Decizia nr. 6555/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA CIVILĂ NR. 6555/2012
Ședința din data de 10 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de C. I. DE P. ÎN I. C. S. în calitate lichidator judiciar al SC F. S. și B. SA, împotriva sentinței civile nr. 1379 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., cauza privind și pe SC F. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul C. C. S.a, practician în insolvență Mărginean S. Amelia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de C. I. DE P. ÎN I. C. S. în calitate lichidator judiciar al
SC F. S. este scutit de plata taxelor de timbru.
Recursul promovat de B. SA este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei ( f. 15 -16).
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei la recursul promovat de B. SA, prin care s-a solicitat respingerea recursului creditoarei.
În data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei B. SA la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( f. 15 -17), iar în data de (...) a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de lichidatorul debitoarei, prin care s-a invocat excepția lipsei de interes a C. C. S. pentru promovarea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta lichidatorului.
C. în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Reprezentanta lichidatorul debitoarei solicită admiterea excepției tardivității promovării recursului de către B. SA, având în vedere că timbrarea s-a realizat la data de (...) nu mai susține excepția netimbrării. Recursul a fost depus publicat în B.P.I. la data de (...), probabil că i s-a comunicat și conform Codului de procedură civilă, dar la dosar nu există dovada. C., la dosar nu există dovada comunicării, doar dovada publicării în B.P.I. și pune în discuția reprezentantei lichidatorului excepția lipsei de interes invocate de către B. SA, prin întâmpinarea depusă la dosar. Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea excepției lipsei de interes invocate de către B. SA, având în vedere că, hotărârea este executorie de drept s- au dat curs dispozițiilor judecătorului sindic, suma de 3486 lei a fost avansatăpentru derularea procedurii de cabinetul de insolvență care este interesat să își recupereze acea sumă. C., după deliberare, respinge excepția lipsei de interes, având în vedere că C. C. S. avea calitatea de parte căzută în pretenții la fondul cauzei prin urmare are calitatea de a promova recursul pentru suma respectivă. Reținând că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor promovate în cauză. Reprezentanta lichidatorului solicită admiterea recursului promovat de C. C. S. pentru motivele arătate prin memoriul de recurs. În ceea ce privește recursul B. SA solicită respingerea lui pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinare. L. are obligația de a depune raporturi periodice cu privire la stadiul procedurii fiind obligat să avanseze sume pentru derularea procedurii în situația în care creditorii nu avansează sume în acest sens. Judecătorul sindic a reținut că, în contul unic al debitorei există sume de bani ce aparțineau debitoarei și pentru care nu au fost constituite garanții în favoarea contestatoarei, sume care nu se distribuie cu prioritate în favoarea sa. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.1379 din 15 martie 2012 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. s-a admis, în parte, contestația formulată de creditoarea B. SA împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei și a planului de distribuire întocmite de lichidatorul judiciar C. C. S. în procedura falimentului debitoarei SC F. S., înregistrate la dosar la data de (...) și afișate la ușa instanței la data de (...) în ceea ce privește suma în cuantum de 3.486 lei reprezentând cheltuieli de procedură, ocazionate cu plata salariilor și dispune distribuirea acestei sume în favoarea creditorului garantat, conform art.121 alin.1 pct.2 din L. nr.85/2006. Analizând contestația formulată de creditoarea SC B. SA împotriva raportului asupra fondurilor obținute din valorificarea bunurilor debitoarei și împotriva planului de distribuire întocmite de lichidatorul judiciar C. C. S., cu luarea în considerare a disp.art.122 alin.3 din legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține împrejurarea că creditoarea are legitimare procesuală activă, fiind înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC F. S. și că formularea contestației s-a făcut în termenul de decădere de 15 zile de la afișarea raportului și planului la ușa instanței. Totodată, s-a mai reținut faptul că în conformitate cu