Decizia civilă nr. 223/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M A N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.223/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul B. A. în contradictoriu cu intimata SC SS împotriva sentinței civile nr.5831/2012 pronunțate de către Judecătoria C. N., la data de 19 martie 2012, în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță obligație de a face.
La apelul nominal se constată lipsa părților la prima strigare a cauzei, iar la a doua strigare se prezintă reprezentanta recurentului, d-na avocat Fodorean Corina în substituirea avocatului titular, d-l Călin S., cu delegația de substituire depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 3 aprilie 2013 a fost înregistrată la dosar o cerere formulată de reprezentantul recurentului, d-l avocat Călin S. prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere imposibilitatea de a se prezenta la termenul din data de 8 aprilie 2013 întrucât se va afla în concediu de odihnă, potrivit adeverinței nr.369/21 februarie 2013 atașate cererii de amânare, adeverință eliberată de către Baroul Cluj. de asemenea, cererii de amânare i-au fost atașată dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța constată că, calea de atac care a fost declarată de către Balasz A. este apel, însă tribunalul de drept comun a investit tribunalul specializat cu un recurs, fără a fi recalificat și pune în vedere reprezentantei recurentului să precizeze dacă susține că are un apel sau un recurs.
Reprezentanta recurentului, față de petitele acțiunii introductive, susține că, calea de atac pe care a promovat-o este cea corectă, respectiv apel. Arată că prin acțiunea introductivă a solicitat, pe de o parte, modificarea de destinație, iar pe de altă parte, s-a formulat și un petit de prestație tabulară însă, raportat la faptul că primul petit este neevaluabil în bani, apreciază că întregii hotărâri i se aplică calea de atac a apelului.
Instanța pune în vedere reprezentantei recurentei să precizeze dacă există un petit de accesorialitate între primele două petite.
Reprezentanta recurentului arată că nu există un raport de accesorialitate între primele două petite, sunt capete de cerere principale ambele.
Instanța, după deliberare, având în vedere faptul valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv sub valoarea de 100.000 lei, apreciază că, calea
de atac corectă este recursul, capătul principal al cererii fiind, în mod cert, cel de valorificare a antecontractului de vânzare-cumpărare, primul capăt de cerere, intitulat ca atare în cererea de chemare în judecată, fiind doar un capăt de cerere mijloc pentru realizarea scopului pentru care cererea de chemare în judecată a fost, de fapt, inițiată.
Reprezentanta recurentului arată că s-a formulat o cerere de amânare de către avocatul titular și are mandat pentru a susține această cerere de amânare prin raportare la faptul că avocatul titular este în concediu de odihnă, însă susține cererea de amânare doar în ipoteza în care se poate acorda un termen de maxim două săptămâni.
Instanța învederează reprezentantei recurentului faptul că nu se poate acorda în cauză un termen de două săptămâni, prezentul complet de recurs are fixată ședință de judecată doar peste trei săptămâni.
Reprezentanta recurentului arată că renunță la cererea de amânare.
Menționează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată. În ceea ce privește petitul de prestație tabulară, solicită să se observe faptul că instanța de fiind, în mod eronat a reținut faptul că acest petit ar fi unul subsidiar modificării de destinație.
Instanța pune în vedere reprezentantei recurentei să precizeze dacă la instanța de fond a depus un certificat de urbanism.
Reprezentanta recurentului arată că nu are cunoștință despre faptul dacă la instanța de fond a fost depus un certificat de urbanism.
Instanța constată, la acest moment, faptul că președintele completului de judecată nu a semnat încheierea de amânare a pronunțării în care sunt consemnate concluziile pe fond ale părților.
Reprezentanta recurentei arată că nu are cunoștință despre aspectul constatat, arătând că părții pe care o reprezintă nu i-a fost comunicată decât hotărârea și, deși face parte integrantă din hotărâre, încheierea de amânare a pronunțării nu i s-a comunicat.
Instanța, având în vedere că este o chestiune de ordine publică, astfel că, raportat la dispozițiile art.306 alin.2 C.pr.civ. pune în discuție aspectul privind faptul că președintele completului de judecată nu a semnat încheierea de amânare a pronunțării în care sunt consemnate concluziile pe fond ale părților.
