Decizia civilă nr. 232/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 232/R
Ședința publică din 01 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător N. B.
J. ecător V. P.
G. ier M. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta SC T. S. T.
R. I., cu sediul în B., nr. 198, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 373 din_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, jud. M., în contradictoriu cu intimații T. S., P. R., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 373/_ a Judecătoriei Tg. Lăpuș s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților T. S. , domiciliat în localitatea Râmnicu Vâlcea, str. 1 Mai, nr. 14, jud. Vâlcea, și P. R. , domiciliată în localitatea A., str. Ș., nr. 17, jud. A., invocată de pârâta S.C.
T. S.R.L.
, cu sediul în localitatea B., nr. 198, jud. M., s-a admis acțiunea civilă
formulată de reclamanții T. S.
, domiciliat în localitatea Râmnicu Vâlcea, str. 1 Mai, nr. 14, jud. Vâlcea, și P. R.
, domiciliată în localitatea A., str. Ș., nr. 17, jud. A., formulată în contradictoriu cu pârâta
S.C. T. S.R.L.
, cu sediul în localitatea B., nr. 198, jud. M., și pe cale de consecință a obligat pârâta S.C. T. S.R.L. să plătească reclamanților suma de
9.000 euro reprezentând contravaloarea chiriei neachitate aferente perioadei 1 mai 2009 - 31 ianuarie 2010, precum și suma de 2.185,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 1411 din Codul civil din 1864, locațiunea este un contract prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar, folosința temporară a unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte prestații, numită chirie.
Între reclamanții T. S. și P. R., în calitate de proprietari, și pârâta S.C. T. S.R.L., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de locațiune nr. 8052/_ având ca obiect imobilul situat în localitatea Tg. Lăpuș, sat Stoiceni, str. Principală nr. 1, județul M., pentru perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2010, în vederea desfășurării unor activități comerciale de către societatea pârâtă.
De comun acord, părțile au stabilit prețul chiriei la nivelul sumei de 1 euro/mp, în condițiile în care suprafața totală a terenului care a făcut obiectul locațiunii este de 900 mp.
Având în vedere că reclamanții au făcut atât proba nașterii raportului juridic prin înscrisul depus la filele 6-10 din dosar cât și a îndeplinirii obligațiilor de a asigura pârâtei folosința temporară a imobilului închiriat, împrejurare necontestată de pârâtă, fiind totodată stabilită prin contract valoarea chiriei lunare în cuantum de 1 euro/mp, respectiv 900 euro/lunar pentru întregul spațiu, în sarcina pârâtei operează o prezumție relativă de neexecutare a obligației de plată iar conform regulilor probațiunii - art.1169 Codul civil din 1864 - pârâta avea obligația, în această situație, de a face dovada contrară - respectiv dovada executării obligației de plată.
Pârâta a recunoscut că a făcut doar o plată parțială, achitând suma de
9.200 lei prin ordinul de plată din data de_ . A învederat de asemenea instanței că, din sumele pe care le datorează, trebuie scăzută suma de 7.200 lei reprezentând contravaloare mobilier și suma de 1.000 lei reprezentând contravaloare mobilier de bucătărie. Pe de altă parte, pârâta a făcut importante investiții necesare și utile, cheltuind în total suma de 30.797 lei cu amenajarea spațiului închiriat, cu acordul proprietarilor anteriori și imediat după închirierea contractului cu reclamanții, cheltuieli care intră sub incidența dispozițiilor art. 5 din contract.
Instanța a reținut însă că, potrivit art. 8 alin. 1 din contract, "locatarul nu are dreptul să facă alte lucrări decât cele locative fără aprobarea scrisă fie a proprietarilor fie a reprezentantului acestora. Înainte de executarea lucrărilor aprobate, locatarul trebuie să obțină aprobarea scrisă a cheltuielilor ocazionate de lucrări sub sancțiunea ca aceste lucrări să fie făcute pe seama locatarului, exonerând locatorul de plata cheltuielilor fie chiar necesare și utile";.
Este adevărat că art. 5 face referire la sumele reținute cu titlu de garanție reprezentând contravaloarea lucrărilor utile și necesare efectuate de locatară la sediul bunului închiriat anterior începerii termenului locațiunii. Același articol prevede însă că pentru aceste sume documentele de plată a lucrărilor se vor efectua pe numele locatorilor.
Din avizele de însoțire a mărfii depuse în copie la filele 70-72 rezultă că anterior începerii termenului locațiunii, pârâta a achiziționat materiale de construcție pentru imobilul care face obiectul locațiunii însă factura fiscală depusă la fila 69 dosar este emisă pe numele acestei societăți, și nu pe cel al reclamanților pentru a face incidente dispozițiile art. 5 din contract. Pentru toate celelalte cheltuieli efectuate ulterior începerii termenului locațiunii și dovedite prin înscrisurile depuse la filele 73-92, nu se face dovada unor aprobări scrise din partea proprietarilor așa cum prevăd dispozițiile art. 8 din contract.
