Decizia civilă nr. 267/2013. Suspendare executare silită
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 267/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare formulată de cătreS.C. V. R.
S.A. și S.C. V. R. S.A. - S. D. a executării sentinței civile nr. 130/_ pronunțate de către Judecătoria Dej în dosarul nr._, privind și pe intimații C.
A. și C. I. - D. .
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor petentelor, d-l avocat D.
N., cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 6 și intimata C. A. personal, identificată cu CI, seria KX, nr. 3., lipsind intimatul C. I. - D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 1591C.proc.civ. coroborat cu art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Intimata C. A. depune la dosar și comunică reprezentantului petentelor întâmpinare.
Reprezentantul petentelor depune la dosar ordine de plată care atestă faptul că partea ce o reprezintă a achitat toate sumele la care a fost obligată prin hotărârea executorie a primei instanțe.
Intimata C. A. confirmă cele susținute de către reprezentantul petentelor și solicită instanței să constate ca lipsită de obiect prezenta cauză.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 130/2013 pronunțată la data de 11 februarie 2013 Judecătoria Dej a admis acțiunea formulată de reclamanții C. A. și C. I. D. împotriva pârâților S.C. V. R. S.A. prin S. D., fiind obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor pe care le-a perceput cu titlu de comision de risc, în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2011 în sumă de 857 CHF și la plata de daune morale în cuantum egal cu suma care a fost restituită drept comision de risc încasat pe nedrept în cuantum de 7.166 CHF pentru fiecare reclamant.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că la data de_ între reclamanți și pârâtă în calitate de împrumutați, respectiv bancă împrumutătoare, s-a încheiat Convenția de credit nr. 0162773 având ca obiect acordarea unui împrumut iar contractului i-a fost atașat un grafic de rambursare în care părțile au prevăzut suma de plată lunară pe care împrumutații erau obligați să o achite către bancă, potrivit clauzei cuprinsă în condițiile speciale ale convenției de credit s-a prevăzut în sarcina împrumutaților un comision de risc aplicat la soldul creditului plătibil în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Prin sentința civilă nr. 1909/_ dată de Judecătoria Dej în dos. nr._ s-a admis cererea formulată în contradictoriu cu pârâta și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a clauzei menționată la art. 5 pct. 1 lit. a Comisionul de risc din condiții speciale, din Convenția de credit nr. 0162773 din_ încheiată între părți și în consecință, a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 5920 CHF reprezentând suma percepută cu titlu de comision de risc.
Pârâta, a formulat recurs împotriva sentinței date în Dos. nr._ renunțând la recurs în cursul lunii octombrie 2012.
Astfel, convenția care conținea o clauză abuzivă a fost înlăturată iar în luna februarie 2011 reclamanții au primit ca urmare a recurgerii la executare silită suma de 7166 CHF reprezentând comision de risc încasat abuziv de pârâtă, însă, reclamanții nu au primit dobânda legală la această sumă.
Potrivit prevederilor în materie, în cazul în care rata dobânzii nu este stabilită prin contract, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de BNR iar rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică în următoarele șase luni. Astfel, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de referință practicate de BNR în cuantum total de 857 CHF ca urmare a lipsei de folosință a reclamanților asupra acestor sume încasate abuziv de pârâtă, sumă de care pârâta s-a folosit până la restituire. De asemenea reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum egal cu suma restituită ca și comision de risc abuziv încasat respectiv suma de 7166 CHF pentru fiecare reclamant. Așa cum rezultă prin inserarea clauzelor abuzive, s-a creat un prejudiciu reclamanților iar convențiile trebuie să fie executate cu bună credință, în caz contrar, este obligată pârâta la plata de daune morale care să aibă caracter de despăgubiri pentru reclamanți și rol sancționator pentru pârâtă, pârâta creând un prejudiciu reclamanților prin inserarea abuzivă a comisionului de risc prin perceperea lunară a acestuia în condițiile în care creditul era acoperit cu garanții imobiliare.
De asemenea, prejudiciul moral creat ca urmare a perceperii de către pârâtă a comisionului de risc, a creat reclamanților un disconfort psihic datorită creșterii ratelor lunare deoarece în caz de neplată reclamanții riscau ca pârâta să execute ipoteca și ar fi fost o situație mai bună pentru reclamanți dacă nu ar fi fost comisionul de risc, rata fiind mai mică, astfel că, reclamanții ca urmare a existenței acestui prejudiciu au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale echivalente cu cuantumul sumei care a fost restituită cu titlu de comision abuziv perceput pentru fiecare reclamant.