disp. art.122 alin.1, practicianului în insolvență îi revine obligația ca la fiecare 3 luni calculate de la data începerii lichidării să întocmească și că prezinte comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe precum și un plan de distribuire între creditori. Raportul trebuie să cuprindă și să prevadă și plata remunerației sale și a celorlalte cheltuieli prevăzute la art.123 pct.1. Alineatul 2 al aceluiași articol dă dreptul judecătorului sindic ca, pentru motive temeinice, să prelungească sau să scurteze termenul de prezentare a raportului ori a planului de distribuire cu cel mult o lună. În cazul în speță, lichidatorul judiciar a procedat la valorificarea unui imobil aparținând debitoarei, imobil asupra căruia aceasta avea instituit un drept de garanție imobiliară, valorificarea bunului făcându-se în urma licitației publice organizate la data de 23 noiembrie 2011, pentru prețul de 97.496 lei (f.100). În urma achitării prețului a fost întocmit de către practicianul în insolvență procesul-verbal de adjudecare nr.3253/(...) și contractul de vânzare-cumpărare. La data de 2 februarie 2012 a fost înregistrat la dosarul cauzei raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și planul de distribuire, cu mențiunea că din vânzarea bunului imobil adus ca și garanție în favoarea contestatoarei s-a încasat suma de 97.495,6 lei, în contul unic al averii debitoarei existând suma de 4.430,63 lei, din care suma de 554,28 lei a fost realizată în urma valorificării unor obiecte de mobilier aparținând debitoarei care nu au fost aduse ca și garanție în favoarea instituției bancare. În conformitate cu disp. art.121 alin.1 din L. nr.85/2006, fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului grevate în favoarea creditorului de ipoteci, gajuri ori alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție, se impun a fi distribuite într-o ordine pe care legiuitorul o reglementează în mod imperativ, taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art.10, art.19 alin.2, art.23 și art.24 prevăzându-se de către legiuitor a fi achitate înaintea oricăror altor cheltuieli și înainte de acoperirea creanțelor creditorilor garantați. Din cuprinsul planului de distribuire întocmit de către practicianul în insolvență judecătorul sindic a reținut faptul că s-a propus distribuirea în favoarea sa cu titlu de onorariu lichidator pe perioada octombrie 2010- ianuarie 2012 a sumei de 35.744 lei, calculată la nivelul de 1.500 lei/lună + TVA, onorariu încuviințat de adunarea creditorilor, în această sumă fiind inclus și onorariul de succes de 8% din încasări încuviințat de creditori. Ca și cheltuieli de procedură pe care lichidatorul este obligat să le cuprindă în raportul asupra fondurilor și în planul de distribuire în conformitate cu disp. art.122 alin.1 teza finală, lichidatorul a propus distribuirea sumei de 10.666,07 lei, cheltuieli efectuate cu publicitatea actelor de procedură, combustibil, salarii, în cadrul acestei sume fiind inclusă și suma de 3.486 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea remunerației achitată de practicianul în insolvență pentru prestarea serviciilor de ținere a evidenței contabile a debitoarei. Judecătorul sindic a considerat că dispozițiile art.122 se impun a fi coroborate cu dispozițiile art.121 alin.1 pct.1, 11și 2, precum și cu dispozițiile art.123 alin.1 pct.1 și că legiuitorul a înțeles ca din fondurile obținute din vânzarea bunurilor grevate în favoarea creditorului să se acopere și acele cheltuieli de procedură ocazionate de valorificarea imobilului cu titlu de anunțuri publicitare (112,84 lei), cheltuielile de întreținere a apartamentului (1.105,07 lei), cheltuieli cuprinzând comisioanele bancare (98 lei), cheltuielile cu asigurarea bunului imobil (88,18 lei), precum și cheltuielile cu impozitul ce urma să fie achitat pentru apartamentul în cauză (4.830 lei). Ceea ce nu poate fi inclusă în cheltuielile de procedură este însă remunerația datorată persoanelor angajate în condițiile art.23, întrucât numirea și nivelul remunerațiilor acestor persoane (contabil) se impune a fi supusă aprobării comitetului creditorilor, în situația în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei. Ori, în cazul în speță, deși susținerile practicianului în insolvență în sensul că pe parcursul derulării procedurii este necesară conducerea evidenței contabile a debitoarei sunt reale și în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 republicată, se constată că nu au fost supuse spre aprobare comitetului creditorilor ori adunării creditorilor, în situația în care acest comitet nu poate fi constituit, numirea și