Reprezentanta recurentei solicită instanței să dispună casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr.5831/_, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Balasz
A. în contradictoriu cu pârâta SC SHOWTECHINC S. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de_, prin act sub semnătură privată, între reclamantul cedent C. A. O., în calitate de cumpărător și SC SHOWTECHINIC S. în calitate de vânzător s-a încheiat antecontract de vânzare cumpărare a apartamentului situat în C. -N., str. Câmpului nr. 161, jud. C., la demisolul blocului de locuințe din care face parte, apartament format din 2 camere, baie, sas, în suprafață utilă de 50,82 m.p., numerotate de vânzător ca fiind ap. 1 sc. 1, bl. B. Prețul apartamentului a fost stabilit la suma de 20.000 euro și, potrivit facturilor și chitanțelor atașate acțiunii a fost achitat integral. Cu alte cuvinte, promitentul cumpărător a executat obligația născută în urma încheierii contractului.
La art.7 din contract, vânzătoarea și-a asumat obligația ca până la data de_ să finalizeze apartamentul, operațiune în care este inclusă și faza recepționării imobilului - bloc de locuințe, de către autorități.
S-a constatat că la art. 13 alin. 2 cumpărătorul s-a angajat să nu întreprindă nicio acțiune și nicio formalitate, de orice natură, de înregistrare în CF a antecontractului sau a drepturilor izvorâte din contract, nicio acțiune/inacțiune, formalitate de natură a leza în vreun fel îndeplinirea obligațiilor vânzătoarei, prevăzute la alin.1 (obligația de a realiza demersurile pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, înscrierea în CF a dreptului de proprietate). Potrivit extrasului de CF depus la filele 16-20 de la dosarul Tribunalului Comercial C., vânzătoarea și-a îndeplinit obligația de a înscrie în CF blocul de locuințe edificat pe str. Câmpului nr. 161, inlcusiv spațiul situat la demisolul acestui bloc, ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu
C. A. O. .
S-a constatat că spațiul în cauză este înscris în cf având destinația de "spațiu tehnic 1, compus din 3 spații tehnice, în suprafață de 50,82 m.p. teren atribuit în proprietate de 54,71/818 parte";.
Întrucât destinația imobilului, astfel cum rezultă din foaia A a cărții funciare, este alta decât destinația cu care imobilul este înstrăinat, este necesară efectuarea operațiunii de schimbare a destinației imobilului în cartea funciară.
Schimbarea destinației unui imobil este supusă regimului Legii nr. 50/1991, potrivit căreia, în vederea schimbării folosinței unei construcții deja existente nu se impune emiterea unei autorizații de construire, condiționat de întocmirea documentației de amenajarea a teritoriului și urbanism, aprobate, excepție de la regulă prevăzută de art. 2 alin.4 lit. a3Legea nr. 50/1991. În situația în care schimbarea destinației nu implică lucrări de construcții,în anexa 2 la lege se menționează că, în înțelesul art.3, emiterea autorizației nu este necesară.
S-a mai menționat că, în situația schimbării destinației inițiale a unei locuințe sau spațiu cu altă destinație, este necesar să se obțină avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării, astfel cum rezultă di dispozițiile art. 42 din Legea nr. 230/2007.
În cauză, schimbarea destinației imobilului cumpărat de la reclamantă nu implică lucrări de construcție, în sensul legii, situație în care nu este necesară emiterea autorizației de construire, dar este necesar acordul vecinilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării.
Instanța a apreciat că nu poate interveni în suplinirea acordului de voință provenind de la pârâtă întrucât nu este un refuz nejustificat, care ar putea presupune reaua-credință a pârâtei și, în altă ordine de idei, nu este singura condiție ce trebuie îndeplinită în cauză pentru a se realiza schimbarea destinației.
După cum rezultă din dispozițiile Ordinului nr.634/2006, art. 1 și art. 2, pentru înscrierea actelor și faptelor juridice într-o carte funciară, este necesară întocmirea unei documentații cadastrale
În raport cu dispozițiile art.35 alin.3 din Legea nr. 7/1996, schimbarea destinației unei construcții reprezintă o modificare adusă foii A din cartea funciară a imobilului și constituie un fapt juridic în sensul dispozițiilor Ordinului nr.634/2006, art. 1 și art. 2 . Astfel, pentru înscrierea modificării este nevoie de întocmirea unei documentații cadastrale, act care lipsește în cauză .
