Decizia civilă nr. 100/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/2013
Ședința publică din data de 04 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanții B. M. și B. V. împotriva sentinței civile nr. 2506 din data de_, pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. C. R. ,
B. C. R. -SS M. și intervenienții B. A. și B. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții-reclamanți prin avocat D. Fărcaș, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 din dosar, intimata-pârâtă B. C. R., B. C. R. -SS M. prin consilier juridic Eveline Terge, care depune la dosar delegație de reprezentare și intimații-intervenienți prin avocat Șuștic Toader, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării primei tranșe reprezentând taxă judiciare de timbru aferentă apelului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimații -intervenienți au a depus la dosar întâmpinare, iar la data de_ intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în două exemplare.
Reprezentantul apelanților depune copii ale chitanțelor privind achitarea primelor două transe reprezentând taxa judiciară de timbru datorată pentru apelul promovat și învederează instanței că a ridicat câte un exemplar al întâmpinărilor depuse la dosar de intimați și nu solicită acordarea vreunui termen de judecată în vederea studierii acestora.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 7208C.pr.civ. și art. 282 al. 1 teza II C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelanților solicită admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat și modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive în sensul obligării pârâtelor B. C. R., B. C. R. -S.
S. M. să procedeze la deblocarea conturilor indicate în petit și să se respingă cererea de intervenție în interes propriu ca nefondată.
Totodată solicită acordarea cheltuielilor de judecată în fond și apel, așa cum acestea rezultă din dovada pe care o depune la dosar, reprezentând onorariu de avocat și taxele judiciare de timbru aferente celor două stadii procesuale.
Se relevă că instanța de fond a interpretat în mod greșit înscrisurile depuse la dosar, respectiv a apreciat eronat condițiile în care se poate da eficiență unor declarații peste cuprinsul unor acte autentice, prin prisma raporturilor juridice
care sunt în această cauză. În acest sens solicită instanței a avea în vedere că, din prisma procurii autentice, raporturile juridice dintre defunctul care a dat declarația în fața notarului public și apelanții-reclamanți, sunt raporturi de drept civil, în timp ce raporturile juridice dintre apelanți și pârâta BCR sunt raporturi de drept comercial. Prin prisma acestei distincții, instanța de fond, raportat la declarația d-nei notar, dată în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighet, în care se arată că la momentul semnării procurii autentice, aceasta a luat consimțământul doar în ce privește ridicarea doar a sume de 200000000 lei/ROL și nu cu privire la al doilea aliniat, în care se arată că mandatarii se mai împuternicesc să facă orice alte operațiuni (…), inclusiv
lichidarea acestor conturi, instanța de fond a înțeles să dea eficiență acestei declarații sub aspectul aprecierii valabilității procurii, deși la acel moment exista interdicție prevăzută de art. 1191 C.civ. Prin urmare, având în vedere că se discută despre un act autentic, cu privire la constatările directe ale notarului, nu se pot face aprecieri pe baza unor declarații, fie acestea și ale notarului, câtă vreme nu s-a făcut transcrierea în fals a constatărilor notarului. Prin urmare, concluziile instanței de fond sunt nelegale. O declarație dată de notar în fața organelor de cercetare penală este o declarație care în procedura penală poate fi avută în vedere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, însă respectiva declarație
nu poate fi luată în considerare de către instanța civilă, raportat la dispozițiile art. 1191 C.civ., în vigoare la data semnării procurii. Sub acest aspect prima instanță a produs o eroare la momentul pronunțării soluției.
Mai mult, prima instanță nu a dat eficiență soluției din dosarul penal, care s-a concretizat în mod definitiv și irevocabil prin neînceperea urmăririi penale, constatându-se că nu s-a săvârșit nicio infracțiune, nici la semnarea procurii autentice, nici cu ocazia luării consimțământului și nici cu ocazia efectuării viramentelor, a operațiunilor bancare și a constituirii contractelor de depozit, condiții în care, conform art. 22 C.pr. pen., sub aspectul existenței sau
inexistenței unei fapte ilicite, comise cu sau fără vinovăție, se apreciază că rezoluția procurorului, confirmată de către instanța de judecată, avea putere de lucru judecat în fața instanței civile, aceasta din urmă având obligația de a lua în considerare cele reținute în ordonanța procurorului. Mai mult, în dosarul penal au fost luate declarații, inclusiv ale angajatului societății bancare, ce au relevat faptul că pe lângă procura autentică, în baza căreia s-au efectuat viramentele, s-a semnat și împuternicirea pe cont, anexa IX, aflată la fila 60 din dosarul de cercetare penală. Anexa IX poartă semnătura defunctului, care a fost semnată în fața unui martor, audiat de către organele de cercetare penală, semnătură care nu a fost contestată. Sub aspectul conținutului procurii și a mandatului de a efectua orice operațiuni, inclusiv lichidarea din cont, acesta a fost dublat de semnarea împuternicirii pe cont la momentul la care s-a efectuat viramentul bancar.