nivelul remunerației persoanei care se ocupa de ținerea evidenței contabile a debitoarei. În cadrul cheltuielilor de procedură se include și procentul de 2% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvență, inclusiv din fondurileobținute din vânzarea bunurilor din averea debitoarei, sumă ce se impune a fi virată de oficiile registrului comerțului în contul UNPIR, prevederile art.4 alin.6 pct.c reglementând această cheltuială de procedură. Dispozițiile aceluiași articol, pct.9, definesc noțiunea de „. de procedură" ca fiind sumele menționate la alineatul 1 al art.4, respectiv cheltuielile privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de practicianul în insolvență, aceste sume fiind considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu disp. art.121 și art.123 pct.1, urmând a fi plătite în momentul existenței disponibilului în contul debitorului. Dispozițiile acestui articol se coroborează cu prev. art.122 alin.1, care stabilesc în sarcina practicianului în insolvență obligația de a întocmi la fiecare 3 luni calculate de la data începerii lichidării un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire, acest termen putând fi prelungit, pentru motive temeinice, de către judecătorul sindic. Raportat la aceste dispoziții legale, judecătorul sindic a apreciat că susținerile contestatoarei în conformitate cu care nu se justifica întocmirea unui plan de distribuire și suportarea tuturor cheltuielilor aferente perioadei octombrie 2010-ianuarie 2012 din valoarea rezultată în urma valorificării bunului adus în garanție în favoarea sa de debitoare, se impun a fi înlăturate ca neavând suport legal, prevederile art.4 pct.9 stabilind în mod imperativ faptul că acele cheltuieli de procedură se achită la momentul existenței disponibilităților în contul unic al averii debitoarei. Legiuitorul nu a înțeles să stabilească o altă ordine de prioritate pentru plata cheltuielilor de procedură în cazul bunurilor grevate decât cea la care s-a făcut referire, menționată în cuprinsul art.121 coroborat cu prev. art.122 alin.1 teza finală și art.123 alin.1 pct.1 și, pe cale de consecință, cu excepția sumei propusă de către lichidator a fi achitată persoanei care a ținut evidența contabilă a debitoarei, restul sumelor se consideră ca fiind incluse în mod corect în categoria cheltuielilor de procedură. Totodată, judecătorul sindic a considerat că împrejurările că în patrimoniul debitoarei mai există alte bunuri imobile nu justifică neîntocmirea planului de distribuire întrucât nu s-a condiționat de legiuitor întocmirea acestui plan de valorificarea tuturor bunurilor, ci, din contră, în sarcina practicianului în insolvență s-a stabilit obligația de a întocmi la fiecare trei luni calculate de la data începerii lichidării a raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire. În plus, judecătorul sindic a reținut faptul că în contul unic al averii debitoarei exista suma de 4.430,63 lei, sumă care parțial provenea din valorificarea unor bunuri constând în mobilier aparținând debitoarei și pentru care nu a fost constituite garanții în favoarea contestatoarei, drept urmare această sumă nu se distribuie cu prioritate în favoarea sa, sumă care a fost constituită ca și cheltuieli previzionate în unul din rapoartele anterioare, în baza prev. art.127 pct.4 din L. nr.85/2006. Din întreaga economie a Legii nr.85/2006 nu a rezultat împrejurarea că legiuitorul a reglementat suportarea proporțională a cheltuielilor din contravaloarea tuturor bunurilor valorificate în procedură sau din orice alte sume de bani încasate, ci s-a stabilit faptul că la momentul la care în contul unic al averii debitoarei vor exista sume, acestea vor fi supuse distribuirii, cheltuielile de procedură impunându-se a fi acoperite cu prioritate, existând și o justificare în acest sens, întrucât aceste cheltuieli reprezintă sume ocazionate de practicianul în insolvență cu publicitatea valorificării bunurilor, sume ce vizează contravaloarea unor taxe, timbre achiziționate în carul procedurii pentru notificarea creditorilor debitoarei și a celorlalți participanți la procedură,cheltuieli legate de remunerația practicianului în insolvență, această remunerație fiind aprobată de către creditori și susceptibilă de a fi încasată la momentul la care se creează lichidități. Legiuitorul a înțeles să stabilească această ordine de prioritate în ceea ce privește distribuirile făcute în cadrul procedurii pentru a da posibilitatea practicianului în insolvență, care în numeroase cazuri suportă cheltuielile aferente procedurii din bugetul său propriu, până la valorificarea bunurilor, să recupereze