Cum pârâta nu a făcut nici dovada plății sumei reclamate și datorate cu titlu de chirie pentru perioada_ -_, instanța a apreciat acțiunea civilă dedusă judecății ca fiind întemeiată și va obliga pârâta la plata sumei de
9.000 euro, reprezentând chirie restantă.
În temeiul art. 274-277 Cod procedură civilă, văzând că pârâta se află în culpă procesuală, instanța a obligat-o să plătească reclamanților suma de 2.185,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC T. SA solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că la termenul la care s-a soluționat cauza, instanța a trecut la judecarea cererii deși la dosarul cauzei apărătorul pârâtei-recurente depusese o cerere de amânare pentru lipsa de apărare, cerere motivată temeinic. Prin neacordarea termenului solicitata și motivat în scris, instanța a privat-o pe pârâta-recurentă de dreptul la apărare, drept ce constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata alături de celelalte garanții ce contribuire la desfășurarea unui proces echitabil.
Noțiunea de proces echitabil presupune și respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, principiu care de asemenea conferă garanția unui proces echitabil în care părțile își pot formula apărările. În cazul de față apărătorul pârâtei-recurente a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de judecată sens în care a depus și motivat o cerere de amânare, cerere respinsă în mod nelegal.
Sentința atacată este nelegală și netemeinică și în ceea ce privește soluția pe fond a cauzei.
Un prim aspect este acela al inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa îndeplinirii procedurii de conciliere directe în conformitate cu dispozițiile imperative de la art. 720 indice 1 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamanții au stabilit data concilierii la o dată mai devreme de 15 zile de la data primirii chemării la conciliere. Termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 720 indice 1 alin. (3) calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin.
(1) Cod procedură civilă s-a împlinit la data de_, ori data convocării a fost stabilită pentru data de_ . În plus, la acea dată cu trecut aproape 2 ani, neputându-se aprecia ca fiind o încercare de soluționare amiabilă a litigiului înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, cerere introdusă în anul 2012.
Un al doilea motive de netemeinicie al hotărârii constituie interpretarea greșită de către instanță a dispozițiilor contractuale incidente, schimbându-se înțelesul lămurit al acestora și implicit voința evidentă a părților la momentul încheierii contractului.
Înscrisurile depuse de recurenta-pârâtă anexat întâmpinării, dar și o parte din înscrisurile depuse de reclamanți, fac dovada certa a faptului că acea creanță invocată de către reclamanți s-a stins prin plata în parte și prin compensație pentru o altă parte.
Astfel, la data de_ s-a achitat prin bancă în favoarea reclamantului suma de 9.200 lei, aspect recunoscut de către acesta în cererea de chemare în judecată la fila 3 dosar de fond și dovedit de recurentă cu copia ordinului de plată anexat la întâmpinare. Pe de altă parte în notificările depuse de reclamanți la filele 32, 33 dosar instanță aceștia arată expres că din sumele datorate de recurentă trebuie scăzută valoarea de 7.200 lei mobilier și 1.000 lei mobilier bucătărie. În aceste condiții se constată că reclamanții au recunoscut plata sumei de 17.400 lei.
Instanța însă nu motivează în nici un mod necompensarea acestor sume de bani cu sumele datorate de recurenta-pârâtă, deși reține solicitarea recurentei-pârâte, precum și recunoașterea reclamanților din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată.
În plus, recurenta-pârâtă a făcut importante investiții necesare și utile la spațiul închiriat, investiții în valoare totală de 30.797 lei. Aceste investiții au fost făcute cu acordul proprietarilor anterior și imediat după încheierea contractului de închiriere și sunt sub incidența dispozițiilor art. 5 din contract, dispoziții ce fac referire la "lucrările utile și necesare efectuată de locatară la sediul bunului închiriat anterior începerii termenului locațiunii (punere în funcțiune a liniei de aprovizionare cu energie electrică și a transformatorului electric, paratrăznete)";. Acordul scris pentru efectuarea lucrărilor îl constituie tocmai dispoziția contractuală de la art. 5. În aceste condiții, este evident că aceste lucrări de investiții care au fost necesare astfel încât bunul închiriat să fie utilizabil, nu intră sun incidența prevederilor art. 8 din contract, fiind prevăzute în mod distinct și cu regim juridic diferit.
Aprecierea instanței în sensul că sumele achitate de recurentă pentru lucrările efectuate anterior intrării în vigoare a contractului de închiriere nu trebuie compensate cu chiria datorată reclamanților, este lipsită de orice temei, faptul că documentele de plată nu au fost întocmite pe numele reclamanților nefiind o condiție prevăzută expres de contract în vederea compensării. Așadar,
chiar dacă teza finală a art. 5 alin. (1) din contract face referire la faptul că documentele de plată vor fi întocmite pe numele proprietarului, deci a reclamanților, această obligație nu este prevăzută sub sancțiunea neluării în seamă a cheltuielilor, această sancțiunea extrem de gravă trebuind dă fi fost expres prevăzută pentru a putea fi aplicabilă. Interpretarea dată de instanță acestor dispoziții contractuale este astfel eronată și conduce la o îmbogățire a reclamanților fără justă cauză. Este evident că aceste lucrări foarte costisitoare nu puteau fi achitate de recurentă, societate comercială, dacă documentele de plată nu ar fi fost întocmite pe numele acesteia, în caz contrar, persoanele ce ar fi autorizat altfel de plăți fiind pasibile de răspundere atât patrimonială, cât și penală.