În condițiile în care reclamantul tinde la înscrierea unei modificări în destinația unui imobil, fără a dovedi îndeplinite toate cerințele legii și solicitând intervenția instanței în suplinirea unui acord de voință după ce, în prealabil, reclamanții au încheiat acte juridice asupra imobilului în virtutea noii destinații, neoperate în C.F., cererea nu poate fi primită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul B.
A., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că a dobândit toate drepturile și obligațiile asumate de către reclamantul inițial C. A. O. prin antecontractul de vânzare cumpărare atestat sub nr 18/2009 de către av. Raluca Vescan. Transmiterea a avut loc în baza contractului de cesiune atestat sub nr. 2/2012 SS și asociații, acceptat de către contractantul SC SS, operând totodată și transmiterea calității procesuale active de la C. A. O. la B. A. (împrejurare prevăzută expres la art. 3 din contractul de cesiune).
Prin antecontractul de vanzare-cumpărare nr. 18 incheiat la data de_, parata SC SS s-a obligat sa vanda cumpărtorului C. A. -O. un apartament care la acea dată se afla în curs de edificare în C. -N., str. Câmpului, nr. 161, jud.C. .
Cumpărtorul C. A. -O. a și achitat integral prețul stabilit de către părți ca preț al vânzării (ordinul de plata din data de_ si chitanța de depunere numerar BRFOCI400762001/11.06.209, aferente facturii 0304/_ ) și de asemenea a intrat în posesia apartamentului ce i-a fost predat.
Imobilul a fost edificat, a fost adus la stadiul convenit în antecontract, a fost predat, iar în final (chiar dacă cu întârziere) a fost înscris în cartea funciară individuală CF 2. -C1-U15 C. .
Potrivit expertizei tehnice efectuate și depusă în cauză imobilul înscris în cartea funciară menționată este apartamentul promis spre vânzare, acesta a fost realizat astfel cum a fost autorizat și îndeplinește, fără nicio modificare constructivă, cerințele prevăzute de lege pentru a îndeplini funcțiunea de locuință. Cu toate acestea pârâta nu s-a prezenta pentru încheirea contractului în formă autentică deși a fost convocată de către cocontractant.
Recurentul a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în ceea ce privește ambele petite ale acțiunii (respinse fiind aceste cereri).
In ceea ce privește petitul de prestație tabulară (al doilea capăt de cerere) acesta a fost respins de către prima instanță cu o motivare minimală, în esență putându-se desprinde considerentul potrivit căruia petitul de prestație a fost respins pe motiv că ar fi subsidiar și accesoriu modificării descrierii imobilului în cartea funciară, prim petit respins, iar părțile ar fi încheiat "acte juridice asupra imobilului în virtutea noii destinații, neoperate în CF".
Nu poate fi primită ca temeinică și legală hotărârea din prisma acestui considerent pentru că este desocotit principiul libertății contractuale și a forței obligatorii a contractului, prima instanță neobservând prevederile exprese ale contractului de cesiune încheiat.
Prima instanță nici nu a pus în discuția părților caracterul subsidiar al petitului de prestație tabulară (cu desocotirea art. 129 C.pr.civ.) și nici nu a observat art. 2 și art. 8 alin, final din contractul de cesiune încheiat la data de_ între recurent și anteriorul reclamant C. (acceptat de către pârâta proprietară), articol prin care părțile au convenit expres si au avut în vedere transferul dreptului de proprietate si pentru ipoteza în care descrierea în cartea funciară a spațiului nu va fi modificată.
Așa fiind, este evident că părțile au avut în vedere si acceptat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, independent de destinația evidențiată în cf a acestui spațiu si ca atare petitul de prestație tabulară nu era subordonat modului de soluționare a primului petit fiind o cerere distinctă si independentă.
Fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale unei cereri de natura celei ce se constituie în petitul 2 al acțiunii, acesta cerere nefiind subordonată unei alte cereri, respingerea acestei cereri este nelegală.
