Decizia civilă nr. 57/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.57/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind apelul declarat de apelanta C. E. B. NV (OLANDA) prin mandatar SC C. R. C. C. S. în contradictoriu cu intimații
M. N. și M. M., împotriva încheierii civile nr.2599/2013 pronunțate la data de 12 martie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, încuviințare executare silită.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 8 mai 2013 apelanta prin mandatar SC C. R. C. C. S. a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță, respectiv procura pentru reprezentarea companiei în fața tuturor instanțelor de judecată și a executorilor judecătorești din România dată de C. E. B. NV în favoarea C. E. Ipotecar IFN SA, în traducere legalizată, precum și procura specială autentificată sub nr.1255/20 aprilie 2012 de către BNP Doru Crin T. oi, în original.
De asemenea, se constată că nici una din părți nu se prezintă la cele două strigări ale cauzei, dar apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin încheierea civilă nr.2599/2013, pronunțată la data de 12 martie 2013, Judecătoria C. N. a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul BEJ P. V. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că numai C. E. Ipotecar IFN SA, parte în contractul de credit nr.1. din_, beneficiază de prevederile art. 52 din Legea nr.92/2009 privind instituțiile financiare nebancare ";(1) Contractele de credit încheiate de o instituție financiară nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii;(2) Garanțiile constituite în favoarea instituției financiare nebancare în scopul garantării creditelor, care îndeplinesc condițiile de publicitate prevăzute de lege, conferă instituției financiare nebancare prioritate față de terți, inclusiv statul, ale căror creanțe și garanții au îndeplinit ulterior condițiile de publicitate";.
Instanța de fond a mai reținut C. E. Ipotecar IFN SA a încheiat contractul prin mandatar C. E. B. (R. ia) SA, iar ulterior a cesionat
creanța către C. E. B. NV constituita si cu sediul in Olanda. Prin urmare, aceasta din urma nu de tine un titlu executoriu împotriva debitorilor. Contractul de credit este titlu executoriu doar în raport cu părțile contractului de credit, in considerarea calității lor, iar cesionarii dobândesc numai un drept de creanță pe care pot să-l valorifice printr-o procedură de drept comun pentru obținerea unui titlu executoriu. Mai mult, daca s-ar recunoaște valoarea de titlu executoriu în raport cu cesionarii succesivi, cu ocazia executării creanței s-ar ivi probleme în privința certitudinii și a lichidității creanței.
Împotriva încheierii nr. 2599/2013, pronunțata de Judecătoria C. -N. la data de_, a declarat recurs recurenta C. E. B. NV (Olanda), solicitând modificarea în totalitate a încheierii apelate, cu consecința admiterii cererii de încuviințare a executării silite cu privire la contractul de facilitate credit și de garanție nr. 1. 1 din_, privind acordarea unei
facilitați de credit de către C. E. IPOTECAR IFN SA, depusa prin intermediul BEJ P. V. C. .
În motivarea apelului, apelanta arătat că își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 476 C. proc. civ., potrivit cărora apelul exercitat în termen provoacă o noua judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Hotărârea pronunțata de prima instanța este, în opinia apelantei, netemeinică și nelegală ținând seama de următoarele argumente:
În data de_, intre C. E. IPOTECAR IFN SA, in calitate de creditor si d-nul. M. N., respectiv, d-na M. M., in calitate de împrumutat, respectiv, codebitor, a fost încheiat contractul de facilitate de credit si de garanție nr. 1., împrumutaților fiindu-le acordat un credit in cuantum de 80.750 EURO, in vederea achiziționării unui imobil situat in municipiul C. - N. .
Restituirea creditului a fost garantată inclusiv prin ipotecarea in favoarea C. orului a respectivului imobil.
Ulterior, in data de_, intre societatea C. E. Ipotecar IFN SA (in calitate de cedent) si C. E. B. NV Olanda (in calitate de cesionar), s- a încheiat un contract de cesiune de creanțe, in virtutea căruia creanța ce reiese din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 1. /_, a fost cesionată în favoarea C. E. B. NV (Olanda), aceasta societate având in prezent calitatea de creditor.
De asemenea, intre C. E. B. NV (in calitate de Beneficiar) si S.C.
C. R. C. C. S. (in calitate de Agent), a fost încheiat la data de_ un Contract de colectare, in baza căruia Agentul este mandatat sa reprezinte pe teritoriul României interesele Beneficiarului, in ceea ce privește punerea in executare a creanțelor aflate in portofoliul acestuia din urma.
