Decizia nr. 2642/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. . 2642/2012
Ședința publică de la 30 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de către SC G.-T. S. PRIN LICHIDATOR J. P. G. I. împotriva sentinței civile nr. 5618 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș, privind și pe intimat M. I. M., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul M. I. personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. La solicitarea Curții de a da unele lămuriri și explicații cu privire la activitatea sa în cadrul societății debitoare, intimatul M. I. M. arată următoarele: Am fost administrator statutar al societății din 2003 până în 2006. Înainte de 2003 era administrator I. V.. În timpul mandatului emu și a lui I. V., în realitate, prerogativele de administrare au fost exercitate de către domnul coste F. P.. Intimatul mai învederează că a acceptat mandatul de administrare din simplă complezență, fără existența unei cărți de muncă. Și pentru că administratorul de fapt, C. V., nu putea la acea dată să dețină calitatea de administrator pentru că avea dosar penal. În schimbul acceptării acestei funcții, intimatului urma să i se majoreze retribuția cu circa 100 lei, însă în final nu a primit această sumă, ci doar 50 de lei. Cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost semnată de intimat la inițiativa administratorului de fapt, C. F. Despre autovehiculul marca Iveco, arată că acesta este deținut în prezent de către socrul administratorului de fapt C. F. Mai învederează că nu a semnat acte de înstrăinare pentru niciunul din cele două autovehicule care figurau în patrimoniul societății. De altfel, nici nu știam că acestea sunt elemente patrimoniale. Mai știe că administratorul de fapt al societății, C. F., a fost pus sub învinuire într-un dosar penal, pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Cu privire la recursul declarat, solicită respingerea acestuia, întrucât de pe urma activității societății nu a beneficiat de nici un venit. Curtea reține cauza în pronunțare. { F. | } INSTANȚA Prin sentința civilă nr.5618 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Maramureș s-a respins acțiunea promovată de lichidatorul judiciar P. G. I., în contradictoriu cu pârâtul M. I. M. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 din lege operează în privința oricărei persoane care, prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege, a generat starea de insolvență, indiferent dacă această persoană a avut sau nu atribuții de conducere și de supraveghere în cadrul debitoarei persoană juridică, esențială fiind determinarea raportului de cauzalitate dintre faptele menționate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. T. a statuat că în speță nu este îndeplinită cerința existenței raportului de cauzalitate între ilicitul imputat pârâtului și insuficiența activului cu atât mai mult cu cât societatea a fost administrată în fapt de o altă persoană Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul P. G. I.solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate însensul admiterii acțiunii Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe relevând că în speță erau întrunite condițiile angajării administratorului statutar care se face vinovat de deturnarea activului întrucât din evidențele contabile ale debitoarei rezultă că alături de bunurile imobile și stocurile de băuturi spirtoase, în patrimoniul debitorului exista și un autoturism marca AUDI, care nu a fost predat lichidatorului judiciar în vederea inventarierii, evaluării și valorificării în cadrul procedurii. De asemenea societatea figurează în evidențele fiscale că deținând un autovehicul marca IVECO. autovehicul care nu a fost predat lichidatorului. Deliberând asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele: Acțiunea în acoperirea pasivului a fost exercitată de lichidator în contradictoriu cu administratorul statutar . În speță s-a solicitat angajarea răspunderii pârâtului pe temeiul prevederilor art.138 lit.e din Legea 85/2006. Prima instanță a reținut că nu este îndeplinită cerința existenței raportului de cauzalitate între ilicitul imputat pârâtului și insuficiența activului cu atât mai mult cu cât societatea a fost administrată în fapt de o altă persoană. Principala apărare formulată de pârât a fost aceea că manoperele ilicite privind activul patrimonial nu îi sunt direct imputabile întrucât politica comercială a fost hotărâtă de un terț care dispunea de dreptul de semnătură în bacă și care și-a asumat activitatea de administrare fără a fi legal investit cu putere de reprezentare de către organele sociale. Pârâtul a relevat că manoperele ilicite privind activul patrimonial pot fi puse în legătura numai cu activitatea desfășurată de administratorul de fapt. Calitatea de administrator de fapt nu se prezumă, ea se demonstrează prin analiza conduitei, comportamentului administratorului de drept, dar și a celui despre care se presupune că a condus efectiv întreprinderea . Este administrator de fapt cel care conduce societatea fără a fi legal