Nelegală și netemeinică este și dispoziția de respingere a primului capăt de cerere. Astfel, în mod temeinic și legal a reținut instanța că pe baza probelor administrate rezultă că imobilul poate fi folosit ca locuință fără nicio lucrare constructivă, subordonat doar voinței proprietarului. La fel temeinic și legal a reținut prima instanță că în acest scop nu este necesară autorizația de construire ca și act administrativ de care să fie condiționată schimbarea de destinație câtă vreme regula instituită prin art. 3 Legea 50/1991 potrivit căreia schimbarea de destinație a unei construcții este supusă emiterii unei autorizații de construire comportă excepțiile expres prevăzute de lege respectiv:
În Anexa nr. 2 a legii 50/1991 - "Schimbare de destinație" (pct.30) este stipulat faptul că "în înțelesul prevederilor art. 3, este necesară emiterea unei autorizații de construire ții/sau desființare, după caz, numai în situația în care pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor sunt necesare lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire";. Conform art. 18 al. 3 Ordin M. ul Dezvoltării Regionale și Locuinței 839/2009 de aprobare a Normelor de aplicare a legii 50/1991 - Lucrări care se exceptează de la autorizare - "în înțelesul prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a) din Lege, dacă în vederea schimbării destinației unor spații interioare existente astfel cum este definită în anexa nr. 2 la Lege, nu se realizează lucrări de construcții pentru care
legea prevede emiterea unei autorizații de construire, nu este necesară emiterea acestui act".
Prima instanță însă a respins cererea de modificare a cuprinsului cărții funciare pe două considerente: lipsa acordului proprietarilor a căror imobile se învecinează cu imobilul în cauză (orizontal și vertical) precum și a avizului comitetului executiv (art. 42 Legea 230/2007), lipsa unei documentații cadastrale care potrivit primei instanțe ar fi obligatorii pentru a fi admisă cererea. Primul considerent este legal însă nu este întemeiat iar cel de al doilea considerent este nelegal.
Intr-adevăr art. 42 Legea 230/2007 face referire la acordul proprietarilor a căror imobile se învecinează, precum și la aviz, însă aceste acorduri există în cauză. La dosarul cauzei nu au fost depuse aceste acorduri deoarece prima instanță nu a pus în discuție necesitatea prezentării în scris a acestor acorduri (art. 129 C.pr.civ.) și nimeni nu a invocat lipsa acestor acorduri/avize.
Cu toate acestea acordurile/avizele menționate există și pot fi depuse în probațiune inclusiv în calea de atac, lucru pe care îl și realizăm.
In ceea ce privește așa zisa lipsă a unei documentații cadastrale, apreciem că nu poate fi primit acest considerent, el negăsind susținere în lege, imobilul având număr cadastral, coordonatele cadastrale nesuferind nicio modificare.
In speța, instanța a fost investita cu o cerere vizând modificarea unei inscrieri in cartea funciara. Prin esența ei, operațiunea de modificare presupune ca înscrierea inițiala a fost deja efectuata, impunandu-se modificarea ei întrucât mențiunile inițiale nu mai corespund situației actuale. Asa fiind, art.47 si art.48 din Legea 7/1996 nu au nicio legătura cu speța de fata, intrucat acestea se refera la necesitatea intocmirii documentației cadastrale la prima inscriere in CF a unui imobil si nu privesc si nu se refera la operațiuni de modificare a unei inscrieri din cartea funciara cu privire la un imobil deja evidențiat. Ori nu suntem in situația unei prime inscrieri in cartea funciara, intrucat, asa cum am arătat si in cuprinsul cererii de chemare in judecata, intimata Se SS a procedat deja la înscrierea imobilului ce face obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, asa cum rezulta din conținutul cărții funciare. Suntem in prezenta unei cereri de modificare a inscrierii din CF, aceasta fiind solicitarea cu care a fost investita instanța de judecata. Evident ca, atâta vreme cat a operat deja prima inscriere a imobilului in cartea funciara - cum este cazul si in speța de fata, nu se mai impune si nu este necesara efectuarea unei documentații cadastrale in vederea operării modificării inscrierii, aceasta fiind o operațiune administrativa care se va efectua, la dispoziția instanței, fara documentație cadastrala, daca imobilul a fost deja inscris in CF in baza unei documentații cadastrale.
