Decizia nr. 6334/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 6334/2012
Ședința 04 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr.520 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații S. L. A. DE A. S. C., intimat S. L. A. DE A. S. C. PRIN LICHIDATOR J. CII N. A., recurent, având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență -întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
La data de (...) se înregistrează din partea recurentului dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, însoțită de înscrisuri.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 520 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea precizată formulată de lichidatorul judiciar C. I. A. și a fost obligat pârâtul C. I. să suporte pasivul social al debitoarei SC L. A. de asigurare SRL în sumă totală de 3642,58 lei, plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc. În considerente se reține că lichidatorul judiciar C. I. A. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar C. I. al debitorului în temeiul art. 138 lit. d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit.d din lege, constând în nedepunerea la organele financiare a raporturilor contabile, a declarațiilor fiscale, societatea fiind sancționată cu amendă. Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe. Dispozițiile art.35 din L. nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din L. nr. 3. privind societățile comerciale. L. privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență. Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea. Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1 , art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din L. nr.3., obligație ce revine administratorului societății debitoare. În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei. Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 3., obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.2009 și 2017 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului. Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. I., solicitând admiterea recursului cu consecința respingerea acțiunii În motivarea recursului arată că nu a fost decât reprezentant în administrare la firmă cu puteri restrictive. Creditorul ar fi trebuit să demonstreze că activitatea sa de reprezentant administrator este de natură să atragă starea de încetare de plăți. L. A. de asigurare nu a avut niciodată un contract sau colaborare cu SC TIM SA. A existat un contract cu SC L. SRL, în care erau garanții de bună execuție. Contabilitatea fictivă, fapta ilicită, sunt nedemonstrate de către lichidator, acțiunea fiind greșit interpretată și lipsită de temei. Examinând recursul, curtea reține următoarele: Pârâtul C. I. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei. Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor desupraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.3. sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006. Dacă actele contabile ar fi existat nu există nici un motiv justificat pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales încondițiile în care nepredarea actelor contabile îndeplinește și cerințele constitutive ale unei infracțiuni speciale reglementate de art. 147 din L. nr. 85/2006 și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statuar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța prezumă într-o manieră legală că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu au fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumerarea limitativă de la art. 138 din L. nr. 85/2006. Condiția ținerii evidenței contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3. care în art. 79 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea societății revine administratorilor. Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru prevenirea unei astfel de situații. În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii, nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate. Pârâtul nu a răsturnat prezumția reținută de instanța de fond, iar prin motivele de recurs nu indică nici un aspect de nelegalitate a hotărârii. Pentru aspectele sus arătate, în baza art. 312 (3) Cod proc.civ., curtea va respinge recursul declarat de C. I. împotriva sentinței civile nr. 520 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E : Respinge recursul declarat de C. I. împotriva sentinței civile nr. 520 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: D. P.
| ← Decizia nr. 2894/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 6338/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