învestit cu putere de reprezentare de către organele sociale. Potrivit acestei definiții, administratorul de fapt se distinge de administratorul statutar în mod esențial, cel din urmă fiind expres desemnat prin statut sau legal învestit de către organele sociale. Din această perspectivă, calitatea de administrator de fapt se caracterizează prin imixtiunea în atribuțiile conferite reprezentantului legal Drept urmare, prezența unuia sau mai multor administratori statutari nu exclude demersul menit să identifice existența unei puteri autonome de control, exercitată de o altă persoană care nu a fost învestită cu prerogative de conducere. Probațiunea relevă existența unei administrări de fapt activitatea pozitivă de gestiune fiind condusă de o altă persoană decât reprezentantul legal al debitoarei. Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăti; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Norma sancționează, în unele dintre ipotezele sale, abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia. Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese. Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare. Nu orice act contrar interesului social care a generat starea de insolvență poate justifica răspunderea pentru acoperirea pasivului. Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei. Oricare alte acte contrare interesului social săvârșite de administrator cu intenție sau nu, în interes personal sau nu, care nu pot fi plasate în perimetrul determinat de art.138 nu contează în mecanismul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Până la urmă, chiar identificarea unor acte contrare interesului social care pot fi plasate în perimetrul determinat de art.138, dar care nu se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență, este lipsită de urmări în planul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Mai mult, frauda poate căpăta expresie doar în cazul insuficienței activului. Această din urmă condiție privitoare la insuficiența activului surclasează oricare altă cerință. Judecătorului sindic îi revine sarcina de a controla regularitatea, oportunitatea unui act în raport cu interesul social, numai dacă insuficiența activului pentru plata întregului pasiv a fost constatată. Prin urmare, de lege lata , obligația de suportare a pasivului poate fi activată numai pentru anumite greșeli de gestiune săvârșite cu intenție, soarta celor comise din culpă fiind transferată jurisdicției de drept comun. Probele existente dovedesc că administratorul statutar nu s-a implicat în activitatea de gestiune .În consecință, teza săvârșirii de către acesta a unor manopere ilicite , intenționale în legătură cu activul nu se verifică. Ce i se poate reproșa administratorului statutar este numai omisiunea de a se îngriji de afacerile întreprinderii . Dacă absența absența din viața societară a administratorului statutar este considerată o greșeală de gestiune ce poate fundamenta angajarea răspunderii civile a administratorului potrivit dreptului comun, neexistând controverse în doctrină și jurisprudență pe această temă, alta este situația în cazul răspunderii întemeiate pe dispozițiiile art. 138. În procedura insolvenței nu se poate profila o răspundere autonomă a administratorului pentru neparticiparea la procesul decizional, atât timp cât fapta în sine nu se pliază pe una din situațiile evocate de art. 138 lit.a-g, și nu este rezultatul unei culpe intenționale,dar este posibilă antrenarea unei răspunderi solidare dacă sunt îndeplinite și restul cerințelor referioare la existența unei răspunderi autonome a autorului pentru o faptă intențională din categoria celor evocate de art 138, ;. generate de regula solidarității pe orizontală trebuie și pot fi valorificate de lege lata în acest cadru procesual, fiindcă art. 138 alin 4 instituie regula solidarității, fără nicio altă nuanță privitoare la natura faptei ori atitudinea în plan psihic acelui chemat să răspundă în temeiul solidarității.Justificat sau nu, exigența legiuitorului sporește față de administratorul statutar chemat să răspundă în solidar cu autorul( administratorul de fapt), chiar dacă greșeala imputată celui dintâi este doar expresia unei culpe neintenționale, care nu se încadrează în enumerarea limitativă făcută de art.138 lit.a-g . În speță însă administratorul statutar a fost chemat să răspundă în mod autonom pentru o faptă ilicită care nu îi este imputabilă iar regula solidarității nu a fost invocată . Pentru aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc.civ Curtea va respinge recursul declarat de lichidatorul P. G. I. împotriva sentinței civile nr.5618 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Maramureș pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de lichidatorul P. G. I. împotriva sentinței civile nr.5618 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Maramureș pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. S. AL H. M. I. I. G. A. N. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.P. M.
| ← Decizia nr. 1264/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
