Decizia nr. 1264/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1264/2012
Ședința de la 21 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de A. A. împotriva sentinței civile nr. 3226 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimata SC A. A. S. PRIN C. R. A. D. - LICHIDATOR J., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Horea Gorde în reprezentarea intereselor recurentului, în substituire, cu împuternicire avocațială aflată la fila 28 din dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, C.ea invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006. Sentința recurată a fost comunicată la data de (...) prin cererea formulată de către reprezentantul părții recurentului iar recursul a fost înregistrat la data de (...) cu depășirea termenului de 7 zile prevăzut de dispozițiile L. insolvenței. Reprezentantul recurentului arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe asupra excepției. C.ea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 3226 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S. A. A. S., în contradictoriu cu pârâtul A. A. A fost obligat pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S. A. A. S., J(...), în sumă de 57.579 lei. În considerente se reține că prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la 1 aprilie 2011, lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S. A. A. S. solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului A. A. și obligarea acestuia la plata sumei de 57.579 lei, reprezentând pasivul debitoarei. Lichidatorul a arătat că a notificat debitoarea la adresa sediului social de la R. C. prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor mentionate de art. 28 din legea 85/2006, documente nepredate pana la aceasta data. Ca urmare a analizei realizata de catre lichidatorul judiciar asupra Bilantului contabil intocmit de catre debitoare la data de (...), si inregistrat pe site-ul MFP, rezulta ca societatea debitoare inregistra la data de (...), active imobilizate in suma de 19.474 lei, creante in suma de in suma de 27.579 lei, stocuri in suma de 69.521 lei și casa in suma de 10.780 lei. Fara ca administratorul statutar sa predea bunurile care ar fi trebuit sa existe in patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei din dosarul cauzei , pentru a fi valorificate in procedura si sumele distribuite creditorilor , creindu-se prezumtia ca acestea au fost valorificate in interes personal de administratorul statutar al debitoarei. În conditiile în care paratul nu a inteles sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar bunurile existente in patrimoniul debitoarei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidentele contabile ale debitoarei sau sumele rezultate din valorificarea acestora n-au fost identificate în caserie sau conturile din banci deschise pe numele societătii, lichidatorul judiciar arat ca efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri in economia generala a persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motive pentru care debitoarea A. A. S. a ajuns in incetare de plati, fapte prevazute la art 138 alin 1 lit a) din legea 85/2006. Functionarea societatii nu s-a desfasurat in conditii de legalitate, paratul debitoarei A. A. S. in exercitarea functiei de administrator statutar cu puteri nelimitate, a incalcat dispozitiile legale conform L. 3., raportate la art 138 alin 1 lit a) din L. 85/2006. Referitor la gestionarea societatii comerciale, deturnand astfel utilizarea bunurilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu. In consecinta, efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri care puteau fi valorificate in interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motivele pentru care debitoarea A. A. S. a ajuns in incetare de plati, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevazute la art. 138 alin 1 lit. a) din legea 85/2006. Lichidatorul judiciar a mai arătat că fără ca administratorul statutar sa prezinte lichidatorului judiciar situatia analitica a creditorilor evidentiati in contul sintetic de creante in suma de 27.579 lei , prin aceasta majorandu-se astfel pasivul societătii debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinatiei sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmarirea creantelor in scopul utilizariicreditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice A. A. S. Lichidatorul judiciar a mai arătat că pâratul nu a inventariat bunurile respectiv drepturile de creante, existente in patrimoniul debitoarei nu a făcut nici un demers pentru a încasa creantele datorate de diversi creditori ai societatii debitoare, cu toate ca aceasta operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reintregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creante detinute asupra altor persoane. În consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați si neurmărirea lor, a condus la insuficienta disponibilităților banesti necesare plății datoriilor față de creditori care detin creante impotriva averii debitoarei și deci la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele bugetare propriu zise (debite) a accesoriilor. Neurmărirea creanțelor societatii A. A. S., prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, imperative pentru administartorul statutar A. A., au condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. F. că inventarierea creantelor este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmarirea creantelor se circumscrie dispozițiilor art.138 lit.d) din legea 85/2006. Conform dispozițiilor art. 138 din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.3. sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. F. trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. P. de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. a din L. nr. 85/2006, în sensul că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. A., din