Decizia nr. 2425/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR.2425/2012

Ședința din data de 26 martie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C.

JUDECĂTOR : M. S.

G. : L. F.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. B. R. SA împotriva sentinței civile nr.6910 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC 3 S. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat R. T. E. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 10 februarie 2012, respectiv 13 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax și comunicate și prin poștă la data de 14 februarie 2012 un duplicat al dovezii ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr.8. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pe care se obligă să le depună până la finalul dezbaterilor.

În susținere se arată că în doctrina de specialitatea, respectiv C. B., se arată că drepturile reale sunt drepturi subiectiv patrimoniale în temeiul cărora titularul lor poate să exercite acte directe.

Drepturile de creanță, așa cum sunt denumite de art. 3 din L. nr.8., reprezintă drepturi subiective patrimoniale în virtutea cărora subiectul activ, denumit creditor poate pretinde de la subiectul pasiv, denumit debitor să facă sau să nu facă un lucru.

Se arată că recurenta este titulara unei ipotecii asupra unui bun determinat cu care intimata a înțeles să garanteze în situația în care obligațiile nu se vor achita.

A., arată că nu sunt îndeplinire dispozițiile art. 3 pct.6 din L. nr.8. întrucât recurenta nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci este în posesia unei garanții imobiliare.

În ce privește cel de al doilea motiv, respectiv că s-a renunțat la beneficiul discuțiunii, se arată că, contractele de credit sunt formulare tip, pe care trebuie să le semneze fără a avea posibilitatea de a le negocia, sunt impuse.

Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.

La finalul dezbaterilor s-a prezentat reprezentanta intimatei și depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea onorariului avocațial.

C U R T E A

Deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr.6910 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a admis contestația formulată de debitoarea SC 3 S. S. și s-a respins cererea formulată de creditoarea A. B. R. SA privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC 3 S. S. B. M.

A fost obligată creditoarea să plătească debitoarei - contestatoare 1620 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În baza contractului de credit nr. 232 din (...), creditoarea A. B. R. SA B. a acordat facilitate de credit la termen SC C. G. S. B. M. în calitate de împrumutat iar debitoarea SC 3 S. S. B. M. a garantat această facilitate cu mai multe imobile, aspect ce reiese din contractele de credit, anexele de facilitate, contractul de ipotecă și extrasele c.f. depuse la dosar.

Debitorul - împrumutat SC C. G S. B. M. se află în procedură de faliment, dispusă prin sentința civilă nr. 5129 din 13.XII.2010 în dosar nr. (...) iar creditoarea A. B. R. SA B. este înscrisă în tabelul creanțelor societății falite cu suma de 441.948,29 euro, respectiv 1.888.887 RON, ce reprezintă creanță garantată.

Împrejurarea că S.C. 3 S. S. a garantat cu o parte din bunurile imobile creditul acordat societății aflate în procedură, nu o îndreptățește pe creditoarea

A. B. R. SA să solicite intrarea în insolvență a garantului, motivat de faptul că nu deține împotriva acestuia o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Prin contractul de ipotecă, debitorul - garant transmite un drept real accesoriu asupra unui bun imobil, pentru garantarea unei obligații principale, către creditoare care are dreptul de a urmări imobilul, de a cere executarea silită a acestuia, pentru a-și îndestula creanța, având un drept de preferință în raport cu creditorii chirografari și ipotecari de rang inferior.

De asemenea, creditul acordat SC C. G. S. B. M. a fost garantat doar cu o parte dintre imobilele SC 3 S. S. B. M. și cu alte bunuri mobile.

C.oarea nu a făcut dovada inițierii executării silite cu privire la imobilele aduse în garanție de debitoarea - contestatoare conform contractului de ipotecă.

Pe de altă parte, în acest moment nu se poate cunoaște dacă există posibilitatea acoperirii creanței în dosarul de insolvență privind pe debitoarea împrumutată, ori banca nu este îndrituită să apeleze la procedura insolvenței care este reglementată de L. nr. 8., cu modificările și completările ulterioare, nefiind creditor îndreptățit în sensul art. 3 pct. 6.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, contestația societății debitoare este întemeiată și va fi admisă în baza art. 33 din aceeași lege, iar cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost respinsă ca nefondată.