Având în vedere toate aspectele evocate, se arată că procura este clară, neputându-se aprecia, din prisma normelor care reglementează normele de interpretare a contractelor, că o clauză cum este cea din partea finală a procurii, este lipsită de orice efect.
Sub aspectul constatării existenței unor cauze ilicite, susține reprezentantul apelanților că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a cerceta dacă există o cauză ilicită și care este aceasta. Mai mult a extins problema întinderii mandatului la contractul de depozit încheiat între terți față de defunct. Procura a fost dată cu privire la operațiuni din contul bancar, respectiv viramentul. Dacă s-ar pune în discuție nerespectarea mandatului, actul afectat de nulitate ar fi ordinul de virament. Ori în ce privește contractul de depozit cauza este prezumată licită. Atât timp cât nu s-a solicitat nulitatea actului de transfer instanța nu putea să constate direct nulitatea actului subsecvent.
Mai mult cauza falsă, aceasta trebuia dovedită, prezumția fiind de partea persoanei care a încheiat contractul, ceea ce în speță nu s-a demonstrat.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea apelului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților-intervenienți solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de către Tribunalul Maramureș, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, justificate cu chitanțele depuse la dosar.
Se susține că procura specială, prin care B. S. a împuternicit dosar pe
B. M. să efectueze anumite operațiuni, nu și pe d-l B. V. . Cu alte cuvinte d-na B. M. a fost împuternicită să ridice, în numele și pentru mandantul B.
S., suma de 20000 lei, nefiind împuternicită să efectueze alte operațiuni și să își însușească suma de 30000 lei, depusă în contul mandatarei B. M. și respectiv 63000 lei în contul d-lui B. V. . Prin urmare, dacă se analizează doar acest aspect, se poate constata că soluția primei instanță este corectă și legală. În cuprinsul împuternicirii apare și o menține formulată la modul general,
"mandatara să facă (…), inclusiv închiderea sau lichidarea acestora";, sintagmă care se referă la operațiuni ce trebuie efectuate doar în numele și pentru mandantul B. S. . Ori cei doi apelanți își însușesc pe nedrept sumele de bani, situație care reprezintă o cauză ilicită, iar din această perspectivă instanța de fond a procedat corect.
Deși apelanții solicită a nu fi luate în considerare declarațiile făcute de către d-na notar în dosarul penal precum și adresele trimise în acel dosar, acestea lămuresc pe deplin conținutul împuternicirii și limitele acesteia. Prin adresa nr. 276/_, d-na notar arată că a luat consimțământul d-lui B. S., aflat în deplinătatea facultăților mintale, cu privire la ridicarea doar a sumei de 20000 lei, din conturile deschise la BCR. De asemenea prin adresa nr. 23/_ a aceluiași notar, arată că d-l B. S. a împuternicit expres doar pe mandatara B. A. să încaseze suma de 20000 lei din conturile deschise. Prin urmare d-na B. A. putea să efectueze aceste operațiuni limitate, însă aceasta și-a depășit limitele date prin împuternicire. În această situație, reprezentantul intimatei apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 948 Cod civ. privind cauza ilicită și art. 989 și 996 Cod civ.
Față de susținerile conform cărora instanța de fond ar fi trebuit să țină cont de modul în care trebuie apreciată declarația notarului public și că nu a luat în considerare întreaga probațiune administrată în cauză, solicită a se observa că în motivarea primei instanțe se face trimitere la toate probele administrate, mai puțin cele testimoniale, deși și acestea au condus la convingerea instanței că procura este nelegală și drept urmare a procedat în consecință.