informații economice rezultate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere afișat pe site-ul M. încheiat la (...), în care sunt reflectate active imobilizate în sumă de 19474 lei, active circulante în sumă de 1. lei, constând din stocuri în sumă de 69521 lei, casa și cont în bancă în sumă de 10790 lei și creanțe în sumă de 27579 lei. Datorită faptului că pârâtul nu a prezentat actele contabile ale debitoarei, respectiv balanța de verificare analitică a clienților, nu se poate concluziona dacă aceste creanțe au fost recuperate, ceea ce duce la prezumția că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența pârâtului acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri aceste acțiuni sau inacțiuni constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din L. nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținereacontabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi. Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale L. nr. 3., precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din L. nr. 3.. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din L. nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere. A., faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere. Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasiv în cuantum de 57.579 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, retinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinta modificarii in totalitate a hotararii pronuntate de instanta de fond si pe cale de consecintarespingerea cererii de antrenare a raspunderii ca fiind netemeinica si nelegala. În motivarea recursului arată că a luat la cunoastinta din intamplare despre deschiderea procedurii de insolventa si asta abia undeva in luna mai anul 2011. Prin urmare, nu a primit niciun inscris din partea lichidatorului si nici din partea instantei de judecata, nici atunci cand s-a judecat cerere de insolventa si nici la data judecarii cererii de antrenare de raspundere. Arat faptul ca apartamentul de pe strada G. (acolo unde se afla sediul social si domiciliul), l-a instrainat in luna noiembrie 2010. Pe cale de consecinta, orice citare la aceasta adresa nu avea cum sa ajunga la cunostinta acestuia. Mai mult recurentul nu a locuit niciodata la adresa de pe strada G. desi, este adevarat că această adresa este domiciulul din cartea de identitate. Instanta a retinut in mod gresit ca exista raspundere civila delictuala intemeiata pe dispozitiile art. 138 din L. insolventei, avand in vedere ca in speta de fata nu sunt indeplinite conditiile acestei forme de raspundere. Instanta de fond a aplicat in mod gresit art. 138. alin. 1, lit. a din L. insolventei. Instanța de fond a reținut in sarcina recurentului o serie de fapte pe care le-a calificat drept ilicite, apreciind in mod gresit ca se circumscriu tezei lit. a) a art. 138 alin. 1, din L. insolventei, si mai mult fara nicio dovada concludenta in acest sens. Analiza realizata de lichidatorul judiciar s-a facut pe baza unui Bilant contabil intocmit de catre debitoarea A. S. la data de (...), preluat de pe site- ul MFP, din care rezulta ca societatea figura cu active imobilizate in suma de 19.474 lei, creante in suma de 27.579 lei, stocuri in suma de 69.521 lei si casa in suma de 10.780 lei. Avand in vedere ca hotararea s-a dat in baza unui bilant inregistrat la MFP cu un an anterior deschiderii procedurii de insolventa, rezulta ca dovezile si rationamentul care au stat la baza hotararii atacate sunt total inexistente si respectiv false. Sanctiunea atrageri raspunderii membrilor organelor de conducere, este prevazuta numai ca exceptie si numai in cazurile expres prevazute de lege. R. fiind ca persoana juridica este aspunzatoare fata de tertele persoane. A., daca raspunderea orgenelor de conducere este o exceptie, aceasta raspundere nu se poate institui decat in anumite cazuri si decat cu dovezi solide in acest sens, simplele prezumtii sau banuieli nu sunt indestulatoare in acest sens. Daca s-ar accepta motivarea sentintei atacate, inseamna ca ar fi nevoie de o modificare legislativa in sensul instituirii raspunderii organelor de conducere ale persoanei juridice, si asta in contextul in care raspunderea recurentului a fost instituita foarte usor si simplu si in lipsa oricarei dovezi sau cel putin a unei prezumtii legale. Instanta a facut abstractie de faptul ca recurentul nu a avut cunostinta despre existenta acestui proces si mai mult, a facut abstractie despre ce s-a intamplat de la data de (...) (data bilantului) si pana la data de (...) (data pronuntarii sentintei) cu bunurile firmei si cu datoriile acesteia. Raportat la bunurile persoanei juridice, arată ca acestea constau in mobiler de bar, care a ars in intregime, acesta fiind si motivul pentru care debitoarea nu a mai avut activitate. In ceea ce priveste datoriile debitoarei, singura datorie era catre MFP, aproximativ de 20.00 lei. De asemenea trebuie observat ca nu s-a identificat de catre lichidator pasivul real al debitoarei. Asa cum a aratat, singura datorie reala era catre finante, ceilalti creditori fiind achitati in decursul anului 2010, prin urmare pare absurd sa fiu obligat la suma care nici macar nu este reala, nu este datorata de catre societate. Consideră absurd sa fie instituita raspunderea unei persoane pentru o situatie neclara, adica nu reiasa din niciun document care ar fi pasivul real al debitoarei la data de (...) Prin urmare, recurentul nu a refuzat niciodata sa pună la dispozitita lichidatorului actele contabile, asa cum in mod eronat s-a retinut in hotararea atacata. Motivarea in vederea instituirii raspunderii s-a facut exclusiv pe baza de prezumtii si banuieli, fara fundament juridic si fara existenta dovezilor aferente si indispensabile. Enumerarea legala a faptelor care atrag raspunderea patrimoniala a persoanelor care au cauzat starea de insolventa este limitativa si, din acest motiv, ea