Asa cum rezulta din adresa ANCPI nr. 5420/_, operațiunea de înscriere a schimbării destinației se efectuează in baza documentației cadastrale, exclusiv in situația in care construcția nu este deja înscrisa in cartea funciara in baza unei documentații cadastrale.
In cazul in care construcția este inscrisa in sistemul integrat de cadastru si carte funciara in baza unei documentații cadastrale, fiind inclusa in baza de date grafica -cum este cazul si in speța de fata, "se va intocmi de către compartimentul
de cadastru al biroului teritorial fisierul.cpxml in care este evidențiata schimbarea destinației."
Așadar, lipsa documentației cadastrale la modificarea unei înscrieri nu se constituie intr-un impediment la admiterea cererii, dimpotrivă, aceasta nici măcar nu este necesara, cum de altfel rezulta si din interpretarea dispozițiilor art.2 din Ordinul 634/2006 privind conținutul, modul de întocmire si recepție a documentațiilor cadastrale in vederea inscrierii in cartea funciara, unde sunt menționate expres și limitativ situațiile in care este necesara intocmirea unei documentații cadastrale care sa stea la baza inscrierii in cartea funciara a actelor si faptelor juridice, iar operațiunea de modificare a unei inscrieri nu este menționata ca fiind o operațiune pentru efectuarea căreia ar fi necesara intocmirea unei documentații cadastrale.
De altfel, aceeași idee se desprinde din lecturarea întregului Ordin 634/2006 (la care face referire instanța in motivarea soluției de respingere a cererii de modificare a inscrierii), acest act normativ necontinand nicio trimitere la necesitatea intocmirii documentației cadastrale in vederea efectuării operațiunii de modificare a inscrierii din CF.
Prin decizia civilă nr.1090/R/2012 pronunțată la data de 21 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Intimata SC SS, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
In sedinta publica de la acest termen de judecata, Instanța, având în vedere că este o chestiune de ordine publică si raportat la dispozițiile art.306 alin.2 C.pr.civ. a pus în discuție aspectul privind faptul că președintele completului de judecată nu a semnat încheierea de amânare a pronunțării în care sunt consemnate concluziile pe fond ale părților.
Reprezentanta recurentei a aratat că nu are cunoștință despre aspectul constatat, mentionand că părții pe care o reprezintă nu i-a fost comunicată decât hotărârea, iar încheierea de amânare a pronunțării nu i s-a comunicat.
Reprezentanta recurentei a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Analizand motivul de ordine publica, pus din oficiu in discutie, tribunalul retine ca, in conformitate cu prevederile art. 261 alin. 1 pct 8 C.pr.civ. hotararea trebuie sa cuprinda semnaturile judecatorilor si grefierului, iar in conformitate cu art. 260 C.pr.civ. incheierea de amanare a pronuntarii, prin care se consemneaza concluziile pe fond ale partilor, face parte din hotararea pronuntata.
Astfel, cu observarea prevederilor art. 105 C.pr.civ., Tribunalul retine ca, nesemnarea de catre judecator a exemplarului original al incheierii de amanare a pronuntarii este un motiv de nulitate a hotararii, nulitate care nu poate fi acoperita si este de ordine publica, situatie in care se impune o solutie de casare pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5C.pr.civ., in baza art. 312 alin. 3 c.pr.civ.
In baza considerentelor aratate, tribunalul va admite recursul declarat de recurentul BALASZ A. în contradictoriu cu intimata SC SS împotriva sentinței civile nr.5831/2012 pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, la data
de 19 martie 2012, în dosarul nr._, pe care o va casa si va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul BALASZ A. în contradictoriu cu intimata SC SS împotriva sentinței civile nr.5831/2012 pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, la data de 19 martie 2012, în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
N. K. F. -IANCU M. D. M. D. C. P.
In concediu de ingrijire copil Semneaza presedintele instantei
Red.DMD/MM
2 ex./_
Judecător fond: Călina M. C., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 13/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 3368/2013. Obligatie de a face → |
|---|
