Decizia nr. 8714/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8714/2012
Ședința de la 30 O. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I. Judecător D. P. Judecător A.-I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de G&S B. G. împotriva sentinței civile nr.
593 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații F. M. D., SC AG&S S. având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La data de (...) se înregistrează din partea recurentei - concluzii scrise.
La data de (...) se înregistrează din partea intimatei, SC AG&S S.- concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 593 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul T. M. D., ca inadmisibilă. S-a respins contestația formulată de către debitoarea SC AG&S S. ca fiind formulată de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant al debitoarei. S-a respins cererea formulată de către creditoarea SC G&S B. G., în contradictoriu cu debitoarea SC AG&S S. C., sat S., jud.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că S. G&S B. G., a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al celui care a semnat contestația în numele debitoarei, din moment ce dreptul de reprezentare al debitoarei îl au, doar împreună, ambii administratori, Atzl Peter J. și J. G.. În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de către T. M. D., aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, acesta neavând un drept de creanță împotriva patrimoniului debitoarei, el pretinzând doar că este un asociat al debitoarei. C. de asociat al unei societăți comerciale se dovedește prin înregistrările făcute la registrul comerțului iar dacă cineva invocă această calitate, chestiunea, dacă este litigioasă, este una care îi privește doar pe asociații cedenți și cesionari, neavând nicio legătură cu patrimoniul debitoarei.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al celui care a dat avocatului împuternicirea de reprezentare în instanță, în numele debitoarei, aceasta a fost admisă. Așa cum rezultă din actele constitutive ale debitoarei, așa cum au fost ele modificate prin hotărârea din data de 18 iunie 2012, mandat de reprezentare al societății îl au doar administratorii acesteia, împreună (art. 7 din statut), Or, cum contestația și mandatul dat avocatului sunt semnate doar de către administratorul Atzl Peter J., acesta nu poate angaja în mod valabil societatea, nereprezentându-i voința sa. Contestația, fiind astfel formulată de către cineva care nu putea să o reprezinte singur pe debitoare, tribunalul nu a mai analizat-o pe fondul ei.
Pe fondul cauzei, cererea de deschidere a procedurii a fost respinsă, ca neîntemeiată. astfel, la dosar nu a fost depus nici un titlu din care să rezulte că ar aveacreditoarea vreo creanță față de debitoare. Mai mult, din actele depuse de către creditoare și din motivarea cererii sale, în speță este vorba de o chestiune litigioasă legată de o cesiune de părți sociale survenită între asociații debitoarei. A. cesiune de părți sociale nu o îndreptățește pe creditoare să ceară deschiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, chestiunea fiind una care îi privește doar pe asociații cedenți și cesionari. Cesiunea de părți sociale reprezintă de fapt o vânzare- cumpărare de părți sociale, cesionarii plătind contravaloarea lor cu bani proprii, cedenților. Un ultim argument pentru respingerea cererii creditoarei, pe motiv că neînțelegerile dintre asociați, nu reprezintă un motiv pentru deschiderea procedurii insolvenței, ei nefiind terți-creditori față de debitoare ci reprezentând-o însăși pe debitoare, este și aceea că cererea de deschidere a procedurii a fost semnată, în numele creditoarei de către un avocat ce a primit procură de reprezentare de la administratorul creditoarei care este și asociat și administrator al debitoarei, J. G. (filele
114, 115). Or, acest asociat și administrator al debitoarei i-a contestat celuilalt asociat și administrator, obținând și câștig de cauză, dreptul de a o reprezenta pe debitoare în instanță, pe motiv că mandatul de reprezentare este unul comun. A., practic unul dintre asociați, ce în mod evident trebuie să apere interesele debitoarei, acționează împotriva acesteia, cerând deschiderea procedurii insolvenței față de ea.
Neînțelegerile dintre asociați este un motiv pentru introducerea unei acțiuni care să rezolve disputa existentă, putându-se ajunge, în cazuri extreme, chiar până la o solicitare de dizolvare a societății pe motiv de grave neînțelegeri între asociați sau de excludere a asociatului ce acționează împotriva interesului societar
Împotriva acestei sentinței, creditoarea SC G&S B. G. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate ca fiind netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței, în temeiul art. 11 alin. 1 și art. 12 din L. nr. 8., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a susțin că judecătorul sindic a făcut o mare confuzie în ceea ce privește starea de fapt și, în consecință, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și care cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina. A., instanța a reținut în mod greșit faptul că la dosar nu a fost depus nici un titlu din care să rezulte că recurenta a ar avea vreo creantă fată de debitoare. De asemenea, instanta nu a înțeles obiectul dedus judecății apreciind că în speță ar fi vorba despre o chestiune litigioasă legată de o cesiune de părți sociale survenită între asociații debitoarei. În ceea ce privește cesiunea de părți sociale, recurenta precizează că aceasta și-a produs efectele fără a exista vreo chestiune litigioasă în legătură cu contractul de cesiune. A., societatea G&S H. G. a cedat recurentei părțile sociale deținute la S. AG&S S., reprezentând 50% din capitalul social. În perioada în care a avut calitatea de asociat societatea G&S H. G. a creditat în numeroase rânduri societatea AG&S S., conform actelor depuse la dosar. Cu prilejul cesiunii părților sociale intervenită între părți, recurentei i-a fost cesionată și această creanță izvorâtă din creditările succesive pe care G&S H. G. o avea împotriva S.AG&S S.