Văzând și prevederile art. 274 Cod pr. civilă, a fost obligată creditoarea - intimată să plătească debitoarei - contestatoare cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. B. R. SA solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea cereriide deschidere a procedurii insolvenței.

În motivele de recurs se arată că în data de (...), a fost încheiat contractul nr.232 între A. B. R. SA - Sucursala B. M., in calitate de creditor, SC C. G. S., în calitate de împrumutat si garant real si G. P., in calitate de garant fidejusor si codebitor, având ca obiect acordarea unei facilități de credit, contract ce a devenit convenția cadru, în baza căreia urmau sa fie acordate facilități de credit, prin acordarea efectiva de împrumuturi.

In baza contractului de credit mai sus menționat au fost acordate următoarele facilități: prin A. nr.232/4/(...) la C. de C. nr.232/(...) - Contract de F. de L. de C. M. O., încheiat între A. B. R. - Agenția Pintea B. M., in calitate de creditor, SC C. G. S., în calitate de împrumutat, SC 3 S. S., in calitate de garant real si G. P. , in calitate de fidejusor si codebitor, B. a pus la dispoziția împrumutatului o linie de credit revocabila in suma maxima de 195.500 EUR, pe care societatea s-a angajat sa o ramburseze la scadenta, modificat prin mai multe acte adiționale.

Prin A. nr.5/(...) la C. de C. nr.232/(...) - Contract de F. de C. la T., încheiat între A. B. R. SA- Agenția Pintea B. M., in calitate de creditor, SC C. G. S., in calitate de împrumutat, SC 3 S. S., in calitate de garant real, G. P. in calitate de codebitor si garant si Irina P., în calitate de garant real, B. a pus la dispoziția împrumutatului o facilitate irevocabila de credit la termen in suma maxima de

338.830,50 EUR, pe care societatea s-a angajat sa o ramburseze la scadenta, modificat prin A. adițional nr.232/5/1/(...).

Recurenta, consideră că hotărârea pronunțata de instanța de fond este netemeinica și nelegala pentru următoarele considerente:

În data de (...), a fost încheiat contractul nr.232 între A. B. R. SA - Sucursala B. M., în calitate de creditor, SC C. G. S., în calitate de împrumutat și garant real si G. P., în calitate de garant fidejusor si codebitor, având ca obiect acordarea unei facilități de credit, contract ce a devenit convenția cadru, în baza căreia urmau să fie acordate facilități de credit, prin acordarea efectiva de împrumuturi.

In baza contractului de credit mai sus menționat au fost acordate facilitățile de credit în care SC 3 S. S. are calitate de garant real.

Pornind de la clauzele inserate în contract si agreate de părțile semnatare, prin "garant" se înțelege persoana fizica sau juridica care constituie o garanție reala în favoarea Băncii pentru garantarea obligațiilor fiecărui împrumutat fata de B., in baza unui document de garanție.

Potrivit acelorași clauze contractuale, prin "client" se înțelege "un împrumutat, împrumutat administrator, un Codebitor, un G. fidejusor sau un G. real."

Învederează de asemenea ca, potrivit art.32.1 - Sectiunea VI - Garanții, "în vederea garantării îndeplinirii tuturor obligațiilor fiecărui Împrumutat in baza documentelor de finanțare, fiecare împrumutat si garant real se obliga, renunțănd expres prin semnarea contractului la beneficiul de diviziune si discuțiune, sa acorde Băncii garanțiile prevăzute in contractele pentru facilitățile de credit acordate de B., încheiate in baza prezentului contract.

Prin renunțarea la beneficiul de discuțiune - drept al unei persoane de a cere ca, in primul rând, creditorul să se îndrepte împotriva debitorului principal si, numai în măsura în care creanța nu va putea fi realizata pe aceasta cale, sa poată fi acționat garantul, apare ca întemeiata cererea formulata de A. B. R. SA de a solicita deschiderea procedurii insolventei, împotriva SC 3 S. S. Deoareceinstituirea garanției este in interesul debitorului principal, reglementarea beneficiului de discuțiune este pe deplin justificata.

