Decizia civilă nr. 390/2013. Suspendare executare silită
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
R.
T. UL SPECIALIZAT C.
DECIZIA CIVILĂ NR.390/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenții F. T. E. si F. O. M. împotriva încheierii civile fără nr. pronunțată la data de 28 februarie 2013 de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurenților, d-l avocat Bolboacă C., în substituirea avocatului titular, d-l R. Călin Septimiu, cu delegația de substituire depusă la dosar la acest termen de judecată și reprezentantul intimatei, d-l avocat Constantin Ruge, cu împuternicirea avocațială atașată întâmpinării.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 7 iunie 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare din partea intimatei, transmisă la dosar prin fax.
Reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 11 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
Judecătorul sindic, în ceea ce-l privește pe d-l avocat R. Călin Septimiu, constată faptul că pentru recursul declarat d-l avocat nu are delegație depusă la dosar, precum și faptul că există depusă la dosar, la fila 14 din dosarul nr._ al Judecătoriei C. - Napoca, împuternicirea avocațială dată în favoarea acestuia în vederea redactării scripte, asistare și reprezentare contestatori în fața Judecătoriei C. -Napoca.
Reprezentantul recurenților arată că va depune împuternicirea avocațială dată în favoarea avocatului titular până la închiderea dezbaterilor.
Reprezentantul intimatei nu se opune ca reprezentantul recurenților să depună împuternicirea avocațială dată în favoarea avocatului titular până la închiderea dezbaterilor.
T. ul pune în vedere reprezentantului recurenților să depună la dosar împuternicirea avocatului titular până la închiderea dezbaterilor.
T. ul constată că, din oficiu, a fost întocmită o adresă către Judecătoria Cluj- Napoca în vederea înaintării dosarului nr._ al Judecătoriei C. -Napoca, dosar ce are ca obiect contestație la executare în care s-a pronunțat încheierea recurată.
Reprezentantul intimatei arată că a comunicat întâmpinarea părții adverse, prin e-
mail.
Reprezentantul recurenților confirmă faptul că avocatului titular i-a fost comunicată
întâmpinarea, prin e-mail, cunoscând poziția procesuală exprimată de intimată în cuprinsul acesteia.
T. ul acordă cuvântul părților cu privire la excepții în ceea ce privește competența instanței.
Reprezentanții părților arată că nu au de invocat excepții privitoare la competența instanței.
T. ul, raportat la dispozițiile art.1591 alin.2 C.pr.civ. coroborate cu prevederile art.2 pct.3 C.pr.civ., constată că T. ul Specializat C. este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu aflat în faza recursului.
De asemenea, T. ul constată că recursul este legal timbrat.
T. ul acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la excepții, cereri.
Reprezentanții părților arată că nu au nici excepții de invocat și nici alte cereri de formulat.
T. ul, nemaifiind alte excepții de invocat, cereri în probațiune de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurenților depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința casării încheierii civile atacate și modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silită. Consideră că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat prejudiciul pe care-l vor suferi reclamanții- recurenții prin continuarea executării silite. Arată că, de fapt, instanța de fond a reținut că recurenții ar suferi un prejudiciu dar a apreciat că acesta nu ar fi de natură să justifice suspendarea executării silite. Consideră că, prin continuarea executării silite, chiar în ipoteza în care există posibilitatea întoarcerii executării silite, atâta timp cât prin continuarea executării s-ar ajunge la vânzarea la licitație a bunului, evacuarea recurenților, în ipoteza admiterii, chiar și parțiale, a contestației, prejudiciul pe care-l suferă reclamanții-recurenții este unul foarte mare, în aprecierea sa aproape imposibil de recuperat atâta timp cât adjudecatarul este apărat de lege pentru dobândirea bunului. Mai arată că este vorba în cauză de un titlu executoriu care nu este emis de o instanță de judecată și a cărui verificare se face în această procedură, ori contestația la executare vizează efectiv legalitatea titlului. Pe de o parte, instanța de fond apreciază o culpă a recurenților în procedura executării silite, reținând că nu s-ar fi achitat la termen toate ratele scadente, dar arată că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru a se verifica dacă, în concret, banca a