Decizia nr. 9392/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
Nr. 9392/2012
Ședința 13 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea cererii de suspendare și a recursului declarat de debitoarea S. T. E. S. împotriva sentinței civile nr. 2444 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. S., C. V. V. ADMINISTRATOR J. AL S. T. E. S., având ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La data de (...) se înregistrează din partea recurentei- dovada achitării ultimei tranșe a debitului.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 noiembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.444 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalul Sălaj s-a anulat ca netimbrată contestația debitoarei S. T. E. S. Z. S-a admis cererea formulată de creditorul D. S. În temeiul art. 31 rap. la art. 33 (6) din L. nr. 8. privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului S. T. E. S. și a fost numit administrator judiciar C. V. V., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege cu o retribuție de 600 lei lunar plus TVA și un procent de 8% din contul de lichidare. În temeiul art. 61 din lege s-a dispus notificarea de către lichidator a deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și O. S. precum și predarea către administrator, în termen de 10 zile de la primirea prezentei a listei operațiunilor de înstrăinare din ultimii 3 ani, a gestiunii, a listei creanțelor și a altor informații solicitate. S-a interzis înstrăinarea bunurilor sau efectuarea de plăți fără acordul judecătorului - sindic sau a administratorului judiciar. S-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii. S-au fixat următoarele termene limită: pentru înregistrarea cererii de creanță asupra averii debitorului însoțită de acte doveditoare (...); verificarea creanțelor, de întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe (...); soluționarea eventualelor contestațiilor la (...); definitivare a tabelului creanțelor (...), iar prima ședință a adunării creditorilor va avea loc la data de (...). S-a dispus administratorului judiciar să efectueze notificările prevăzute la art. 61.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției invocate conform art. 137 alin. 1
Cod procedura civilă, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată, debitoarea nefăcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în suma de 120 lei, și a timbrului judiciar în sumă de 0,30 lei, în acord cu dispozițiile art. 6 lit. c din L. nr.
146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995- și, în consecință, a anula ca netimbrată contestația debitoarei SC T. E. SRL,
Pe fondul cauzei instanța a reținut că din analizând înscrisurile depuse în scop probator de creditoare (f.2-51), se poate observa că debitul în discuție este de 48.842 lei, iar valoarea prag de 45.000 lei, se raportează la momentul introducerii cererii dedeschidere a procedurii. Astfel, potrivit art.3 pct.1 lit. a din L. nr. 8., „insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile"; și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă. În consecință, a apreciat instanța de fond, sumele achitate de debitoare ulterior introducerii cererii, nu au relevanță față de textul de mai sus, procedura în discuție fiind colectivă.
Debitoarea fără a contesta în mod serios, existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile a creditoarei își întemeiază contestația - care în condițiile netimbrării a solicitat să fie luată în considerare ca o întâmpinare - pe datele relevate de situația activelor datoriilor și capitalurilor proprii a societății, contul de profit și pierderi la nivelul datei de (...), bilanț prescurtat 2010, contracte de prestări servicii încheiate în perioada (...)-(...) și împrejurarea că a plătit către creditoare o cauțiune de 9000 lei din totalul datoriei de 48.842 lei.
Considerând insolvența, potrivit art. 3 pct. 1 din L. nr.8., ca acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, instanța reține că legea prezumă legal simplu instalată insolvența în condițiile literei a) a dispoziției legale arătate, și în consecință, este întemeiată cererea unui creditor de declanșare a procedurii atunci când creanța sa depășește valoarea prag impusa prin art. 3 pct. 12 din L. nr.8..
În aceste circumstanțe, prin activarea prezumției, revine debitoarei sarcina răsturnării sale prin infirmarea insolvenței, adică a demonstrării acelor situații de fapt de natura să releve că dispune de lichidități îndestulătoare pentru plata datoriilor sale, indiferent de numărul lor sau de calitatea creditorilor. Sub acest aspect tribunalul a reținut că debitoarea nu a reușit să răstoarne prezumția de insolvență, la dosar neexistând probe din care să rezulte eventualele lichidități ale debitoarei care să acopere creanța invocată de creditoare. În consecință, s-a constatat că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu înscrisurile de la filele 2-51 și că D., în calitate de creditor, are o creanță în cuantum superior valorii prag stabilită de art. 3 pct. 12 din L. nr. 8..