nu poate fi extinsa prin analogie. L. face vorbire despre existenta unei fapte, care sa fi adus societate in stadiul insolventei. Faptele prevazute de norma legala in speta, sunt de strictă interpretare. Data fiind enumararea stricta pe care textul legal o contine, rezulta ca doar anumite fapte care se circumscriu art. 138 alin. 1 lit d), respectiv de a tine o contabilitate fictiva, de a face sa dispara unele documente contabile sau de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea. Prin urmare, art. 138 alin.1 lit. d) nu poate fi extrapolat prin analogie și la alte fapte precum nepredarea documentelor contabile ale societății debitoare. F. de a nu preda documentele contabile nu prezumă in mod automat si savarsirea faptelor prevazute la art. 138 alin. 1 lit. d) din L. insolventei, or o eventuala angajare a raspunderii organelor de conducere poate fi facuta doar prin probarea acestor fapte. In mod gresit, prima instanta a prezumat ca datorita faptului nepredarii actelor contabile, recurentul ar fi tinut o contabilitate fictiva in totala cotradictie cu textul legal. Aceasta fapta, trebuie dovedita, nefiind suficienta o simpla prezumtie. Prima instanta a aplicat in mod gresit art. 138, alin. 1. lit. d din L. insolventei - lipsa faptei ilicite. Anterior analizarii acestui text de lege, recurentul a luat la cunostinta despre starea de insolventa si despre atragerea raspunderii, abia undeva in luna mai 2011, aspect determinant in sustinerile ce vor urma. Instanta de fond a retinut in sarcina recurentului savarsirea faptei prevazute de art. 138 alin. 1 , lit. d) din L. nr. 85/2006. In sensul prevederilor art. 138 alin.1 lit. d) din L. insolventei, fapta ilicita consta in tinerea unei contabilitati fictive, provocarea disparitiei unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea. Instanta de fond a apreciat prin sentinta atacata ca paratul se face vinovat de aceasta fapta avand in vedere nepredarea documentelor contabile ale societatii debitoare. Instanta, a facut abstractie totala de faptul ca recurentul nu a participat niciodata nici la procedura insolventei si nici la judecarea cererii de antrenare de raspundere. A. fapt considera ca trebuia sa ridice un semnde indoiala asupra unei citari corecte. In concluzie, dreptul recurentului la apararea a fost total neutralizat. Instanta a aplicat gresit articolul 138. alin. 1 lit. d) din L. insolventei - lipsa raportului de cauzalitate. Asa cum a mai sustinut pe parcursul prezentului script, in speta de fata nu se regăsește o fapta, ci numai prezumtia unei asemenea fapte. In mod normal, intre fapta si ajungerea debitorului in stare de insolventa, trebuie sa existe un raport de cauzalitate. R. de cauzalitate este un element esentialcare, daca nu exista, distruge intreaga constructie vizand antrenarea raspunderii personale. Prin urmare, raportul de cauzalitate reprezinta o conditie sine qua non pentru instituirea raspunderii. Avand in vedere ca starea de insolventa a societatii debitoare exista la momentul la care se presupune ca s-a savarsit fapta de nepredare a documentelor contabile, este evident faptul ca intre aceasta fapta si starea de insolventa nu poate exista raport de cauzalitate, omisiunea imputata paratului fiind astfel ulterioara deschiderii procedurii. Mai mult, textul legal nu vorbeste despre fapta de "nepredare a actelor contabile" ci despre o actiune din partea persoanei incriminate care sa aiba drept finalitate "disparitia actelor contabile" , disparitie care dincolo ca este o fapta intentionala si trebuie dovedita, trebuie să fi cauzat starea de insolventa. Pe de alta parte, nu a fost facuta in niciun fel dovada ca "fapta" recurentului a determinat starea de insolventa, iar dovezile existente la dosarul cauzei nu sustin in niciun fel afirmatiile lichidatorului judiciar. R. astfel, ca nu este indeplinita una dintre conditiile raspunderii civile dclictuale. In sinteza, apreciază ca nu exista raport de cauzalitate subsecvent, nu exista raspundere in temeiul art. 138 din L. nr. 85/2006. Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina (art. 304. pct. 7 din Codul de P. civila). Nu este motivată existența raportului de cauzalitate. In doctrina s-a sustinut ca una dintre ipostazele prevazute de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. vizeaza "nemotivarea solutiei din dispozitiv sau motivarea insuficienta a acesteia";, ca "constituie motiv de casare nu numai inexistenta motivarii, dar si insuficienta ei" si totodata ca hotararea ar putea fi modificata daca "lipseste motivarea solutiei sau aceasta este superficiala"." Examinând recursul, instanța reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 8 alin. 2 din L. nr. 85/2006, „termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel";. În speță, sentința recurată a fost comunicată reclamanului la data (...), aspect care rezultă din dovada de primire a sentinței de către recurent aflată la fila 28 dosar fond, ultima zi în care partea mai putea formula recurs, în raport de dispozițiile art. 301 C.pr.civ. și art. 8 alin. 2 din L. nr. 85/2008 și calculat potrivit art. 101 C. pr. civ., fiind (...). În cauză recursul a fost formulat în (...), cu depășirea termenului prevăzut de lege. Conform art. 102 alin. 1 C.pr.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „termenele încep să curgă și împotriva părții carea cerut comunicarea, de la data când a cerut-o. În speță această dată este (...)). Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate în baza art. 312 alin.1 C.p.c. recursul reclamantului va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite excepția de tardivitate. Respinge ca tardiv recursul declarat de A. A. împotriva sentinței civile nr. 3226 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: V.L.Oros
| ← Decizia nr. 3818/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2642/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
