Decizia civilă nr. 1414/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1414/R
Ședința publică din 13 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător V. P.
J. ecător N. B.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de către recurenta-pârâtă SC A. R. - A. V. I. G. SA ÎN NUME P. SI PENTRU S.
A. M., recurenta-reclamantă SC K. E. S. împotriva sentinței civile nr. 6283/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu și cu intimatul-intervenient T. C., având ca obiect pretenții
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 29 noiembrie 2013, 06 decembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6283/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanta SC K. E. S., în contradictoriu cu pârâta SC A. R. - A.
V. I. G. SA și intervenientul forțat T. C. ; obligarea pârâtei SC A.
R. - A. V. I. G. SA să plătească reclamantei SC K. E. S. suma de 5908 lei reprezentând contravaloarea reparației la autovehiculul avariat și dobânda legală calculată la suma de 5908 lei de la data de 02 aprilie 2012 și până la achitarea integrală a debitului; respingerea cererii privind obligarea pârâtei la suma de 30 eur/zi + TVA de la data de_ și până la data plății a sumei reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului și a dobânzii aferente și obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 1269 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform constatării amiabile de accident încheiate între conducătorii autovehiculelor implicate în accident,_ și_, rezultă că la data de 23 decembrie 2011, ora 13,30, în B. M. pe str. Depozitelor, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ efectuând manevra de mers cu spatele a avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care era în staționare/oprit (f. 60). La data accidentului autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat pentru răspundere civilă auto obligatorie la societatea pârâtă, în baza poliței de asigurare fiind deschis și instrumentat de societatea pârâtă dosarul de daună nr. 40121238/2012. Pârâta efectuează constatarea daunelor la autovehiculul cu nr._ în data de_ și în data de_ conform notelor de constatare (f. 17 -18), fiind stabilit și cuantumul despăgubirilor echivalent al reparației avariilor la autovehicul conform devizului de reparații din data de 05 ianuarie 2012 (f. 21 - 24). Reprezentantul societății pârâte conform corespondenței electronice confirmă cuantumul despăgubirilor cuvenite la suma de 5908 lei (f. 25 -26).
Societatea pârâtă transmite la data de 27 decembrie 2011 societății reclamante o înștiințare conform căreia în temeiul prevederilor art. 36 alin 2 din ordin CSA 5/2010 societatea de asigurări desfășoară investigații cu privire la împrejurările producerii pagubelor la autovehiculul proprietatea reclamantei (f. 27), iar la data de 28 februarie 2012 întocmește adresa înregistrată sub nr. 247/DDA în conformitate cu care în urma cercetărilor Asigurătorul a stabilit că ambii conducători auto se fac vinovați de accident, reținându-se în sarcina conducătorului autovehiculului asigurat nerespectarea dispozițiilor art. 128 alin
2 lit. c) din Regulament de aplicare a OUG 195/2002 și în sarcina conducătorului autovehiculul proprietatea reclamantei nerespectarea dispozițiilor art. 118 din Regulament de aplicare a OUG 195/2002 (f. 58). Pârâta nu face însă, dovada pe parcursul procesului a achitării către reclamantă cel puțin a jumătate din contravaloarea reparațiilor la autovehiculul avariat.
Din declarația martorului audiat, Baciu I., pasager în autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, rezultă că avariile la acest autovehicul s-au produs datorită faptului că șoferul autovehiculului asigurat RCA a efectuat manevra de mers înapoi fără să se asigure corespunzător. Martorul a declarat că autovehiculul circula în spatele autotrenului, a oprit în momentul în care a oprit autotrenul, și deși conducătorul autovehiculului a încercat să atragă atenția conducătorului autotrenului prin semnale sonore că se află în spatele acestuia, manevrând autovehiculul astfel încât să poată fi observat în oglinda retrovizoare, conducătorul autotrenului a efectuat manevra de mers înapoi și a lovit autovehiculul staționat în spatele său (f. 93 -94).
Rezultă din declarația martorului și faptul că intervenientul forțat și-a asumat vina în producerea accidentului.
Rezultă din declarația martorului audiat și din starea de fapt consemnată în constatarea amiabilă de accident că accidentul de circulație și avarierea
autovehiculului proprietatea reclamantei s-a produs din culpa exclusivă a intervenientului forțat.