Se mai relevă că în privința excepției autorității de lucru judecat, evocată în dosarul de urmărire penală nr. 1500/P//2011 s-au făcut cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, iar prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, din_ s-a precizat că "deși nu există infracțiunea de abuz de încredere, aceasta nu înseamnă că nu există o faptă ilicită";. Prin urmare părțile sunt îndrumate să își clarifice pretențiile prin intermediul unui litigiu de natură civilă.
Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș. Din considerentele sentinței apelate rezultă că prima instanță nu a luat act de conținutul procurii prin intermediul declarațiilor martorilor și ca atare nu a încălcat dispozițiile art. 1191 Cod civ., ci a făcut o scurtă referire atât la declarațiile d-nei notar, date atât în fața organelor de urmărire penală cât și la adresele emise de aceasta. Cu alte cuvinte, instanța de fond a interpretat prin
propriile simțuri procura în discuție. În mod legal a ținut cont și de clarificările date de d-na notar public, care s-a deplasat personal și a luat consimțământul defunctului, materializat ulterior prin înscris. Deși ar putea fi criticat modul de redactare al procurii, din practica judiciară și doctrina în materia contractului de mandat, se poate observa că prima parte a procurii se referă la operațiunea și întinderea mandatului, iar cea de a doua parte se referă la actele juridice ce pot fi săvârșite pentru aducerea la îndeplinire a respectivului mandat.
Susține reprezentanta intimatei-pârâte că este de observat și contradicția dintre susținerile apelanților din cuprinsul motivelor de apel, prin care se solicită, pe de o parte, a nu fi luate în considerare declarațiile date de notarul public în fața organelor de urmărire penală, iar pe de altă parte se solicită a fi avute în vedere declarațiile celorlalți martori, care nu fac decât să clarifice întinderile mandatului și a procurii.
În ce privește procura sub semnătură privată, se solicită a se observa ca atât la judecata în fond cât și în apel, poziția BCR a fost una constantă, în sensul că mandatul sub semnătură privată, trebuie dat în condiții stricte, ce trebuie îndeplinite de către titularul contului. Urmare a nerespectării condițiilor impuse, a
determinat intimata-pârâtă BCR să acționeze în această manieră, respectiv în momentul în care există suspiciuni în privința împuternicitului pe cont, există posibilitatea blocării accesului la cont. Acesta a fost și considerentul pentru care accesul la cele două conturi a fost blocat.
Din declarațiile lucrătorului bancar, date în fața Direcției Antifraudă, imediat după incident, se relevă că d-na B. M. nu a înțeles conținutul procurii, motiv pentru care i-a înmânat personal anexa IX, iar după un anumit timp aceasta s-a întors cu anexa semnată. În cuprinsul raportului întocmit de Direcția Antifraudă rezultă că procura autentificată a ajuns în posesia BCR doar la ora 1630, după finalizarea cercetărilor.
Totodată solicită a se observa că în cauză nu există nicio hotărâre penală și că fapta ilicită nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Având în vedere că se solicită modificarea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca urmare a împrejurării că aceasta nu a interpretat clauzele procurii împreună, reprezentanta intimatei solicită a se observa că însuși apelanții solicită a nu se ține cont de aliniatul doi din conținutul procurii, ci doar de aliniatul trei.
Având în vedere toate argumentele prezentate, solicită respingerea apelului, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reprezentantul apelanților relevă că trebuie făcută distincție între luarea consimțământului de către notarul public și întinderea mandatului. Ori d- na notar a dat declarații doar în ce privește luarea consimțământului.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2506 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui Maramureș a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B. M. și B. V. în contradictoriu cu pârâtele B. C. R., BCR - SS
M. ; admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții B. A. și B. I. și în consecință a fost constatată nulitatea absolută a convenției de depozit la termen pentru persoane fizice nr.1/_ încheiată între reclamanți și pârâta BCR - SS M. privind conturile nr.2532.A_ 387.0185 ROL 3 deschis pe numele reclamantului B. V. ; respinsă cererea intervenienților privind constatarea ca sumele depuse pe aceste
conturi constituie proprietatea comună a intervenienților și defunctului său soț B.