În opinia recurentei, instanța a reținut în mod eronat situația de fapt, deoarece a solicitat deschiderea procedurii insolventei fată de debitoarea S. AG & S S. în baza dreptului de creanță cesionat și nu în baza cesiunii de părți sociale, iar analizând actele depuse la dosar se poate constata fără dubiu faptul că există o creanță a recurentei față de debitoare. În acest sens, existența și cuantumul creanței sunt cuprinse în actele de creanță și au fost recunoscute de către debitoare. Mai mult, din balanța de verificare pentru luna septembrie 2009, semnată și ștampilată de S. AG&S, rezultă clar nu doar existența creanței, ci și cuantumul acesteia, la pct. 455 - S. datorate asociaților, 455.01
- Asociați-conturi curente, 455.01.01 G&S figurând cu suma de 1.471.451,47 lei. În plus, consemnarea creanței în actele contabile ale S. AG&S S. conferă acesteia un caracter cert și lichid, dovada existenței creanței fiind realizată prin documentele financiar-contabile aprobate prin semnătură și ștampilă, iar lichiditatea acesteia fiinddemonstrată prin precizarea exactă a sumei datorate, în acord cu dispozițiile art. 46 din
Codul Comercial (în vigoare la data introducerii cererii).
În ceea ce privește exigibilitatea creanței, aceasta a fost contestată de către debitoare pe motivul că ar fi vorba despre un împrumut ce nu este scadent a fi restituit. Contradictoriu, debitoarea în susținerea poziției procesuale, arată apoi faptul că nu a trecut termenul de 90 de zile de la scadență, in consecință creanța recurentei nu ar fi una certă, lichidă și exigibilă. Având în vedere această ultimă susținere a debitoarei, reținută de către instanță, rezultă că debitoarea a recunoscut ajungerea la scadență a creanței, însă nu trecuse termenul de 90 de zile prevăzut de L. nr. 8. pentru a putea fi cerută deschiderea procedurii insolvenței,
În realitate, în speță este vorba despre un împrumut, prin creditarea succesivă a societății AG & S S. începând cu anul 2002, împrumut a cărui scadență nu a fost stabilită de către părți conform practicii judiciare și majorității doctrinei, dacă pentru plata unui împrumut nu este prevăzut un termen de scadență, scadența este prezumată ca fiind imediată. În plus, de la data acordării împrumuturilor a trecut mai mult decât un termen rezonabil, fiind vorba de ani de zile. Ca atare, creanța recurentei împotriva debitoarei este atât certă și lichidă, cât și exigibilă.
Temeiul de fapt al cererii este existenta unei creante certe, lichide și exigibile fată de debitoare. E. adevărat că are și calitatea de asociat al debitoarei, însă acest lucru nu exclude posibilitatea de a fi terț-creditor față de debitoare cu privire la creanța în discuție, iar în ceea ce-l privește pe administratorul creditoarei, J. G., care este și administrator al debitoarei, acesta a dat procură de reprezentare avocatului pentru cererea de deschidere a procedurii insolventei fată de debitoare în calitate de administrator al G&S B. G., fiind o atributie a acestuia în administrarea societătii. M.datul comun de reprezentare pe care domnul J. G. îl are la S. AG&S S. împreună cu domnul Atzl Peter J. nu are nici o relevanță atâta vreme cât domnul J. G. nu a acționat în numele debitoarei. A., și acest argument reținut de către judecătorul sindic relevă faptul că obiectul dedus judecății a fost interpretat în mod greșit, situația de fapt fiind cu totul alta, și, în consecință, s-a realizat o greșită aplicarea a legii
În concluzie, a menționat recurenta, creanța sa împotriva S. AG&S S. îndeplinește toate condițiile cerute de L. 8., respectiv este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, cuantumul acesteia depășește valoarea-prag de 45.000 lei prevăzută de art. 3, pct. 12 din această lege.
Debitoarea intimată AG&S S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată. În argumentarea poziției sale, intimata a susținut că cererea creditoarei nu îndeplinește nici una din condițiile prevăzute de L. nr. 8. în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate. A., creanța solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă, iar din actele contabile și actele de cesiune nu rezultă valoarea sumei creditate și exigibilitatea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele:
Înscrisurile depuse în probațiune în fața instanței de fond dovedesc faptul că în contul debitoarei intimate au fost virate sume de bani de către G&S H. în intervalul (...)