Se constată astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale ale interveientului forțat pentru a se angaja răspunderea societății de asigurare și de a fi obligată pârâta la plata despăgubirilor în temeiul contractului de asigurare RCA. Intervenientul forțat nu a respectat regulile privind circulația pe drumurile publice săvârșind astfel fapta ilicită cu vinovăție sub forma culpei, urmare a săvârșirii faptei ilicite s-a produs prejudiciul în patrimoniul societății reclamante, între faptă și prejudiciu există legătură de cauzalitate, prejudiciul este cert și nereparat (art. 1349, art. 1357 cod civil).
În temeiul art. 2199, art. 223 - art. 2226 cod civil și a dispozițiilor Ordinului CSA nr. 14/2011 societatea pârâtă a fost obligată la plata despăgubirii în sumă de 5908 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor la autovehicul dovedite de reclamantă cu devizul de reparații și factura seria MMAB nr. 2013980 din data de_ . Se reține și faptul că reprezentantul societății pârâte a confirmat valoarea daunei la suma de 5908 lei (f. 26).
Reclamanta a solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de 30 eur/zi + TVA reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului avariat începând cu data de_ și până la data plății despăgubirii. A depus la dosar contractul de închiriere auto nr. 11 din_ (f. 29 -30) și dovada achitării închirierii autovehiculului pentru o perioadă de 88 de zile (f. 50 - 55).
Potrivit art. 45 pct. 1 din Ordin CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, dispoziții legale aplicabile la data accidentului, "despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: 1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare";. Răspunderea societății de asigurare se circumscrie limitelor contractului ed asigurare, limite stabilite în cazul dedus judecății de prevederile Ordinului CSA 14/2011. Potrivit adresei emise de Autobecoro S. la data de_ reparația autovehiculului a fost finalizată. Contractul de închiriere a fost încheiat după finalizarea reparațiilor la autovehicul. Asigurătorul poate fi obligat la achitarea sumei de bani reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului pentru perioada în care acest autovehicul se află în reparații. Pe de altă parte, se reține că societatea reclamantă nu a făcut dovada plății chiriei autovehiculului decât pentru o anumită perioadă de timp și se mai reține și faptul că această lipsă de
folosință pentru 30 de zile reprezintă costul reparației autovehiculului astfel încât se pune întrebarea firească dacă acel autovehicul a fost închiriat pentru a suplini lipsa autovehiculului avariat în accident sau din alte motive. Reținând că nu sunt îndeplinite condițiile contractuale pentru ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 30 eur/zi + TVA reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului avariat, cererea va fi respinsă.
În concluziile pe fondul cauzei reclamanta prin reprezentant și-a modificat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,2%/zi întârziere de la data de_ și până la plata integrală a despăgubirilor, penalități datorate în temeiul contractului de asigurare. Fiind o cerere nouă prin care se modifică cererea de chemare în judecată, formulată după data la care reclamanta avea posibilitatea să-și modifice cererea de chemare în judecată contrar dispozițiilor art. 132 alin 1 Cod procedură civilă, cerere față de care pârâta nu-și poate formula apărările, instanța nu se va pronunța asupra cererii, reclamanta având posibilitatea să formuleze o altă cerere de chemare în judecată cu privire la penalități în măsura în care va aprecia oportun acest demers.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1269 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară timbru, timbru judiciar și onorariu avocat).
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, arătând următoarele:
Prin sentința pronunțata, instanța a admis în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei doar la plata către reclamanta a sumei de 5.908 lei reprezentând contravaloarea reparației la autovehiculul avariat și la plata dobânzii legale la aceasta suma începând cu data de_ și până la achitarea integrala a debitului, constatând culpa exclusivă a intervenientului forțat în producerea accidentului, respingând însă capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30 euro/zi + TVA de la data de_ și până la plata integrala a contravalorii reparațiilor, suma ce reprezintă lipsa de folosința a autovehiculului și a dobânzii aferente, reducând, totodată și cuantum cheltuielilor de judecata.
Se apreciază ca fiind nelegală soluția instanței de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii închirierii unui autovehicul transport marfa, astfel cum a fost solicitată prin acțiune și prin precizarea acesteia. Instanța de fond a respins acest capăt de cerere, motivând în cuprinsul sentinței, ca acordarea acestor sume nu se justifică raportat la:
prevederile art. 45 alin. 1 pct.l din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule din_ ;
faptul ca nu s-a făcut dovada plații chiriei numai pentru o anumita perioada de timp.
