Decizia nr. 9619/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9619/2012
Ședința de la 20 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul P. M. împotriva sentinței civile nr. 1569 din 26 martie 2012 pronunțată de către T. S. C. în dosarul nr. (...)/a1 în contradictoriu cu intimații P. O. I. în calitate de lichidator judiciar al SC G. R. S., SC G. R. S., M. R.-S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată (...)/a1 antr.rasp.dep.de P. O..
La data de (...) se înregistrează din partea recurentului - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1569 din 26 martie 2012 pronunțată de către T. S. C. în dosarul nr. (...)/a1 s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I., desemnat să administreze procedura debitoarei SC G. R. S.
Pârâții P. M. și M. R. S., au fost obligați în solidar, la plata sumei de 7.173.144 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, conform dispozițiilor art. 138 din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvențăconstituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din L. nr.
85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic a apreciat că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. E. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din L. nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din L. nr.
85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților a fost întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006 ea a fost admisă astfel cum a fost formulată și precizată, pârâții fiind obligați să suporte, în solidar, întregul pasiv al debitoarei în sumă de
7.173.144 lei.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs pârâtul P. M. solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de către lichidatorul judiciar P. O. I., sau trimiterea dosarului spre soluționare unui alt judecător sindic.
În motivarea recursului s-a arătat că judecătorul sindic l-a obligat la plata pasivului societății debitoare pentru neținerea în conformitate cu legea a documentelor contabile. Aceasta neregularitate a produs paguba creditorilor debitoarei, iar recurentul a fost obligat la plata acestei pagube.
Obligația de a ține în regula contabilitatea este a administratorului statutar al debitoarei, cum arata de altfel si judecătorul sindic în sentința. Prin urmare, în mod normal este ca o persoana care nu a avut funcția de administrator la momentul la care paguba s-a produs să nu poate fi chemata să răspundă pentru acea paguba.
Precizează că nu a avut cunoștința de faptele fiscale ce se arata în acțiune ca ar fi dus la prejudiciu (reținerea greșita a TVA-ului, nu din prețul de revindere în tara a mașinilor second-hand, ci doar din profitul rezultat în urma revinderii).
A cesionat părțile sociale și a renunțat la calitatea de administrator și prin urmare nu poate fi stabilită în sarcină vreo vinovăție câtă vreme administrarea îi revenea numitului M. R.-S. iar toate documentele contabile ale societății sunt la acesta. F. că acestea nu au fost predate lichidatorului judiciar poate atrage eventual răspunderea actualului administrator.
Lichidatorul judiciar P. O. I. C.-N. prin întâmpinare (f. 10-11) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate și având în vedere prevederile art.304, 3041C.ea reține următoarele:
La data de 30 noiembrie 2011 lichidatorul judiciar al debitoarei SC G. R. S. a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari în persoana pârâților P. M. și M. R. S., în temeiul disp. art. 131 alin.1 lit. d din L. nr.
85/2006.
Astfel potrivit înregistrărilor Oficiului Registrului Comerțului C. rezultă că la data deschiderii procedurii de insolvență pârâtul recurent P. M. a deținut calitatea de administrator al debitoarei, în perioada (...)-(...).
Pasivul debitoarea reprezintă în totalitatea lui creanțe fiscale rezultate din greșita calcularea a TVA- ului la mașini importate. Conform raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere aferente, perioada în care s-au născut aceste creanțe este (...)-(...)(f.6,31).
Ori, așa cum s-a arătat mai sus recurentul a deținut calitatea de asociat unic
și administrator al societății doar o scurtă perioadă de timp, respectiv între (...) și 5 februarie 2010.
Lichidator judiciar nu a făcut dovada nașterii pasivului debitoarei în acest interval de timp. De aceea pârâtul recurent nu poate fi obligat la plata unui pasiv care a luat naștere ulterior, respectiv în perioada 1 august 2010- 4 mai 2011 când acesta nu mai deținea nici o calitate în societatea debitoare.
Chiar dacă prevederile art. 138 din L. insolvenței oferă posibilitatea antrenării răspunderii „ oricărei"; alte persoane, nu doar a organelor de conducere în funcție la data intrării în insolvență, totuși textul legal impune îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători.
Așadar în persoana pârâtului recurent lichidatorul judiciar nu a făcut dovada îndeplinirii condiției faptei ilicite ( art. 138 lit. d ) a prejudiciului cauzat de acesta, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției recurentului.
Lipsa unui proces verbal de predare a actelor contabile către noul administrator M. R. S. este într-adevăr reală dar totodată nerelevantă odată ce, din cuprinsul raportului de inspecție fiscală rezultă fără putință de tăgadă că la momentul inspecției fiscale care reprezintă în cauză și intervalul de timp in care a fost cauzat prejudiciul creditorilor (în mai 2011) mult după pierderea calității deadministrator a recurentului, actele contabile se aflau în posesia administratorului statutar M. R. S.. De altfel acesta a fost cel care a prezentat actele contabile către inspectorii fiscali.
Prin urmare, la momentul cesionării părților sociale, recurentul a predat actele contabile către noul administrator ( potrivit înscrierilor inspectorilor fiscali) acesta din urmă fiind cel obligat a le preda lichidatorului judiciar.
Așadar nu poate fi reținută susținerea lichidatorului judiciar cu privire la faptul că nu are relevanță în cauză împrejurarea că recurentul a cesionat societatea altor persoane în cursul anului 2010, de vreme ce pe această perioadă avea obligația de a ține contabilitatea in conformitate cu legea.
Așa cum s-a arătat mai sus actele contabile ale societății au fost predate de către recurent noului administrator statutar, iar lichidatorul judiciar nu a adus probe concrete în sensul că în perioada administrării societății de către acesta nu s-a
ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Pentru toate aceste considerente, C.ea reține că, în speță în sarcina pârâtului recurent nu pot fi reținute dispozițiile art. 138 alin.1 lit. d din L. nr. 85/2006, așa încât, recursul declarat apare ca fiind întemeiat urmând a fi admis, potrivit art. 312 alin.1 C. pr. civ, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C-pr. civ. așa încât se impune modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. împotriva pârâtului P. M. R. dispozițiilor sentinței atacate urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. împotriva sentinței civile nr. 1569 din 26 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S. C. pe care o modifică în sensul că respinge cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. împotriva pârâtului P. M.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI C. IDRICEAN D. P. A.-I. A.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red. C.I./dact. V.R.
2ex./ (...)
Jud. fond. I. Păcurar
| ← Decizia nr. 9850/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10098/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