Împotriva acestei sentințe, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 si art. 3041
C.pr.civ., debitoarea S. T. E. S. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate si, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoare și suspendarea executării hotărârii, în temeiul art. 300 alin 2 C.pr.civ corob. cu prev. art. 8 alin. 5 lit a), respectiv art. 33 alin 4) din L. nr. 8., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta arată că D. S. a solicitat instanței de judecată deschiderea procedurii insolvenței prev. de L. 8. pentru creanța în cuantum de 48.842 lei, iar împotriva acestei cereri a formulat contestație deoarece nu este în stare de insolventa.
In acest context, recurenta a arătat că cererea creditorului a intrat în posesia efectiva a administratorului statutar al debitoarei după expirarea termenului legal de 10 zile de formulare a contestație, fiind remisă avocatului debitoare după expirarea acestui termen, iar cum contractul de asistenta juridica a fost încheiat cu foarte puțin timp înaintea primului termen de judecata - (...), acesta nu a mai avut posibilitatea de a studia dosarul instanței. Mizând pe o eventuala lipsă de procedură, s-a formulat contestație la cererea creditorului. La primul termen de judecata s-a adus în discuție tardivitatea contestației si în aceste condiții, i s-a remis debitoarei taxa de timbru achitată în vederea susținerii contestației, optând astfel pentru "excepția netimbrării", netimbrajul producând practic aceleași efecte cu tardivitatea în ceea ce o privește. Totodată, la primul termen de judecată, debitoarea a mai solicitat ca scriptul pe care l- a depus sa fie calificat drept întâmpinare în sensul prevederilor art. 115 si următoarele C.pr.civ, aceasta chestiune fiind perfect admisibila prin prisma art. 149 din L. 8.. Pe dealtă parte, debitoarea arată că nu a contestat numai starea de insolventa, ci a arătat că în ceea ce o privește nu sunt îndeplinite nici măcar condițiile ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru a se putea deschide procedura insolventei, așa zisele datorii nu au un caracter cert - existența lor nu este neîndoielnică, exigibil - scadența nu poate fi stabilită și nici lichid - cuantumul lor nu poate fi precis determinat. Mai mult, nu este stabilită modalitatea de calcul a dobânzilor debitului principal, data pâna la care aceste dobânzi au fost calculate, astfel că simpla mențiune a cuantumului dobânzii nu poate statua de plana faptul că acestea au fost corect calculate.
Apoi, a mai precizat debitoarea, deși din creanța initiala a achitat doar suma de
9000 lei, creditoarea i-a comunicat ca mai are o diferență de achitat de aproximativ
32.000 lei, astfel că există o incertitudine a creanței, precum și faptul că această creanță a fost majorata în mod artificial tocmai pentru a putea fi astfel inițiată procedura insolventei.