Raportat la cel dintâi motiv de respingere a acestui capăt de cerere, instanța de fond a dat o interpretare greșita dispozițiilor legale invocate.
Acestea nu prevăd că se acordă contravaloarea lipsei de folosința a bunului avariat numai pentru perioada în care acesta a fost în reparații, o astfel de prevedere venind în contradicție cu principiul reparării integrale a prejudiciului, în contextul în care, practic, este posibil ca păgubitul să fie lipsit de folosința bunului pe o perioada mai mare decât cea necesară efectuării reparațiilor din motive ce nu îi sunt imputabile.
Mai exact, în speța, unitatea service a refuzat eliberarea mașinii după efectuarea reparației, exercitându-și dreptul de retenție, deoarece nu se făcuse plata serviciilor prestate, întrucât obligația de achitare a contravalorii reparației revenea asigurătorului, care a refuzat efectuarea plații, recurenta a fost lipsita de folosința autovehiculului o perioada mai mare decât cea necesară efectuării reparațiilor. Aceasta situație nu este imputabila recurentei și ca atare pârâta este ținută să suporte, raportat la principiile ce reglementează răspunderea civila delictuală, respectiv repararea integrala a prejudiciului suferit, în totalitate contravaloarea lipsei de folosința a autovehiculului avariat.
Că prevederile art. 45 pct.1 nu sunt în sensul celor reținute de instanța de fond rezultă din interpretarea coroborata a dispozițiilor art. 43 - 45 din Norma.
Astfel, acordarea despăgubirilor se poate face de către asigurător fie direct, în baza dosarului de daune, fie în baza unei hotărâri judecătorești. Art. 45, reluat în motivarea hotărârii, reglementează situațiile în care despăgubirile se acorda doar în baza unei hotărâri judecătorești. Aceasta interpretare rezultă, fără dubiu, din conținutul al.1 al art. 45 care stipulează expres: "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: " urmata de enumerarea acestor situații.
La pct. 1 al art.45 se prevede ca o astfel de situație este aceea în care se solicită contravaloarea lipsei de folosința a bunului avariat sau distrus. În teza a doua a art.45 pct. 1 se prevede o excepție de la aceasta regula ( a stabilirii acestui tip de despăgubiri doar de către instanța) stipulându-se în sensul că despăgubirile pentru lipsa de folosința a bunului se pot acorda direct de asigurător în baza dosarului de dauna atunci când bunul avariat este un mijloc de transport licențiat, însă numai pentru perioada aferenta efectuării reparațiilor.
Instanța analizând superficial prevederile art. 45 pct.1, de altfel destul de alambicat formulat, fără a-l corobora cu celelalte prevederi legale în materie, ajunge să-i dea o interpretare nu doar eronata, ci în totala contradicție cu cele prevăzute de codul civil și de legea 136/1995R în materia reparării prejudiciului, interpretare care stă la baza unei hotărâri date astfel cu greșita aplicare a legii.
Raportat la cel de-al doilea motiv de respingere a acestui capăt de cerere, instanța de fond reține în mod greșit că nu s-a făcut dovada plații chiriei autovehiculului decât pentru o anumita perioada de timp.
Sub acest aspect pârâta arată că între recurenta și S.C. Leasing Car
S.R.L. s-a încheiat la data de_, un contract de închiriere prin care recurenta își asigură folosința unui autovehicul in locul autovehiculului avariat și că a făcut dovada achitării, în baza acestui contract, a sumelor datorate aferent unui număr de 88 de zile, aspect reținut de instant de fond, care cu toate acestea, nu acorda nici măcar sumele cu privire la care recurenta a făcut dovada achitării, fără a motiva în nici un fel aceasta opțiune.