scadențat creditul pentru valoarea pentru care l-a pus în executare și dacă această arătare era corectă. Prin prisma considerentelor arătate, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de respingere a cererii privind suspendarea executării silite. Arată că cererea s-a soluționat strict în baza aparenței creată de probele existente la dosar și această aparență nu este generată de instanță, ci este generată de înscrisurile existente în dosar. Contestatorii chiar confirmă faptul că nu au respectat programul de rambursare, nu au respectat termenele de plată, nu au respectat cuantumul plăților lunare; se poate observa din graficul de rambursare și din extrasele de cont că, în ciuda faptului că se datora cca. 400 euro lunar, contestatorii au efectuat plăți de 200 euro odată la 3 luni; consideră că situația expusă nu poate fi combătută printr-o expertiză contabilă, nu poate fi combătut faptul că nu și-au onorat obligațiile contractuale, fapt care nu constituie o antepronunțare, respectiv reținerea culpei contestatorilor nu este o antepronunțare din partea instanței. Consideră că atât timp cât nu există probe la dosar care să poată conduce la o concluzie de nelegală executare și nu există cereri în probațiune care să aibă ca efect înlăturarea aparenței de legalitate, consideră că întreaga executare silită este legală. În ipoteza în care se va dovedi că, într-adevăr, se execută o sumă nejustificată, fapt improbabil dat fiind faptul că au fost efectuate calcule minuțioase înainte de a se pune în executare creanța, există posibilitatea întoarcerii executării silite. Chiar dacă este executată locuința contestatorilor, arată că această locuință a fost finanțată de creditul acordat de bancă, credit care nu este rambursat. Consideră că este vorba de rea-credință a contestatorilor care, din cauțiunea pe care au consemnat-o pentru cererea de suspendare, aveau posibilitatea să achite toate ratele restante, să aducă creditul în stare curentă și, în măsura în care aveau alte probleme cu privire la clauzele contractului de credit, aveau posibilitatea să le conteste pe cale separată; în aceste condiții, consideră că prejudiciul pe care-l reclamă contestatorii putea fi evitat foarte ușor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurenților susține că plata cauțiunii în cuantum foarte ridicat în această procedură arată tocmai faptul că recurenții se consideră nevinovați. Consideră că s-a deschis o procedură de executare silită împotriva acestora pentru o creanță care nu este legală; într-adevăr, astfel cum susține partea adversă, arată că recurenții aveau posibilitatea de a achita băncii dar arată că, atâta timp cât banca a scadențat nelegal creditul, acest fapt a determinat recurenții să promoveze prezenta acțiune la instanța de fond și să achite cauțiunea în cuantumul acela ridicat.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă din data de 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a hotărât respingerea ca neîntemeiată a cererii privind
suspendarea executării silite demarate în cadrul dosarului execuțional nr. 247-2012 al BEJ Viorel Victor D. până la soluționarea contestației la executare formulată de contestatorii F. T. E. și F. O. M. în contradictoriu cu intimata AC V. R. SA.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că suspendarea executării silite, fiind o măsură vremelnică și excepțională, poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri a contestatorilor prin continuarea executării silite începute și care ar fi greu sau imposibil de reparat în viitor, la care în mod necesar se adaugă observarea unei vădite nelegalități a executării silite.
În speță executarea silită împotriva contestatorilor se demarează în temeiul unui contract de credit prin care contestatorii și-au asumat obligația de a rambursa suma împrumutată împreună cu accesoriile, în total 152.868,82 de euro în 360 de rate lunare. Conform extrasului de cont depus la dosar, contestatorii au înregistrat restanțe în cuantum de 6488 de euro la data de_ . Față de această situație, intimata a procedat la scadențarea anticipată a creditului și la formularea cererii de executare silită.
Prima instanță a mai reținut, raportat la înscrisurile existente la dosar la momentul soluționării prezentei cereri de suspendare, având în vedere faptul că debitorii contestatori nu au depus la dosar nici o dovadă în sensul că au achitat intimatei cu titlu de rate de credit sume mai mari decât cele care apar evidențiate în extrasul de cont, faptul că cel puțin aparent suma pentru care se face executarea silită este corect calculată.