Prin intermediul procurii autentificate de BNP Confides din B. sub nr. 1255 din_, S.C. C. R. C. C. S. a fost împuternicita să reprezinte mandantul C. E. B. NV, inclusiv in fata instanțelor de judecată naționale.
Apelanta a mai arătat că așa cum este bine cunoscut, cesiunea de creanțe reprezintă operațiunea prin care creditorul (cedent) transmite in mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanța unei alte persoane (cesionar) care devine astfel creditor in locul său și va putea incasa de la debitor creanța cedata. Așadar, între părți, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în
patrimoniul cedentului, păstrându-și natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garanțiile ei.
Art. 52 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, este foarte clar, stipulând că toate contractele de credit încheiate de o instituție financiara nebancara constituie titluri executorii, fără a condiționa acest caracter intrinsec al contractului de credit de punerea sa in executare de către instituția financiara nebancara, sau de către o alta instituție (cesionarul creanței).
Pe de altă parte, legea recunoaște caracterul de titlu executoriu și al altor înscrisuri, exemplificând în acest sens înscrisurile întocmite de către notarii publici. In cazul in care creanța reieșind dintr-un astfel de contract (autentificat de un notar public), ar fi cesionata in favoarea unei alte persoane, este evident ca se menține același caracter de titlu executoriu al respectivului înscris. Menținând aceeași linie logica, in momentul in care este cesionata o creanța izvorând dintr-un contract de credit încheiat de o instituție financiara nebancara, respectivul contract își menține caracterul de titlu executoriu, indiferent de persoana cesionarului.
Mai mult, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 2) din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, potrivit cărora se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora si instituțiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terțe, în ceea ce privește activitatea acestora desfășurată în România, iar potrivit art. 120 al aceluiași act normativ, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Așadar, având in vedere ca, in mod indubitabil, C. E. B. NV (Olanda) este o instituție de credit in înțelesul OUG nr. 99/2006, este evident ca, fie ca alegem sa ne raportam la prevederile art. 52 din Legea nr. 93/2009, fie ca ne raportam la prevederile OUG nr. 99, contractul de credit nr. 1. din_ nu poate fi exclus din categoria titlurilor executorii, a căror
încuviințare instanța de executare este datoare sa o admită, in momentul in care constata ca nici unul dintre impedimentele menționate la art. 665, alin. 5), Cod procedura civila, nu este incident in cauza.
Referitor la argumentul invocat de prima instanța, conform căruia daca s-ar recunoaște valoarea de titlu executoriu in raport cu cesionarii succesivi, cu ocazia executării creanței s-ar ivi probleme in privința certitudinii si a lichidității creanței, apelanta consideră că în speța dedusa judecații nu se poate pune aceasta problema, atâta timp cat in urma încheierii contractului de cesiune de creanța, a dobândit întocmai aceleași drepturi si obligații fata de debitorul cedat, care ii reveneau cedentului in temeiul contractului de credit, inclusiv in ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzilor, comisioanelor, penalităților etc, iar din extrasele de cont depuse la dosarul primei instanțe, se poate concluziona foarte clar ca cesiunea de creanța nu a avut niciun efect asupra sumelor datorate de către debitori, sau asupra modului de calcul al acestor sume.
S-a solicitat a se observa și faptul ca practica judiciară a instanțelor de pe întreg teritoriul tarii este unanima in sensul celor de mai sus, impunându-se ca si Judecătoria C. - N. sa se alinieze acestui mod de lucru adoptat de celelalte instanțe. În caz contrar, s-ar ajunge la o situație de fapt diametral opusa voinței exprimate de legiuitor in momentul adoptării Legii 134/2010 privind Noul Cod de procedura civila, respectiv, in locul accelerării procesului de justiție si de recuperare a creanțelor, s-ar ajunge la o îngreunare a acestuia, creditorul cesionar văzându-se nevoit sa apeleze la
procedura de drept comun pentru a obține o hotărâre pe care apoi sa o poată pune in executare, ceea ce implica anumite costuri suplimentare si mai grav, o perioada de timp foarte îndelungata in care creanțele ar putea fi recuperate.
Practic, prin astfel de încheieri, cum este si încheierea nr. 2599/2013 apelata, este protejat in mod cu totul nejustificat si excesiv un debitor care nu si-a mai îndeplinit obligațiile contractuale de mai bine de un an, exclusiv in detrimentul creditorului, care este forțat sa avanseze cheltuieli si resurse suplimentare in vederea recuperării unei creanțe care in mod evident i se cuvine.