În ceea ce privește sumele solicitate de reclamanta prin capătul de cerere ce face obiectul prezentului recurs arătă că se impune obligarea intimatei la plata integrală a acestora, ele constituind un prejudiciu cert și nereparat. Caracterul cert al prejudiciului, rezultă din contractul de închiriere menționat anterior, care face dovada prețului la care recurenta a contractat folosința unui alt autovehicul similar celui avariat. Potrivit doctrinei și jurisprudenței, în cadrul unei acțiuni în răspundere civila delictuală se au în vedere la stabilirea întinderii despăgubirilor, atât prejudiciile actuale cât si cele viitoare, în măsura în care sunt certe. Contractul de închiriere face dovada caracterului cert al prejudiciului suferit de reclamanta - certitudinea fiind elementul esențial în stabilirea cuantumului prejudiciului -dovada plații efective a sumelor datorate în baza acestuia neputând determina respingerea cererii de acordare a acestor despăgubiri.
Întrucât autovehiculul reclamantei era utilizat de aceasta la aprovizionarea magazinelor pe care le administrează fiindu-i necesar desfășurării activității, fapt dovedit și cu martorul audiat, la data refuzului de eliberare a autovehiculului din service, la data de_ s-a închiriat un autovehicul similar. Potrivit adresei nr. 1300/_ înaintate de S.C. Auto Becoro S.R.L. La dosarul cauzei (fila 97), și la aceasta data autovehiculul reclamantei se afla în curtea unității de service, în continuă degradare, fapt dovedit, de altfel și testimonial.
Contractul de închiriere nu a încetat nici la acest moment și autovehiculul avariat, deși reparat nu a fost restituit recurentei, care în acest context suportă în continuare contravaloarea chiriei pentru folosința unui alt autovehicul, sens în care se impune repararea prejudiciului suferit de către aceasta prin obligarea intimate la plata contravalorii acestuia, sens în care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Analizând recursurile formulate prin prisma prevederilor art. 304 și art.3041Cod procedură civilă și raportat la motivele invocate, T. reține următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtă, raportat la motivele invocate acesta apare ca neîntemeiat, atâta timp cât din probatoriul administrat reiese că incidentul s-a produs din culpa exclusivă a asiguratului, prepusul reclamantei efectuând doar manevre de evitare, fără a i se putea reține vreo culpă, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță.
În ceea ce privește petitul vizând lipsa de folosință a autovehiculului avariat, T., contrar aprecierilor primei instanțe, reține că din interpretarea prevederilor art. 45 pct.1 din Ord. CSA 14/2011 reiese că acestea sunt admisibile în situația specială a reclamantei, care utilizează autoturismul avariat în realizarea obiectului său de activitate.
Astfel, stabilindu-se culpa asiguratului pârâtei în producerea accidentului și fiind îndeplinite condițiile răspunderii asigurătorului RCA refuzul achitării contravalorii reparațiilor va fi suportat de aceasta din urmă.
În ceea ce privește dovada acestui prejudiciu, T. apreciază, contrar reținerilor primei instanțe, că în dovedirea raportului juridic civil existent între reclamantă și terțul de la care a închiriat un autoturism pentru a-și realiza obiectul de activitate, nu se impune dovedirea și a plății prețului închirierii, acesta fiind un element extrinsec raportului juridic de bază.
Pe de altă parte, odată încheiat contractul de închiriere, pentru obținerea plății prețului acestuia se poate utiliza oricând acțiunea în instanță.
În acest sens, recursul reclamantei urmează a fi admis, cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul obligării pârâtei și la plata contravalorii închirierii altui autovehicul.
Totodată, va fi obligată pârâta la suportarea în întregime a cheltuielilor dovedite în fața instanței de fond, respectiv suma de 2444 RON .
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenta pârâtă va fi obligată să achite recurentei reclamante suma de 987 RON cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. R. - A. V. I.
G. cu sediul ales în S. M. str. Mileniului nr. 16/1, județul S. M. .
În baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă
ADMITE recursul
declarat de reclamanta SC K. E. S. cu sediul în B.
M., str. O. nr. 2/19, județul M., împotriva sentinței civile 6283/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta la plata sumei de 30 EUR pe zi plus TVA, în RON la data plății începând cu data de_ și până la achitarea de către pârâtă a despăgubirii în sumă de 5908 RON.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2444 RON cheltuieli judiciare fond.
Obligă pe intimata SC A. R. - A. V. I. G. să plătească recurentului SC K. E. S. suma de 987 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 Decembrie 2013.
Președinte, V. F. | J. ecător, V. P. | J. ecător, N. B. |
G. ier, C. M. C. |
Red.V.F. / _
Tred. O.M.O. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: A. R. A.
| ← Sentința civilă nr. 2079/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 232/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