S. ; obligați reclamanții să plătească pârâtei BCR B. suma de 1017,7 lei cheltuieli de judecată iar intervenienții cu același titlu suma de 1500 lei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin procura autentificată sub nr.273/_ numitul B. S. a împuternicit pe reclamanta B.
M. (soția nepotului B. V. ) ca în numele său și pentru el să încaseze suma de 20.000 lei din cele două conturi de depozit pe care le avea deschise la B. C.
- un depozit în cuantum de 5.000 lei cont bancar nr. 2532A_ 353.0786ROL2 din_ și un depozit în cuantum de 109.200 lei cont bancar nr. 2532A_ 353.0786ROL3 din_ .
La câteva zile de la semnătura acestei procuri (semnată în Spitalul Municipal S. M. ) B. S. a decedat (_ ).
Reclamanta B. M. în ziua semnăturii procurii 3 februarie 2010 s-a deplasat la sediul BCR SA SS M. unde a efectuat o serie de operațiuni bancare succesive:lichidează ambele depozite ale defunctului B. S.
,transferă pe contul dânsei de card suma de 51.000 lei;transferă suma de 63.241,64 lei în contul reclamantului B. V.
La aceeași dată de 0_ este constituit depozitul la termen pentru persoane fizice pe numele B. V. în cuantum de 63.240 lei, cont bancar 2532.A_ 387.0185ROL5.
Ulterior, în aceeași zi, reclamanta B. M. mai efectuează operațiuni bancare succesive din suma pe care și-a transferat-o în contul de card:constituie pe numele ei un depozit bancar în cuantum de 30.000 lei, cont bancar nr.2532.A0.1137387.0185ROL2;retrage suma de 16.000 lei în numerar, 1.000 lei și apoi suma de 15.000 lei în transe de câte 1.500 lei în intervalul 16:53 -17:32.
A doua zi,_, reclamanta B. M. ridică resatul banilor de 5.000 lei, tot în numerar și tot de la bancomat, în trei tranșe de câte 1.500 lei și o transă de 500 lei.La data de_, reclamanta B. M. închide depozitul constituit la data de 0_ pe numele său, retrage în numerar de la ATM suma de 4.500 lei, în 2 tranșe de câte 20.000 lei și o tranță de 500 lei și constituie un nou depozit pe numle său ân sumă de 25.00 lei, cont bancar 2532.A02.01137387.0185 ROL3.
În concluzie, conturile bancare deschise la acel moment pe numele reclamantei B. M. sunt următoarele:2511.A_ 388.0318.ROL1 cont curent de card;2532.A_ 388.0786.ROL1 cont de depozit în sumă de 1.898,05 constituit de B. M. la data de_, aceste conturi nefiind niciodată blocate de B. C. R. SA și contul nr. 2532.A_ 387.0185.ROL3 cont de depozit blocat de către bancă.
Faptul că, susținerile reclamantei B. M. cu privire la blocarea contului curent sunt eronate, rezultă și din extrasele contului 2511.A_ 388.0318.ROL1 în perioadele_ -_, respectiv_ -_, din cuprinsul se poate observa cu claritate că reclamanta a efectuat în toată această perioadă fără întrerupere retrageri repetate din cont, operațiuni care ar fi fost imposibil de realizat în prezența unei eventuale indisponibilizări a contului de către bancă.
Procura autentificată de Notar Grigor C. L. sub nr.273/3 februarie 2010 mai reține instanța este specială, B. M. fiind împuternicită de mandat să efectueze operațiuni doar în limita sumei de 20.000 lei, aliniatul al treilea al mandatului făcând trimitere în mod general și formal, la operațiunile (depuneri și ridicări de numerar, viramente, transferuri, inclusiv închiderea sau lichidarea acestora, să semneze extrase de cont, aă aibă specimentul întâi de semnătură) care ar fi posibile în îndeplinirea mandatului expres acordat, "ca în numele... și pentru... să încaseze în total suma de 20.000 lei";.
În declarațiile date (fila 13 și 70) la solicitarea organelor de cercetare penală în dosarul de urmărire penală 1500/P/2010 deschis pe numele reclamantei,
notarul arată că mandatul B. S. și-a dat consimțământul pentru efectuarea operațiunilor bancare cu privire la suma de 20.000 lei și nu cu privire la întreaga sumă deținută în conturi.De altfel, arată instanța și interpretarea sistematică a acestor clauze ale procurii conduce la aceeași concluzie a unui mandat expres și limitat, nejustificându-se altfel la o anumită sumă de bani. În mod cert procura nu l-a vizat pe reclamantul B. V., astfel că contul deschis pe numele acestuia (cu ROL5) ca urmare a transferării în acest cont a unei sume de bani din contul defunctului este nelegală.
