Decizia nr. 1697/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1697/2012
Ședința de la 06 M. 2012
C.pletul compus din: PREȘEDINTE C. I. Judecător D. P. Judecător A.-I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de A. F. P. A M. T. R. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3569 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui C.ercial C. în contradictoriu cu intimata SC M. 2. S. PRIN LICHIDATOR J. S. I., având ca obiect contestație la creanță.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență -întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C., din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3569 din 26 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C.ercial C. s-a admis în parte contestația formulată de creditoarea A. F. P. A M. T. prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva tabelului suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC M. 2. S. și în consecință, s-a dispus înscrierea creditoarei în tabelul suplimentar cu o creanță bugetară în cuantum de 23.928 lei. S-a respins contestația creditoarei pentru diferența de creanță până la cuantumul de 320.624 lei. Analizând contestația formulată de instituția bugetară, judecătorul sindic, raportat la dispozițiile art. 108 alin. 2-4 din Legea nr. 85/2006, a dispus admiterea în parte a acesteia, cu consecința înscrierii creditoarei în tabelul suplimentar cu o creanță bugetară în cuantum de 23.298 lei, respingându-se contestația pentru diferența de creanță până la cuantumul de 320.624 lei. Pentru pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosar în justificarea contestației rezultă faptul că suma ce se solicită a fi înscrisă ca și creanță suplimentară este cea care rezultă din adresa nr.14300/(...) comunicată de A. F. P. A M. T. D. G. A F. P. A J. C. înregistrată la această instituție la data de (...) sub nr.10207. În cuprinsul declarației de creanță depusă de către creditoare la dosar, declarație înregistrată al data de 1 aprilie 2011 pentru înscrierea în tabelul suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei, se face referire la decizia deimpunere nr. 3. martie 20101, respectiv la valoarea de 288.388 lei reprezentând TVA, dobânzi și penalități, precum și majorări de întârziere în cuantum de 8.308 lei, sumă cuprinsă în această decizie. Solicitarea creditoarei de a fi înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei cu această sumă a fost analizată de judecătorul sindic prin sentința nr. 3. septembrie 2010 dispunându-se respingerea contestației formulate de instituția bugetară, sentința devenind irevocabilă în urma respingerii recursului de către C. de A. C., în condițiile în care creditoarea a formulat calea de atac. Această sumă reprezintă datorii către bugetul de stat aferentă perioadei cuprinse între 1 februarie 2007 - sfârșitul anului 2008, inclusiv anul 2009 până la data deschiderii procedurii, 7 mai 2009. Dealtfel, prin contestația anterioară asupra căreia judecătorul sindic s-a pronunțat, creditoarea susținea că suma de 291.177 lei reprezintă creanță născută anterior deschiderii procedurii, formulând o cerere de repunere în termenul limită de declarare a creanțelor, cerere pe care judecătorul sindic a respins-o, hotărârea rămânând irevocabilă. Pentru a hotărî în acest sens, judecătorul sindic a considerat că instituția bugetară nu a formulat declarație de creanță în termen, iar cererea de repunere în termenul de declarare a creanței a fost considerată nefondată. Sentința comercială nr. 3. iunie 2010 a intrat în putere de lege, astfel încât judecătorul sindic consideră că asupra acestei sume formularea unei contestații și solicitarea de înscriere în tabelul suplimentar este nefondată, stabilindu-se în mod irevocabil faptul că această creanță în sumă de 291.177 lei este anterioară deschiderii procedurii și că partea avea obligația să formuleze declarație de creanță în termenul limită stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii pentru înscrierea în tabelul preliminar și nu în tabelul suplimentar. D. urmare, suma reprezentând T. total în cuantum de 318.857 lei, astfel cum este menționată în adresa nr.14300/14 martie 2011, adresă depusă de către contestatoare în justificarea motivelor contestației, judecătorul sindic consideră că nu mai poate fi analizată întrucât analiza acesteia s-a făcut în cadrul sentinței menționate anterior. Diferența față de suma de 291.177 lei reprezintă majorările de întârziere, penalitățile calculate aferente debitului principal or, atâta timp cât pentru debitul principal s-a stabilit că suma reprezenta o creanță anterioară, implicit și pentru majorări și penalități soluția este aceeași, pretențiile fiind accesorii. În ceea ce privește suma de 23.928 