- (...) (f. 11 - 35 din dosarul de fond). Nu poate fi contestat faptul că valoarea în lei a acestor sume virate în euro este de 1.596.931 lei precum nici faptul că datoria a fost cesionată cu prilejul cesiunii părților sociale intervenite între G&S H. și societatea comercială G&S B. G.. A. cesiune este probată de actul notarial din (...) încheiat pe teritoriul A., depus la dosar în traducere din limba germană (f. 159).
Instanța de recurs apreciază în baza acestor probe faptul că o creanță a recurentei față de intimată s-a născut însă analiza principală trebuie realizată asupra caracterului exigibil al acestei creanțe la momentul investirii instanței cu cererea de deschidere a procedurii de insolvență față de debitoarea SC A. & S. S.
A., raportat la data transferurilor care probează existența unui împrumut trebuie analizată prescripția dreptului de a cere realizarea creanței, implicit a dreptului de a cere deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei în baza acestei creanțe. În lipsa unui termen stipulat de către părți privind restituirea împrumutului, acest împrumut este scadent și termenul de prescripție începe să curgă chiar de la data virării sumelor de bani respective în contul împrumutatului. Raportat la momentul de început al curgerii termenului de prescripție care se plasează în intervalul 2003-2005, termenul general de prescripție de trei ani reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul Lege 167/1958 era deja împlinit la momentul sesizării instanței. Actul normativ enunțat este incident în cazul concret analizat deoarece a fost abrogat doar prin L. 7., fiind astfel în vigoare în perioada analizată.
Atât prin motivele de recurs deduse analizei instanței cât și prin concluziile scrise depuse la dosarul instanței de recurs, recurenta susține faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt în mod repetat prin diversele recunoașteri ale datoriei realizate de către debitoarea intimată. Potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul Lege
167/1958, termenul de prescripție se întrerupe ,,prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția,,.
Analizând toate înscrisurile depuse în probațiune, instanța de recurs apreciază faptul că singurul înscris care poate fi analizat din această perspectivă este Hotărârea din (...) a asociaților debitoarei S. AG&S S. (f. 169 dosar fond). Prin această hotărâre asociații debitoarei intimate au luat act de înscrisul autentic notarial încheiat în 2006 în Austria prin care unul dintre asociați a fost înlocuit cu un nou asociat. O clauză a acestei Hotărâri A.A. menționează faptul că fostul asociat G&S H. a cesionat către G&S B. G. 50 % din părțile sociale ale debitoarei S. AG&S S., împreună cu toate ,,drepturile, obligațiile, creanțele și garanțiile acordate,,. Formularea este una mai mult decât generică și nu poate echivala cu recunoașterea expresă a unei datorii, recunoaștere care să aibă semnificația unei întreruperi a termenului de prescripție. N. actul de cesiune a creanței anterior enunțat, confirmat prin actul autentic notarial încheiat la data de (...) pe teritoriul A. nu poate avea o astfel de semnificație deoarece debitoarea S. AG&S S. nu este parte în respectivul act și nu confirmă sau recunoște în mod expres creanța cesionată.
Înscrierea datoriei în contabilitatea debitoarei nu are o astfel de semnificație de recunoaștere expresă a creanței cu consecința întreruperii termenului de prescripție. D., în lipsa unei norme care să prevadă ștergerea datoriilor prescrise din contabilitate acestea rămân înscrise și ulterior respectivului moment. Subzistă desigur posibilitatea achitării de benevole a acestor datorii, care devin obligații naturale, chiar dacă caracterul exigibil al creanței, esențial din prisma incidenței dispozițiilor Legii 8., dispare. În consecință, evidențele contabile ale debitoarei depuse în probațiune la dosarul de recurs sau înscrisuri elaborate în baza acestor evidențe cum ar fi tabelul întocmit la (...) depus în anexă concluziilor scrise nu au semnificația unor recunoașteri exprese cu consecința întreruperii termenului de prescripție. D. am accepta punctul de vedere al recurentei ar rezulta în mod inacceptabil faptul că împotriva unei societăți comerciale care are obligația de a păstra evidențe contabile prescripția nu curge deoarece înscrierea obligatorie a unei creanțe în contabilitate ar echivala cu o recunoaștere continuă a acesteia, cu consecința întreruperii permanente a curgerii prescripției.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cpc, instanța de recurs va respinge recursul declarat de G&S B. G. împotriva sentinței civile nr. 593 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime, deoarece recurenta nu a făcut dovada unei creanțe exigibile împotriva debitoarei intimate.
PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de G&S B. G. împotriva sentinței civile nr. 593 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. D. P. A. A. I.
Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. Păcurar.
GREFIER, M. N. ȚAR
| ← Decizia nr. 4994/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2429/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