În concluzie, reține instanța contractul încheiat de reclamantă la BCR SA -
S. M. nr.1/_ este fondat pe o clauză falsă sau nelicită ce contravine dispozițiilor legale, atâta timp cât mandatul nu a fost dat pe transferarea unor conturi personale. Astfel instanța constată nulitatea absolută a convenției de depozit la termen pe numele B. M. și cu ROL 5 pe numele B.
V. și reține că contul curent de card al reclamantei (ROL1) nu a fost niciodată blocat. Prin urmare cererea reclamantei de deblocare a conturilor ROL 3 și ROL5 va fi respinsă potrivit art.1073 Cod civil, iar cea vizând contul curent de card (ROL1) ca fiind fără obiect.
Cât privește cererea de intervenție cu privire la constatarea că sumele de bani depuse în conturile deschise de reclamantă constituie proprietatea comună reține instanța că este deschisă calea acțiunii de realizare (masă succesorală și partaj).
Împotriva soluției menționate au declarat apel reclamanții B. V. și B.
M. s
olicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii de intervenție în interes propriu.
În susținerea celor solicitate se arată că reținerile instanței sunt greșite în condițiile în care s-a dat eficiență declarației de martor peste înscrisul autentic iar întinderea mandatului se putea duce doar prin interpretarea clauzelor actului.
Totodată se arată că în mod greșit s-a reținut o cauză falsă și nelicită la efectuarea operațiunilor și închiderea contractelor de depozit câtă vreme o eventuală înșelăciune sau depășire a mandatului a făcut obiectul cercetării penale iar soluția a fost una de neîncepere a urmăririi penale constatându-se că nu s-a comis o infracțiune și prin urmare nu exista o cauză ilicită. Defunctul nu a
înșelat la semnarea procurii, ba chiar a întărit cele menționate prin semnarea unei împuterniciri pe cont.
În ceea ce privește întinderea mandatului arată apelanții că interpretarea dată este greșită deoarece prin procură a fost inserată o clauză prin care mandatul a înțeles să acorde o împuternicire în plus față de ceea ce deja se împuternici-se prin aliniatul 2. astfel această clauză prevede că: "de asemenea mai împuternicesc pe mandatara mea se efectueze orice operațiune inclusiv
închiderea sau lichidarea acestora";. Interpretarea dată acesteia trebuie corelată cu împrejurările dovedite respectiv cu împuternicirea dată pe cont ce extinde un nou mandat general și cu faptul că semnătura nu se contestă. În aceste condiții nu exista o încălcare a mandatului de către apelantă și chiar trecând peste faptul că s-a dat o împuternicire pe convenție, analiza procedurii nu poate conduce la aprecierea ca aceasta s-a limitat numai la suma de 20.000 lei.
În analiza procedurii instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.977 și să acorde eficacitate clauzei prin care apelanta reclamantă era împuternicită să efectueze orice transferuri și viramente în conturile oricui inclusiv lichidarea contului. Răspunsul și declarațiile notarului prin adresă fac referiri la ridicări din contul defunctului și în același timp contravine normelor ce reglementează activitatea notarială. Notarul nu poate lua consimțământul doar cu privire la anumite clauze, el are obligația de a lua consimțământul cu privire la întreg actul autentic. Tot astfel în cauză trebuia avut în vedere că limitele mandatului i-au
permis reclamantei să efectueze transferuri și viramente din contul defunctului în contul oricăror persoane inclusiv al său ori al soțului. Formularea din procură
"efectuarea tuturor operațiunilor…viramente, transferuri inclusiv închiderea sau lichidarea cuprinde orice transfer sau virament către oricine a unor sume de bani din cotul defunctului, astfel că nu exista nicio depășire a mandatului.