contravaloarea acestora, precum și ca o măsură de cointeresare directă a practicianului în valorificarea bunurilor și finalizarea cu celeritate a procedurii. Judecătorul sindic a considerat că acele cheltuieli ce se impută asupra sumelor obținute din valorificarea bunului garantat nu pot fi limitate doar la sumele legate în mod direct de valorificarea bunului, întrucât legiuitorul a stabilit în cuprinsul normelor legale invocate mai sus înțelesul noțiunii de „. de procedură"; și, implicit, faptul că din încasarea acestor sume obținute în urma valorificării se acoperă tot ceea ce înseamnă cheltuială de procedură. Drept urmare, judecătorul sindic a considerat că se impune a fi admisă doar în parte contestația formulată de creditoarea B. SA împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea imobilului situat în B., str.Principală nr.27 B, ap.20, în ceea ce privește suma de 3.486 lei, sumă ce se susține că reprezintă contravaloarea serviciilor de contabilitate întrucât nu au fost respectate disp. art.23 din L. nr.85/2006. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs CI C. S. în calitate de lichidator judiciar al SC F. S. și creditoarea SC B. SA. L. CI C. S. în calitate de lichidator judiciar al SC F. S. prin recursul declarat solicită admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul respingerii contestației formulată de creditoarea B. SA B. împotriva Raportului asupra fondurilor din lichidare si din Încasarea de creanțe si împotriva Planului de distribuire întocmite de lichidatorul judiciar si publicate in BPI nr. 1692/2012 si menținerea in totalitate a Raportului asupra fondurilor din lichidare si dinîncasarea de creanțe si împotriva Planului de distribuire . In fapt, potrivit Raportului asupra fondurilor din lichidare si din încasarea de creanțe in publicat in BPI nr. 1692/2012, in cadrul procedurii de faliment de la data anteriorului raport asupra fondurilor s-au realizat următoarele venituri: 97495,6 lei din vânzarea bunului imobil situat in B., str Principala nr 27 B ap 20, inscrise in CF nr 4963 B. A+1 nr cad. 89/2/2-C1-U20 si 554,28 lei din vânzarea mobilier, obținându-se în total venituri din valorificare în sumă de 98.049,88 lei. În vederea desfășurării în bune condiții a procedurii, au fost efectuate cheltuieli de procedura in suma totala de 10.886,74 lei, din care 3.486 lei contravaloare servicii (salarii) de contabilitate. În ceea ce privește efectuarea acestor cheltuieli, ele sunt determinate de faptul ca depunerea raportărilor financiare si implicit conducerea evidentei contabile este obligatorie si in cazul debitoarei, respectiv al societăților aflate in procedura insolvenței. Persoana care conducea evidenta contabila a debitoarei a refuzat sa mai presteze acest serviciu si au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar o parte din actele contabile (cele începând cu luna iulie 2007) de către fostul contabil al firmei, astfel încât a fost obligat sa asigure in continuare conducerea evidentei contabile. Susține că în fiecare raport de activitate a arătat cheltuielile efectuate pentru bunul mers al procedurii, inclusiv cheltuielile cu firma de contabilitate, fara ca creditoarea B. SA sa conteste in termenele prevăzute de lege aceste rapoarte si implicit cheltuielile efectuate, astfel incat este decazut din dreptul de a contesta rapoartele, tacit el a fost de acord cu masurile luate de lichidatorul judiciar in ceea ce priveste cheltuielile. In ceea ce privește comitetul creditorilor arată ca, din punctul de vedere al lichidatorului judiciar, acesta nu mai este valabil constituit in condițiile in care AFP B. nu mai are calitatea de creditor in procedura, deoarece aceasta si-a recuperat creanta cu care a fost înscrisa in tabelul de creanțe. In raport de cele menționate anterior, solicita admiterea recursului si modificarea sentinței comerciala nr. 1379/(...) in sensul respingerii contestatiei formulată de creditoarea B. P. SA B. împotriva raportului asupra fondurilor din lichidare si din încasarea de creanțe si împotriva Planului de distribuire întocmite de lichidatorul judiciar. Recurenta B. SA, prin recursul declarat solicita admiterea recursului si, modificarea partiala a sentintei atacate in sensul admiterii in totalitate acontestatiei formulate împotriva raportului de fonduri si a planului de distribuire. În motivele de recurs se arată că în BPI nr. 1692/2012 a fost publicat Raportul asupra fondurilor si Planul de distribuire a sumelor incasate in procedura de insolventa deschisa fata de debitoarea F. Prin acestea se arata ca din vânzarea apartamentului nr. 20 - care a fost ipotecat in favoarea sa - s-a încasat suma de 97.495,6 lei, iar în urma reținerii cheltuielilor de procedura se propune a fi distribuita suma de 50.000 lei. Arată că sentința recurată este nelegala pentru următoarele considerente: din Raportul asupra fondurilor se observa ca toate cheltuielile de procedura generate ulterior lunii octombrie 2010 sunt reținute din sumele încasate in urma vânzării imobilului ipotecat. Aceste cheltuieli de procedura se ridica la valoarea de 48.591,74 lei, si mai sunt retinute sume de bani in cuantum de 3.888,77 lei cu titlu de cheltuieli previzionate. Precizează ca in patrimoniul debitoarei se mai regăsește un imobil nevalorificat evaluat la o valoare mult mai mare decât imobil vândut deja. Astfel echitabil ar fi ca in urma vânzării acestui imobil sa se efectueze distribuirile de sume in procedura, astfel încât cheltuielile sa se poată imputa asupra tuturor sumelor încasate in procedura, si nu doar asupra prețului aferent vânzării imobilului ipotecat in favoarea sa. In caz contrar se încalcă dreptul acesteia de a se îndestula din prețul bunului care a fost ipotecat. In aceste condiții nu se justifica ca toate cheltuielile de procedura pe o perioada de 15 luni (adica de la distribuirea anterioara de sume in luna octombrie 2010) sa se impute asupra sumelor de bani încasate din valorificarea bunului ipotecat. Susține că aceste cheltuieli (inclusiv onorariul lichidatorului) ar trebui suportate proporțional din contravaloarea tuturor bunurilor valorificate in procedura, respectiv din orice alte sume de bani încasate. A. întrucât cheltuielile de procedura trebuie suportate proporțional de către toți creditorii care participa la procedura de insolventa si din toate sumele de bani încasate. Nu ar fi echitabil si legitim sa se ajungă în situația in care cheltuielile de procedura, onorariul sunt suportate integral din vanzarea imobilului aflat in garantia recurentei, iar celorlalti creditori sa se distribuie sumele de bani aferente vanzarii celuilalt imobil (nevalorificat in acest moment), fara ca asupra acestor sume sa se impute in mod proportional cheltuielile de procedura generate. In acest sens este si practica lichidatorilor, care in urma valorificarii tuturor bunurilor au înțeles sa impute cheltuielile de procedura (inclusiv onorariul) in mod proportional cu pretul incasat, asupra tuturor sumelor intrate in procedura. In mod evident in caz contrar se ajunge in situatia in care recurenta suportă o mare parte din cheltuielile de procedura (si cele generate cu privire la celelalte bunuri), fiind astfel prejudiciata. Acest aspect contravine si prevederilor art. 121 pct. 1-2 din legea insolventei care prevede ca doar cheltuielile aferente vânzării bunurilor garantate se vor retine din prețul acestora, restul revenind creditorului garantat. Scopul acestui text de lege este ca orice creditor garantat sasuporte doar cheltuielile vanzarii bunului, pentru a se putea indestula din sumele de bani obtinute in urma valorificarii bunului ipotecat. Or in speta asupra sumelor incasate din valorificarea bunului aflat in garantia s-au imputat multe alte cheltuieli care nu au fost legate de valorificarea acestui bun. Cu privire la cheltuielile previzionate, arată ca retinerea acestora - raportat la prevederile art 121 mai sus-invocate - nu este legala din suma incasata in urma valorificarii bunului aflat in garantie. In urma retinerii acestor cheltuieli previzionate se ajunge in situatia in care aceasta suportă costurile de valorificare a celuilalt imobil care se mai afla in patrimoniul debitoarei, fapt ce nu este legal. Or, din sumele incasate din valorificarea imobilului aflat in garanție pot fi retinute doar cheltuielile aferente valorificarii acestui bun. In ceea ce priveste sustinerea lichidatorului ca aceste sume de bani rezulta din distribuirea de sume realizata in luna octombrie 2010 apreciează ca aceasta este neintemeiata. In luna octombrie 2010 intr-adevar s-au provizionat sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor de procedura. I. dupa acel moment (pana la data intocmirii planului de distribuire contestat) s-au efectuat multe cheltuieli in cursul procedurii care - contrar prevederilor art. 121 din legea insolventei - s-au imputat recurentei desi trebuie acoperite din sumele provizionate. Astfel din aceste sume trebuie acoperite cheltuielile efectuate - de pilda cu onorariul lunar al lichidatorului etc - acesta fiind ratiunea pentru care se previzioneaza o suma de bani. Prin întâmpinarea depusă la dosar de CII C. S., față de recursul formulat de creditoarea B. SA solicită respingerea recursului și menținerea parțial a sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulată de creditoare împotriva raportului asupra fondurilor din lichidare și din încasarea de creanțe și împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar și publicate în BPI nr.1692/2012 și menținerea în totalitate a raportului asupra fondurilor din lichidare și din încasarea de creanțe și împotriva planului de distribuire. Analizând recursurile declarate de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC F. S. și de creditoarea B. SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilorart.304 și 3041C.pr.civ., C. le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoareleconsiderente: Potrivit raportului întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei asupra fondurilor obținute din lichidare, urmare a valorificării bunurilor din patrimoniul debitoarei - imobil adus drept garanție în favoarea contestatoarei - s-a obținut suma de 97.495,6 lei. C. constată că prin planul de distribuire întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei s-a propus distribuirea următoarelor sume: onorariu lichidator pentru perioada octombrie 2010 -ianuarie 2012, suma de 35.744 lei și cheltuieli de procedură în sumă de 10.666,07 lei, ce cuprind cheltuieli efectuate cu publicitatea actelor de procedură, combustibil, salarii, în cadrul acestei sume fiind inclusă și suma de 3.486 lei, ce reprezintă contravaloarea remunerației achitată de practicianul în insolvență pentru prestarea serviciilor de ținere a evidenței contabile a debitoarei. C. reține că potrivit art.4 alin.1 din L. nr.85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului, iar conform pct. 9 din același articol, aceste sume vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 și art. 123 pct. 1 și vor fi plătite în momentul existenței disponibilului în contul debitorului. Rezultă, așadar, că în categoria cheltuielilor de procedură sunt incluse acele cheltuieli care sunt aferente derulării procedurii și care se încadrează în categoria celor menționate de legiuitor în dispozițiile legale enunțate mai sus. În speță, C. reține că judecătorul sindic a statuat corect că suma de bani aferentă remunerației acordate persoanei angajate pentru ținerea evidenței contabile a debitoarei nu poate fi privită drept cheltuială de procedură în înțelesul art.121 și 123 din L. nr.85/2006 întrucât numirea și nivelul remunerației persoanei angajate în condițiile art.23 se impune a fi supusă aprobării comitetului creditorilor, susținerile contrare fiind nefondate. C. reține, de asemenea, că L. nr.85/2006, nu a reglementat suportarea proporțională a cheltuielilor din contravaloarea tuturor bunurilor valorificate în procedură sau din orice alte sume de bani încasate, ci s-a stabilit ca la momentul la care în contul unic al averii debitoarei există sume, acestea vor fi supuse distribuirii, cheltuielile de procedură impunându-se a fi acoperite cu prioritate. C. va achiesa statuărilor judecătorului sindic conform cărora în procedura insolvenței, creditorii participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, iar faptul că o parte din sumele obținute din valorificarea bunurilor care au format obiectul unor garanții vor fi folosite în vederea maximizării averii debitoarei corespunde scopului procedurii insolvenței, acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolvență. Reținând că potrivit art. 4 alin 1 din L. nr. 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii insolvenței vor fi suportate din averea debitorului, prin raportare la dispozițiile legale menționate rezultă că vor fi provizionate toate sumele de bani necesare desfășurării procedurii, incluzând atât sumele necesare plății onorariului lichidatorului judiciar, cât și cheltuielile pe care acesta urmează să le efectueze în cadrul procedurii în vederea maximizării averii debitoarei. Constatând că lichidatorul judiciar al debitoarei a întocmit raportul privind distribuirile parțiale cu respectarea prevederilor art.127 din L. nr.85/2006, C. va aprecia recursul declarat de către creditoare ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. De asemenea, pentru considerentele evidențiate anterior, instanța va respinge și recursul declarat de către lichidatorul judiciar al debitoarei. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de CII C. S. și creditoarea SC B. SA împotriva sentinței civile nr.1379 din 15 martie 2012 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. V. D.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.C. C.
| ← Decizia nr. 9508/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9375/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