În concret SC T. SA a cheltuit 15.470 lei cu introducerea curentului electric la spațiul închiriat, conform facturii nr. 26/_ emisă de D*SC Eltipe
S. . Investiția a constat în repararea liniei electrice de aprox. 1,2 km, întregire fire rupte de aprox. 300m, reparat 6 buc. console metalice, schimbare 15 buc izolatori defecți, îndreptare turnare stâlp rupt SE 8, reparare 2 separatoare 20 KV, reparare transformator electric 250 KVA, filtrare, schimbare ulei, transport transformator Stoiceni-Baia Mare-Stoiceni pentru reparare cu automacara, refacere cutie distribuție post trafo.
S,C. T. SA a cheltuit de asemenea suma de 15.327 lei cu amenajarea spațiului închiriat, sumă achitată SC Keofit S. conform facturii din_ .
În concluzie creanța intimaților-reclamanți se compensează în totalitate cu creanța SC T. SA.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură
civilă.
Prin întâmpinarea depusă la filele 16, 17 intimații T. S. și P. R.
au invocat excepția nulității recursului ca nemotivat, iar pe fond respingerea recursului, arătând în esență, că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, tribunalul apreciază că aceasta este nefondată. Chiar dacă recurenta își întemeiază în drept recursul arătând că înțelege să invoce dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, fără a indica în mod expres cazul de recurs incident prin indicarea în concret a prevederii legale în care este prevăzut respectivul motiv de recurs, tribunalul apreciază că în speță nu poate opera excepția nulității recursului prevăzut de art. 306 Cod procedură civilă susținerile recurentei constituindu-se în veritabile critici aduse de către parte hotărârii care o nemulțumește. Dat fiind faptul că în speță sunt aplicabile prev. art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge excepția nulității recursului, apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 306 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate de către recurentă și în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Cât privește critica privitoare la soluționarea nelegală de către prima instanță a excepției inadmisibilității, instanța de recurs constată că reclamanții au notificat-o pe pârâtă în vederea concilierii la data de_, stabilind ca și dată a întâlnirii data de 26 iulie 2010. Procedând astfel reclamanții au respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 720 indice 1 alin. 3 Cod procedură civilă, având în vedere că termenul prevăzut de legiuitor este un termen în legătură cu o activitate premergătoare sesizării instanței și, deci, calculul acestuia nu se face potrivit art. 101 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei tribunalul reține că, deși invocă existența unor creanțe proprii pârâta nu formulează cerere reconvențională. Cu toate că susține că a operat compensarea nu face dovada existenței în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile pentru a opera compensarea legală.
Recunoașterea făcută de către reclamanți la_ a unei eventuale compensări a datoriei pe care o are pârâta față de aceștia cu suma de 8200 lei nu poate conduce la reducerea sumei cuvenite reclamanților cu titlu de chirie pentru perioada vizată de acțiune, în condițiile în care, din aceeași notificare rezultă că raporturile juridice dintre părți sunt mai vechi, existând, cel puțin din perspectiva reclamanților și o altă datorie a pârâtei față de aceștia. Așadar, în lipsa unui acord expres și neechivoc privitor la o compensare a sumelor ce fac obiectul prezentei cauze cu sumele eventual datorate de către reclamanți pârâtei nu putem vorbi nici despre o compensare convențională.
În concluzie în speță nu e probată niciuna dintre ipotezele compensării, respectiv a compensării judiciare (pârâta neînțelegând să formuleze o cerere reconvențională) a compensării legale (pârâta neprezentând vreun titlu care să ateste o creanță certă, lichidă și exigibilă) sau a compensării convenționale (lipsind acordul expres și neechivoc al părților cu privire la compensarea a înseși sumelor ce fac obiectul prezentei cauze cu eventualele datorii ale reclamanților față de pârâtă).
Cât privește susținerea pârâtei privitoare la achitarea sumei de 9200 lei din totalul sumei pretinse de către reclamanți, tribunalul constată la fel ca și prima instanță, că pârâta nu a depus dovezi din care să rezulte că plata făcută a avut drept scop stingerea datoriei sale reprezentând chirie, în condițiile în care în înscrisul de la fila 93 se vorbește despre prestări servicii, iar în înscrisul de la fila 22 din dosarul judecătoriei se vorbește despre " valoare reținută la punctul privind cheltuielile legate de hidranți";.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de către pârâta SC T. S. T. R. I., cu sediul în B., nr. 198, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 373 din_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, jud. M. ,
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | |
V. F. | N. B. | V. | P. |
G. ier,
M. S.
Red. P.V. / _
Tehnored.T.H.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND B. C.
| ← Decizia civilă nr. 1414/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 148/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