Pe de altă part, s-a mai arătat că față de împrejurarea neplății ratelor de credit o perioadă îndelungată de timp, contestatorii în mod rezonabil puteau să prevadă că în ipoteza executării silite împotriva lor, față de cuantumul ridicat al împrumutului ce trebuia restituit, banca împrumutătoare urma să procedeze la valorificarea garanției ipotecare constituite în favoarea sa.
Astfel, judecătoria a reținut că, deși este evident că prin continuarea executării silite se va produce o prejudiciere a debitorilor în urma vânzării la licitație a casei de locuit, o asemenea prejudiciere nu este de natură să justifice suspendarea executării silite. A mai reținut că debitorii au dat dovadă de culpă în executarea obligațiilor contractuale, în vreme ce creditoarea are consacrate drepturile prin titlu executoriu, aceasta fiind îndreptățită să obțină cu celeritate îndeplinirea obligației. Chiar și în ipoteza în care raportul de expertiză contabilă ar stabili că executarea silită s-a făcut pentru o sumă mai mare decât cea datorată, această diferență va fi oricum mai mică decât valoarea creditului pe care în mod incontestabil debitorii îl datorează în baza contractului de credit.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs contestatorii F. T. E. și F. O.
M., solicitând în principal modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de suspendare, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivare, recurenții au arătat că motivarea primei instanțe este contradictorie susținând că, pe de o parte, este evident că prin continuarea executării silite se va produce o prejudiciere a debitorilor în urma vânzării la licitație a casei, iar pe de altă parte, arată că această prejudiciere nu este de natură a justifica suspendarea executării.
În continuare, se arată că prima instanță s-a antepronunțat asupra soluției ce urmează a fi dată în cadrul contestației la executare. Or, susțin recurenții, atât timp cât continuarea executării silite duce la executarea bunului garantat, casa de locuit a contestatorilor, și implicit atribuirea acesteia adjudecatarului, urmată de evacuarea contestatorilor, coroborată cu admiterea contestației, sunt în accepțiunea acestora motive suficiente pentru a justifica prejudicierea contestatorilor și faptul că acest prejudiciu este greu de recuperat.
În drept au invocat art. 403 alin. 3 și 3041C.p.c.
Intimata S.C. V. R. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, aceasta a arătat că în speță executarea silită are ca obiect un drept de creanță ce decurge dintr-un contract de credit bancar executoriu de drept, iar recurenții nu contestă existența dreptului de creanță, ci cel mult întinderea lui. Această executare se bucură de aparența de legalitate, singurele critici ale contestatorilor vizând aspecte generice, nedetaliate a căror (ne)temeinicie urmează a fi dovedită într-o procedură contradictorie, în urma administrării de probe.
În ceea ce privește recursul debitorilor intimata susține că acesta este nefundat. Astfel, deși solicită casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare, recurenții nu indică nici un temei al acestei solicitări. În ceea ce privește temeiurile de modificare, acestea sunt nefondate întrucât prima instanță, raportat la dosarul execuțional și la înscrisurile depuse de părțile contestației la executare a observat că aparența de nelegalitate combătută de contestatari este combătută de înscrisurile existente la dosar. Apoi, contrar celor susținute de recurenți, deși instanța afirmă că urmărirea silită a lucuinței debitorilor va fi prejudiciabilă pentru aceștia, instanța a reținut și faptul că situația creată este consecința culpei creditorilor.
În continuare, intimata a arătat că recurenții au enumerat o serie de prejudicii pe care le-ar suferi prin urmărirea silită a casei de locuit, justificând măsura de suspendare pentru evitarea acestora, însă, arată intimata, măsura suspendării silite este justificată doar în executările silite vădit nelegale, or în speță există toate indiciile de legalitate și temeinicie a executării silite.
În drept au invocat art. 115 și urm., art. 274, art. 312 C.p.c.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurenți și intimată, precum și a dispozițiilor art. 304, 3041C.p.c. tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 403 alin. 1 C.p.c. până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Deși legiuitorul nu a evocat condițiile admiterii unei cereri de suspendare a executării silite în condițiile de mai sus, este evident că depunerea cauțiunii nu este singura condiție care trebuie îndeplinită în cauză, altfel nu s-ar justifica reglementarea acesteia în condițiile existenței dispozițiilor art. 403 alin. 4 C.p.c.