Cât privește cauza de nulitate mai arată apelanții devenea incidentă conform art.968 C.civ. atunci când "este prohibită de legi"; însă nu s-a arătat căror legi contravin clauzele contractelor de depozit . Depășirea limitelor nu poate duce la o cauză ilicită a actului subsecvent. Actul afectat de nulitate poate fi numai viramentul nu și contractul de depozit încheiat cu terțul. În plus la fond nu s-a probat ca în contractele încheiate cauza ar fi ilicită, nu s-au indicat ce norme imperative sau încălcat.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului în considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte în contextul în care mandatul a fost unul special dat numai apelantei și pentru o sumă determinată.
Analizând argumentele aduse prin apelul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente și a art.296 Curtea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate.
Astfel, un prim argument adus de apelanți constă în aceea că instanța a dat eficiență declarației de martor peste cuprinsul înscrisului autentic.
Susținerea nu poate fi primită deoarece trimiterea făcută la declarație nu a fost determinată în soluția dată. Așa cum se observă din expunerea argumentelor aduse prin hotărâre la adoptarea soluției s-a avut în vedere mandatul acordat respectiv limitele date prin acesta, în concret operațiunile ce puteau fi efectuate și beneficiarul.
În acest context instanța a reținut că mandatul era unul special ce nu putea fi depășit. Ori câtă vreme soluția a fost dată pornind de la interpretarea celor consemnate prin înscris nu se poate susține că instanța a dat eficiență altor probe.
Mai susțin apelanții că mandatul era unul general pentru toate operațiunile; transfer, închidere, lichidare și virament în contul oricăror persoane inclusiv a soțului.
Nici această susținere nu poate fi reținută întrucât mandatul este unul special. Aceasta rezultă din cele evidențiate în procura "împuternicesc pe doamna Beldea M. ca în numele și pentru mine să încaseze în total suma de 20.000 lei . Din modul de redactare reiese că înțelesul dat de părți mandatului este unul limitat cu privire la persoana împuternicită (doar apelanta), ridicarea unei sume precis determinată (doar 20.000 lei) beneficiarul sumei (pentru mine- mandant).
În atare situație dat fiind concreta precizare, cui este dată împuternicirea, suma a fi ridicată, beneficiarul nu se poate reține că mandatul ar fi unul general pentru orice operațiune și pentru orice. Consemnarea "de asemenea împuternicesc să efectueze operațiuni…."; poate fi interpretată cel mult în sensul că în condițiile în care se ridica suma iar conturile nu mai sunt valide să fie radiate, inclusiv, lichidate, pentru a nu genera cheltuieli ulterioare de administrare a contului. Dacă mandatul era dat în sensul evocat de apelanți nu mai era necesar a se specifica care este suma ce poate fi ridicată, care sunt conturile și nici ca procura este dată pe seama mandantului și nu în beneficiul mandatarului.
Legat de mandat susțin apelanții că acesta este unul general fiind dublat de semnarea ulterioară a împuternicirii pe cont .Imprejurarea evocată nu poate constitui un element în măsură să permită găsirea unui criteriu de evaluare a întinderii mandatului cătă vreme nu exprimă detalierea vointei exprese consemnate în procură și nu a fost dată în fața notarului sau angajatului băncii.
Nici susținerea că nu au fost reținute probele administrate în cursul cercetării penale nu poate fi primită deoarece probele au avut în vedere aspecte legate de săvârșirea sau nu a unei infracțiuni nu elemente ce vizează o cu totul o altă situație de determinare a mandatului, a încălcării limitelor statuate .
În fine susțin apelanții că nu se poate reține o cauză ilicită deoarece nu au fost indicate încălcări ale legii. Susținerea de asemenea nu poate fi primită întrucât potrivit Codului civil cauza este licită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Depășirea limitelor mandatului prin însușirea sumelor în condițiile în care procura atestă cine poate face operațiunea, ce fel de operațiune pentru ce sumă și pentru cine este contrară bunelor moravuri, iar din această perspectivă reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Asadar constatand că nu sunt motive întemeiate în baza art.296 c.pr.civ.
Curte va da o soluție de respingere a apelului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de B. V. și B. M. cu domiciliul în localitatea V. I. nr.30, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 3506 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimații B. A. și B. I. cu domiciliul ales în S. M. str. V.Alecsandri nr.16, jud. Maramureș suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |||
F. T. | M. | H. | D. | C. |
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 188/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 839/2013. Obligatie de a face → |
|---|