lei, judecătorul sindic a reținut faptul că din declarația nr.112 depusă la dosar precum și din decontul privind TVA depus la dosar, de asemenea, în copie xerox, se face dovada faptului că debitoarea datora către bugetul de stat suma de 23.928 lei, sumă care este ulterioară deschiderii procedurii, pe care judecătorul sindic a considerat că practicianul în insolvență are obligația de a o înscrie în tabelul suplimentar. Susținerile lichidatorului judiciar conform cărora în favoarea debitoarei instituția bugetară avea de restituit TVA de rambursat în cuantum de 310.467 lei și că această obligație de restituire rezultă din decizia de impunere nu au putut fi reținute de judecătorul sindic, întrucât din cuprinsul acestei decizii nu rezultă o astfel de obligație de plată, nefiind menționată vreo sumă de rambursat în favoarea debitoarei. D. urmare, judecătorul sindic a apreciat că nu există posibilitatea compensării creanței născute după data deschiderii procedurii, creanță pe care instituția bugetară o are față de debitoare, cu suma pe care debitoarea o avea de recuperat cu titlu de TVA de la instituția bugetară. Împotriva acestei hotărâri creditoarea A. F. P. A M. T. prin D. G. A F. P. A J. C. a formulat recurs, prin care a solicitat instanței admiterea acestuia, în sensul obligării lichidatorului judiciar, în principal, să treacă în tabelul suplimentar întreaga creanță în sumă de 320.624 lei, iar în subsidiar, a sumei de 311.155 lei. O prima critica pe care o formulează creditoarea constă în faptul că hotărârea de fond este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale la situația de fapt oglindită în titlul de creanța fiscal care agenerat creanța cu care a solicitat sa fie înscrisă în tabelul creditorilor, respective decizia de impunere nr. 326/(...). Astfel, la data de (...) debitoarea, prin administratorul judiciar, a solicitat pe calea decontului de T. nr. 6468/(...), efectuarea unui control fiscal în vederea lămurii obligatiilor fiscale datorate de debitoare ca urmare a lipsei în gestiune, iar în urma acestei inspecții s-au stabilit în sarcina societătii debitoare un debit suplimentar reprezentând taxa pe valoare adăugată în suma totala de 597.455 lei precum si majorări de întârziere aferente calculate până la data de (...) (data deschiderii procedurii de insolventa) în sumă totala de 8.308 lei. Un aspect esential pe care organele implicate in procedura, respectiv administratorul judiciar si judecătorul sindic nu l-a observat este acela că decizia de impunere la care s-a făcut referire cuprinde atât obligații care datează ( nu neapărat născute) înainte si după data deschideri procedurii de insolventa, fapt ilustrat de anexele raportului de inspectie fiscala din care rezultă că obligațiile fiscale care datează după (...) sunt în sumă de 311.155 lei. Deasemenea, și obligațiile fiscale care în anexele raportului de inspecție fiscala datează înainte de data deschiderii procedurii și sunt tot obligații născute în timpul procedurii. Astfel, după finalizarea controlului solicitat de debitoare prin administratorul judiciar, atât Raportul de I. F. nr. 33234/(...) cat si Decizia de impunere nr. 326/(...) prin care s-au stabilit sumele suplimentare reprezentând creanțe fiscale au fost comunicate si totodată confirmare de către administratorului judiciar, acestea, nefiind contestate în termenele legale prevăzute de lege, respectiv art. 205 si 207 din O.G. nr. 92/2003, astfel, administratorul judiciar și-a însușit implicit sumele stabilite. Având în vedere situația mai sus prezentata si componenta creanței bugetare, așa cum rezultă din anexele raportului de inspecție fiscala care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 326/(...), creditoarea consideră că solutia judecătorului sindic de a dispune înscrierea în tabelul creditorilor doar a creanței fiscale în suma de 23.928 lei, (doar acestea fiind apreciate ca fiind născute după data deschiderii procedurii întrucât sunt provenite din declaratiile debitoarei de după această dată făra să observe si suma de 311.155 lei ca având data de proveniența după data deschiderii procedurii) este total greșită, judecătorul sindic nesesizând reaua credinta a lichidatorului judiciar care după ce a solicitat el însăși efectuarea unui control fiscal pentru lămurirea obligațiilor fiscale datorate de debitoare, a refuzat fără motive întemeiate înscrierea creantei fiscale în tabelul creditorilor, procedând la răstălmăcirea situației reale de fapt în sensul ca, creanțele stabilite si născute din decizia de impunere trebuiau si puteau fi descoperite înainte de aflarea lipsei in gestiune. În consecință, susține creditoarea, în mod greșit judecătorul sindic a respins contestația sa pe motiv ca ar exista autoritate de lucru judecat, atâta timp cât nu s-a aplecat sa deceleze măcar obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 326/(...) în cauză, aferente perioadei de după deschiderea procedurii de insolventa, desi întreaga obligație fiscală stabilită prin această decizie provine de după data deschideri procedurii insolventei respectiv (...). Intimatul lichidator J. S. I. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, deoarece sentința comercială nr. 3486/2010 se bucură de autoritatea de lucru judecat, astfel încât judecătorul sindic în mod legal a apreciat că asupra sumei 320.624 lei formularea unei contestații și solicitarea de înscriere în tabelul suplimentar este nefondată. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține următoarele: În mod legal si temeinic judecătorul sindic a reținut faptul că cea mai mare parte a sumei cu care creditoarea solicită înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei este aferentă perioadei anterioare deschiderii procedurii de insolvență și trebuia înscrisă în tabelul de creanțe inițial, în nici un caz în cel suplimentar de creanțe al debitoarei carecuprinde creanțele născute în cursul procedurii. Acest aspect a mai fost tranșat prin sentința comercială 3486/2010 a T.ui C.ercial C., irevocabilă prin respingerea recursului de către C. de A. C. C. nu a justificat în condițiile art. 103 alin. 1 C.p.c. imprejurarea mai presus de vointa ei, asimilabilă fortei majore care a impiedicat-o sa actioneze in scopul declarării intregii creanțe în termenul procedural stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa. Împrejurarea că ulterior deschiderii procedurii de insolvență sunt identificate în urma unui control (chiar dacă controlul este demarat la cererea administratorului judiciar) si alte sume datorate de catre debitoare nu justifică repunerea în termenul de declarare a creantelor, mai ales datorită faptului că este vorba despre creanțe născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, nu despre creanțe născute ulterior acestui moment procedural. Instanța de recurs reține faptul că nu ne aflăm în vreuna dintre situațiile reglementate de dispozitiile art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006 care ar îndreptăți creditoarea recurenta sa formuleze in mod intemeiat o contestatie. Astfel, conform textului enuntat ,,dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabelul definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute,,. S. cuantumului unei creante in baza unui control efectuat dupa deschiderea procedurii nu se incadreaza in nici una dintre ipotezele reglementate de textul enuntat. Potrivit dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanțelor la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b este decăzut cât privește creanțele respective din drepturile menționate la pct. 1-3. Creanța invocată de către recurentă este născută anterior deschiderii procedurii, deoarece este aferentă activităților desfășurate de debitoare în perioada februarie 2007 - (...) (data deschiderii procedurii), însă faptul că organele de control financiar nu au avut cunoștință de existența acestei creanțe deoarece nu au efectuat o inspecție fiscală anterior datei deschiderii procedurii, nu constituie o împrejurare mai presus de voința creditoarei care să o fi împiedicat să formuleze o cerere de admitere a creanței în termenul impus de lege, motiv pentru care instanța a respins cererea de repunere în termen formulată de creditoare. S. cuantumului creanței în cursul procedurii, chiar printr-un act administrativ fiscal nu transformă creanța anterioară deschiderii procedurii într-o creanță ulterioară acestui moment, deoarece activitatea economică care a determinat nașterea respectivelor obligații fiscale a fost anterioară, lipsa unei evidențe clare a acestor obligații constituind culpa creditoarei care nu trebuie să aștepte deschiderea procedurii pentru a demara un control. Prin motivarea recursului nu se aduce nici un argument pertinent care să contrazică poziția judecătorului sindic. C. recurentă insistă pe ideea că datorită contextului în care a fost stabilită creanța (un control ulterior demarat și finalizat în cursul procedurii), întreaga sumă trebuie considerată ca fiind născută în cursul procedurii. Pentru toate argumentele anterior enunțate acest argument este neîntemeiat. Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 3569 din 26 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C.ercial C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A. A. I. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I/ (...). Dact.H.C./2ex. Jud.fond : C.C. .
| ← Decizia nr. 9855/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1953/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