Prin admiterea acțiunii reclamanților din Dos. nr._ - Sentința civilă 1909/2010, aceștia au executat valoarea comisionului de risc achitat în baza convenției, însă, nu au fost achitate celelalte pretenții ale reclamanților. Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor pe care le-a perceput cu titlu de comision de risc în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2011 dobândă stabilită la nivelul dobânzii de referință stabilită de BNR, pârâta datorând dobânda legală începând cu prima lună septembrie 2008 în care a încasat abuziv comisionul de risc și până la înlăturarea acesteia prin rata lunară ca urmare a litigiului dintre părți. În toată această perioadă septembrie 2008 - februarie 2011, reclamanții au achitat lunar către pârâtă comisionul de risc, inserat abuziv în contractul de credit încheiat între părți, iar banca s-a folosit de această sumă, iar reclamanții nu s-au putut folosi de suma respectivă. Prin Sentința civilă 1909/2010 suma menționată cu titlu de comision de risc, încasat abuziv de pârâtă este de 5920 CHF, reprezentând suma pe care pârâta a încasat-o ca și comision de risc, reclamanții achitând acest comision de risc lunar până când în urma executării silite pârâta a eliminat comisionul de risc prin convenția încheiată între părți și a restituit suma pe care reclamanții au achitat-o cu acest titlu. Dobânda legală reprezintă lipsa de folosință a reclamanților asupra acestor sume încasate abuziv de pârâtă, sumă de
care pârâta s-a folosit până la restituire, părțile trebuie să fie de bună credință pe tot timpul executării contractului, iar atunci când nu-și îndeplinesc îndatoririle, partea este răspunzătoare de prejudiciu cauzat celuilalt și este obligată să repare acest prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de suspendare, recurentele S.C. V.
R. S.A. și S.C. V. R. S.A. - S. D. solicitând instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, arătând că prin recursul declarat împotriva Sentinței nr. 130/11 februarie 2013 a Judecătoriei D. am criticat hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate, solicitând în principal casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ.
Măsura suspendării sentinței recurate este justificată de aparența de nelegalitate care planează asupra hotărârii.
Astfel, această hotărâre a fost pronunțată fără o cercetare judecătorească aprofundată, nefiind administrat un probatoriu suficient nici pentru dovedirea pretențiilor reclamanților, nici pentru susținerea apărării Băncii.
În plus, soluția instanței nu este motivată în conformitate cu exigențele impuse de art. 6 din CEDO, Banca neavând la dispoziție nici o explicație și nici o justificare validă din punct de vedere juridic și faptic pentru sumele la plata cărora a fost obligată.
În aceste condiții, având în vedere că, la aprecierea preliminară, motivele de recurs sunt fondate, se impune suspendarea efectului executoriu al sentinței atacate, până la soluționarea cererii de recurs.
Recurentele mai arată că în măsura în care nu s-ar dispune suspendarea efectului executoriu al sentinței iar reclamanții ar executa silit sumele acordate de prima instanță, o eventuală întoarcere a executării ar fi deosebit de anevoioasă pentru Bancă, dat fiind că reclamanții nu prezintă garanții de solvabilitate, conform susținerilor din cererea de chemare în judecată, unde arată că au o situație economică precară. Aceasta cu atât mai mult cu cât locuința reclamanților, bunul lor principal, este afectată garantării creditului acordat de Bancă.
În fine, efectul executoriu al unei hotărâri pronunțate fără drept de apel este dat de prezumția de legalitate instituită de textul procedural, iar în măsura în care, așa cum rezultă din motivele de recurs formulate, hotărârea apare ca fiind profund nelegală, această prezumție este răsturnată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 300 alin. 2 și 3 C.p.c. la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1. Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.
Astfel, prin sentința civilă nr. 130 din 11 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._ a cărei suspendare se solicită pârâta V. a fost obligată la plata dobânzii legale aferente sumei de 857 de CHF, precum și daune morale în cuantum de 7.166 CHF pentru fiecare reclamant.
La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2013, petenta V. SA a învederat că a achitat deja sumele stabilite în cuprinsul hotărârii judecătorești a cărei suspendare s-a solicitat.
În aceste condiții, tribunalul, constatând că obiectul cererii deduse judecății potrivit art. 112 pct. 3 C.p.c. nu mai poate fi realizat ca urmare a executării de bună- voie a obligației de către petenta debitoare urmează a respinge cererea astfel formulată ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca rămas fără obiect cererea de suspendare formulată de petentele
S.C. V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A. S. D. a executării sentinței civile nr. 130/11 februarie 2013 pronunțate de Judecătoria Dej.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. H. C. | C. | M. C. B. | N. | N. |
Red.DH/tehnored.LU 5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 171/2013. Suspendare executare silită | Decizia civilă nr. 578/2013. Suspendare executare silită → |
|---|