Având in vedere cele de mai sus, apelanta consideră că cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul acestui dosar, nu diferă cu nimic de alte cereri de acest fel, singura particularitate constând in aceea ca persoana creditorului a fost schimbata prin intermediul unui contract de cesiune de creanțe.
In drept, art. 470, art. 476 si art. 665 alin. 6) Cod procedura civila.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 476 și 477 Noul C. pr. civ., tribunalul reține următoarele:
La data de_ între C. E. IPOTECAR IFN SA, in calitate de creditor și intimații M. N. și M. M., în calitate de împrumutat și, respectiv codebitor, s-a încheiat contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 1., în temeiul căruia intimaților li s-a acordat un credit în cuantum de 80.750 EURO.
Ulterior, la data de_, C. E. Ipotecar IFN SA, în calitate de cedent, și apelanta C. E. B. NV Olanda, în calitate de cesionar, s-a încheiat un contract de cesiune de creanțe, în temeiul căruia creanța izvorâtă din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 1. /_, a fost cesionată în apelantei, aceasta dobândind calitatea de creditor.
Cât privește această cesiune, tribunalul reține că este real că aceasta reprezintă operațiunea prin care creditorul cedent transmite cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanță unei alte persoane, numită cesionar, care devine astfel creditor în locul său, însă apelanta omite un aspect esențial că dreptul de creanță transmis nu se confundă cu titlul executoriu care, este bine cunoscut că nu poate fi transmis prin cesiune de creanță. Astfel, ceea ce se transmite cesionarului, este dreptul de creanță, nu însă și titlul executoriu. De altfel, dispozițiile art. 120 din OUG nr.99/2006, potrivit cărora contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, sunt lipsite de orice echivoc și conferă caracterul de titlu executoriu doar acelor contracte care sunt încheiate de o instituție de credit. Similare sunt și prevederile art. 52 din Legea nr. 93/2009 cu privire la instituțiile financiare nebancare.
În același sens, tribunalul reține susținerea apelantei potrivit căreia cesiunea de creanța are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului aceasta fiind transmisă cu toate accesoriile și garanțiile ei, însă titlul executoriu constituit în baza legii și în considerarea persoanei - titulară a contractului de credit, nu poate fi transmis în temeiul contractului de cesiune, nefiind nici un accesoriu al dreptului de creanță și nici o garanțe.
Concluzionând, tribunalul reține că în speță nu se pune problema unei cesiuni de contract pentru ca apelanta să preia inclusiv valoarea executorie a acestuia, iar prin cesiunea de creanță a preluat doar dreptul de a solicita restituirea împrumutului de la intimații debitori, acesta fiind dreptul pe care
l-a dobândit, neputându-se bucura și de forța executorie a contractului de împrumut bancar.
În fine, referitor la susținerile apelantei cu privire la voința legiuitorului la momentul adoptării Legii 134/2010 privind Noul Cod de procedura civilă, respectiv accelerarea soluționării proceselor, tribunalul subliniază în primul rând că astfel de susțineri nu au legătură cu fondul cauzei, iar apoi, faptul că voința legiuitorului în sensul accelerării proceselor, nu poate fi, desigur, materializată în pronunțarea unor hotărâri judecătorești nelegale. În același sens, nici susținerile vizând pretinsa protecție a debitorilor rău platnici, nu sunt de natură să suplinească neîndeplinirea condițiilor pentru încuviințarea executării silite.
Astfel, în mod temeinic a reținut instanța de fond că apelanta creditoare nu deține împotriva intimaților debitori un titlu executoriu, precum și faptul că cesiunea nu transferă titlul executoriu și a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 480 alin.1 Noul C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat apelanta C. E. B. NV (Olanda) prin mandatar SC C. R. C. C. S. împotriva încheierii civile nr.2599/2013 pronunțate la data de 12 martie 2013, în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. E. B. NV (Olanda) prin mandatar SC C. R. C. C. S. cu sediul în B., b-dul Timișoara, nr.26 Z, clădirea A. P., etajul 2, sector 6, J_ în contradictoriu cu intimații M. N. și M. M., ambii domiciliați în C.
M., nr.337, jud. C., împotriva încheierii civile nr.2599/2013 pronunțate la data de 12 martie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
N. K. | S. | I. | C. P. |
Thred. NK 4 ex./_
Judecător fond: R. C. Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 80/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 465/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