Având în vedere aceste aspecte, debitoarea susține că nu se află în stare de insolvență în sensul art. 3 pct. 1 din L. 8., făcând plăti în favoarea creditorilor si a furnizorilor, conform actelor depuse, iar profitul aferent anului 2009 era de 81.930 lei, ceea ce a generat impozite al căror cuantum a fost destul de ridicat, aflându-se într-o anume dificultate de a le achita la termen și evident a dus la stabilirea unor penalități si majorări fiscale, generând astfel creanța care face obiectul prezentei cauze. În susținerea poziției sale, debitoarea a mai învederat că a depus astfel extrase de pe site-ul oficial al M.ui de F., de unde rezulta că s are o cifră de afaceri aferenta anului
2010 de 315.17 lei, venituri totale de 315.772 lei, active circulante - total 215.941 lei, având si 1 salariat. Apoi, din studiul bilanțului ultim depus, cel aferent anului 2011, pana la data de (...) rezultă că s-au efectuat o serie de cheltuieli cu personalul, salarii si indemnizații, cheltuieli cu asigurările si protecția sociala, de asemenea cheltuieli cu materiale consumabile, alte cheltuieli materiale, a cheltuielilor privind utilitățile. Nu în ultimul rând, debitoarea a susținut că a efectuat prima plata în (...), iar pe parcursul a două luni a achitat încă 7.000 de lei, creditoarei D., fiind astfel evident că nu se află în stare de insolvență, iar creanța este sub pragul prevăzut de legea insolventei.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
La termenul din data de (...) recurenta a susținut faptul că există o intenție din partea creditoarei care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență să renunțe la judecată deoarece o parte din debit a fost achitată, iar la acest termen mai poate face dovada achitării unei sume suplimentare de 5000 lei în contul datoriei. Contrar acestor susțineri intimata creditoare a depus un înscris la dosar (f. 16 dosar recurs) prin care invocă faptul că la data de (...), dată la care instanța de recurs a rămas în pronunțare, debitoarea recurentă mai datorează suma de 34.620 lei, iar în aceste condiții insistă în deschiderea procedurii de insolvență.
La data la care creditoarea a solicitat deschiderea procedurii de insolvență cuantumul creanței era de 48.842 lei, peste valoarea prag de 45.000 lei. Prin plăți parțiale care au semnificația deplinei recunoșteri a debitului, cuantumul sumei a fost redus succesiv până la suma de 34.620 lei, sub valoarea prag.
În opinia instanței de recurs, plata parțială a sumei pe parcursul soluționării procesului, o parte chiar după pronunțarea sentinței de către prima instanță, până la un cuantum situat ,,în mod convenabil,, sub valoarea prag reprezintă pe de o parte un abuz de drept cu intenția directă de a eluda incidența unor norme legale care reglementează deschiderea procedurii de insolvență, iar pe de altă parte reprezintă în sine o dovadă a stării de insolvență a debitoarei intimate, deoarece dacă aceasta ar fi deținut sumele aferente debitului nu exista nici un impediment ca în locul unei plăți parțiale să realizeze o plată integrală care să stingă creanța fiscală invocată și implicit recunoscută. Sancționarea acestui abuz procedural se poate realiza prin menținerea procedurii de insolvență împotriva debitoarei care nu a dovedit că deține sumele debani necesare achitării creanței, iar pe de altă parte a achitat o parte din creanță doar cu scopul de a evita incidența Legii 8..
În aceste condiții, prima instanta a retinut in mod legal si temeinic, in baza probatoriului administrat faptul că, creditoarea intimata detine impotriva debitoarei recurente o creanta certa, lichida si exigibila, scadenta de peste 30 de zile. În consecință, creanța invocată este certă, lichidă si exigibilă în sensul dispozitiilor art. 379 alin. 1, 3 si 4 C.p.c. coroborate cu art. 3, punctul 6 din L. 8. si depaseste valoarea prag prevazuta de art. 3 punctul 12 din acelasi act normativ. În baza stării de fapt retinută de către Tribunalul Sălaj care nu a fost rasturnată nici in faza recursului prin administrarea vreunei probe, sunt incidente dispozitiile art. 3 din L. 8. conform carora
,,insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Mai mult, conform lit. a) al aceluiasi articol ,,insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadență, nu a platit datoria sa față de unul sau mai multi creditori,,.
În condițiile în care caracterul cert, lichid și exigibil al creanței este dovedit pe deplin, singura posibilitate a debitorului de a înlătura prezumția stării de insolvență este aceea de a dovedi că deține resursele bănești necesare plății datoriilor exigibile. nsă ici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs nu a fost administrată nici o probă în acest sens.
Pentru aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cpc, instanța va respinge recursul declarat de debitoarea S. T. E. S. împotriva sentinței civile nr. 2.444 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Sălaj, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de debitoarea S. T. E. S. împotriva sentinței civile nr.
2.444 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P.
Red.A.A.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:L. M..
GREFIER
M. N. ȚAR
| ← Decizia nr. 3822/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2418/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