De asemenea, în ceea ce privește renunțarea la beneficiul de diviziune ca drept al uneia dintre persoanele care au garantat împreuna o obligație a altei persoane de a cere ca acțiunea pornita împotriva sa pentru întreaga suma sa fie divizata, astfel încât fiecare dintre garanți să răspundă numai pentru cota parte din datoria ce îi revine.

A., se poate observa calitatea pe care debitoarea SC 3 S. S. o are în contractul de facilitate, în care sunt prevăzute expres drepturile si obligațiile ce îi revin, putându-se retine ca ii revine aceeași obligație de restituire a sumelor de bani ca si împrumutatului SC C. G. S., cu atât mai mult cu cat, a înțeles sa renunțe la beneficiul de diviziune si beneficiul de discuțiune, aspect de natura a crea posibilitatea Băncii de a se îndrepta împotriva sa.

F.a de aspectele evocate mai sus, recurenta arată că nu poate achiesa la considerentele avute în vedere de instanța de fond, care a reținut ca B. nu deține o creanță certa, lichida si exigibila împotriva debitoarei, pentru simplul motiv ca debitoarea a garantat cu o parte din bunurile imobile creditul acordat societății aflate sub incidenta procedurii insolventei, respectiv SC C. G S. N. hotărârii pronunțate izvorăște si din faptul ca instanța de fond a aplicat greșit legea, neținând seama de faptul ca B. are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă si exigibila.

Precizează că banca deține împotriva debitoarei se 3 S. S. o creanța certa, lichida si exigibila. Creanța Băncii este certa întrucât existenta ei rezulta din însuși actul de creanță, în speță contractul de credit sus - menționat in care debitoarea SC 3 S. S. are calitatea de garant. A., suma datorata potrivit contractului de credit este 463.155,74 EUR la care se vor aplica dobânzi si penalități de întârziere în caz de întârziere a plății potrivit clauzelor contractuale

(art. 26 secțiunea V din contractul de credit nr. 232/(...)).

La data de (...) suma datorata de către debitoare este de 463.155,74 EUR .

La aceasta suma vor fi calculate in continuare dobânzi si penalități de întârziere potrivit clauzelor contractuale.

De asemenea lichiditatea creanței este de necontestat câtimea acesteia fiind determinata prin actul de creanță. In ceea ce privește exigibilitatea creanței aceasta condiție a fost îndeplinită prin declararea creditului scadent anticipat in data de (...) ca urmare a nerespectării de către debitoare a obligațiilor de plata asumate prin contractul de credit.

Potrivit prevederilor contractului de credit creanța Băncii poate fi declarata exigibila în momentul îndeplinirii oricărui caz de neexecutare prevăzut la art. 36 din contractul de credit.

Întrucât, începând cu luna iunie 2009 debitoarele au încetat sa mai achite ratele scadente, B. a procedat, in conformitate cu dispozițiile art. 36. 1 din contractul de credit, la notificarea scadentei anticipate a creditului prin adresa nr.202/(...).

A., condiția declarării exigibilității anticipate a creditului a fost îndeplinita.

De la acest moment a luat naștere dreptul Băncii de a declara creditul exigibil

(art. 36.20 din contractele de credit "Ia apariția oricăruia din cazurile de neexecutare, B. va putea: ... "), rămânând la aprecierea creditorului momentul la care va decide declararea scadentei creditelor.

In consecința la data de (...) B. a decis declararea creditului scadent anticipat.

2. Creanța Băncii împotriva debitorului este exigibila de mai mult de 90 de zile.

A., susținerea instanței de fond, potrivit căreia nu este îndeplinita cerința avuta in vedere de art. 3 pct. 6 din legea insolventei este neîntemeiata.

Mai arată că, cuantumul creanței este peste minimul de 45.000 lei prevăzut la art. 3 pct. 12 din legea nr. 8., creanța Băncii fiind în suma totala de

463.155,74 EUR.

Un alt aspect pentru care recurenta apreciază ca sentința pronunțata de

Tribunalul Maramureș, este susceptibila de critici, are în vedere cheltuielile de judecata ce au fost acordate debitoarei, în cuantum de 1.620 lei, pe care le apreciază ca fiind excesive, în raport de susținerile și apărările care au fost făcute de SC 3 S. S. in cauza de fata.

