ale Judecătoriei C. -N. au fost admise contestațiile la executare formulate de către intimat, constatându-se că acel contract de ipotecă, deși autentificat, nu constituie titlu executoriu în baza art. 66 din Legea nr. 36/1995, deoarece această forță executorie este conferită doar actelor autentice, care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă. Contractul de ipotecă nu dă naștere unui drept de creanță, ci unui drept de ipotecă, drept real accesoriu unei creanțe. Instanța de judecată a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 1201 C.civ. privitor la autoritatea de lucru judecat. În dosarul de executare nr. 940/212 al BEJ S. M. s-a obținut inițial încuviințarea executării silite, fiind invocată, pe lângă contractul de ipotecă, și sentința comercială nr. 1473/F/2012 a T. ului Bihor. Intimatul a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită întreprinse de către executorul judecătoresc în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., iar în data de_ instanța a admis cererea intimatului și a anulat actele de executare silită îndeplinite de către executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 940/212. Deși există o sentință judecătorească ce anulează din nou formele de executare silită, recurenta încearcă, în mod abuziv, încuviințarea executării silite, prin încheierea nr. 1171/CC/2013 Judecătoria Cluj- Napoca respingând cererea recurentei. Intimatul a arătat că recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, în cadrul dosarului de insolvență existent pe rolul T. ului Bihor intimatul nefiind debitor acolo.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge calea de atac, ea nefiind întemeiată.
Instanța de fond, în mod legal a respins cererea executorului judecătoresc de încuviințare a aexecutării silite având la bază contractul de ipotecă autentificat și o sentință comercială dată întzr-un dosar de insolvență prin care s-a constatat că ar avea recurenta o creanță de recuperat de la debitorul principal și câtimea acelei creanțe.
El însuși, un contract de ipotecă autentificat nu poate fi pus în executare. Ipoteca este o garanție reală accesorie ce nu constată câtimea și întinderea obligației pe care a garantat-o, ea fiind instituită până la recuperarea unei sume de bani determinată. Însă, acea sumă de bani poate fi alta decât cea maximă până la garantarea căreia a fost instituită ipoteca fie și numai pentru că o parte din sumă a fost plătită deja, benevol sau nu. Prin urmare, pentru a putea fi încuviințat silit un contract de garanție imobiliară autentic, acesta trebuie să fie însoțit și de către un titlu executoriu susceptibil de executare silită care să constate suma rămasă de achitat de către debitorul principal. Or, o hotărâre judecătorească, ce nu este nici măcar irevocabilă, dată într-un dosar de insolvență în care s-a constatat faptul că ar avea recurenta o creanță față de debitorul principal, nu poate constitui temei pentru încuviințarea executării silite a contractului autentificat de ipotecă din prezentul dosar. În primul rând, acea hotărâre nu a fost dată în contradictoriu cu urmăritaul din prezentul dosar și prin urmare, ea nu îi poate fi opozabilă. În al doilea rând, constatarea unui drept de creanță într-un dosar de insolvență nu înseamnă în mod automat că valoarea acelei creanțe, constând în debite neachitate este și cea care a fost garantată prin contractul de ipotecă aflat în discuție. Din motivarea sentinței judecătorului sindic nu rezultă acest aspect, ba mai mult fiind făcute afirmații în sensul că o parte dintre pretențiile creditoarei au fost stinse, chiar prin dare în plată, fiind emise și bilete la ordin în acest sens. În fine, nu există o legătură directă și clar stabilită între contractul de ipotecă autentificat și sentința judecătorului sindic pentru a se putea deduce, în această fază a executării silite și în procedura încuviințării executării silite, faptul că acea creanță garantată este exact cea stabilită prin sentința judecătorului sindic. Altfel spus, hotărârea judecătorului sindic a fost dată la aproape trei ani de zile ulterior încheierii contractului de ipotecă autentificat, astfel că mai degrabă se poate trage concluzia că acea sentință se referă la cu totul alte creanțe decât cele garantate inițial, întrucât între creditoare și debitorul principal, SC Farmadon SRL, s-au derulat relații comerciale intense, constând în livrări periodice de medicamente.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de către recurenta SC F. SCI SA în contradictoriu cu intimatul V. B. M., împotriva încheierii civile nr. 1171/CC/2013 pronunțată în data de_ în dosarul nr._ * de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din daat de 25 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
V. | L. O. | I. | P. | S. I. A. | ZAH |
Red.IP/MM
2 ex./_
Judecător fond: C. S. N., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 149/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 42/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