Pe de altă parte, criteriile de apreciere ale suspendării executării silite trebuie să urmărească un just echilibru, respectiv protejarea debitorului de o executare silită vădit nelegală și evident prejudiciabilă, dar, în egală măsură, trebuie să protejeze și creditorul care deține un titlu executoriu pe care îl pune în executare în condițiile legii.
Fiind o procedură simplificată care exclude administrarea tuturor mijloacelor de probă dintr-un litigiu de drept comun, este evident că judecătorul învestit cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării silite urmează a se pronunța pe aparența de legalitate a executării silite care rezultă din dosar la momentul soluționării cererii.
Ca urmare, în acord cu jurisprudența, în mod corect a reținut prima instanță faptul că măsura suspendării executării silite trebuie privită ca o măsură excepțională care se justifică în măsura observării unei vădite nelegalități a procedurii de executare silite.
Or, executarea silită a fost demarată în temeiul contractului de credit nr. 0155835 din_ încheiat între intimată, în calitate de împrumutător și recurenți, în calitate de împrumutați pentru suma de 60.000 de euro, rambursabilă în 360 de luni. Banca a invocat neplata la termen a ratelor de credit, debitorii având o restanță de 6488,11 euro.
Totodată, în motivarea cererii de suspendare a executării silite, contestatorii au invocat faptul că dacă apartamentul contestatorilor s-ar vinde la licitație publică, prejudiciul acestora ar fi foarte mare, în prezent contestatorii nu au surse de câștig, iar suma achitată cu titlu de cauțiune a fost împrumutată de la prieteni.
În recurs, aceleași au fost motivele care să susțină cererea de suspendare, respectiv prejudiciul suferit de debitori ca urmare a executării silite a locuinței recurenților.
Raportat la aceste motive, tribunalul constată că nu trebuie pus semnul egalității între prejudiciul debitorului care trebuie evitat întrucât executarea silită demarată împotriva sa este aparent nelegală și care justifică intervenția statului prin autoritatea judecătorească în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite și prejudiciul suferit de debitor în urma executării silite legal îndreptate împotriva sa, prejudiciu care nu justifică demersul judiciar întrucât nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține în justiție apărarea drepturilor sale( nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Fiind făcută această distincție, se constată că recurenții debitori nu au invocat nici la fond, nici în recurs motive care să justifice răsturnarea aparenței de legalitate a executării silite, nici în ceea ce privește bunul garantat, nici în ceea ce privește calitatea lor de debitori și nici raportat la neplata la termen a ratelor contractuale care ar fi putut crea aparența demarării în mod abuziv a unei executări silite.
Față de aceste considerente, în mod legal prima instanță a respins cererea de suspendare a executării silite întemeiate pe dispozițiile art. 403 alin. 1 C.p.c.
Nici celelalte critici ale recurenților nu justifică o altă soluție. Astfel, aceștia au invocat faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, prin afirmarea de către prima instanță a suferirii unui prejudiciu de către debitori. O asemenea critică este neîntemeiată, tribunalul constatând faptul că judecătoria a nuanțat și a concluzionat că acest tip de prejudiciu invocat de debitori nu este de natură a justifica măsura suspendării executării silite, nefiind astfel incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.p.c.
Cea din urmă critică invocată de recurenți, respectivul faptul că instanța de fond s-a antepronunțat prin motivarea încheierii din_ asupra fondului contestației la executare tribunalul constată că un asemenea argument nu vizează obiectul recursului dedus judecății, că pe de o parte soluționarea cererii de suspendare nu poate fi realizată fără a aprecia cu privire la aparența de legalitate a executării silite, iar pe de altă parte, recurenții au la dispoziției un alt mijloc procedural în acest sens.
Având în vedere argumentele de mai sus, în temeiul art. 304 și art. 3041raportat la art. 312 C.p.c. tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii F. T. E. și F. O. M. în contradictoriu cu intimata AC V. R. SA. împotriva încheierii civile fără nr. din 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii F. T. E. și F. O. M. în contradictoriu cu intimata AC V. R. SA. împotriva încheierii civile fără nr. din 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
C. C. D. ELA H. M. | C. | B. | C. P. |
Red.DH 2 ex./_
Judecător fond: R. C. V. e Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 285/2013. Suspendare executare silită | Decizia civilă nr. 795/2013. Suspendare executare silită → |
|---|