Analizând recursul declarat de către creditoarea A. B. R. SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ. prin raportate la art.8 din L. nr.8., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al creditoarei vizează deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC 3 S. S. pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 463.155,74 euro.

În scopul soluționării cererii formulate de către creditoare, instanța de judecată prin judecătorul-sindic a dispus citarea părților potrivit art.87 și urm.

C.pr.civ., art. 7 lit. b și art. 36 alin (1) din L. nr. 31/1990, art. 22 și 23 alin (2) din L. nr. 8..

Pentru soluționarea fondului litigiului se impune a lămuri dacă există o creanță a creditoarei care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței astfel încât aceasta să fie un creditor îndreptățit în înțelesul Legii nr.8..

Potrivit art.3 pct.7 din L. nr.8., prin creditor se înțelege persoana fizica sau juridica ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului si care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe si care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile prezentei legi.

În speță, Curtea constată că cererea creditoarei cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei este fundamentată pe contractul de credit nr.232 din data de 24 mai 2007 încheiat între creditoare, în calitate de împrumutător și SC C. G S. în calitate de împrumutat, în temeiul căruia împrumutatul a beneficiat de o facilitate de credit la termen în sumă de 610.000 euro; debitoarea SC 3 S. S. B. M. a garantat această facilitate cu mai multe imobile, aspect ce reiese din contractele de credit, anexele la contract, contractul de ipotecă și extrasele c.f. depuse la dosar.

Debitorul - împrumutat SC C. G S. B. M. se află în procedură de faliment (dosar nr. (...)) iar creditoarea A. B. R. SA B. este înscrisă în tabelul creanțelor societății falite cu suma de 441.948,29 euro, respectiv 1.888.887 RON, ce reprezintă creanță garantată.

In temeiul contractului de credit mai sus menționat creditoarea a pus la dispoziția împrumutatei diverse sume în euro, iar debitoarea a încheiat cu creditoarea contracte de ipotecă asupra mai multor imobile cu scopul garantării plății de către împrumutat a sumei obținute în temeiul contractului de credit.

C. de ipotecă nu are o definiție în legislația civilă, art.1746 arătând doar că ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații. A., putem spune că prin contractul de ipotecă se poate înțelege acel contract prin care o parte numită debitor, transmite un drept real accesoriu asupra unui bun imobil, pentru garantarea unei obligații principale, către o altă persoana numita creditor, care la data scadenței respectivei obligații, dacă nu își satisface creanța, are dreptul de a urmări imobilul, de a cere vânzarea silita a acestuia, pentru a-și îndestula creanța.

Rezultă, așadar, că urmare a încheierii unui contract de ipotecă, creditorul nu dobândește o veritabilă creanță împotriva debitorului, acestuia fiindu-i recunoscut doar dreptul de a urmări imobilul, de a cere vânzarea lui silită, pentru a-și îndestula creanța.

În speță, Curtea observă că recurenta a încheiat cu debitoarea un contract de ipotecă prin care aceasta din urmă s-a obligat să garanteze obligațiile asumate de către împrumutat și, prin urmare, aceasta dobândește dreptul de a urmări imobilul, de a cere vânzarea lui silită, pentru a-și îndestula creanța dacă la data scadenței obligației pe care o garantează nu și-a satisfăcut creanța.

Se poate conchide, așadar, că creditoarea nu are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă cunoscut fiind că potrivit art. 379 alin. 3 și 4

C.pr.civ., creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță (…).

Prin urmare, întrucât creanța pretinsă de creditoare nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 3 pct. 6 din L. nr. 8. și art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ., cererea care vizează deschiderea procedurii insolvenței întemeiată pe existența acestei creanțe apare ca nefondată.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din L. nr.8. raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. B. R. SA împotriva sentinței civile nr.6910 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.

Obligă recurenta să plătească intimatei SC 3 S. S. B. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. P. A. M. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C., 2 ex. - (...), jud.fond.I. V.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 2425/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)